Cap 5 .

Metoda de calculatie a costurilor globale Caracterizare Metoda globala se aplica de catre entitatile care fabrica un singur produs, la care, de regula, la sfarsitul perioadei nu exista semifabricate sau productie neterminata. Costul pe unitatea de produs se stabileste prin impartirea costurilor totale de productie la cantitatea obtinuta din produsul in cauza. Rolul metodei este de a asigura determinarea si delimitarea cheltuielilor atat pe zone de cheltuieli, pe ansamblul entitatii, cat sip e purtatorii de cheltuieli. Continutul economic al metodei consta in colectarea cheltuielilor de productie si desfacere global, intr-un singur cont sintetic si analitic pe zone sau la nivel de entitate si stabilirea costului pe unitatea de produs, lucrare sau serviciu prin raportarea totalului cheltuielilor colectate global la cantitatea de produse obtinute intr-o perioada de gestiune. Facilitatea utilizarii acestei metode consta in faptul ca toate categoriile de cheltuieli ocazionate se identifica nemijlocit cu procesul de productia sau cu obiectul de calculatie avand caracter direct fata de acestea. Organizarea -scris de mana Contabilitatea metodei de calculatie a costurilor globale Particularitatiile procesului de productie si a procesului tehnologic impun o urmarire a cheltuielilor de productie pe elemente primare de cheltuieli sau pe articole de calculatie, fara o sectorizare a acestora in procesul colectarii si calculului costului de productie. Organizarea contabilitatii managerial in cadrul metodei globale de calculatie a costurilor se rezuma la adoptarea uneia din aceste variante: -inregistrarea simultana a cheltuielilor in cele doua sectiuni ale sistemului contabil, respective in contabilitatea financiara cat si in contabilitatea managerial -inregistrarea in mod distinct a cheltuielilor in contabilitatea financiara la momentul ocazionarii acestora, iar in contabilitatea managerial la sfarsitul perioadei de gestiune. In aceasta versiune organizarea contabilitatii managerial se rezuma in principal la urmatoarele aspecte: a) Stabilirea conturilor in cadrul contabilitatii manageriale respective conturile din grupa 92 Conturi de cheltuieli care preiau cheltuielile contabilitatii financiare b) Alegerea structurii de cheltuieli in care se pot calcula costurile, respective pe elemente primare de cheltuieli sau pe articole de calculatie c) Stabilirea contului de calculatie respective a unui cont de calculatie apartinand grupei 92 Conturi de calculatie, in speta contului 921 Cheltuielile activitatii de baza sau contul 9 22 Cheltuielile activitatii auxiliare sau se opteaza pentru un cont de calculatie din grupa 90 Decontari interne mai prcis 902 Decontari interne privind productia obtinuta Aceste obtiuni de stabilire a cadrului contabil al calculatiei sunt aplicabile tuturor metodelor de calculatie de tip absorbant, fiind la latitudinea utilizatorilor.

Cap. 7 Sistemul costurilor partiale 1.caracterizare: Sistemul de calcul a costurilor partiale reprezinta un model de analiza a evolutiei costurilor in conditiile modificarii variabilelor productiei respectiv a volumului productiei, pretului practicat si marjei de profit, stabilite de obiective ale managementului sau chiar modificari ale structurii de productie. Studiul costurilor in cadrul sistemelor partiale de calculatie a costurilor se bazeaza pe comportamentul unor structuri de costuri, indeosebi a celor variabile si directe, in conditiile cresterii volumului de productie. Sistemul costurilor reprezinta a doua etapa in stadiul evolutiv al sistemului de calculatie a costurilor, in care s-a renuntat la arbitrariul si subiectivismul repartizarii cheltuielilor indirect asupra costurilor. Repartizarea costurilor de structura asupra costului produselor este mai putin oportuna datorita criteriilor subiectiviste, insistandu-se asupra contributiei fiecarui produs la acoperirea cheltuielilor de structura considerate drept cheltuieli ale perioadei generate de timp si nu de activitatea entitatii.Organizarea calculatiei costurilor in cadrul sistemului costurilor partiale se fundamenteaza pe gruparea cheltuielilor in functie de comportamentul fata de evolutia nivelului productiei operandu-se cu trei catergorii de cheltuieli: variabile, semivariabile si fixe. 2.organizarea calculatiei costurilor Metodele de calculatie a costurilor se bazeaza pe incorporarea in costuri numai a acelor cheltuieli care pot fi afectate in modul cel mai rational produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate, eliminand calcule, uneori, deosebit