UNIVERSITATEA PETRE ANDREI din IASI FACULTATEA DE DREPT

DREPT CIVIL
Anul II - Semestrul I

PARTEA I - DREPTURILE REALE

- NOTE DE CURS -

2011

C U P R I N S:
TEMA I PATRIMONIUL ........................................................................................................ TEMA A II-A - POSESIA............................................................................................................ TEMA A III-A - TEORIA GENERAL A DREPTULUI DE PROPRIETATE.................. TEMA A IV-A. INTINDEREA SI LIMITELE JURIDICE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE .......................................................................................................................... TEMA A V-A. DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICA................................................... TEMA A VI-a. SCURT ISTORIC PRIVIND REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR SI CONSTRUCTIILOR............................................................................................................. TEMA A VII-A - MODALITATILE DREPTULUI DE PROPRIETATE .......................... TEMA A VIII-A - DEZMEMBRMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE............. TEMA A IX-A-MODURILE DE DOBNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE..... TEMA A X-A - APRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ..................................... TEMA A XI-A - FIDUCIA...................................................................................................... TEMA A XII-A - ADMINISTRAREA BUNURILOR ALTUIA........................................

TEMA I PATRIMONIUL
1. Notiuni generale Dreptul real -drept subiectiv in virtutea caruia titularul poate sa-si exercite atribute asupra unui lucru determinat fara a fi necesara interventia altei persoane , in mod direct si nemijlocit. Dreptul de creanta-dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ numit creditor, poate pretinde unui subiect pasiv determinat numit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. -Dreptul de urmarire consta in facultatea recunoscuta titularului de a cauta si pretinde bunul in mana oricarui s-ar afla. -Dreptul de preferinta consta in facultatea de a avea prioritate fata de orice alt drept, in sensul satisfacerii titularului sau inaintea titularilor altor drepturi. Drepturile reale -categorii: a) dr reale principale-au o existenta de sine statatoare, independenta de existenta altor drepturi; b) drepturi reale accesorii-sunt afectate garantarii unor drepturi de creanta,existenta lor depinde in mod direct de existenta dreptului garantat. Potrivit art. 31 din Noul Cod civil, orice persoana fizica sau persoana juridica este titulara a unui patrimoniu care include toate drepturile si datoriile ce pot fi evaluate in bani si apartin acesteia. Patrimoniul-totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane. 2. Caracterele juridice ale patrimoniului. 2.1. Patrimoniul este o universitate juridica (universitas juris). a) apare ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele sau ca o grupare a mai multor astfel de mase avand fiecare un regim juridic determinat; b) drepturile si obligatiile, fiecare in parte, sunt distincte de universalitate, astfel incat schimbarile care s-ar produce in legatura cu aceste drepturi si obligatii nu altereaza identitatea universalitatii. 2.2. Orice persoana are un patrimoniu. -priveste atat persoanele fizice, cat si juridice. 2.3. Patrimoniul este unic. Fiecare persoana are un singur patrimoniu;unicitatea nu exclude divizibilitatea patrimoniala. 2.4. Patrimoniul fiecarei persoane este divizibil in mai multe mase de drepturi si obligatii, fiecare dintre aceste mase avand un regim bine determinat. 3. Functiile patrimoniului Functiile practice ale patrimoniului sunt urmatoarele: 1) de a constitui gajul general al creditorilor chirografari; 2) de a explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal; 3) de a explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal. 3.1. Patrimoniul si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari . Creditorii chirografari sunt creditori care nu dispun de o garantie reala (gaj, ipoteca sau privilegiu) prin care sa le fie asigurata executarea creantei pe care o au impotriva debitorului lor. Potrvit art. 2.324 din Noul Cod civil, intitulat Garantia comuna a creditorilor, cel care este obligat personal, raspunde cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare. Ele servesc drept garantie comuna a creditorilor sai. 3.2. Patrimoniul face posibila subrogatia reala cu titlu universal Subrogatia=inlocuire.

Spre deosebire de subrogatia personala care consta in inlocuirea unei persoane cu o alta (de exemplu creditorului initial i se substituie un alt creditor care preia datoria debitorului), subrogatia reala se refera la inlocuirea unui bun cu altul, care va urma aceeasi soarta juridica, aplicabila celui dintai. Subrogatia cu titlu universal este explicata prin notiunea de patrimoniu si are o stransa legatura cu dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. Continutul acestui gaj este asigurat prin subrogatia reala cu titlu universal,locul bunului instrainat va fi luat de bunul primit in schimb, astfel creditorul va putea sa urmareasca, atunci cand creanta va deveni exigibila, acel bun concret ce s-ar afla in patrimoniul debitorului in momentul cand se face executarea. 3.3. Patrimoniul si transmisiunea universala sau cu titlu universal Moartea unei persoane fizice ori reoganizarea persoanei juridice ridica problema transmiterii drepturilor si obligatiilor in totalitatea lor. Totalitatea acestor drepturi si obligatii constituie chiar patrimoniul persoanei, astfel incat transmiterea lor este o transmitere universala. Intre transmiterea universala si cea cu titlu universal nu exista o deosebire de calitate ci, de cantitate. Transmisiunea universala priveste toate mobilele si imobilele cuprinse in patrimonial unei persoane, transmisiunea cu titlu universal se refera doar la o cota parte aritmetica din totalul patrimoniului.

TEMA A II-A POSESIA

1. Definirea posesiei Posesia-stare de fapt care consta in stapanirea materiala a unui bun, care permite posesorului sa se comporte ca si cum ar fi adevaratul titular al dreptului real (drept de proprietate sau al altui drept real). -posesia este o stare de fapt;protejata de lege; poate fi sau nu conforma cu starea de drept; atunci cand este conforma cu starea de drept, se considera ca posesia este legitima, in caz contrar ea este nelegitima. 2. Elementele posesiei 2.1. Elementul material (corpus). Corpus constituie elementul material al posesiei. Absenta lui face imposibila posesia.Cum corpus nu poate exista fara animus, tot astfel animus fara corpus nu poate oferi calitatea de posesor. Un posesor mai poate dobandi elementul corpus si prin intermediul unui mandatar special.Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu si persoanele juridice exercita posesia prin reprezentantul lor legal.
2.2. Elementul intentional (animus).Acest element psihologic (animus) consta in vointa posesorului de a stapani bunul pentru el, sub nume de proprietar sau titular al altui drept real. 3. Formele posesiei -o persoana poate detine un bun in temeiul unei conventii cu proprietarul, cu obligatia de a-l restitui acestuia. -o persoana care se comporta fata de bun ca un titular al dreptului(asupra bunului posesorul exercita o putere de fapt). -posesia ca atribut al dreptului de proprietate,exercitata de insusi titularul dreptului. 3.1. Detentia precara Nu trebuie sa se confunde posesia cu detentia. Chiar daca in ambele cazuri bunul se afla in puterea fizica a persoanei, detentorul detine bunul pentru altul, fara sa se comporte ca titularul unui drept real.

Detentorul este obligat sa restituie bunul asa incat posesia sa nu contine decat unul din elementele constitutive esentiale : corpus. Chiar si atunci cand se foloseste de bun (cum ar fi cazul locatarului), detentorul nu este un posesor, deoarece el trebuie sa remita bunul. Ceea ce-i lipseste detentiei precare este elementul animus domini sau animus sibi habendi. Potrivit art. 918 din Noul Cod civil, nu constituie posesie stapanirea unui bun de catre un detentor precar, precum: a) locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist;

b) titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz, abitatie sau servitute, fata de nuda proprietate; c) fiecare coproprietar, in proportie cu cotele-parti ce revin celorlalti coproprietari; d) orice alta persoana care, detinand temporar un bun al altuia, este obligata sa il restituie sau care il stapaneste cu ingaduinta acestuia. Cu titlu de exceptie, Codul civil reglementeaza trei cazuri cand este posibila intervertirea detentiei in posesie (art. 920 Noul Cod civil). a) daca detentorul precar incheie cu buna-credinta un act translativ de proprietate cu titlu particular cu alta persoana decat cu proprietarul bunului.( chiriasul cumpara imobilul in care locuieste de la un mostenitor, avand convingerea ca mostenitorul este proprietarul bunului. Din momentul cumpararii, dobandind si animus sibi habendi, detentorul precar devine un adevarat posesor.) b) daca detentorul precar savarseste impotriva posesorului acte de rezistenta neechivoce in privinta intentiei sale de a incepe sa se comporte ca un proprietar.(chiriasul aduce la cunostinta proprietarului ca el este adevaratul proprietar al bunului, depozitarul sau comodatarul refuza restituirea bunului) c) daca detentorul precar instraineaza bunul, printr-un act translativ de proprietate cu titlu particular, cu conditia ca dobanditorul sa fie de buna-credinta(tertul stapaneste bunul pentru sine, cel care transmite bunul este un detentor precar, iar tertul de buna-credinta, se considera proprietar, desi transmitatorul nu avea aceasta calitate). 3.2. Posesia sub nume de proprietar Nu trebuie sa se confunde posesia ca stare de fapt cu posesia ca atribut al dreptului de proprietate, ceea ce inseamna ca din punct de vedere juridic nu exista o similitudine intre posesie si proprietate. Un proprietar poate fi si posesorul bunului sau dar sunt situatii cand un posesor nu se bucura si de dreptul de proprietate asupra bunului. Un asemenea posesor, caruia ii lipseste dreptul de proprietate asupra bunului, se comporta insa ca un adevarat proprietar fata de bunul respectiv. 3.3.Posesia ca atribut al dreptului de proprietate Cele trei atribute ale dreptului de proprietate sunt: posesia, folosinta si dispozitia. Posesia este o componenta esentiala a dreptului de proprietate si a celorlalte drepturi reale. Posesia ofera proprietarului posibilitatea sa se foloseasca efectiv de bunul sau, asa incat proprietatea insasi fara jus possidendi nu ar exista. 4. Dobandirea si pierderea posesiei 4.1. Dobandirea posesiei. Stapanirea materiala a bunului determina sa se prezume vointa de a pastra bunul pentru sine. Dobandirea prin stapanirea materiala rezulta fie dintr-un fapt unilateral al posesorului, atunci cand el exercita din proprie initiativa acte materiale de detinere si folosinta, fie din predarea lucrului de catre fostul posesor, fie, in sfarsit, dintr-o transmitere de la vechiul posesor pentru cauza de moarte.

