noaptea n care morii vorbesc

s nu uii mam s pui ap la flori ca i lor le-o fi sete

luna-i tras prin inel dar n-am deget pentru el
ca inima-i de rotund dar viaa n-o mai inund
s-a oprit i mi-a vorbit
pe marginea patului descntndu-m optit:
nu te teme de-a mea noapte c lumina o desparte
de-altele neluminate pe care le-alung-n moarte
eu cu tine, tu cu mine
lumina-vom mult i bine
peste suflete tcute, peste vorbe netiute
peste cuget, peste vise, peste vorbele promise
peste cele nevzute esnd lacrimile mute
m ia-n brae, m alin
toate tainele-mi suspin
pleoapele-mi cad falduri grele
desprind lumea cu ele

ziua n care am vzut balena
se strecura nghiind toate urmele nopii,
lsnd n urm un vaiet lung
ca o siren de cea