de laborioase, de repartizarea cheltuielilor indirect. Cresterea nivelului de acivitate peste nivelul capacitatii de productie implica cheltuieli suplimentare cu functionarea si intretinerea utilajelor precum si cu personalul productive, in acest context modelul de evolutie a cheltuielulor se modifica cand apar capacitate de productie suplimentare. Exista trei categorii de capacitate de productie: ideala de productie, practica de productie, normala de productie. Prima reprezinta nivelul maxim de productie ce se poate realize intr-un anumit interval de timp in conditiile in care utilajele si instalatiile tehnologice functioneaza in parametrii optima fara intreruperi. Aceasta capacitate reprezinta un reper in estimarea nivelului maxim de productie si este asociata cu mediul de operare Just in time (JIT) care are in vedere perfectionarea continua a operatiunilor in vederea atingerii capacitatii ideale. A doua capacitate reprezinta capacitatea ideala ajustata cu intreruperile normale si probabile ale activitatii de productie datorita defectiunilor tehnice, reparatiilor utilajelor sau pauzelor de lucru ale salariatiilor. Ultima capacitate, cea normal reprezinta nivelul mediu annual al capacitatii de productie necesar pentru a satisface cererea potentiala de produs care este corectata de schimbarile sezoniere si de ciclurile economice si de activitate. Distributia cheltuielilor unei entitati productive pe cele trei categorii de cheltuieli ar putea fi redata altfel: -cheltuieli variabile:materii prime,salarii directe,salarii indirect, material consumabile -cheltuieli fixe: amortizarea utilajelor si constructiilor, prime de asigurare, salarii fixe, impozite pe salarii -cheltuieli semivariabile: energie electrica, energie termica,serviciu de telecomunicatii Evolutia diferitelor categorii de cheltuieli este apreciata in functie de nivelul de realizare a activitatii de productie respectiv a utilizarii capacitatiilor de productie. Capacitatea de productie poate fi exprimata in: -numar total de ore de munca -numar total de ore de functionare ale utilajelor -cantitatea totala de unitati fizice realizate Organizarea calculatiei costurilor partiale se poate realize, indifferent de specificul productiei, prin urmatoarele metode: -metoda costurilor variabile -metoda costurilor directe

A) metoda costurilor variabile Aplicarea acestei metode asigura determinarea operativa a unor structure de costuri precum si stabilirea unor indicatori cu valente managerial sporite in comducerea eficienta a activitatii entitatiilor. Promotorii aplicarii practice a acestei metode sunt: Ionathan N. Harris si G. Charter Harrison, care au aplicat-o in cadrul entitatiilor industriale americane. Concomitent si in cadrul economiei veste-europene,in uzina de autoturisme franceza Citroen, apar primele premise ale utilizarii pe scara larga a acestei metode. Esenta metodei consta in faptul ca pentru calcularea costului unui produs se iau in considerare numai cheltuiel variabile, ceea ce permite determinarea unei marje totale a costurilor variabile, pornind de la marjele costurilor variabile a produselor realizate, determinandu-se si alti indicatori de gestiune cum ar fi pragul de rentabilitate si alti indicatori specifici. Metoda costurilor variabile pune in evident pe langa costul unitar variabil si alti indicatori cum ar fi: cifra de afaceri, marja bruta a costurilor variabile si rezultatul Cifra de afaceri reprezinta ansamblul veniturilor inregistrate din vanzarea productiei, putand fi individualizata si la nivel de produs, lucrare, serviciu sau activitate realizata. Marja bruta a costurilor variabile se determina ca diferenta intre cifra de afaceri si costurile variabile aferente intregii productii si se poate individualiza la nivel de produs, lucrare, serviciu sau activitate realizata. Rezultatul se determina la nivel global ca diferenta intre marja bruta globala si cheltuielile fixe. Singura problema mai delicate in aplicarea acestei metode o reprezinta separarea cheltuielilor in fixe si variabile pentru realizarea unei calculatii corecte a costurilor. Delimitatea cheltuielilor in fixe si variabile se realizeaza prin intermediul unor procedee si anume: a) Procedeul celor mai mici patrate b) Procedeul punctelor de maxim si minim c) Procedeul analitic Versiunea costurilor variabile propriu-zise (direct costing-simplificat) Aplicarea acestei versiuni presupune gruparea cheltuielilor de productie in urmatoarele categorii: -cheltuieli variabile (operationale) -cheltuieli fixe (de structura) Rezultatul