Minorii si alienatii mintali dobandesc posesia prin intermediul reprezentantilor lor. Dar posesia poate fi dobandita si prin intermediul unui mandatar sau a unui gerant de afaceri. 4.2. Pierderea posesiei. Posesia poate fi pierduta atunci cand se pierd elementele sale, corpus si animus. Posesia inceteaza prin(art.921 NCC) a) transformarea sa in detentie precara; b) instrainarea bunului; c) abandonarea bunului mobil sau inscrierea in cartea funciara a declaratiei de renuntare la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil; d) pieirea bunului; e) trecerea bunului in proprietate publica; f) inscrierea dreptului de proprietate al comunei, orasului sau municipiului,cf art. 889 alin. (2); g) deposedare, daca posesorul ramane lipsit de posesia bunului mai mult de un an. -posesia se pierde atunci cand ambele elemente constitutive se pierd, cum ar fi cazul instrainarii bunului sau abandonarii lui. - atunci cand se pierde doar elementul material (corpus), cum ar fi situatiile: bunul este distrus in intregime, este pierdut sau este trecut in posesia altei persoane. Posesia mai poate fi pierduta si in cazul disparitiei bunului din cauze de forta majora. - Pierderea elementului animus(Prin intermediul intervertirii titlului, posesorul devine un simplu detentor precar, ceea ce face ca sa posede pentru altul). 5. Calitatile si viciile posesiei 5.1. Consideratii generale Simplul fapt de a cumula cele doua elemente constitutive ale posesiei nu este suficient. Deoarece nu sunt suficiente cele doua elemente esentiale, corpus si animus sibi habendi, Codul civil prevede necesitatea ca posesia sa indeplineasca si urmatoarele calitati: sa fie continua, netulburata si publica. Absenta cel putin a uneia dintre aceste calitati face ca posesia sa devina viciata astfel incat ea nu va mai produce nici un efect. Vicii veritabile ale posesiei : discontinuitatea, violenta, si clandestinitatea. 5.2. Posesia sa fie continua. Viciul discontinuitatii Art.923 din Noul Cod civil prevede in mod expres, ca Posesia este discontinua atat timp cat posesorul o exercita cu intermitente anormale in raport cu natura bunului. Continuitatea exista atunci cand bunul este stapanit cu regularitatea pe care o cere natura lui. 5.3. Posesia sa fie netulburata. Viciul violentei Potrivit art. 924 NCC, posesia este tulburata atat timp cat este dobandita sau conservata prin acte de violenta, fizica sau morala, care nu au fost provocate de o alta persoana. Este necesar ca posesia sa nu fi debutat si mentinuta prin acte de violenta fizica sau psihica. 5.4. Posesia sa fie publica. Viciul clandestinitatii Asemenea proprietarului si posesorul trebuie sa exercite posesia in vazul tuturor. Codul civil nu prevede ce inseamna publicitatea posesiei, dar defineste posesia clandestina. Astfel, conform art. 925 din Noul Cod civil, " Posesia este clandestina, daca se exercita astfel incat nu poate fi cunoscuta .Daca posesia nu este publica, dar proprietarul putea sa o cunoasca, atunci nu opereaza viciul clandestinitatii.

6. Efectele posesiei Efectele pe care le produce posesia pot fi grupate in patru mari categorii: a) dobandirea proprietatii asupra bunului posedat; b) prezumtia de proprietate; c) dobandirea fructelor de catre posesorul de buna-credinta; d) protejarea posesiei prin intermediul actiunilor posesorii. 6.1. Dobandirea proprietatii asupra bunului posedat Prin intermediul uzucapiunii se vor dobandi proprietatea sau alte drepturi reale, ca efect al unei posesii prelungite, in conditiile determinate de lege. Astfel, potrivit art. 935 NCC, oricine se afla la un moment dat in posesia unui bun mobil este prezumat ca are un titlu de dobandire a dreptului de proprietate asupra bunului. 6.2. Prezumtia de proprietate Art 935 din Noul Cod civil dispune ca " Oricine se afla la un moment dat in posesia unui bun mobil este prezumat ca are un titlu de dobandire a dreptului de proprietate asupra bunului ". Prezumtia de proprietate actioneaza atat in privinta bunurilor mobile, cat si a celor imobile. Posesorul este prezumat a fi titularul insusi dreptului de proprietate. 6.3. Dobandirea fructelor de catre posesorul de buna-credinta Fructele se cuvin proprietarului, dar prin exceptie, ele vor fi percepute de posesorul de buna-credinta. Singura conditie pentru a culege fructele este buna-credinta a posesorului. Posesorul trebuie sa fie de buna-credinta la data perceperii fructelor. Fructele civile percepute anticipat revin posesorului in masura in care buna sa credinta se mentine la data scadentei acestora. care a omis sa le perceapa. 7. Actiunile posesorii 7.1. Consideratii generale Posesiunea produce o serie de efecte jurdice, indiferent daca este o simpla aparenta a dreptului sau este conforma cu dreptul. Legiuitorul a inteles sa protejeze posesia fara sa puna in discutie realitatea dreptului. Indiferent daca posesia este exercitiul unui drept sau o aparenta a acestuia, legiuitorul a dorit sa o ocroteasca. Posesorul este si proprietarul bunului. Ocrotindu-se posesia se va proteja proprietatea. Potrivit art. 949 NCC, cel care a posedat un bun cel putin un an poate solicita instantei de judecata prevenirea ori inlaturarea oricarei tulburari a posesiei sale sau, dupa caz, restituirea bunului. De asemenea, posesorul este indreptatit sa pretinda despagubiri pentru prejudiciile cauzate .(exercitiul actiunilor posesorii este recunoscut si detentorului precar). 7.2. Distinctia dintre actiunile posesorii si actiunile petitorii Proprietatea va fi aparata prin actiunile petitorii, posesia va fi ocrotita prin intermediul actiunilor posesorii (art. 949 si 952 NCC si art.674-676 Cod procedura civilaDoctrina jurdica si jurisprudenta au considerat ca actiunile posesorii imbraca doua forme: actiunea posesorie in complangere si actiunea posesorie in reintegrare. Exista deosebiri fundamentale intre actiunile posesorii si actiunile petitorii . In timp ce actiunea posesorie pune in discutie doar faptul posesiei, exercitarea ei nefiind conditionata de existenta unui titlu, actiunile petitorii abordeaza problema dreptului de proprietate sau al altui drept real.

7.3. Partile intr-o actiune posesorie 7.3.1. Calitatea de reclamant intr-o actiune posesorie Actiunea posesorie este intentata normal de posesorul a carui posesie a fost lezata(poate fi insusi proprietarul, deoarece posesia nu este decat un atribut al dreptului de proprietate si ea insasi va putea fi protejata). Pe langa proprietar, vor putea promova actiunile posesorii titularii unor drepturi reale: uzufructuarul, uzuarul, superficiarul, titularul dreptului de abitatie sau servitute 7.3.2. Calitatea de parat intr-o actiune posesorie Actiunea posesorie va trebui intentata impotriva autorului tulburarii sau deposedarii. Actiunea poate fi introdusa impotriva succesorilor cu titlu universal ai acestuia. Potrivit art. 950 NCC, actiunile posesorii pot fi introduse si impotriva proprietarului. Actiunea nu poate fi insa introdusa impotriva persoanei fata de care exista obligatia de restituire a bunului. 7.4. Obiectul actiunii posesorii In timp ce dreptul roman permitea protectia posesiei inclusiv la bunurile mobile, dreptul modern recunoaste posibilitatea de a apara posesia numai in cazul bunurilor imobile.Potrivit prevederilor 935 din Noul Cod civil, posesorul de buna-credinta al unui bun mobil este prezumat a fi proprietarul acelui bun(titularul va putea recurge oricand la actiunea in revendicare). 7.5. Termenul de exercitare a actiunii posesorii Potrivit art. 951 din Noul Cod civil, in caz de tulburare ori de deposedare, pasnica sau violenta, actiunea se introduce in termenul de prescriptie de 1 an de la data tulburarii sau deposedarii. Daca tulburarea/deposedarea este violenta, actiunea poate fi introdusa si de cel care exercita o posesie viciata, indiferent de durata posesiei sale. 7.6. Luarea masurilor pentru conservarea bunului posedat Daca exista motive temeinice sa se considere ca bunul posedat poate fi distrus ori deteriorat de un lucru aflat in posesia unei alte persoane sau ca urmare a unor lucrari, precum ridicarea unei constructii, taierea unor arbori ori efectuarea unor sapaturi pe fondul invecinat, posesorul poate sa ceara luarea masurilor necesare pentru evitarea pericolului sau, daca este cazul, incetarea lucrarilor. Potrivit art. 952, alin. 2 din Noul Cod civil, pana la solutionarea cererii, posesorul sau dupa caz, cealalta persoana poate fi obligata la plata unei cautiuni, lasate la aprecierea instantei,in situatiile: a) daca instanta dispune, in mod provizoriu, deplasarea lucrului ori incetarea lucrarilor, cautiunea se stabileste in sarcina posesorului, astfel incat sa se poata repara prejudiciul ce s-ar cauza paratului prin aceasta masura; b) daca instanta incuviinteaza mentinerea lucrului in starea sa actuala ori continuarea lucrarilor, cautiunea se stabileste in sarcina paratului astfel incat sa se asigure posesorului sumele necesare pentru restabilirea situatiei anterioare.

