Aruncarea mingii de oina

Tehnica aruncarii mingii mici (de oina)

Pentru nceput, aruncarea sulitei presupune o miscare de azvrlire. De
aceea nsusirea acestei tehnici la nivelul elevilor se face prin folosirea
azvrlirii mingii de oina, de pe loc si cu elan.
Tehnica aruncarii mingii mici consta dintr-o alergare rectilinie, pe
parcursul careia se urmareste dobndirea unei viteze optime;
ntoarcerea axei umerilor spre directia de aruncare; ntinderea bratului
aruncator napoi; n final pe un blocaj al piciorului de sprijin, punerea
n actiunea de aruncare a celor mai mari grupe musculare ce pot
actiona favorabil asupra obiectului.
Aruncatorul realizeaza n efortul final o pozitie a corpului
asemanatoare unui "arc" ntins care prin destindere proiecteaza n aer
la distanta ct mai mare "obiectul" ("Bazele atletismului", K.N.
Bauersfeld, G. Schroter).
Tehnica aruncarii mingii mici are aceleasi faze ca n toate aruncarile:
IV.2. a) Priza mingii mici este simpla si se realizeaza prin tinerea n echilibru a
obiectului (mingea de oina) ntre degetul mijlociu, aratator, inelar, usor departate pe de
o parte si degetul mare (opozant) opus.
IV.2. b) Elanul consta ntr-o alergare accelerata ce se executa n linie dreapta.
Lungimea elanului, numarul "pasilor de aruncare" sau viteza elanului este specifica
fiecarei etape a nvatarii si pregatirii, precum si specific calitatilor ce le poseda
aruncatorul. Desi elanul este o singura actiune, ea se poate descrie prin existenta a doua
parti:
partea preliminara - ce se realizeaza printr-o alergare accelerata de 10 - 14 pasi, n care
se obtine o viteza optima de deplasare (se ntelege ca atletul si poate controla actiunile
ce urmeaza sa fie executate). La sportivii de performanta dureaza 6 - 8 secunde. n
timpul deplasarii (alergare) obiectul este tinut deasupra umarului si se executa usoare
miscari nainte - napoi n ritmul alergarii. La nceputul alergarii trunchiul este usor
nclinat nainte ajungnd progresiv la nivelul verticalei;
pasi de aruncare - ce formeaza ultima parte a elanului n care au loc numeroase actiuni
ce trebuie sa aduca aruncatorul n pozitie ct mai buna pentru realizarea efortului final.
Astfel se executa o miscare de ntoarcere a axei umerilor (90) spre directia de aruncare,
plasarea bratului aruncator ntins n urma trunchiului si n prelungirea axei umerilor,
deplasarea mai rapida a trenului inferior (membre inferioare si bazin) pentru a depasi
trenul superior (bustul si umerii) si coborrea centrului de greutate la un nivel minim
fara a pierde din viteza de deplasare obtinuta n momentul anterior. Toate aceste sarcini
cer sportivului (executantului) o buna coordonare avnd n vedere alergarea mai putin
obisnuita (tipuri de pasi de deplasare). Se cuvine mentionat ca pe toata perioada de
derulare a elanului privirea aruncatorului ramne dirijata n directia aruncarii (nainte).
Ritmul pasilor n aceasta faza cnd folosim 4 pasi de deplasare:
- Primul pas se executa de pe piciorul de impulsie pe cel de sprijin si este mai lung.
Au loc actiunile de ntoarcere a axei umerilor spre bratul aruncator 45 si proiectarea
umarului napoia bustului; se ncepe miscarea de ntindere a bratului aruncator; se
ndoaie bratul opus (celui de aruncare) si se ridica n fata pieptului; axa bazinului
ramne perpendiculara pe directia de alergare (de deplasare).
- Al doilea pas de aruncare - executat de pe piciorul de sprijin pe piciorul de
impulsie este mai scurt dect precedentul (cu aproximativ 1, 1 1/2 talpi). Se
continua miscarea de ducere a bratului spre napoi si ntinderea lui. Axa umerilor
continua miscarea si ajunge pe directia de aruncare. Axa bazinului ncepe sa se
roteasca spre axa de aruncare. Bustul, umerii si bratul aruncator se nclina spre
napoi.
- Al treilea pas - care se executa ncrucisat se afla la baza ntregului sistem. Coapsa
piciorului de impulsie executa o miscare de avntare spre nainte - sus, depaseste
coapsa piciorului de sprijin, se imprima o actiune accelerata asupra bazinului spre
nainte jos cu o coborre a centrului de greutate.
Actiunea pasului se face rapid si razant realiznd o contractie activ - exploziva n
musculatura picioarelor. La reluarea contactului cu solul a piciorului de impulsie,
coapsa piciorului de sprijin se afla deja naintea piciorului de impulsie. Dupa acest
pas ncrucisat se atinge momentul maxim de "depasire" a obiectului (picioarele si
bazinul ntrec partea superioara a corpului).
- Al patrulea pas - se caracterizeaza prin faptul ca nu are faza de zbor. Se mai
numeste si pas de blocare deoarece n momentul contactului cu solul al piciorului de
sprijin se opreste brusc atletul din alergare. "Energia cinetica acumulata n elan,
datorita blocarii corpului pe piciorul de sprijin este transformata n forta de aruncare
n conditiile specifice efortului final"
IV.2. c) Efortul final - reprezinta totalitatea actiunilor ce urmaresc eliberarea obiectului cu o
viteza de zbor maxima la un unghi optim (35 - 38).
si aici se pot distinge doua momente, dar numai din punct de vedere tehnic (practic ele nu pot
fi separate):
momentul sprijinului pe piciorul de impulsie n care dupa contactul cu solul se declanseaza o
miscare de rulare de pe muchia exterioara a calciului pe partea anterioara a plantei (pingea)
asigurnd naintarea genunchiului si a coapsei spre nainte. soldul stng continua actiunea de
naintare catre sol. Bazinul realizeaza o actiune de deplasare nainte pe orizontala fara a
angrena segmente din trenul superior;
momentul sprijinului bilateral - imediat dupa ce piciorul de sprijin se aseaza activ pe sol (pe
calci) la o distanta de 5, 5 1/2 talpi fata de piciorul de impulsie. Are loc o miscare de
ndoire a genunchiului piciorului de sprijin pentru a amortiza socul de contact si totodata
favoriznd deplasarea mai accelerata a bazinului si a partii anterioare a trunchiului. Se ajunge
n asa zisa pozitie de "arc". Piciorul de sprijin se ntinde energic blocnd deplasarea masei
corpului nainte. Piciorul de impulsie continua actiunea de rulare pna ajunge la extremitatea
inferioara a lantului extensorilor. soldul si coapsa nainteaza si se rotesc pna ce axa
bazinului ajunge perpendiculara pe directia aruncarii. Pieptul se ntoarce spre nainte - sus
concomitent cu miscarea bratului (opus celui de aruncare) din interior spre exterior.
Bratul aruncator ncepe actiunea de aruncare ce se realizeaza printr-o puternica tensiune a
musculaturii ntregului corp. Bratul aruncator face o miscare de ridicare rapida a cotului si
ducerea lui nainte este urmata de extensia exploziva a antebratului si biciuirea minii cu
obiectul. Toata aceasta miscare se realizeaza pe piciorul de sprijin care atinge punctul maxim
al verticalei.
IV.2. d) Redresarea dupa aruncare - se realizeaza prin miscari de blocare, succesive, pe
piciorul ce a fost de impulsie. De multe ori se folosesc si bratele pentru a opri naintarea prin
asezarea lor pe sol fara a depasi sectorul de aruncare.