economic-financiar se determina global ca diferenta intre marja bruta a costurilor variabile si totalul cheltuielilor de structura Etapele de lucru ale metodei: -inregistrarea cifrei de afaceri in conturile cifrelor de afaceri deschise pe produs, lucrare sau serviciu -inregistrarea cheltuielilor componente ale costurilor partiale in conturile de costuri deschis e pe produse, lucrari sau servicii carora le sunt afectate -decontarea cheltuielilor perioadei pe seama contributiei brute totale si determinarea rezultatului economic-financiar total -determinarea contributiei brute la acoperirea cheltuielilor perioadei si la formarea rezultatului economicfinanciar. Aceasta versiune poate fi aplicata intr-un sistem integrat al contabilitatii managerial, centrat pe dezvoltarea in conturi analitice de venituri si cheltuieli ale contabilitatii financiare. Indicatorii din cadrul acestei vanzari a costurilor variabile sunt:marja bruta a costurilor variabile si rezultatul global.

Versiunea costurilor variabile semicomplete (direct costing evoluat) Domeniu de aplicare al acestei versiuni il regasim in cadrul entitatilor economice care fabrica familii de produse in subdiviziuni tehnico-economice distinct. Cerintele aplicarii versiunii constau in gruparea cheltuielilor de structura in doua categorii: a) Cheltuieli specific de structura generate de posesia si utilizarea capacitatiilor de productie allocate structurii tehnico-organizatorice care realizeaza familia de produse si care sunt tratate ca si cheltuieli directe fata de acea structura, insa indirect fata de familia de produse, supunandu-se repartizarii si incorporandu-se in costul familiei de produse fabricate b) Cheltuieli generale de structura a caror repartizare de produse, lucrari sau servicii nu se poate face pe baze rationale deci nu se include in costuri ci se deconteaza pe seama rezultatului economic-financiar global Marjele intervenite in cadrul versiunii sunt: -marja bruta -marja semibruta Gestiunea costurilor variabile poate fi realizata prin prelucrarea extracontabila a cheltuielilor si veniturilor din contabilitatea financiara, similar metodei costurilor directe dar cu o codificare separate a cheltuielilor incorporate in costurile variabile si a cheltuielilor de structura fixa. Metoda presupune pe langa codificarea cifrelor de afaceri si atribuirea de coduri distinct pentru: cheltuielile variabile directe, cheltuielile variabile indirect si cheltuielile indirecte. B) Metoda costurilor directe Aplicarea metodei costurilor directe se realizeaza in mod similar cu aplicarea metodei costurilor variabile, cheltuielile indirect neincluzandu-se in costul produselor, lucrarilor, serviciilor sau activitatiilor, ci se deduc direct din rezultatul perioadei. Obiectivul aplicarii metodei nu il reprezinta calculul costului unitar, ci calculul si analiza entitatii patrimoniale. Organizarea contabilitatii managerial in cadrul metodei costurilor directe se realizeaza prin inlocuirea criteriului de tratare a cheltuielilor in variabile si fixe cu criteriul de tratare a cheltuielilor in directe si fixe. Metoda costurilor directe bazata pe clasificarea cheltuielilor directe si indirect, opereaza cu un cost direct si o marja a costurilor directe. Gestiunea costurilor directe poate fi realizata si prin prelucrarea extracontabila a cheltuielilor si veniturilor din contabilitatea financiara in care ar urma sa se codifice: -cifrele de afaceri realizate din vanzarea fiecarui produs, lucrare sau serviciu -cheltuielile directe, identificabile in momentul efectuarii de produse, lucrari executate sau servicii prestate -atribuirea unui cod unic tuturor cheltuielilor indirect, neidentificabile in momentul efectuarii lor pe produse, lucrari si servicii

Cap. 10 Cadrul concenptual Bugetul de venituri si cheltuieli Bugetul reprez in esenta o premisa a planificarii orientata spre o gestiune previzionala profitabila. Ca document de previzionare apriori derularii activitatii, se elaboreaza la nivel anual si stabileste afectarea resurselor si responsabilitatilor pe fiecare entitate din cadrul entitatii. Necesitatea elaborarii bug de V si Ch deriva din cadrul de exercitare a controlului activitatii entitatii prin compararea permanenta a aperformantelor efective cu cele previzionate. Importanta bug de V si Ch: ancoreaza procesul de mg a entitatilor realiz planificarea operationala anuala; asigura cadrul necesar, analizei si ajustarii performantelor; asigura comunicarea intre diferitele centre decizionale ; asigura controlul activitatii si a actului de mg.