TEMA A III-A - TEORIA GENERAL A DREPTULUI DE PROPRIETATE

1.Continutul juridic al dreptului de proprietate Continutul juridic al dreptului de proprietate este acelasi cu cel din textul art. 480 din vechiul Cod civ., atributele dreptului de proprietate sunt: 1.1. Posesia (jus posidendi) sub aspect juridic= apropierea stapanirii bunului care este obiectul dreptului de proprietate, relatia dintre proprietar si bunul sau.Posesia ca element de drept exprima dreptul de a apropria si a stapani bunul, spre deosebire de posesia exercitata ca stare de fapt. 1.2. Folosinta (jus utendi)ca atribut al dreptului de proprietate,in terminologia juridica= dreptul proprietarului de a se servi personal de bunul sau in functie de natura acestuia(aceasta prerogativa a titularului nu trebuie exercitata abuziv). Folosinta (jus fruendi, fructus)=dreptul proprietarului de a culege fructele produse periodic de bunul sau, fara a se consuma substanta acestuia.(fructele se deosebesc de producte - care consuma substanta bunului). Fructele(conform art. 548 N.C.C.)=acele produse care deriva din folosirea unui bun fara a diminua substanta acestuia. Fructele sunt: naturale, industriale si civile. i. Fructele naturale=produsele directe si periodice ale unui bun, obtinute fara interventia omului(ex: cele pe care pamantul le produce de la sine, productia si sporul animalelor). ii. Fructele industriale=produsele directe si periodice ale unui bun, obtinute cu interventia omului (ex: recoltele de orice fel). iii. Fructele civile(venituri)=veniturile rezultate din folosirea bunului de catre o alta persoana in virtutea unui act juridic.(ex:chiriile, arenzile, dobanzile, venitul rentelor si dividendele). Productele =produsele obtinute dintr-un bun cu consumarea sau diminuarea substantei acestuia. (ex:copacii unei paduri, piatra dintr-o cariera). Fructele si productele se cuvin proprietarului, daca prin lege nu se dispune altfel. 1.3. Dispozitia (jus abutendi, abusus)-atributul dreptului de proprietate=2 forme: dispozitia materiala si dispozitia juridica. Dispozitia materiala se refera la bunurile corporale, inclusiv drepturile de creanta a caror substanta juridica este in materialitatea titlului Dispozitia juridica se realizeaza prin acte juridice de dispozitie intre vii (inter vivos) sau pentru cauza de moarte (mortis causa). 2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate dreptul de proprietate este absolut, exclusiv si perpetuu. 2.1. Caracterul absolut ,,Poate fi privit in sensul diferentierii de drepturile relative, fara a fi luat in considerare numai caracterul sau opozabil erga omnes(care caracterizeaza toate drepturile absolute). Acest caracter trimite la un drept deplin, complet. 2.2. Caracterul exclusiv Se inteleg nu numai puterile depline ale titularului dreptului, ci si monopolul acestuia asupra bunului sau si excluderea tertilor, inclusiv a autoritatilor publice

2.3.Caracterul perpetuu Caracterul perpetuu este corolarul perpetuitatii dreptului de proprietate privat,acesta dureaza atata timp cat exista bunul. Este evidentiat si de imprescriptibilitatea dreptului de proprietate, care nu se stinge prin neuz, limita de timp a dreptului de proprietate fiind determinata de pieirea bunului. 3. Formele dreptului de proprietate Proprietatea este publica sau privata.

TEMA A IV-A. INTINDEREA SI LIMITELE JURIDICE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE

1. Intinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor In noul Cod civil, art. 559 alin (1)se precizeaza ca proprietatea terenului, luata ca un dat, se intinde si asupra subsolului si a spatiului de deasupra terenului, cu respectarea limitelor legale. Proprietarul poate face, deasupra si in subsolul terenului, toate constructiile, plantatiile si lucrarile pe care le gaseste de cuviinta, in afara de exceptiile stabilite de lege, si poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce. . Proprietarul unui teren are dreptul de a apropria si de a utiliza, in conditiile legii, apa izvoarelor si a lacurilor aflate pe terenul respectiv, apa freatica si apele pluviale. 2. Limitele exercitarii dreptului de proprietate privata (art. 556 N.C.C.) Potrivit art 556 N.C.C. dreptul de proprietate poate fi exercitat in limitele materiale ale obiectului sau, care formeaza obiectul dreptului de proprietate, cu ingradirile stabilite prin lege. Se instituie un criteriu corporal de limitare a exercitiului dreptului de proprietate limitele materiale ale obiectului sau. Reglementarea limitelor juridice le clasifica in: limite legale, limite conventionale si limite judiciare. Exceptiile de la garantarea dreptului de proprietate sunt doar cele prevazute de Constitutie: exproprierea pentru cauza de utilitate publica si confiscarea. 2.1. Limitele legale Dispozitiile comune privind aceste ingradiri (art. 602 N.C.C.) precizeaza ca legea(orice lege) poate limita exercitarea dreptului de proprietate atat in interes public, cat si in interes privat. In Constitutie, la art 44 alin. (7), se prevede expres ca ,,Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum ,,si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". 2.1.1. Folosirea apelor Art. 604 N.C.C. introduce prin par. 2 al Capitolului III, Sectiunea 1, Reglementari privind folosirea apelor", incepand cu cele care privesc curgerea fireasca a apelor, ceea ce reprezinta servitutea de curgere a apelor in Codul civil (art 578); numai ca in noul Cod civil, aceasta limita legala in favoarea fondului superior da posibilitatea proprietarului fondului inferior sa ceara autorizarea justitiei spre a face, pe fondul sau pe cheltuiala sa, lucrarile necesare pentru schimbarea directiei apelor", in cazul in care situatia initiala ii cauzeaza prejudicii. Aceste dispozitii sunt nou introduse in Codul civil.Proprietarul fondului superior este obligat sa nu efectueze nicio lucrare de natura sa agraveze situatia fondului inferior

2.1.3. Distanta si lucrarile intermediare cerute pentru anumite constructii, lucrari si plantatii Potrivit art. 612 N.C.C., orice constructii, lucrari sau plantatii se pot face de catre proprietarul fondului numai cu respectarea unei distante minime de 60 de cm fata de linia de hotar, daca nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel incat sa nu se aduca atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanta minima se poate face prin acordul partilor exprimat printr-un inscris autentic. In caz de nerespectare a distantei, proprietarul vecin este indreptatit sa ceara scoaterea ori, dupa caz, taierea, la inaltimea cuvenita, a arborilor, plantatiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate. 2.1.4. Vederea asupra proprietatii vecinului Potrivit art. 614 N.C.C., nu este permis sa se faca fereastra sau deschidere in zidul comun decat cu acordul proprietarilor. Este obligatorie pastrarea unei distante de cel putin 2 metri intre fondul, ingradit sau neingradit, apartinand proprietarului vecin si fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrari ce ar fi orientate catre acest fond. Aceste dispozitii nu exclud dreptul proprietarului de a-si deschide, fara limita de distanta, ferestre de lumina daca sunt astfel construite incat sa impiedice vederea spre fondul invecinat. 2.1.5. Dreptul de trecere Dreptul de trecere, considerat in Noul Cod civil ca o limita legala a dreptului de proprietate, este reglementat de acesta de la art. 617 1a art. 620. In literatura de specialitate se demonstreaza distinctia dintre dreptul legal de trecere (servitute lato sensu) si servitutea legala de trecere (stricto sensu), distinctie care sub aspect practic este importanta atunci cand este vorba de mijloacele juridice de aparare a acestui drept; in mod concret, dreptul sau servitutea de trecere, sub aspect practic, sunt identice, dar diferite ca natura juridica. Potrivit art. 617 N.C.C., proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publica are dreptul sa i sa permita trecerea pe fondul vecinului sau pentru exploatarea fondului propriu. 2.1.6. Dreptul de trecere pentru utilitati Proprietarul este obligat sa permita trecerea prin fondul sau a retelelor edilitare ce deservesc fonduri invecinate sau din aceeasi zona, de natura conductelor de apa, gaz,a canalelor si a cablurilor electrice, subterane ori aeriene si a oricaror alte instalatii sau materiale cu acelasi scop. Aceasta obligatie subzista numai pentru situatia in care trecerea prin alta parte ar fi imposibila, periculoasa sau foarte costisitoare.Proprietarul are dreptul la plata unei despagubiri juste(pt utilitati noi, despagubirea trebuie sa fie si prealabila). Proprietarul este obligat sa permita folosirea fondului sau pentru efectuarea unor lucrari necesare fondului invecinat, precum si accesul vecinului pe terenul sau pentru taierea crengilor si culegerea fructelor, in schimbul unei despagubiri, daca este cazul. 2.2. Limite conventionale Limitele conventionale sunt aduse dreptului de proprietate prin acte juridice prin care titularul dreptului consimte la limitarea dreptului sau cu conditia sa nu incalce ordinea publica si bunele moravuri (art. 626 N.C.C.). O noutate in reglementarea noului Cod civil o constituie clauza de inalienabilitate (art. 627).Prin conventie sau testament (act juridic unilateral) se poate interzice instrainarea unui bun pentru o durata de cel mult 49 de ani, cu conditia sa existe un interes serios si legitim. Termenul incepe sa curga din momentul dobandirii bunului, iar dobanditorul poate sa ceara autorizarea instantei pentru a

