Traia un om intr-o cetate - S-o ascultam cuminti, copii! Pe acest om il chema Noe Avea cam cinci sute de ani Vorbea cu Dumnezeu in voie Si nu se temea de dusmani
- Asa batran, dar cum se poate Un om ca el, de ani cinci sute Povara varstei sa si-o poarte, Nu sunt cumva cifre cam multe? Si cum vorbea cu Dumnezeu, Asa cum vorbesc eu cu tine? Cateodata ma rog si eu Dar El nu vorbeste cu mine -Poate ca este ocupat -Dar mi-as dori sa imi raspunda As vrea cand ma asez in pat Ca sa ma rog, sa ma auda. Chiar! voi l-ati vazut vreodata Pe Dumnezeu, stiti cum arata? O fi asa cum e un tata Sau o lumina preacurata? Iar noi cum am ajuns pe lume Cand s-a facut pamantul oare? Cine le-a dat la toate nume: Munte, padure, luna, soare Pe copii din cate stiu bine- I-aduce barza intr-un cos... Dar oare primul om din lume A aparut asa...stramos? ---------------------------------- - O clipa, dragii mei, indata O poveste am sa va spun... E o poveste-adevarata O sa-ntelegeti chiar acum! La inceputul lumii noastre, Cand Domnul a creat pamantul Si cerul cel cu mii de astre Si pasarile-n pomi si vantul El l-a adus pe om la viata Perfect ca insusi Dumnezeu Apoi lumina si povata I-a fost mereu pe drumul sau. Sa stapaneasca in natura, Raiul gradina minunata- Si nemurirea ca masura Pe toate i le-a dat indata. In infinita sa marire Si caracterul fara pata Domnu fu pentru om iubire, Prieten, creator si tata. I-a dat ca binecuvantare Intreg pamantul minunat Si orice firicel de floare Cu-al ei parfum inmiresmat. Dar omul s-a gandit in sine Ca nu e tot, c-ar vrea mai mult Si-a crezut raul ca e bine - Si a gresit de la-nceput. Caci omul a dorit sa fie Un Dumnezeu mai mic, asa. Si sa aleaga pentru sine Drumul pe care-l va urma. A gresit omul, cum v-am spus. De fata Domnului, curata, Apoi degraba s-a ascuns. -Oare-o va mai vedea vreodata??? Si de atunci, prmind pedeapsa Adam si Eva-au suferit Iar minunata lume-a noastra Avea sa aiba un sfarsit. -------------------------------------------- - Batrane Noe, povesteste! Vom fi cu totii ascultatori - Cand tunetul se napusteste Si se aduna negrii nori.
D-zeu...Am cercetat intreg pamantul Nu-i nimeni sa-mi urmeze drept Si imi nesocotesc cuvantul De-aceea, omul, o sa-l pierd! Si totusi, Noe, om cuminte, Am observat credinta ta; Aud din cer ruga fierbinte De-aceea viata ti-oi cruta. Te scoala iute si masoara.
Si-i spuse Domnul tot, tot, tot Sa tencuiasca lemn cu smoala Si o fereastra sus, de-un cot
Sa intri tu si-ai tai cu tine Caci in curand voi aduna Potop de ape peste lume Sa intri tu si casa ta! Si sa mai iei din dobitoace Perechi, perechi de orice neam. Ai grija, voia mea a face Ca si eu grija ta s-o am! ----------------------------------------------- - Au avut loc cu totii-n barca? Si animalele si ei? Cum s-or fi inteles pe arca Noe si perechea de lei? Ce zgomot si ce-ncurcatura Racnet, latrat si ciripit Cred ca asa harababura Nicicand nu s-a mai auzit Oare ce-am zice noi acuma Daca ar fi sa stam in casa Cu elefantul, leul, puma Hipopotamul sau vreo barza??? - Dar ce am face noi acuma Daca-ntr-o zinsorita foarte Domnul ar anunta furtuna Si un potop mare de ape Sau daca astazi ne invita Lui, numai Lui sa ii slujim Ii ascultam ruga iubita Sau ne ascundem? Sau fugim? Caci cel ce are-auzul bun Aude glasul Domnului, Se-ntoarce de pe drum nebun Si intra-n adapostul lui. Asa facu Noe candva Si eu asemenea voi face Caci de vom proceda asa Vom aduna in suflet pace. -----------------------------------------
Cand l-am vazut pe varul Noe Ca incepu sa construiasca Sincer, credeam c-ar fi nevoie De-un doctor ca sa-l lecuiasca. A-mbatranit, nu mai gandeste, A luat-o razna, i-o fi rau Vorbeste singur, se opreste (Cica-ar vorbi cu Dumnezeu) Se roaga, tuturor le spune Ca o sa vina-asa de-odata Sfarsit de viata si de lume, Ca va muri planeta toata Daca as sta sa il ascult Si chiar sa cred cate indruga Ar insemna sa raman mut Si sa o tin tot intr-o ruga Cum sa ma urc in arc-acum Sunt tanara si sunt frumoasa Abia pasesc pe-al vietii drum Ganditi-va si dumneavoastra!? Sa intre el c-a-mbatranit - Daca e-adevarat ca vine Curand, potopul pe pamant. Am grija singura de mine!!! Masoara, taie si lipeste Iar se gandeste, iar masoara Cat e de greu, nu oboseste Singur din zori si pana-n seara, Corabia - salvarea vietii - Fu gata iute, cum s-a zis. Si la lumina diminetii Intrara toti. Usa s-a nchis!!!