Cadrul de intocmire a bugetelor Procesul de elaborare a bug pp realiz unui cadru organizatoric in care sa fie incluse conditiile necesare unei elaborari riguroase si eficiente a bug care se rezuma la urmat aspecte: elaborarea bug sa se realiz cu implicarea si sprijinul managementului general; la mom elab bug sa fie def obiectivele pe termen lung ale entit; sa fie def si previzionate obiectivele pe fiecare centru de responsabilitate; bug sa poata fi administrat in mod flexibil. In realiz unui cadru organizatoric adecvat un rol imp il reprez constituirea unui comitet de elaborare a bug. Comitetul poate sa num un responsabil de bug care va coordona bug individuale. Acesta va fi asistat si sustinut de ceilalti responsbili care vor oferi informatiile de ultima ora privind evolutia activit entit. Etapele elaborarii bugetelor Procedura de elaborare a bug se realiz intr-un cadru institutional si etapizat care are in vedere urmat elemente: comunicarea politicii bugetare, a filozofiei bugetelor si a intructiunilor de elaborare a acestora; determinarea factorilor restrictivi in elab bug; elab bug vanzarilor; negocierea bug cu factorii de decizie; coordonarea intocmirii bug; acceptarea bug in situatia unui nonsens; refacerea sau ajustarea bug. Stabilirea si aplicarea principiilor de bugetare Conceptia si elab bug se realiz la interferenta unui set de principii-cadru cu privire la referintele sau conditiile realizarii bugetare, detaliat pe urmat nivele: a)Principiile bugetarii si planul strategic: definesc ob pe termen lung ale entit pe un orizzont temporal de 5-10 ani enuntand factorii de crestere a dezv activitatii si ratele de crestere anuala precum si obiectivele tinta privind ocuparea unei noi pozitii pe piata. b)Principiile bug si planul operational: pe termen scurt, transloca obiectivele entit pe termen lung in ob operationale pe termen scurt, sunt detaliate pe produse, piete si proiecte. c)Principiile cu privire la implicarea factorului uman: are in vedere stabiliraea coordonatului si executantilor implicati in elaborarea bugetelor. d)Principiile ref la elaborarea propriu-zisa a bug: au in vedere stabilirae unor linii realiste in proiectia activitatii entitatii resp a obiectivelor acesteia; respectarea termenelor de elab a bug; realiz unei flexibilitati in elaborarea, ajustarea si implementarea bug. e)Principii care au in vedere realizarea controlului bugetelor. Aspecte teoretico-metodologice privind elab bug de V si Ch 1.Stabilirea obiectivului activitatii bugetare: se realiz d eregula la nivelele superioare de decizie si se reflecta la urmat aspecte: cresterea nivelului global al cifrei de afaceri la niv unor activitati sau produse; cresterea contributiei brute la profit a unuiu produs; dimensiunea unor categ de ch; lansarea unor programe masive de investitii. Aceste obiective generale sau particularizate la fiecare nivel de bugetare stabilesc de fapt parametrii bugetarii. 2.Dimensionare V si Ch bugetare resp a rezultatelor. Dimensionare V atata la niv de entit cat si la niv de conturi de gestiune imbraca urmat forme: V entit sunt reprez de CA care cuprinde (V din activitatea de baza si V din alte activit); dimensionarea V la niv centrelor de gestiune are in vedere faptul ca V sectoarelor auxiliare nu se incadreaza in sensul strict al conceptului. Astfel pentru centrele de profit din sfera productiei V sunt reprez de: productia realizata exclusiv TVA, prod in curs de executie. Dimensinarea Ch se realiz pe urmat nivele: a) pe articole de calculatie resp: ch directe, ch indirecte. b) pe elemente primare de ch resp: ch materiale, ch cu manopera, salarii si contributii sociale. Dimensionarea rez fin reprez o comparare a V si Ch bugetare si se realiz atat la niv de entit ec (Rez fin= CA-Costuri de productie) cat si la niv de centru de gestiune (Rez fin= V din realizarea PLSi Costuri PLSi)