putea dispune de bun in cazul in care motivul care a determinat clauza de inalienabilitate nu mai exista ori un interes superior motiveaza anularea clauzei. 2.3. Limite judiciare Sunt stabilite in interes privat si privesc in mod special relatiile de vecinatate (art 630 N.C.C.). Limitele judiciare ale exercitarii dreptului de proprietate privata sunt stabilite prin judecata in echitate(aplicarea principiului egalitatii de tratament in situatii legale). Noul Cod civil precizeaza ca, in situatia in care proprietarul cauzeaza prin exercitarea dreptului sau inconveniente mai mari decat cele normale in relatiile de vecinatate, instanta de judecata poate sa-l oblige la despagubiri si la restabilirea situatiei anterioare.In cazul iminentei cauzarii unui prejudiciu, instanta,pe calea unei ordonante presedintiale, poate dispune masurile necesare pentru prevenirea pagubei. 3. Stingerea dreptului de proprietate Stingerea dreptului de proprietate in noul Cod civil(art. 562) -reglementare- proprietatea privata. 3.1. Pieirea bunului. Dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz, acesta fiind imprescriptibil,dar poate fi dobandit de alta persoana in conditiile determinate de lege. 3.2. Abandonarea unui bun mobil de catre proprietarul sau=un mod de stingere a dreptului de proprietate.Un bun imobil-renuntarea la dreptul de proprietate se face numai prin declaratie autentica, daca acesta este inscris in cartea funciara. Momentul stingerii dreptului de proprietate asupra bunului mobil=momentul abandonarii acestuia iar pentru bunul imobil=momentul inscrierii in Cartea funciara a declaratiei de renuntare. 3.3. Exproprierea-mod de stingere a dreptului de proprietate privata [alin. (3) art. 562],nu este prevazuta in noul Cod civil in termeni directi,ci numai reglementarea conditiilor in care se poate face. Exproprierea pentru cauza de utilitate publica este prevazuta de Constitutia Romaniei la art 44 alin. (3), tot in mod indirect, ca exceptie de la prevederea constitutionala privind garantarea si ocrotirea proprietatii private, si anume: Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire" . a)Procedura judiciara. Dispozitiile aplicabile etapei judiciare-art. 44 alin.(6) din Constitutia Romaniei: Despagubirile prevazute la alineatele (3) ,si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul, iar in caz de divergenta, prin justitie";o procedura civila speciala ce se completeaza cu dispozitiile legale ale procedurii civile de drept comun, si anume: - Instanta se sesizeaza dupa epuizarea procedurilor administrative; - Instanta competenta (tribunalul in raza caruia este situat imobilul supus exproprierii) se sesizeaza printr-o cerere de chemare in judecata (cererea de expropriere) a oricarei persoane (fizice sau juridice) care poate proba un drept real sau un interes legitim privind imobilele supuse exproprierii. b) Solutionarea cererii presupune verificarea indeplinirii conditiilor cerute de lege pentru expropriere si stabilirea cuantumului despagubirilor. Partile pot incheia o tranzactie in fata instantei cu privire la expropriere si la despagubiri, instanta ia cunostinta de aceasta si pronunta o hotarare de expedient.

3.4. Confiscarea este o sanctiune ce infrange inviolabilitatea dreptului de proprietate privata si nu poate fi consacrata decat in reglementarile constitutionale. Ca sanctiune este reglementata in legislatia penala si contraventionala,statueaza conditiile in care se poate dispune confiscarea bunurilor folosite sau destinate savarsirii infractiunilor/ contraventiilor ori care sunt rezultatul unor asemenea fapte. Noul Cod civil, la alin. (4) al art 562, reglementeaza acest mod de stingere a dreptului de proprietate: Nu pot fi supuse confiscarii decat bunurile destinate sau folosite pentru savarsirea unor in actiuni ori contraventii sau cele rezultate din acestea".

TEMA A V-A. DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICA

Potrivit art. 858 din Noul cod Civil, proprietatea publica este dreptul de proprietate ce apartine statului sau unei unitati administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaratia legii, sunt de uz ori de interes public, cu conditia sa fie dobandite prin unul dintre modurile prevazute de lege. 1. Cadrul de reglementare Constitutia Romaniei, la art 136 alin. (1), consacra proprietatea, ca fiind publica sau privata. Alin. (2) din reglementarea constitutionala desemneaza pe cei doi titulari ai proprietatii publice: statul si unitatile administrativ-teritoriala Art 136, alin. (3) enumera principalele categorii de bunuri care sunt obiectul exclusiv al proprietatii publice: Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu poten tial energetic valorificabil de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice ,si ale platoului continental, precum alte bunuri stabilite de legea organica."; 2. Obiectul dreptului de proprietate publica Potrivit art. 554 N.C.C., bunurile statului si ale unitatilor administrativ-teritoriale care, prin natura lor sau prin declaratia legii, sunt de uz sau de interes public formeaza obiectul proprietatii publice,numai daca au fost legal dobandite de catre acestea Noul Cod civil delimiteaza, in art 860, domeniul public - national, judetean si local. Delimitarea dintre domeniul public national, judetean si local se face in conditiile legii. Bunurile care formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale potrivit unei legi organice nu pot fi trecute din domeniul public al statului in domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale sau invers decat ca urmare a modificarii legii organice. 3. Titularii dreptului de proprietate publica sunt: a. Statul roman - asupra bunurilor din domeniul public de interes national; b. unitatile administrativ-teritoriale (comuna, orasul, municipiul si judetul) - asupra bunurilor din domeniul public de interes local si judetean. Statul si unitatile administrativ-teritoriale sunt singurele subiecte care isi pot apropria bunurile din domeniul public care apartin acestuia prin destinatia lor de uz si de interes public", precum si bunurile din domeniul privat cu regim juridic de drept comun apte de a participa la circuitul civil si comercial al unei economii axate pe plata libera.

4. Continutul, limitele si caracterele dreptului de proprietate publica Aceasta se regaseste in art. 2 din Legea 213/1998, care prevede: Statul si unitatile administrativteritoriale exercita posesia, folosinta si dispozitia asupra bunurilor care alcatuiesc domeniul public, in limitele si in conditiile legii". 5. Modurile de dobandire si de stingere a dreptului de proprietate publica Dobandirea dreptului de proprietate publica, in noul Cod civil, in conformitate cu prevederile art. 863(preluand solutiile legale existente)se face prin: achizitie publica, expropriere pentru cauza de utilitate publica, donatie sau legat acceptat in conditiile legii, daca bunul prin natura sau prin vointa dobanditorului devine de uz ori de interes public, prin transferul din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativteritoriale in domeniul public al acestora. Conform legii un nou mod de dobandire a proprietatii publice - litera d) - este conventia cu titlu oneros, daca bunul, prin natura lui sau prin vointa dobanditorului, devine de uz si de interes public(de fapt un contract de vanzare-cumparare supus reglementarilor de drept comun). Dreptul de proprietate publica se stinge (art. 864 N.C.C.) daca bunul a pierit ori daca a fost trecut in domeniul privat, in cazul in care uzul sau interesul public nu mai exista. 6. Caracterele dreptului de proprietate publica Dreptul de proprietate publica este un drept absolut, exclusiv si perpetuu. Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica sunt inalienabile (nu pot fi instrainate), imprescriptibile (din punct de vedere achizitiv, nu pot fi uzucapate) si insesizabile (nu pot fi urmarite). Proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz si nu poate fi dobandita de terti prin uzucapiune sau prin posesia de buna-credinta asupra bunurilor mobile. 7. Exercitarea dreptului de proprietate publica Art. 861 alin. (3) N.C.C. prevede ca in conditile legii, bunurile proprietate publica pot fi date in administrare sau in folosinta, pot fi concesionate ori inchiriate". Cea mai mare parte a bunurilor proprietate publica sunt incredintate prin acte de putere, sau norme juridice, unor anumite persoane juridice, infiintate in acest scop. Unele bunuri sunt atribuite prin contract unor persoane juridice de drept privat ori chiar persoanelor fizice.Pot fi date in folosinta, cu titlu gratuit, pe termen limitat, in favoarea institutiilor de utilitate publica, ori inchiriate. 8. Drepturile reale derivate din dreptul de proprietate publica Drepturile reale constituite pentru exercitarea dreptului de proprietate publica (noul Cod civil-art 866)sunt: dreptul de administrare, dreptul de concesiune si dreptul de folosinta cu titlu gratuit. 8.1. Dreptul de administrare Potrivit Legii nr. 213/1998, titularii dreptului de administrare sunt: regiile autonome; prefecturile si autoritatile publice centrale si locale cu personalitate juridica (ministere, agentii nationale, consilii judetene si consilii locale); institutiile publice de interes national, judetean sau local. Dreptul de administrare derivat din dreptul de proprietate publica in cadrul raporturilor de drept civil are o fiinta proprie, de sine statatoare, fiind un drept real principal, absolut, opozabil tuturor ( erga omnes), dar inopozabil titularului dreptului de proprietate publica,poate fi retras, revocat de catre autoritatea publica ce 1-a constituit. Continutul juridic dreptului de administrare Potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, titularul acestui drept poate sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de bunul aflat in administrare, in conditiile stabilite in actul de atribuire.

