Gndirea pozitiva si gndirea negativa

Aflati n fata unor situatii neobisnuite, nefamiliare, cu elemente

ambigue, imprevizibile, stresante sau frustrante, oamenii se angajeaza
diferit n analizarea si solutionarea lor: unii se implica activ, ofensiv si
constructiv, altii, pasiv, defensiv, neconstructiv. Primii pun n
functiune asa-numita gndire pozitiva ("se poate", "este greu, dar
posibil", "sa vedem cum putem iesi din impas"), altii, dimpotriva, fac
apel la gndirea negativa, la gndirea care-1 pune ntotdeauna in fata
pe "nu" ("nu se poate", "nu am nici o scapare", "nu cred ca voi fi in
stare").
Distinctia dintre gndirea pozitiva si gndirea negativa s-a facut de
multa vreme. Ea apare si este tratata si n lucrarea lui Norman Vincent
Peale, The Power of Posiive Thinking, publicata n 1953. Peste ctiva
ani, Norman Vincent Peale a publicat o noua lucrare {Posiive
Thinking for a Time Like This, 1961), care a cunoscut mai multe
editii. Tradusa n limba franceza n 1983 sub titlul La Pensie positive,
lucrarea lui Peale ajunsese n 1994 la a 12-a editie. "Cnd posedati
ceea ce trebuie pentru a descoperi aspectele creatoare ale lucrurilor
vizavi de probele uneori penibile ale existentei umane, cnd continuati
sa credeti mereu ntr-un deznodamnt fericit al evenimentelor, sunteti
un veritabil gnditor pozitiv" (Peale, 1994, p. 11). O simpla nsiruire a
capacitatilor pe care le poseda un "gnditor pozitiv" este sugestiva:
forta de a nvinge nfrngerile, capacitatea de a nu te teme de nimic;
eliberarea de frica ; arta de a trai fericit cu tine nsuti; achizitionarea
unei stime de sine normale; capacitatea de substitutie; a nu gndi
niciodata n termeni deficienti sau lacunari; veselie si entuziasm;
diminuarea resentimentelor; a ramne creator : a vedea posibilitati de
rezolvare chiar si n cele mai grele si negre situatii; selectia si
ierarhizarea dificultatilor. Se poate observa ca unele dintre aceste
capacitati depasesc sfera propriu--zisa a cognitivului.
In literatura de specialitate se precizeaza ca cele doua tipuri de
gndire sunt mai degraba atitudini ale omului fata de viata, de semeni
si fata de probleme, si anume, atitudini constructive, eficiente si
oportune sau, din contra, atitudini nihiliste, ineficiente, inoportune. O
asemenea idee este mpartasita si de unii psihologi romni (vezi
Holdevici, 1999, cap. I).
Dupa opinia noastra, gndirea pozitiva si gndirea negativa sunt
nainte de toate capacitati si abia apoi atitudini. Unii oameni sunt
capabili de a gndi pozitiv, adica de a descoperi rapid solutiile
adecvate, aspectele pozitive ale situatiilor cu care se confrunta, de a se
vedea pe sine si pe altii ntr-o maniera optimista, favorabila, de a
simti, ntelege si actiona n relatie cu altii, constructiv si eficient, n
timp ce altii sunt pur si simplu incapabili de a inventaria multimea
alternativelor posibile si mai ales de a alege alternativa optima. Daca
primii se implica n actiune, ntreprind demersuri rezolutive, ceilalti
sunt blocati n fata actiunii. n timp ce unii nu se ntreaba "daca se
poate?" ci "cnd?" si mai ales "cum?" va fi rezolvata problema, aceste
ntrebari stimulndu-i spre actiune, altii, spunndu-si ca "este
imposibil, orict as ncerca", se simt sleiti, demobilizati, opaci
cognitiv si actionai.
Gndirea pozitiva se caracterizeaza prin rationalitate, orientare
activa, constructiva pe directia depasirii dificultatilor, cea negativa
prin pasivism, nencredere, lipsa angajarii. Gndirea pozitiva si
gndirea negativa nu sunt, asadar, reflexul imediat si neconditionat al
atitudinilor, ci al prezentei sau absentei capacitatilor cognitive.
Gndesc pozitiv cei care pot, care sunt dotati informational-
operational, care obtin, ca urmare a prezentei acestor capacitati, succes
n activitatile rezolutive. Gndesc negativ cei care nu beneficiaza de
disponibilitati(cunostinte, operatii, deprinderi intelectuale) prea mari
n plan cognitiv. Acel "nu se poate" sau "nu este posibil" apare ca un
mecanism de aparare n fata eventualelor esecuri. Pentru cine stie ca
nu poate solutiona o problema este mai usor sa afirme ca nu este
posibila rezolvarea, dect sa se angajeze n solutionarea ei si n urma
demersurilor ntreprinse sa ajunga la esec. De aceea, suntem tentati sa
credem ca existenta sau inexistenta capacitatilor conduce la formarea
atitudinilor si nu invers.
