Democratia

Motto:
"Odata cu Revolutia Franceza democratia a incetat sa mai fie doar un cuvant literar si a
devenit parte a vocabularului politic." Ernest Weekley

Democratia este o forma de organizare si conducere politica a societatii prin consultarea

cetatenilor, tinand cont de vointa acestora, de interesele si aspiratiile de progres ale tarii.
Este guvernarea de catre popor, puterea suprema revenind poporului si fiind exercitata
direct de el sau de catre reprezentantii alesi conform unui sistem electoral liber.

Ca forma de organizare si conducere politica a societatii, democratia presupune doua parti:

conducatori si condusi (guvernanti si guvernati), prin consens intre cele doua parti.
Detinatorii puterii politice, indiferent care ar fi apartenenta lor de grup social, trebuie sa
reprezinte vointa majoritatii poporului.

Democratia este un tip de regim politic dar si un mod de viata. Ea este produsul societatilor
dar este si producatoare de viata si de stiluri colective de existenta. Studiul democratiei
cuprinde un ansamblu de legi care guverneaza viata colectiva, sentimentele sociale, emotiile
etc.

Lumea democratiei este astazi raspandita in spatiul geo-politic. Democratia moderna s-a
intemeiat in societatea capitalista prin conceptele de: libertate, egalitate a sanselor,
recunoasterea drepturilor omului, minimum de interventie a statului, maximum de autonomie.
Mecanismele care ajuta democratia sa lucreze s-au realizat treptat.

Democratia s-a regasit, de-a lungul istoriei sale, sub doua forme: democratie directa si
democratie reprezentativa. In prima varianta, de democratie directa, toti cetatenii puteau
participa la luarea hotararilor de interes public, fara a se folosi de reprezentanti alesi sau
numiti. Acest sistem este practicabil doar in cadrul unor societati cu un numar restrans de
membrii. Atena Antica a fost prima democratie din lume care s-a condus pe acest principiu.
Societatile moderne, numeroase si complexe de astazi se ghideaza, insa, dupa principiul
democratiei reprezentative. In acest tip de democratie reprezentativa, cetatenii aleg
reprezentanti oficiali care iau hotarari politice, elaboreaza legi si administreaza programe
spre binele public. Toate democratiile reprezentative sunt sisteme in care hotararile publice
sunt luate conform opiniei majoritatii cetatenilor.

Pentru ca in mod real societatea sa se bazeze pe o organizare si pe o conducere politica

democratica, trebuie sa se respecte anumite reguli sau principii de baza.
 Totalitarism

Totalitarismul este tipul de regim politic în care puterea executivă îşi subordonează toate
celelalte sfere de activitate, îngrădeşte libertăţile democratice ale individului, înlătură
partidele politice de opoziţie, organizaţiile obşteşti, practică o politică de forţă şi violenţă.
În perioada interbelică, în Europa au fost instaurate, în mai multe state, regimuri politice
totalitare: fascismul (Italia), nazismul (Germania) şi comunismul (Rusia).
Fascismul
( provine din it. “fascia” care înseamnă “mănunchi” )
În urma războiului, Italia înregistrase pierderi enorme care au înrăutăţit foarte mult
nivelul de trai al oamenilor. Pe de o parte, pretenţiile teritoriale ale Italiei nu fuseseră
acceptate în totalitate la tratatele de pace, ceea ce a atras critica naţionaliştilor la adresa
regimului politic liberal aflat la cârma Italiei. Pe de altă parte ascensiunea Partidului
Socialist, care promova răsturnarea ordinii sociale existente, a provocat teamă în rândul
clasei mijlocii şi a marilor proprietari de pământ.
Inrăutăţirea situaţiei populaţiei a cauzat o serie de greve muncitoreşti şi mişcări sociale la
sate, pe care guvernul de orientare liberală cu greu le putea stăpânii.
Partidul fascist, întemeiat şi condus de Benito Mussolini a atras de partea sa pe unii dintre
foştii combatanţi (aflaţi într-o situaţie materială grea), pe marii proprietari de pământ, un
anumit număr de industriaşi, o parte a intelectualităţii cu vederi naţionaliste, etc. Cu spijinul
acestora, arătând că numai fasciştii sunt capabili să menţină legea şi ordinea în stat,
Mussolini a preluat conducerea guvernului la 31 octombrie 1922, în urma unui marş împotriva
capitalei Roma.
Fascismul îşi are punctual de plecare în concepţiile rasiste şi elitiste emise de J.A.
Gobineau şi H.S. Chamberlain înca din sec. XIX. Însă, fascismul nu a avut o ideologie clară şi
enunţată în mod direct precum nazismul sau comunismul.