Posesia titularului dreptului de administrare cuprinde NUMAI elementul CORPUS, deoarece animus (intentia de a poseda pentru sine) nu are cum sa existe.Sub aspectul intentiei, titularul dreptului real nu poate sa se considere decat un titular al dreptului real de administrare. Folosinta conferita titularului dreptului de administrare presupune posibilitatea si obligatia, de a utiliza bunurile proprietate publica conform actului de constituire sau de a le pune in lucru" conform obiectului sau de activitate. Dispozitia. Dreptul de proprietate publica este inalienabil,nesusceptibil de dezmembraminte,deci dispozitia nu poate privi decat o eventuala transmitere a dreptului de administrare, potrivit reglementarilor in vigoare. 8.2. Dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publica Dreptul de concesionare asupra bunurilor din domeniul public este privit ca un drept real. Titularul dreptului de concesiune asupra bunurilor proprietate publica poate fi orice PF/PJ romana sau straina [art. 87, alin. (2) N.C.C.]. Constituirea dreptului de concesiune se face prin contractul de concesiune (ad validitatem),in forma scrisa, iar partile sunt o autoritate publica numita concedent- transmite pe o perioada determinata, unei persoane denumita concesionar (care actioneaza pe riscul si pe raspunderea sa) dreptul si obligatia de a exploata un bun proprietate publica, in schimbul unei redevente. Contractul de concesiune apare ca un contract intuitu personae, solemn, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, cu executare succesiva si constitutiv de drepturi reale. Stingerea dreptului de concesiune are loc la implinirea termenului prevazut in contract, dar si in cazul in care interesul national sau local o impune, prin denuntarea unilaterala a contractului de catre concedent cu plata unei despagubiri juste si prealabile. Plata despagubirii este in sarcina concedentului, iar in caz de dezacord, este competenta instanta de judecata. 8.3. Dreptul de folosinta gratuita asupra bunurilor proprietate publica Astfel, statul si unitatile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, in folosinta gratuita, pe termen limitat, persoanelor juridice fara scop lucrativ, care desfasoara o activitate de binefacere sau de utilitate publica, ori serviciilor publice. Titularul dreptului real de folosinta nu poate fi decat o persoana juridica de drept privat,notiunea de serviciu public =activitati desfasurate in scopul realizarii unui interes public. Caracterele juridice ale dreptului de folosinta gratuita asupra bunurilor proprietate publica sunt aceleasi cu ale dreptului de proprietate publica din care deriva: inalienabil, imprescriptibil si insesizabil.Titularul dreptului de folosinta gratuita nu poate nici s cedeze, nici sa inchirieze folosinta bunului respectiv. Continutul juridic al dreptului de folosinta gratuita a bunurilor proprietate publica cuprinde posesia (ca element de drept) si folosinta Jus utendi si Jus fruendi, din noul Cod civil, la art 874 alin. (2) cat priveste dispozitia materiala-titularul poate sa culeaga anumite producte sau sa construiasca pe terenul dat in folosinta. Dreptul de folosinta gratuita este un drept real intuitu personae, cu titlu gratuit, temporar si revocabil.

TEMA A VII-A - MODALITATILE DREPTULUI DE PROPRIETATE

1. Consideratii generale Dreptul de proprietate este dreptul cel mai complet" asupra unui bun,confera titularului sau toate cele trei prerogative (posesia, folosinta si dispozitia), avand caracter absolut-atributele care intra in

alcatuirea continutului sau juridic exista in raporturile proprietarului cu tertii si caracter exclusivnumai proprietarul le poate exercita in mod independent, in deplinatatea lor. Dreptul de proprietate=puterea suverana si absoluta a proprietarului asupra bunului, exercitata fara intermedierea, fara interventia tertilor intre titularul dreptului si bunul ce formeaza obiectul dreptului sau. 2 trasaturi: -Dreptului de proprietate pur si simplu=prerogativele titularului sunt depline si independente de orice puteri exercitate de alta persoana asupra bunului Dreptul de proprietate este un drept exclusiv=proprietarul isi exercita toate prerogativele asupra bunului singur, in putere proprie, cu excluderea tuturor celorlalte subiecte de drept,cu respectarea ordinii publice si a dispozitiilor imperative ale legii Dreptul de proprietate este pur si simplu in situatia in care are ca titular o singura persoana si a fost dobandit de care proprietarul actual in mod sigur, ireversibil, fara ca existenta dreptului in patrimoniul dobanditorului sa depinda de un eveniment sau de o imprejurare viitoare,care il poate desfiinta revocandu-l sau anulandu-l. Dreptul de proprietate are o anume complexitate=dreptul nu mai este pur si simplu, ci afectat de modalitati,fie este un drept asupra unuia sau mai multor bunuri care apartin simultan mai multor titulari, fie existenta viitoare a dreptului in patrimoniul titularului este legata de un eveniment sau de o imprejurare prevazuta de lege ori care este stabilita prin vointa omului. Modalitatile dreptului de proprietate sunt: proprietatea rezolubila, proprietatea anulabila si comuna (se poate infatisa ca proprietate comuna pe cote-parti, fie obisnuita sau fortata si perpetua, proprietate devalmasa ori proprietate periodica). Art 632 N.C.C., formele proprietatii comune: -proprietatea pe cote-parti (coproprietatea) - obisnuita - fortata (cand nu poate inceta prin partaj). -proprietatea in devalmasie (devalmasia).

2. Proprietatea rezolubila Proprietatea rezolubila(revocabila) = are o existenta nesigura in patrimoniul titularului:poate sa dispara in cazul indeplinirii conditiei, rezolutorii sau suspensive. Proprietatea este rezolubila atunci cand este afectata de o conditie rezolutorie sau de o conditie suspensiva, atunci cand transferul dreptului de proprietate opereaza sub conditie rezolutorie sau sub conditie suspensiva Conditia suspensiva -atunci cand de indeplinirea sa depinde eficacitatea obligatiei si rezolutorieatunci cand indeplinirea ei determina desfiintarea obligatiei. Vanzarea cu pact de rascumparare =vanzare sub conditie rezolutorie, pur potestativa, intrucat realizarea evenimentului cu valoare de conditie depinde exclusiv de vointa vanzatorului. Vanzatorul poate renunta la facultatea de rascumparare in mod expres sau implicit, dar neechivoc,poate retracta renuntarea cat timp nu a fost acceptata. Efectele exercitarii facultatii de rascumparare constau in aceea ca bunul revine in proprietatea vanzatorului, corelativ cu nasterea in patrimoniul cumparatorului a unui drept de creanta privind pretul rascumpararit cheltuielile contractului si cheltuielile necesare si utile, eventual cu recunoasterea unui drept de retentie al cumparatorului asupra bunului.

3. Proprietatea anulabila Dreptul de proprietate anulabila =dreptul de proprietate dobandit printr-un act juridic translativ de proprietate anulabil. Pana la acoperirea nulitatii relative a actului juridic respectiv ori pana la implinirea termenului de prescriptie a dreptului la actiune in sens material privind anularea, dreptul de proprietate al dobanditorului are un caracter nesigur,care poate sa fie desfiintat prin admiterea de catre instanta judecatoreasca a unei actiuni in anulare, formulata de una dintre persoanele care o pot exercita in interiorul termenului de prescriptie extinctiva. 4. Proprietatea comuna -Dreptul de proprietate sa fie un drept individual, pur si simplu, iar proprietatea comuna nu constituie decat o exceptie de la regula, cata vreme legiuitorul insusi a considerat-o numai un accident. Daca bunul este stapanit in comun, coproprietatea (dreptul de proprietate comuna pe cote-parti) se prezuma, pana la proba contrara (art 633). 4.1. Proprietatea comuna pe cote-parti obisnuita Dreptul de proprietate comuna pe cote-parti obisnuita(modalitate a dreptului de proprietate)=un bun nefractionat in materialitatea sa apartine simultan mai multor proprietari. -implica existenta a doi sau mai multi titulari ai dreptului, care poarta asupra aceluiasi bun. Dreptul fiecarui coproprietar este concurent, se intalneste cu drepturile celorlaiti coproprietari in fiecare particula din bunul respectiv. -niciun proprietar nu este titular exclusiv asupra unei fractiuni materiale din bun, care nu este divizat in raport de drepturile fiecarui coproprietar. -fiecare coproprietar este titular exclusiv doar asupra unei cote-parti ideale din dreptul de proprietate, determinata in mod abstract sub forma unei fractii matematice, procentuale, are un caracter temporar (oricare dintre titularii dreptului de proprietate poate sa ceara incetarea coproprietatii prin partaj, fara a fi excluse si alte moduri de incetare a coproprietatii obisnuite. -Intre drepturile coproprietarilor nu exista diferente calitative, ci doar cantitative. Niciun coproprietar nu poate exercita exclusiv dreptul de proprietate asupra bunului, ceea ce nu inseamna ca acesta nu poate dispune liber de cota sa parte din dreptul de proprietate. 4.2. Proprietatea comuna pe cote-parti fortata si perpetua Daca bunul este stapanit in comun, coproprietatea se prezuma, pana la proba contrara (art 633). Prin urmare, proprietatea comuna pe cote-parti obisnuita reprezinta regula, normele care o reglementeaza constituind dreptul comun. Coproprietatea fortata si perpetua constituie exceptia de la regula potrivit careia proprietatea comuna pe cote-parti poate fi sistata oricand prin partaj. Aceasta forma a proprietatii comune pe cote-parti poarta asupra unor bunuri care, datorita destinatiei caracterului perpetuu al acestei destinatii, nu pot fi impartite. Coproprietatea fortata si perpetua are ca obiect un bun sau mai multe bunuri, care, datorita naturii lor, pot si sunt folosite in mod permanent de doi sau mai multi proprietari, ele neputand sa fie impartite. Bunurile asupra carora se exercita coproprietatea fortata si perpetua sunt accesorii fata de alte bunuri considerate principale si care sunt proprietate exclusiva a fiecarui coproprietar. 4.3. Proprietatea devalmasa Dreptul de proprietate comuna in devalmasie reprezinta o forma a proprietatii comune caracterizata prin aceea ca titularii nu au determinata o cota-parte ideala matematica din dreptul de proprietate asupra bunurilor, care sunt nefractionate in materialitatea lor.

