Crei erul doctorul ui Eben Al exander a fost atacat de o boal d extrem de rard. Ti mp de sapte zi l e s*a afl at i n comd. Apoi , tocmai cAnd doctorii sc gAndeau sd intrerupd tratamentul , ochl i bol narul ui s au deschi s brusc. Se i ntorscse i n l umea accasta. Insdnf,tosi rea l ui Al exander estc un mi racol medi cal . Dar adevi ratul rni racol al povesti i sal e se af' l d al tundeva. Cat ti mp corpul l ui a zacut i n comd, Al exander a cal atori t di ncol o de aceastd l ume si a i ntAl ni t o fi i nta angel i c5. Aceasta I a cdl auzi t i n cel e mai depdrtate t.l rAmuri al e exi stcntei suncrfi zi ce. Acol o s-a i ntAl ni t si a vorbit cu sursa Dii'ine a universului insusi. inainte d'e aceastd cdl dtori e, el nu gi sea i mpdcare i ntrc cunostintele de ncurochirurg si credinta in ceruri, Ilumnezeu sau suflet. Astazi, Alexander este convins cd adevdrata sdndtatc nu poate fi dobandita decAt atunci cdnd real i zdm cd Dumnezeu si sufl etul sunt real e si cd moar t ea nu r epr czi nt a sf ar si t ul exi st enl . ei per sonal c, ci doar o tranzi ti e. Dr. Eben Alexander a fost in ultimii 25 de ani neurochi rurg uni versi tar, l ucrand dmp de 15 ani Ia Bri gham & Women si l a Spi tal ul pentru copi i di n Boston aI Facul tdti i de Medi ci nd Harvard. i l nuteti vi zi ta ta ww*.ti febevonddeath.ner. Cuprins s Prolog Un om ar trebui sd caute ceea ce este, nu ceea ce crede cd ar trebui sa fie. Al bert Ei nstei n (r879- 195 5) CAnd eram copil, visam adesea sd zbor. De cele mai multe ori, ieqeam noaptea in curte, md uitam la stele cAnd, dintr-odatd, incepeam sd md inal1. Simleam cd md ridic automat primii cAtiva centimetri. Dar imediat observam cd, cu cAt ajungeam mai sus, cu atdt progresul meu depindea de mine... de ceea ce fdceam eu. Dacd eram prea excitat, prea emolionat de experiengd, md prdbuqeam inapoi pe pdmdnt... dur. Dar, dacd imi pdstram calmul, dacd l6sam totul sd se desfdgoare in ritmul firesc, porneam in sus, tot mai repede, spre cerul instelat. Poate ci acele vise au constituit in parte moti\,ul pentru care, odati cu trecerea anilor, m-am indrigostit de avioane gi rachete - de orice m-ar fi putut duce acolo sus, in lumea de deasupra acesteia. CAnd zburam cu avionul impreuni cu familia, inei lineam fala lipitd de geam de la decolare pdnd la aterizare. in vara lui 1968, c6nd aveam paisprezece ani, mi-am cheltuit toti banii pe care-i cdqtigasem tunzAnd ga- zonul la vecini pe un set de leclii de zbor cu planorul cu un tip numit Gus Street de la Strawberry Hill, un mic aerodrom cu pistd de iarbd la vest de Winston-Salem, Carolina de Nord, oraqul in care am crescut. $i-acum imi amintesc cAt de tare imi bdtea inima in timp ce trdgeam de butonul mare gi rogu care desfdcea frAnghia ce md flnea de avionul de tractare gi imi inclinam planorul spre aerodrom. A fost pentru prima oari in viata mea cdnd m-am simfit cu adevlrat singur gi dintre doi cumulugi impozanqi, pdnl si ne despdrlim la I 000 de metri qi si ne depirtdm unii de ceilalli pentru a ne deschi- de paragutele. PAnd am ajuns la sol, soarele apusese. Dar, grdbindu-ne sd urcim in alt avion gi decoldnd iar cu repeziciune, am reuqit sd urcdm qi sI prindem ultimele raze de soare qi si efectuim un ' al doilea salt la crepuscul. Cu acest prilej, doi membri nou-in- trati in echipd fdceau prima lor incercare de zbor inspre for- matie - cu alte cuvinte, si se al5ture.formaliei venind dinspre exterior, fald de situatia cdnd eqti