Aspecte privind metodologia de lucru privind proiectia Bug de V si Ch Dimensionarea V si Ch bugetate au in vedere urmat aspecte: a)Generatorii de V si Ch: sunt reprez de produsele fabricate, lucrarile executate si serv prestate ca rez ale activit entit produsului. Generatorii de V si purtatorii de Ch indeplinesc impreuna sau separa mai multe fc cum ar fi: identifica V totale si Ch directe pe fiecare PLS; preiau la finele per de gest ch indirecte controleaza rentabilitatea fiecarui PLS. b)Stabiliraea locului sau sectoarelor de V si CH: zonele sau sect de V si Ch indeplinesc mai multe fc si anume: constituie crit de delimitare si sectorizare a V si Ch pe structuri organizatorice; constituie centre de responsabilitate la nivelul carora se urmareste realiz V si incadrarea in ch bugetate.

Metode utilizate in bugetarea V si Ch: 1) Metoda analitica: in cadrul ei V si Ch se realiz pe baza unor modele relationale de tipul unei fc de una sau mai multe variabile , recurgandu-se la mai multe procedee cum ar fi: a)Procedeul ponderarii cantitatilor cu preturile sau tarifele practicate de entit sau de part de afaceri. Se utiliz indeosebi pt bugetarea V privind productia diferitelor zone sau sec productive; pt bugetarea unor ch materiale care au la baza consumuri specifice exprimate cantitativ; pt bugetarea ch cu munca vie b)Procedeul aplicarii unor cote procentuale asupra unor valori absolute: se utiliz pt bugetarea unor elemente de V si Ch calc prin prisma practicii consacrate si a legislatiei ec, fin si fiscale. Se utiliz in urmat cazuri: p t bugetarea amortizarii liniare anuale sau lunare a imobilizarilor la niv zonelor sau sect de ch; pt bugetare contributiei la fondurile de asigurari sociale, asig soc de sanatate, contributia la fondurile de somaj si de reorientare profesionala. c)Procedeul abonamentelor sau al defalcarii V si Ch in raport cu nr perioadelor de gestiune. Se ref la V si Ch inregistrare in avans cum sunt cele provenind din contractle de chirie, de reparatii capitale etc. Prin acest procedeu se delimiteaza ch si v in timp. Repere in bugetare: clauzele contractuale de ajustare a ch si v raporate la elemente de referinta precum: rata inflatiei, rata dobanzii, ratele de schimb RON/EURO sau RON/USD. 2) Metoda sintetica: reprez modelul de bugetare care se bazeaza pe un palier mai indelungat de timp si are in vedere anumite ritmuri de crestere a activit relativ constante. Variantele metodei sintetice sunt: a) Metoda realizarii multianuale, de regula 5-10 ani; b) Metoda realizarilor perioadei imediat precedente ajustate cu influenta factorilor previzibili a actiona in perioada bugetata; c) Metoda realizarilor multianuale nu are o aplicabilitate in conditiile ec noastre cand ritmurile de crestere ec inregistreaza valori variabile. d) Metoda realizarilor perioadei imediat precedente este inserata si-n Normele Metodologice si au aplicabilitate si dat controlului mai exact a factorilor previzibili cu impact imediat, care sunt ratat inflatiei si ratele de schimb.