-art. 667 N.C.C.-exista proprietate comuna in devalmasie atunci cand prin efectul legii sau in temeiul unui act juridic, dreptul de proprietate apartine concomitent mai multor persoane fara ca vreuna dintre acestea s fie titularul unei cote-parti determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune. Proprietatea devalmasa a sotilor poarta numai asupra bunurilor care au fost dobandite in timpul casatoriei de catre soti, impreuna sau de oricare dintre ei. Dreptul de proprietate comuna in devalmasie al sotilor inceteaza in momentul desfacerii sau incetarii casatoriei, dar exista posibilitatea ca bunurile comune sa fie impartite in anumite imprejurari, cu totul exceptionale, chiar si in timpul casatoriei. Imparteala poate sa fie solicitata de catre unul dintre soti sau de catre creditorii personali ai acestora. 5. Proprietatea periodica -in cazul proprietatii periodice atat dreptul cat si bunul raman nefractionate, spre deosebire de ipoteza coproprietatii (proprietatii comune pe cote-pari), care presupune fractionarea in cote-parti ideale si abstracte a dreptului asupra unui bun ramas nedivizat in materialitatea sa. in cazul proprietatii periodice, fiecare proprietar va exercita in perioada alocata, singur, toate atributele care intra in continutul juridic al dreptului sau, intocmai ca un proprietar exclusiv. Dreptul de proprietate periodica confera titularului sau posibilitatea de a dispune de toate puterile asupra bunului, de a exercita atributele posesiei, folosintei si dispozitiei corespunzator perioadei alocate.

TEMA A VIII-A - DEZMEMBRMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE

Noul Cod civil-dezmembramintele dreptului de proprietate-drepturile reale asupra bunului altuia sunt consecinta dezmembrarii atributelor care alcatuiesc continutul juridic al dreptului de proprietate. Dezmembramintele dreptului de proprietate sunt limitate ca numar, prin lege. In Codului civil,sunt: 1. dreptul de uzufruct; 2. dreptul de uz; 3. dreptul de abitatie; 4. dreptul de servitute. 1. Superficia(institutie care se regaseste in noul Cod civil)=dreptul de a avea sau de a edifica o constructie pe terenul altuia, deasupra ori in subsolul acelui teren, asupra caruia superficiarul dobandeste un drept de folosinta (art 693). 1.2. Caracterele juridice ale dreptului de superficie Dreptul de superficie ca drept real principal, se poate constitui numai asupra bunurilor imobile. Initial obiectul sau este terenul si apoi constructia, plantatia ori lucrarea (in proprietate). Dreptul de superficie este rezultatul dezmembrarii dreptului de proprietate asupra terenului;este un drept derivat. Caracterele dreptului de superficie. Dreptul de superficie este un drept perpetuu, dedus din perpetuitatea dreptului de proprietate asupra constructiei sau plantatiei, ceea ce il diferentiaza de dreptul de uzufruct, uz sau abitatie. -durata maxima a termenului de superficie este de 99 de ani (art. 694 N.C.C.) -dreptul de superficie este imprescriptibil sub aspect extinctiv, dat fiind ca dreptul de proprietate

1.3. Dobandirea dreptului de superficie(noul Cod civil), se poate face prin act juridic si prin uzucapiune sau pun alt mod prevazut de lege.(in toate cazurile, se aplica dispozitiile privind cartea funciara). -in cazul construirii pe terenul altuia, superficia se poate inscrie in cartea funciara pe baza renuntarii proprietarului terenului la dreptul de a invoca accesiunea. -dreptul de superficie poate fi dobandit si prin testament (act juridic unilateral) si prin conventie. -nasterea dreptului de superficie prin fapt juridic are in vedere dobandirea acestuia prin uzucapiune si prin mostenire -uzucapiunea este posibila atunci posesorul terenului se comporta ca un superficiar si nu ca un proprietar(in cazul posesiei ca stare de fapt) -uzucapiunea este extratabulara,se realizeaza in termen de 10 ani si tabulara- termenul este de 5 ani. 1.4. Intinderea exercitarii dreptului de superficie -determinata de actul constitutiv;in lipsa unor stipulatii contrare exercitarea dreptului este delimitata de suprafata de teren pe care urmeaza sa se construiasca si de cea necesara exploatarii constructiei edificate.
1.5. Incetarea superficiei Dreptul de superficie se stinge prin radierea din cartea funciara-situatii: - la expirarea termenului; - prin consolidare, daca terenul si constructia devin proprietatea uneia si aceleiasi persoane; - prin pieirea constructiei, daca exista o stipulatie expresa in acest sens; - in alte moduri prevazute de lege.

2. Uzufructul -art. 703Noul Cod civil Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane si de a-i culege fructele acestuia...". Caracterele juridice ale uzufructului : a) uzufructul este un drept real care confera titularului sau dreptul de urmarire si dreptul de preferinta; b) uzufructul este un drept esentialmente temporar; neputand fi constituit pe o perioada nelimitata de timp; c) de regula este viager; d) uzufructul este in principiu, netransmisibil (intuitu personae). 2.1. Obiectul dreptului de uzufruct -sunt excluse bunurile din domeniul public. -bunuri din domeniul dreptului de proprietate privata(art. 706 N.C.C)-pot constitui obiect al dreptului de uzufruct ..orice bunuri mobile si imobile, corporale si necorporale, inclusiv o masa patrimoniala, o universalitate de fapt ori o cota-parte din aceasta". 2.2. Dobandirea dreptului de uzufruct -art. 518 C. civ., uzufructul se dobandeste prin lege sau prin vointa omului";in noul Cod civil dobandirea uzufructului se poate face prin act juridic si prin uzucapiune; prin vointa omului. 2.4. Stingerea uzufructului Modurile de stingere a uzufructului(art 746-748 N.C.C) sunt 7: - moartea sau, dupa caz, incetarea existentei juridice a uzufructuarului;

- expirarea termenului pentru care a fost constituit uzufructul; - consolidarea(cand una si aceeasi persoana dobandeste atat calitatea de proprietar cat si uzufructuar); - neuzul timp de 10 de ani,si in cazul creantelor de 2 ani; - pieirea totala a lucrului supus uzufructului; - abuzul de folosinta; - renuntarea uzufructuarului. 3. Dreptul de uz si dreptul de abitatie Uzul = dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia si de a-i culege fructele naturale si industriale numai pentru nevoile proprii si ale familiei sale. Titularul dreptului de abitatie are dreptul de a locui in locuinta nudului proprietar impreuna cu sotul si copiii sai, chiar daca nu a fost casatorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitatia, precum si cu parintii ori alte persoane aflate in intretinere. Uzul si abitatia se constituie in temeiul unui act juridic sau prin alte moduri prevazute de lege. Aceste doua dezmembraminte ale dreptului de proprietate se deosebesc de uzufruct, deoarece ele nu sunt cesibile si este interzisa si cesiunea emolumentului (art. 749-754 N.C.C.). Titularul dezmembramantului nu ii poate exercita dreptul decat pentru nevoile lui si ale familiei sale. 4. Dreptul de servitute (servitutile) Fata de solutia aleasa de noul Cod civil, potrivit careia servitutea este sarcina care greveaza un imobil pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar" si care se poate constitui numai pe temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune Servitutea presupune doua imobile apartinand unor proprietari diferiti, dintre care unul (dintre imobile) este fondul dominant, iar cel care suporta servitutea" este fondul aservit pot fi insa si situatii in care servitutile sa aiba caracter reciproc. 4.2. Continutul juridic al dreptului de servitute este variabil, in functie de actul de constituire,poate sa aiba si o utilitate viitoare a fondului dominant (art 758 N.C.C.). Servitutile clasificare : - servituti aparente si servituti neaparente-dupa cum sunt determinate printr-un semn vizibil (o usa, o fereastra) sau nu sunt determinate (servitutea de a nu construi peste o anumita inaltime; - servituti continue si servituti necontinue, in functie de modul de exercitare-poate fi continuu, fara fapta omului (servitutea de vedere) sau necontinuu, unde este necesar faptul actual al omului (servitutea de trecere); - servituti pozitive si servituti negative, cele pozitive -implica exercitarea partiala a unor prerogative ale dreptului de proprietate asupra fondului aservit, iar servitutile negative-proprietarul fondului aservit este obligat sa se abtina de la exercitarea unora dintre prerogativele dreptului sau de proprietate (de exemplu, servitutea de a nu construi). 4.3. Drepturile si obligatiile proprietarului fondului dominant : - dreptul de a lua toate masurile si de a face pe cheltuiala sa toate lucrarile pentru a exercita si a conserva servitutea; - obligatia de a nu agrava situatia fondului aservit si de a nu cauza prejudicii prin exercitarea servitutii.

4.4. Stingerea servitutilor prin: radierea acestora din cartea funciara (art 770 N.C.C.), neuz timp de 10 ani (art. 771 N.C.C.) ,prin rascumpararea servitutii de trecere de catre proprietarul fondului aservit (art. 772 N.C.C.).

