Fantana dintre plopi- de Mihail Sadoveanu

Realismul este curentul literar care tinde sa dea o reprezentare veridica realitii, s nfaieze cu
obiectivitate adevrul, s observe existena real. Impresia deosebit produs la jumatatea secolului al
XIX-lea de proresul tiinelor naturii i ndeamn pe scriitori s ncerce aplicarea, n creaia literar, a
unor metode impuse de dezvoltarea tiinei. !criitorii realiti se ndreapt spre viaa social,
reprezent"nd omul ca produs al mediului n care triete. #n realism personajele sunt tipice,
reprezentative pentru o ntrea cateorie uman i social. #ntre curentele literare apar frecvent
interferene. $stfel, n opera unor mari scriitori realiti, ca %alzac sau !tend&al se nt"lnesc multe
elemente romantice.
$stfel, fundamentul l constituie conceptul de autenticitate, verosimilitate, credibilitate. #n plus,
toponime precum !uceava, 'ascani, (upilati dar i antroponime precum mos Irimia, comisul Ionita )ce
evoca o lume ar&anica*, +asanac&e, ,imac&e si (urcul )personaje neative, simbol al raului*,
accentueaz impresia de via real.
'ovestirea este o specie a enului epic in proza, de mica intindere, in care se nareaza un sinur
episod din viata unui personaj, timpul si spatiul fiind limitate. ,e obicei, specia de fata
presupune naratiunea la persoana I, iar accentul se pune pe actiune, in defavoarea constructiei
subiectului si a conturarii personajului, important in nuvela. 'ovestirea in rama este un tip oriinal de
naratiune ampla in care sunt inserate mai multe povestiri independente. -odelul acestei specii provine
din folclorul arab )./00/ de nopti1* si a fost preluat in literatura culta de catre 2iovanni %occaccio
).,ecameronul1*.
In literatura romana, specia .povestire in rama1 a fost utilizata de -i&ail !adoveanu in volumul
.+anu-$ncutei1. Rama acestei naratiuni prezinta intalnirea la un &an, ce constituie elementul de
stabilitate, a noua calatori care, pentru a-si petrece timpul intr-un mod placut, se &otarasc sa spuna
fiecare cate o poveste a caror protaonisti au fost. $sadar, volumul cuprinde noua naratiuni secundare,
subordonate .ramei3, care sunt prezentate subiectiv I, de catre un narator al cadrului, ce devine liantul
acestora.
(itlul operei, format din doua cuvinte semnificative, 45antana4, in care apa suereaza viata,
iubire )eros*, dar si moartea )tanatos* si plopul, considerat arborele sinuratatii, copac blestemat, de
crenile caruia s-a spanzurat Iuda, desemneaza locul de intalnire al celor doi6 45antana dintre plopi4.
7umarul plopilor din jurul famtanii 8 patru, suereaza tot moartea,prezenta locului suerand
predestinarea pentru un loc al jertfei, tainic, sinuratic.$stfel, povestirea incepe cu un frament din rama
in care se descrie sosirea la un &an a unui boier pe care unul dintre calatori il recunoaste ca pe prietenul
lui din tinerete, 7eculai Isac. In plus, exista si un incipit al povestirii lui Isac, in care acesta isi aminteste
ca in urma cu 9: de ani, in imprejurimile &anului, o intalnise pe tiancusa -ara. 5inalul are aceeasi
structura6 mai intai este prezentat sfarsitul povestirii lui Isac, surprinzandu-se momentul in care
descopera moartea -arai si apoi se revine la &an, in prezent, iar personajul isi exprima reretul fata de
iubirea pierduta. !e remarca aici metafora 4fantanii4, armonizata celei timpului. ;ei care nu au participat
la traicul eveniment )mos Irimia, ceilalti ascultatori* percep fantana cu oc&ii ratiunii si o considera un
edificiu care 4s-a daramat ca toate ale lumii4. In sc&imb, 7eculai Isac, traumatizat in urma experientei
traite, o 4vede4 inca in suflet, vesnica si dureroasa in acelasi timp.
,esi indicii spatiali sunt foarte bine precizati, actiunea petrecandu-se la +anu $ncutei, in
imprejurimile acestuia si la 'ascani, totusi actiunea intreului volum este plasata intr-o .toamna aurie,
demult1, !adoveanu optand pentru .illo tempore1.
;onstructia subiectului este simpla, secventele narative fiind leate prin inlantuire< evenimentele
se petrec pe parcursul a doar trei zile, iar momentele subiectului pot fi cu usurinte identificate.