Cnd cele doua formatiuni psihice - capacitatile si atitudinile - s-au
format, ele se pot conditiona reciproc, ba chiar si pot schimba locul
de cauza si efect, fiecare dintre ele putnd fi att cauza, ct si efect.
Cel care constata ca solutioneaza de fiecare data pozitiv problemele
si va spori ncrederea n fortele proprii, si va elabora asteptari din ce
n ce mai nalte n raport cu sine. si va forja sentimentul eficientei
personale. La rndul lor, aceste "efecte", o data stabilizate, se vor
converti n adevarate forte propulsatoare, ajutndu-1 pe individ sa se
implice constructiv n situatii de mare dificultate. La persoana care
gndeste negativ se vor instala mai curnd autoperceptii nefavorabile,
subevaluarea propriilor posibilitati, autohandicaparea.
Pe de alta parte, sentimentul de nfrngere resimtit nainte de
activitate, demobilizarea, capitularea n fata obstacolelor vor conduce
la blocarea efortului de rezolvare a problemelor, la reducerea
capacitatii de rezistenta fata de solicitarile de lunga durata, in final, la
deteriorarea performantelor reale, ca urmare. Ia lipsa de angajare n
procesul rezolutiv.
Ambele tipuri de gndire au efecte benefice asupra
comportamentului individului, evident, n proportii diferite. Gndirea
pozitiva asigura o mai buna adaptare la solicitarile mediului, ea creste
ncrederea n autoeficienta, n posibilitatile de autoperfectionare,
conduce la sporirea autorespectului. Nu trebuie sa deducem de aici ca
gndirea pozitiva este ntotdeauna favorabila. "Gndirea pozitiva are
avantajele ei, dar - cnd este nerealista - si costurile sale" (Myers,
1983, p. 93). Gndirea pozitiva este "pndita" de riscul ca individul sa
fie nerealist n asteptari fata de sine, ceea ce deriva nu numai dintr-o
nclinatie personala, ci si din tendinta mai generala a omului de a-si
percepe favorabil propria persoana (ne consideram "mai buni", "mai
apti", "mai dotati" dect media populatiei) si de a atribui reusitele
calitatilor si comportamentelor proprii, iar nereusitele, altora sau
conjuncturilor nefavorabile. Teoria atribuirii elaborata n psihologia
sociala insista suficient de mult asupra acestei tendinte, asa nct nu ne
oprim asupra ei (vezi Wiggins, Wiggins si Vander Zanden, 1994, pp.
188 si urm.). Asemenea tendinte l ndeparteaza pe om de realitate, i
falsifica imaginea de sine si mai ales imaginea asupra propriilor
capacitati, care ncep a fi percepute eronat. "Gndirea pozitiva, pentru
a fi cu adevarat pozitiva, trebuie sa fie, pe ct este cu putinta, si
apropiata de realitate" (Holdevici si Vasilescu, 1988, p. 139).
Orict ar parea de ciudat, si gndirea negativa are o serie de valente
benefice asupra individului, protejndu-i acestuia imaginea de sine. Ea
furnizeaza justificari pentru eventualele esecuri: "Prin contrast,
gndirea negativa lasa persoana neaparata contra reprosurilor n
situatia de esec, dar mareste sansele victoriei'" (ibidem, 1988, p. 141).
Efectele ambivalente pe care le are fiecare dintre cele doua tipuri de
gndire sunt bine ilustrate de Scheier si Carver (1995). Pornind de la
ideea ca gndirea pozitiva nseamna a avea sperante (asteptari)
pozitive pentru viitor, autorii si propun sa ilustreze rolul optimismului
- ca forma tipica de gndire pozitiva - asupra starii fizice etc. La un
moment dat nsa, autorii si pun urmatoarele ntrebari: "Este
optimismul bun ntotdeauna? " ; "Este pesimismul rau ntotdeauna ? "
Exista cel putin doua moduri in care optimismul poate duce la
deznodaminte mai putin fericite: atunci cnd este mult prea mare, fapt
ce face ca oamenii sa astepte pasiv ca evenimentele sa aiba loc, si
atunci cnd suntem optimisti n feluri neproductive, adica n situatiile
care nu sunt recomandabile pentru o gndire pozitiva.
Referitor la cea de-a doua ntrebare (este pesimismul ntotdeauna
rau?), autorii aduc n discutie conceptul de pesimism defensiv, lansat
recent de Cantor si Nurem, Pesimismul defensiv exprima un mod de a
face fata situatiilor in care sunt asteptate deznodaminte mai negative
fata de altele anterioare, caz n care el pregateste persoana pentru un
eventual esec. Totodata, pesimismul defensiv ar putea ajuta persoana
sa actioneze mai bine, deoarece grija pentru esecul anticipat determina
actiuni de remediu n pregatirea pentru evenimente. Desi pesimismul
defensiv are uneori efecte favorabile, el nu actioneaza niciodata mai
bine dect optimismul. Mai mult dect att, el se asociaza cu o serie
de "costuri" (persoana care l practica are un nivel de viata mai redus,
mai multe simptome psihologice etc). Tocmai de aceea pesimismul
defensiv a fost pus serios sub semnul ntrebarii.