TEMA A IX-A - MODURILE DE DOBNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE

Proprietatea privata=reprezinta dreptul comun si cuprinde toate bunurile de uz sau de interes privat apartinand persoanelor fizice si persoanelor juridice de drept privat sau de drept public inclusiv bunurile care alcatuiesc domeniul privat al Statului si al unitatilor administrativ-teritoriale. Proprietatea publica=bunurile Statului si ale unitatilor administrativ-teritoriale, din domeniul public, bunuri care, prin natura lor sau prin declaratia legii, sunt de uz sau de interes public, in masura in care aceste entitati le-au dobandit in mod legal. Dreptul de proprietate privata(art 555 N.C.C. )=dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege. In conditiile legii, dreptul de proprietate privata este susceptibil de modalitati si dezmembraminte. Dobandirea dreptului de proprietate. Moduri de dobandire a dreptului de proprietate" sunt desemnate izvoarele,actele sau faptele juridice prin care se transmit, se dobandesc sau se constituie dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale principale, sau sunt desemnate mijloacele juridice prin care se realizeaza circulatia juridica a drepturilor reale. -art. 557NCC- modurile de dobandire a dreptului de proprietate: 1. conventia; 2. testamentul si mostenirea legala; 3. accesiunea; 4. uzucapiunea; 5. posesia de buna-credinta in cazul bunurilor mobile i al fructelor; 6. ocupatiunea; 7. traditiunea; 8. hotararea judecatoreasca translativa de proprietate prin ea Insai; 9. actul administrativ, in cazurile expres prevazute de lege; 10. inscrierea in cartea funciara pentru bunurile imobile, cu exceptia cazurilor anume prevazute de lege. 1. Conventia Conventia(contractul)= modul cel mai frecvent de transmitere sau de dobandire a dreptului de proprietate si a celorlalte drepturi reale. Definitia contractului(art. 1.166 N.C.C)care prevede ca este acordul de vointe intre doua sau mai multe persoane, cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.

-principiul libertatii contractuale(art. 1169)- Partile sunt libere sa incheie orice contracte s determine continutul acestora, in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri ". -bunurile mobile(art. 1.273 N.C.C)-drepturile reale cu privire la acestea se coustituie si se transmit prin acordul de vointa al partilor, chiar daca bunurile nu au fost predate, daca acest acord poarta asupra unor bunuri determinate ori prin individualizarea bunurilor, daca acordul poarta asupra unor bunuri de gen (art 1.275 N.C.C.). -fructele bunului sau ale dreptului transmis se cuvin dobanditorului de la data transmiterii proprietatii sau a cesiunii dreptului, afara de cazul in care prin lege sau prin vointa partilor, se dispune altfel. -bunurile imobile(art. 557 alin. 4 N.C.)-cu exceptia cazurilor anume prevazute de lege, in cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobandeste prin inscriere in Cartea Funciara". 2. Testamentul si mostenirea legala Momentul dobandirii drepturilor se determina cu efect retroactiv, de la decesul lui de cujus. -dreptul de a dobandi stapanirea in fapt a mostenirii(art. 1.126-1.127 N.C.C)- mostenitorii sezinari supravietuitori, descendentii si ascendentii privilegiati dobandesc de drept stapanirea de fapt a mostenirii, incepand cu momentul decesului lui de cujus, fara a fi necesara atestarea calitatii de mostenitor de un certificat de mostenitor sau de o hotarare judecatoreasca. Mostenitorii nesezinari dobandesc sesiza numai prin eliberarea certificatului de mostenitor, cu efect retroactiv, de la momentul deschiderii succesiunit -cand nu exista mostenitori legali sau testamentari, mostenirea este considerata vacanta, fiind preluata in domeniul privat al entitatii administrative in raza caruia se aflau bunurile la momentul deschiderii succesiunii. 3. Accesiunea (art 567 N.C.C)= modul de dobandire a proprietatii prin care tot ceea ce se alipeste cu bunul sau se incorporeaza in acesta, in mod natural sau artificial, devine proprietatea persoanei careia ii apartine bunul la care s-a facut alipirea sau incorporarea. Accesiunea- naturala - cand unirea sau incorporarea este urmarea unui eveniment natural -artificiala - cand rezulta din fapta proprietarului ori a unei alte persoane. . 3.1. Accesiunea imobiliara 3.1.1. Accesiunea imobiliara naturala Aluviunile(art 569 N.C.C)=adaugirile de teren la malurile apelor curgatoare,care revin proprietarului fondului riveran, numai daca ele se formeaza treptat. Avulsiunea=suprafata de teren de la care o apa curgatoare a smuls brusc o portiune de mal din teren, alipind-o la terenul altui proprietar riveran. 3.1.2. Accesiunea imobiliara artificiala -interventia omului da dreptul la dezdaunari, ca o aplicatie a principiului ca nimanui nu-i este permis sa isi mareasca patrimoniul in dauna altei persoane (principiul imbogatirii fara just temei sau justa cauza). 3.2. Accesiunea mobiliara -art. 598 N.C.C-bunul mobil produs cu materialele altuia apartine celui care l-a confectionat sau, dupa caz, proprietarului rnaterialelor, in functie de raportul dintre manopera si valoarea materialelor, determinat la data confectionarii bunului. Proprietarul bunului datoreaza despagubiri egale cu valoarea manoperei sau, dupa caz, cu valoarea materialelor.

4. Uzucapiunea Uzucapiunea=mod de dobandire a proprietatii sau a altui drept real asupra unui bun imobil, prin posesia exercitata neintrerupt sau prin intervertirea precaritatii in posesie, in termenul prevazut de lege si cu respectarea conditiilor legale. 4.1. Uzucapiunea imobiliara 4.1.1. Uzucapiunea extratabulara -art 930 N.C.C-dreptul de proprietate asupra unui imobil si dezmembramintele sale pot fi inscrise in cartea funciara, in temeiul uzucapiunii, in folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani, daca: a) proprietarul inscris in cartea funciara a decedat sau si-a incetat existenta; b) a fost inscrisa in cartea funciara declaratia de renuntare la proprietate. c) imobilul nu era inscris in nicio carte funciara. 4.1.2. Uzucapiunea tabulara -art 931 N.C.C-drepturile celui care a fost inscris,fara cauza legitima, in cartea funciara, ca proprietar al unui imobil sau titular al unui alt drept real, nu mai pot fi contestate cand cel inscris cu bunacredinta a posedat imobilul timp de 5 ani dupa momentul inregistrarii cererii de inscriere, daca posesia sa a fost neviciata. Este suficient ca buna-credinta sa existe in momentul inregistrarii cererii de inscriere si in momentul intrarii in posesie. 4.2. Uzucapiunea mobiliara Art 939 N.C.C-cel care poseda bunul altuia timp de 10 ani, in alte conditii decat cele ale posesiei de buna-credinta, poate dobandi dreptul de proprietate, in temeiul uzucapiunii. Viciile posesiei suspenda cursul uzucapiunii,poate opera jonctiunea posesiilor. 5. Posesia Legiuitorul distinge intre posesia de buna-credinta in cazul bunurilor mobile si in cazul fructelor. 5.1. Posesia de buna-credinta in cazul bunurilor mobile . Cu exceptia cazurilor prevazute de lege, posesia de buna-credinta a bunului mobil asigura opozabilitatea fata de terti a actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale. Persoana care, cu buna-credinta, incheie cu un neproprietar un act translativ de proprietate cu titlu oneros, avand ca obiect un bun mobil, devine proprietarul acelui bun din momentul luarii sale in posesie efectiva(sunt exceptate cele care sunt accesorii unui mobil si se aplica titlurilor la purtator). -bunul pierdut sau furat poate fi revendicat de la posesorul de buna-credinta, daca actiunea este intentata, sub sanctiunea decaderii, in termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stapanirea materiala a bunului. -bunul pierdut sau furat a fost cumparat dintr-un loc ori de la o persoana care vinde in mod obisnuit bunuri de acelasi fel ori daca a fost adjudecat la o licitatie publica, iar actiunea in revendicare a fost introdusa inauntrul termenului de 3 ani, 5.2. Posesia de buna-credinta in cazul fructelor -art. 948 N.C.C-posesorul de buna-credinta dobandeste dreptul de proprietate asupra fructelor bunului posedat.

Posesorul trebuie sa fie de buna-credinta la data perceperii fructelor. Fructele civile percepute anticipat revin posesorului, in masura in care buna sa credinta se mentine la data scadentei acestora. In cazul fructelor produse de imobile inscrise in cartea funciara, buna-credinta se apreciaza in raport cu conditiile cerute tertilor dobanditori pentru a respinge actiunea in rectificare. 6. Ocupatiunea -art.941 N.C.C.-posesorul unui lucru mobil care nu apartine nimanui, devine proprietarul acestuia, prin ocupatiune, de la data intrarii in posesie numai daca se face in conditiile legii. -noul Cod civil, art. 941, alin. (2), sunt considerate lucruri fara stapan= bunurile mobile abandonate, bunurile care prin natura lor nu au un proprietar:animalele salbatice, pestele si resursele acvatice vii din bazinele piscicole naturale, fructele de padure, ciupercile comestibile din flora spontana, plantele medicinale si aromatice,etc. -sunt definite lucrurile abandonate=lucrurile mobile de valoare foarte mica sau foarte deteriorate care sunt lasate intr-un loc public,pe un drum public sau intr-un mijloc de transport in comun. Nu pot face obiectul ocupatiunii bunurile mobile si bunurile incorporale . Ocupatiunea =mod originar de dobandire a proprietatii, prin care lucrul neapartinand nimanui trece in proprietatea dobanditorului, liber de sarcini. 7. Traditiunea =modul de transmitere a proprietatii prin remiterea materiala a lucrului sau predarea acestuia de la transmitator la dobanditor. 8. Hotararea judecatoreasca Hotararile judecatoresti au doar efect declarativ de drepturi, recunosc partii un drept subiectiv anterior, nenascandu-se prin hotararea judecatoreasca un drept nou. 9. Actul administrativ In cazurile expres prevazute de lege, actul administrativ poate fi un mod de dobandire a dreptului de proprietate. 10. Inscrierea in cartea funciara pentru bunurile imobile, cu exceptia cazurilor anume prevazute de lege
Cand provin din mostenire, accesiune naturala, vanzare silit, expropriere pentru cauza de utilitate publica precum si in alte cazuri expres prevazute de lege, drepturile reale se dobandesc fara inscriere in cartea funciara.