(e&nica provocarii istorisirii, a declansarii si incurajarii ei poarta masca curiozitatii6 comisul
observa ca prietenul sau =a pierdut o lumina1, iar uimirea si curiozitatea il impin sa ceara detalii, in
timp ce Isac se vede nevoit sa precizeze ca a =avut o intamplare naprasnica1. !esizand nerabdarea
prietenului sau din tinerete, capitanul nu isi incepe imediat povestirea ci prefera amanarea61inaduie-mi
sa-mi duc calul la adapost>pe urma om bea un pa&ar de vin si ti-oi povesti ce nu sti1. ?data declansata
istorisirea insa, rolul comisului se reduce, pana la sfarsitul ei, la acela al unui ascultator obisnuit, care nu
indrazneste sa il intrerupa pe povestitor.
'rotaonistul este capitanul de mazali de la %alabanesti, 7eculai Isac, din tinutul (utovei. @l
apare in povestire in doua ipostaze6 cea de narator al unei povesti de draoste cu sfarsit traic, ipostaza
ce are drept conditii obliatorii intelepciunea si acumularea unei experiente, dar si cea de actant,
ipostaza in care apare ca un tanar aventurier, vesnic indraostit.
$ctiunea este lineara, avand un sinur nucleu epic. ;apitanul 7eculai Isac este indraostit in
tinerete de o tiancusa tanara, -ara, pe care o intalneste la fantana de doua ori si care-i raspunde cu
draoste. ,ar batranul +asanac&e, cu alti doi tiani, pune la care jefuirea lui Isac si trimit pe -ara sa-l
tina in loc. Aupta e dura, Isac scapa dar isi pierde un oc&i, in sc&imb -ara, cea care-l avertizase, e ucisa
si azvarlita in fantana. ;aracteristicile actiunii in =5antana dintre plopi1 demonsteaza apartenenta
acesteia la specia povestirii.
(iancusa -ara, eroina povestirii, =este caracterizata direct de narator, ca =o fetiscana de
optsprezece ani1, cu =fusta rosa1. @ste evidenta, in vestimentatia ei, nazuinta de a placea, de a trezi
dorinta si de a o incuraja. ,esi putine paini ii sunt consacrate, ea apare, datorita puterii sentimentului
din sufletul naratorului, vie, plina de viata si de personalitate.
5izic, capitanul de mazili o prezinta cu =trupul curat si frumos rotunjit1, cu =obrazul copilaresc1 ,
cu =nasul arcuit, cu nari lari1, cu =oc&i iuti1 ce il tulbura, cu parul =neru si lins1 care =avea luciri de
paun1.%atranul +asanac&e, seful satrei, o vede =o fata proasta, care n-a iesit inca in lume1< ea insasi se
defineste, cu simt al modestiei =o biata fata din satra1, =o roaba s-o nemernica1.
'ersonaj linear, unidimensionat, caracterizat complex si prin mijloace indirecte, ea traieste prin
puterea sentimentului care o stapaneste si pentru care se sacrifica. @a stie ca destinul ii este fatal,
pecetluit, ca va fi omorata de catre ceilalti membri ai familiei sale cand isi vor da seama ca a tradat, dar
nu poate tine piept iubirii pentru capitanul de mazili, caruia i se destainuie cu disperare. Relatia dintre
Isac si -ara este surprinzatoare deoarece maturizarea fiecarui personaj contrazice incadrarea intr-un
statut social. $sadar, desi -ara este o tianca saraca, se dovedeste mult mai matura si este capabila de
sacrificii pe cand Isac trateaza iubirea cu superficialitate. ? scena ilustrativa pentru conturarea acestei
relatii este cea din final, in care -ara ii face crunta marturisire.
'e de alta parte, limbajul folosit de catre -i&ai !adoveanu este colocvial, presarat cu
reionalism.'asajele descriptive au functia de a evidentia atmosfera sau portrete )al tiancusei-=cu fusta
rosa si trupul frumos rotunji*, acestea sunt mai putin numeroase insa.
@xpresia este tipic populara, de o savoare lirica deosebita, care captiveaza prin oralitate si
impresioneaza prin seva folclorica. ?data rostite, cuvintele traiesc sinure, prind si dau viata unei vec&i
lumi,recreate prin zicere. $r&aismele prezente )arnaut, scurteica* sunt numeroase insa folosite cu
naturalete, in mod tipic pentru discursul taranului roman, caracterizat de eufonie si muzicalitate.
,eoarece este o naratiune subiectiva de mica intindere care prezinta un fapt neobisnuit si
respecta un ritual al spunerii, putem afirma nu numai ca =5antana dintre plopi1 si
incadreaza speciei povestire ci si, conform cu I. Blad 61+anu $ncutei este cartea
povestilor, a istoriilor de demult, a initierii in arta desavarsita a naratiunii. ;aci ciclul
acesta are valoarea unei arte poetice pentru inteleerea structurii povestirii, pentru
decantarea treptelor si etapelor compozitionale ale enului.1