Cele doua tipuri de gndire se repercuteaza asupra profilului general al
personalitatii individului. Persoanele care gndesc pozitiv au o
imagine de sine rezonabila, si cunosc si si evalueaza corect att
calitatile, ct si defectele, si stabilesc scopurile pe masura
posibilitatilor, au credinta ca le pot realiza; de aceea obtin performante
usor peste posibilitati, se bucura de o buna sanatate fizica si psihica,
au putine trasaturi nevrotice. Aceste persoane, dupa cum arata
observatiile empirice dar si cercetarile, se descurca usor n situatii
dificile, dispun de o mare capacitate de efort fizic si psihic, rezista mai
bine n situatiile frustrante sau stresante, au o mai mare rezistenta la
mbolnavire, iar daca s-au mbolnavit, se nsanatosesc mai repede.
Persoanele care gndesc negativ se caracterizeaza prin anxietate,
nefericire, ngrijorare, manifesta rezistenta puternica Ia frustrare, sunt
ostile, intra permanent n conflict cu sine si cu altii, nu-si fixeaza
scopuri nalte, pentru ca se tem ca nu le vor putea realiza. Anticiparea
esecului, sentimentele de inferioritate le mpiedica sa-si valorifice
posibilitatile.
In aceste conditii, educarea gndirii pozitive devine o necesitate
att la nivel individual, ct si la nivel institutional. Literatura de
specialitate abunda n sfaturi, metode, procedee si tehnici de educare a
gndirii pozitive. Iata cteva procedee propuse : procedeul blocarii
procesului cognitiv (cnd este sesizata tendinta de a se utiliza etichete
negative se da comanda, n limbaj interior, "STOP" ; se repeta
procedeul ori de cte ori este necesar); procedeul vidarii mintale
(reprezinta o deprindere de vizualizare, descrisa de Kassorla n 1984,
subiectul imaginndu-si un mic aspirator cu care "absoarbe" toate
gndurile si imaginile negative); procedeul schimbarii dominantei
cognitive (consta n focalizarea gndirii spre aspectele pozitive,
negativului schimbndu-i-se semnul); procedeul blocarii gndirii
pozitive (consta n mpiedicarea individului sa gndeasca pozitiv).
Acest ultim procedeu pare a fi paradoxal, de aceea sunt necesare
cteva comentarii. Blocarea gndirii pozitive duce la aparitia unor
sentimente de nemultumire, iritare, frustrare. Desi sentimentele
respective sunt negative, ele corespund situatiei reale a subiectului, de
aceea, n loc de a-1 demobiliza, l stimuleaza pentru a discerne mai
bine ce poate si ce nu poate, ce vrea si ce nu vrea, ce este posibil si ce
nu este posibil. Asadar, chiar daca individul traieste anumite
sentimente negative, el reactioneaza rational si constructiv n fata lor,
fapt care va permite ca sentimentele respective sa nu se instaleze, sa
nu se ntareasca si mai ales sa nu se permanentizeze. Dimpotriva, ele
vor fi repede depasite. Tehnica blocarii gndirii pozitive i ofera
individului posibilitatea de a deveni propriul sau sprijin,
autoaparndu-se sau autoajutndu-se. Iata si cteva sfaturi menite a
contracara gndirea negativa: dect sa spui "Nu stiu", mai bine spune
"O sa aflu"; n loc sa declari "Asta nu-i treaba mea", vezi ce trebuie
facut si actioneaza; dect sa faci promisiuni, mai bine tine-te de
angajamente; dect sa te uiti dupa lucruri pe care nu le poti face, mai
bine uita-te dupa lucruri pe care le poti face; n loc sa spui "Nu sunt
att de..." sau "ca altii", mai bine spune "Sunt bun, dar nu att de bun
pe ct pot fi" ; dect sa afirmi "Asta-i calea cea buna de a face ceva",
mai bine spune "Poate ca e greu, dar nu este imposibil".
Se poate remarca faptul ca educarea gndirii pozitive se bazeaza, n
principal, pe doua principii: principiul constientizarii (propriilor
calitati sau propriilor limite); principiul restructurarii cognitive (care
consta n convertirea gndirii negative n gndire pozitiva). Aceste
principii stau la baza a doua forme de psihoterapii - psihoterapia
rational-emotiva si psihoterapia cognitiv-comportamentala -amplu
analizate si ilustrate cu sfaturi practice ntr-o interesanta lucrare
recenta (vezi Holdevici, 1999).