TEMA A X-A - APRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE

Mijloacele de aparare au fost considerate in doctrina juridica ca fiind acele actiuni care permit titularului dreptului de proprietate inlaturarea oricaror atingeri aduse dreptului sau si asigurarea exercitarii lui in conditii normale. Mijloacele civile de aparare a dreptului de proprietate sunt mijloace juridice nespecifice (sau indirecte) si mijloace juridice specifice (sau directe).

Mijloacele juridice nespecifice(indirecte)=actiuni civile care se fundamenteaza pe drepturile de creanta. Mijloacele juridice specifice(directe) de protectie a dreptului de proprietate=actiuni care isi au fundamentul direct pe dreptul de proprietate sau pe faptul posesiunii unui imobil. Actiunile se impart in: actiuni petitorii si actiuni posesorii. Actiunile petitorii=actiuni reale prin care se realizeaza apararea dreptului de proprietate sau a altui drept real.(ex: actiunile in revendicare,actiunile confesorii,actiunile de granituire, actiunile negatorii,actiunile in prestatie tabulara si cele de rectificare tabulara,actiunile de partaj). Actiunile posesorii=actiuni reale imobiliare prin care se urmareste apararea posesiei unui imobil. 1. Actiunea in revendicare 1.1. Definitia actiunii in revendicare -art. 563NCC-proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o alta persoana care il detine fara drept. El are, de asemenea, dreptul la despagubiri, daca este cazul . Actiunea in revendicare=actiune civila reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau solicita restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.Jurisprudenta-actiunea in revendicare"actiunea prin care proprietarul neposesor reclama bunul de la posesorul neproprietar". 1.3. Formele actiunii in revendicare Dupa felul bunurilor revendicate-actiuni in revendicare imobiliare si actiuni in revendicare mobiliare. 1.3.1. Actiunea in revendicare imobiliara -implica dovada dreptului de proprietate, iar in procesul civil sarcina probei apartine reclamantului, (art. 112 din Codul de procedura civila)-"actori incumbit probatio".Cel ce face o sustinere in procesul civil, trebuie sa o dovedeasca. Este posibil ca inscrisurile sa nu fie insotite de schite sau planuri pentru delimitarea imobilelor. Practica judecatoreasca a stabilit principiile care se aplica in solutionarea acestor cauze -ipoteze: A) Ambele parti invoca titluri scrise ce fac dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. doua ipoteze: a) Cand ambele titluri provin de la acelasi autor trebuie analizat daca partile si-au transcris sau nu titlul in registrul de publicitate imobiliara, avand castig de cauza acela care si-a transcris primul titlul. b) Daca nici una dintre parti nu si-a transcris titlul, va fi apreciat ca valabil in speta cel cu data mai veche, potrivit principiului "qui prior tempore potior jure". c) Cand titlurile provin de la autori deosebiti, va avea castig de cauza partea al carui titlu este mai preferabil, potrivit principiului "nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet". B) O singura parte are titlu privind proprietatea bunului revendicat. Daca paratul invoca un asemenea titlu, atunci actiunea reclamantului va fi respinsa. Daca titlul este invocat de catre reclamant, el va avea castig de cauza cu doua conditii: - titlul sa emane de la un tert; - data titlului sa fie anterioara posesiei paratului. C) Nici una dintre partile litigante nu are titlu. "De plano", actiunea ar trebui respinsa, deoarece in favoarea posesorului opereaza prezumtia de proprietate(art. 935 din Noul Cod civil).

1.3.2. Actiunea in revendicare mobiliara Caracterul particular(art. 935 si 936 din Noul Cod civil)-"oricine se afla la un moment dat in posesia unui bun mobil este prezumat ca are un titlu de dobandire a dreptului de proprietate asupra bunului. consecinte: Actiunea in revendicare mobiliara indreptata impotriva posesorului de buna credinta porneste de la ideea ca cel la care se gaseste bunul, l-a dobandit la randul sau de la autorul furtului sau de la gasitor. -bunul mobil poate fi revendicat in interiorul termenului de 3 ani calculat din momentul cand bunul a fost furat sau pierdut. Termenul este unul de decadere, la expirarea caruia se stinge insusi dreptul de proprietate al celui care revendica. -spre deosebire de termenele de decadere, termenele de prescriptie sunt susceptibile de intrerupere si suspendare. Actiunea in revendicare impotriva celui care detine bunul direct de la proprietar are in vedere situatia detentorului precar. Acesta detine lucrul in virtutea unor relatii contractuale cu proprietarul sau.Detentorul precar nu se bucura de prezumtia instituita de art. 935 din Noul Codul civil, motiv pentru care nici actiunea pentru restituirea bunului nu se intemeiaza pe dispozitiile art. 937 din Noul Cod civil. 2. Celelalte actiuni petitorii 2.1. Actiunea de granituire (art.560 NCC) Orice proprietar poate sa isi ingradeasca proprietatea, suportand, in conditiile legii, cheltuielile ocazionate-art. 561 NCC. Actiunea de granituire=actiune prin care se solicita instantei judecatoresti sa determine, prin semne exterioare, intinderea a doua fonduri invecinate.Este o actiune petitorie,are ca scop delimitarea proprietatilor limitrofe. 2.2.Actiunea confesorie =actiune reala prin care se urmareste ocrotirea sau valorificarea celorlate drepturi reale principale (uzufruct, uz, abitatie, superficie, servitute), in cazul in care o alta persoana impiedica exercitarea acestor dezmembraminte ale dreptului de proprietate. 2.3. Actiunea negatorie =actiune reala prin care reclamantul contesta ca paratul ar avea dupa caz, drept de uzufruct, uz, abitatie, servitute/superficie asupra bunului pe care reclamantul este proprietar. 2.4. Actiunea in prestatie tabulara=actiune reala prin care persoana indreptatita sa-si intabuleze un drept real imobiliar in cartea funciara, poate solicita instantei judecatoresti sa hotarasca inscrierea acelui drept in cartea funciara, daca cel obligat refuza sa predea inscrisul necesar pentru stramutarea sau constituirea dreptului respectiv in favoarea sa. Hotararea judecatoreasca obtinuta nu constituie un titlu de proprietate ci serveste doar la inscrierea in cartea funciara a unui drept real.

TEMA A XI-A FIDUCIA

2. Notiune Fiducia=transferul temporar al unor drepturi sau al dreptului de proprietate asupra unor bunuri, prezente sau viitoare, de la o persoana fizica sau juridica (numita constituitor) catre o alta persoana (numita fiduciar), pentru ca bunurile sau drepturile transferate sa fie administrate in interesul unui beneficiar, urmand ca la incetarea fiduciei, sa fie transmise de catre fiduciar beneficiarului. 5. Scopul fiduciei Singura conditie impusa este aceea ca fiducia sa nu reprezinte o liberalitate (transfer cu titlu gratuit al unor bunuri sau drepturi) facuta de constituitor in favoarea beneficiarului si pare a fi protejarea intereselor succesorilor constituitorului si ale creditorilor acestuia, care ar putea fi afectati de diminuarea patrimoniului constituitorului. Aplicatii practice ale fiduciei -fiducia poate avea ca obiect orice drepturi patrimoniale (drepturi reale asupra bunurilor mobile sau imobile, drepturi de creanta), prezente sau viitoare, ca drepturile transmise prin contractul de fiducie vor forma o masa distincta in patrimoniul fiduciarului, care va trebui sa le administreze si sa dispuna de ele doar in vederea realizarii unui anumit scop in interesul beneficiarului si faptul ca beneficiar al fiduciei poate fi constituitorul, fiduciarul sau un tert, fiducia isi gaseste aplicabilitatea in: 5.1. Fiducia-gestiune -fiducia ar putea fi utilizata pentru a se asigura gestionarea optima a unor bunuri sau drepturi. 5.2. Fiducia-garantie Fiducia-numeroase aplicatii drept garantie pentru executarea unor obligatii. Constituitorul (avand calitatea de debitor in alt raport juridic) poate transmite care fiduciar (creditorul sau) dreptul de proprietate asupra unor bunuri, care vor intra in patrimoniul fiduciarului-creditor in cazul in care constituitorul nu isi executa obligatia astfel garanta.

TEMA A XII-A - ADMINISTRAREA BUNURILOR ALTUIA

Codul Civil reglementeaz dou modaliti de administrare a bunurilor administrarea simpl= administratorul trebuie s acioneze n vederea conservrii bunurilor astfel nct acestea s fie folosite pentru destinaia lor obinuit administrarea deplin=administratorul pe lng conservarea bunurilor ce i sunt ncredinate, are i obligaia de a le exploata ntr-un mod profitabil beneficiarului, astfel nct s asigure sporirea patrimoniului acestuia. -Cod Civil-n cazul administrrii depline-s fie utilizate serviciile unui profesionist.Exercitarea sistematic a activitii de administrare este definit, potrivit Codului Civil drept exploatare a unei intreprinderi.