- Am ras cu toti ceilalti de dinsul, I-am aruncat cuvinte grele. Azi ma ineaca numai plansul Si-amarul gandurilor mele. Iti spun din suflet si ma crede Eram aproape hotarat ..Dar daca cineva ma vede? De gandul asta m-am temut. Doar stii ca lumea-i rea in tara.... Iar mie mi-ar fi fost rusine Sa rada toti de mine iara C-am venit sa vorbesc cu tine. Daca vroiai sa ma salvezi De ce nu m-ai luat pe sus??? Azi nu m-auzi si nu ma vezi Ma chinui mult si plang nespus -Te rog, fii bun deschide-odata! Afara nu mai e de stat Bunule Noe, altadata Cu brat deschis m-ai invitat Ce-o fi patit batranul bun? Deodata nu ne mai aude Si nu ne mai cunoaste-acum Deschide, te rugam, deschide!!! Nu se mai vede decat fumul Adancurile se deschid In jur cad unul cate unul Ne-asteapta tragicul sfarsit. -Suntem aproape de salvare Corabia e la un pas... - Sunt eu, vecinul dumitale Am fost aici acum un ceas Ti-am spus, cand va incepe totul Sa nu ma uiti, sa bati in poarta Grabeste, Noe, caci potopul Pe valuri spre abis ne poarta!!!!. ............................................................. (Noe):........ - Afara-i groaznic, dragii mei Suvoaiele-s la cer aproape Dumnezeu ne-a scapat pe noi De-asa ucigatoare ape Veniti cu toti sa-ngenuchiem Iti multumim azi tie, Tata Si al tau nume-l laudam Acum si-n viata noastra toata! Tu ne-ai salvat azi de la moarte Desi cu moartea e dator, Si tot de dansa are parte Tot omul; fiindca-i muritor. ------------------------------------------------- Si prin credinta-n Domnul sfant Cand toti ceilalti radeau de el Fu singurul de pe pamant Salvat de ingerii din cer.
Sa va mai spun ceva, copii, Noe inca de-atunci stia.... Ca omul poate, daca vrea, Nemuritor in veac a fi. Caci pentru omul pacatos A coborat aici, la noi Domnul cel bun Isus Hristos Si s-a naltat la cer apoi A suferit pe neagra cruce Moartea, caci tare ne-a iubit! Si sus la ceruri ne va duce De-n viata-l vom fi pretuit. .............................................................. Noe ...- De doua zile mi se pare, Daca n-am numarat gresit, Ca ale noastre animale Incet, incet s-au linistit Iar pe fereastra-n sus privind Parca vazui prin ceata grea O raza de senin zambind O fi inchipuirea mea. Dar ploaia s-a oprit de mult Sute de zile-am stat apoi Tacerea lumii s-o ascult Parc-a uitat timpul de noi Maine in zori am sa trimit Un porumbel in larg sa zboare Si de-o fi bine pe pamant S-aduca-o frunza sau o floare Iara de nu, vom astepta Un semn cu totii, de la Domnul Si in promisiunea Sa Sa isi puna increderea omul! ------------------------------------------ Asa cum i-a fagaduit Preabunul Dumnezeu lui Noe Cand zilele s-au implinit Se implini si a Sa voiei Iar porumbelul fericit Aduse-n cioc mesaj divin: Pamantul e de locuit Si frunza - verde de maslin
Cantare: Sa iasa dar cu totii-afara Si sa se bucure din nou! Caci viata infloreste iara, Se-aude-al codrului ecou.
Si ciripit de pasarele Pe ramuri. Jos, covor de nuferi Cat vor fi zilele de grele Pamantule, n-ai sa mai suferi!
D-zeu: "Ci vei rodi cu bogatie Chiar daca omu-i pacatos. Si pentru ca asa sa fie, Iti scriu pe cer de sus in jos,
Cu litere mari, colorate Si-ti trimit legamantul Meu, Ce sfant e peste tot si toate! Iar semnul e un curcubeu" ----------------------------------------------------- - Copii, ati vazut ce minune!..... Eu ma intreb cum o fi fost Ca-n toata aceasta mare lume Doar ei sa aiba adapost: Noe, iubita lui sotie cu fiii lor si cu nurori. Trecut-au prin asa urgie Cand ma gandesc, ma iau fiori Si totusi mai sunt astazi unii Care sustin cu-nversunare Ca cei ce cred ar fi nebunii Ca viata-ar fi o intamplare, Un fir de praf in galaxie Zica ce vor! Dar chiar si-asa De unde-am mostenit iubire? Cin ne-a tinut in palma Sa?