baza sau omul de legdturd (lucru mai ugor de fdcut pentru cd, in esenld, nu trebuie decdt sd cazi drept in jos, tr weme ce toti ceilalli fac manewe ca si se prindd de tine). A fost palpitant pentru cei doi ,,juniori", dar gi pentru cei mai experimentaqi dintre noi, dAndu-le plusul nostru de pricepere celor doi sdritori care pe urmd aveau sd fie capabili sd ni se aldture in formalii gi mai mari. Eu urma sd fiu ultimul care sd se aldture tentativei de stea din qase oameni de deasupra pistelor de pe micul aeropon din vecinitatea localitSlii Roanoke Rapids, Carolina de Nord. Tipul aflat in fala mea se numea Chuck. Chuck era experimen- tat in ,,munca relativd", sau MR - altfel spus, in construirea formaliilor in cddere liberd. Ne aflam incd in lumina soarelui la 2 300 de metri, dar sub noi luminile stradale incepeau sd se aprindd. Salturile de la amurg erau mereu sublime, iar acesta era clar cd avea sd fie unul minunat. Cu toate cd urma sd pirdsesc avionul la doar circa o se- cundd dupd Chuck, trebuia sd mi migc rapid ca s6-i prind din urmd pe toti. in primele $apte secunde md aruncam direct in jos, cu capul inainte. Asta mi ficea sd cad cu aproape 160 de kilometri la ori mai rapid decAt prietenii mei, astfel ircAt sd pot fi acolo, dupd ce ei vor fi construit formalia initidd. Procedura normald pentm salturile de tip MR era ca to[i sdritorii sd se despartd la 1 000 de metri $i sd se indepdrteze de formalie pentru un maximum de separalie. Fiecare ,,sem- nalizeaz5" apoi cu bralele deschiderea iminentd a paragutei, se uitd in sub ca sI se asigure cd nimeni nu se afld deasupra lui gi trage de firul de deschidere. liber. Cei mai mulli dintre prietenii mei au avut sentimentul acesta in automobil, dar senza[ia, cumpirati cu banii mei, de a md afla la trei sute de metri inelflme intr-un planor, era mai intensd de o sutd de ori decAt ceea ce simteau ei. in anii 1970, cAnd eram la colegiu, m-am inscris in echipa de paragutism sportiv a Universitilii din Carolina de Nord. Md simleam ca intr-un fel de frdgie secretd - un grup de oameni care gtiau ceva special gi magic. Primul meu salt a fost infricoqdtor, iar al doilea, qi mai gi. Dar la al doispreze- celea salt, c6nd am iegit pe uga avionului qi a trebuit sd cad mai bine de trei sute de metri inainte sd-mi deschid paraSuta (prima mea ,,intdrziere de zece secunde"), am $tiut cd er:rm pe teren sigur. Am fdcut 365 de salturi cu para$uta in colegiu Ei am acumulat mai bine de trei ore gi jumdtatE de cddere liberd, ir principal ir formalie, cu pAnd la douizeci qi cinci de colegi para$uti$ti. Deqi am incetat sd mai sar din 1976, am continuat sd am vise animate despre salturile cu para$uta, care erau intotdeauna plicute. Cele mai reu$ite salturi erau, de reguld, cele de du- p5-amiazd tArziu, c6nd soarele incepea sd coboare sub linia orizontului. Este greu de descris senzatia pe care o aveam in timpul acelor salturi: sim[eam ci mi indrept spre ceva pe care nu-l puteam numi, dar despre care $tiam cd simt nevoia sd md mai apropii. Nu era tocmai solitudine, pentru cI felul cum sdream nu era chiar aga de solitar. Sdream cAte cinci, qase, uneori zece sau doisprezece oameni deodati, alcdtuind formalii in cddere liber6. Cu cAt erau mai mari gi mai dificile, cu atdt mai bine. intr-o sAmbdti frumoasi din 1975. sfuitorii de la univer- sitate $i cu mine ne-am asociat cu unii dintre prietenii no$tri de la un centru de paragutism din estul statului Carolina de Nord pentru cdteva formagii. La penultimul salt al zilei, arun- cdndu-ne dintr-un avion D18 Beechcraft de la 3 200 de metri. am alcdtuit un fulg de zdpadi din zece oameni. Am reugit sd ne aranjdm in forma{ie completd inainte de a trece de pra- gul de la 2 100 de metri gi astfel am putut sd ne bucurdm de optsprezece secunde de zbor in formalie printr-un abis clar E D.' ADALUMTTDEDTNC.L. rostogolirii forqate a grupului, treceam de dtitudinea de 600 de metri mai rapid decdt anticipase Chuck. Poate credea cd are noroc Ai nu trebuie sd respecte regulile... intru totul. Sigur nu md vede. GAndul abia a avut timp se-mi treacd prin cap inainte ca para$uta-pilot coloratd a lui Chuck sd in- floreasci din rucsacul lui. CapturAnd aerul din jur care avea o vitezd de peste 190 de kilometri la ori, paraguta-pilot a ta$nit spre mine, trdgAnd ir urma ei paraEuta principald. Din clipa in care am vdzut ieqind paraquta-pilot a lui Chuck, am ar,rrt la dispozi[ie o fracliune de secundd ca sd reactionez. Cdci ar fi durat mai pufin de o secundd sd mi ros- togolesc chiar prin para$uta lui principald care tocmai se des- fdgura qi, foarte probabil, si md ciocnesc de Chuck. La viteza aceea, dacd ii loveam bragul sau piciorul, i-l smulgeam pe loc, suferind gi eu in acelagi timp o loviturd fatald. Dacd il loveam direct, ambele noastre corpuri riscau, practic, sd explodeze. Oamenii spun cd lucrurile se miqcd mai lent in astfel de situa$i qi au dreptate. Mintea mea urmdrea actiunea in mi- crosecundele care au urmat de parci ar fi vizionat un film cu incetinitorul. in momentul ir care am vdzut para$uta-pilot, brafele mele s-au dus brusc spre lateral gi mi-am indreptat corpul intr-un salt cu capul in jos, indoindu-md foarte ugor din qolduri. Verticalitatea mi-a dat o vitezd sporitd, iar indoirea de mijloc a permis corpului meu si adauge mai intdi putin, apoi o migcare orizontald considerabild, care a fdcut din corpul meu o aripd eficientd, trimitandu-md pe l6ngd Chuck chiar in fala paragu- tei lui colorate, tip Para-Commander, care tocmai se desfdcea. Am trecut pe l6ngd el cu aproape 200 de kilomeffi la ord sau cu circa 70 de metri pe secundd. La o asemenea vitezd, md indoiesc cd mi-a vdzut expresia fe1ei. Dar, dacd ar fi vizut-o, ar fi observat intmchiparea uimirii pure. Cumva, reac[io- nasem in c6teva microsecunde la o situalie care, dacd ag fi a\trt timp sd md gandesc la ea, ar fi fost mult prea complexd pentru mine. gi toruii... am rezolvat-o gi amAndoi am aterizat ffud probleme. Era ca qi cum, confruntat cu o situafie care necesita - Trei, doi, unu... salt! Primii patru sdritori au iegit, umati indeaproape de Chuck gi de mine. Cu capul in jos in coborAre directd qi apropiin- du-md de viteza finald, am z6mbit cdnd am vdzut soarele apunAnd pentru a doua oard in acea zi. Dupd ce ajungeam la ceilal[i, pldnuiam sd imi intind bralele lateral gi sd pun ast- fel in funcliune frOnele de aer (aveam aripi din material textil de la irncheieturile mAinilor pdnd la golduri care opuneau o rezistenld imensd cAnd erau complet umflate qi la vitezd mare) qi sd-mi indrept mdnecile evazate qi cracii pantalonilor inspre aerul care venea spre mine. Dar n-am mai avut ocazia. in timp ce cddeam inspre forma{ie, am obqgrvat cd unul dintre bdielii cei noi se apropiase prea rapid. Poate cd migca- rea prea iute printre norii din apropiere il speriase un pic - amintindu-i cd se deplasa cu qaizeci de metri pe secundd spre planeta giganticd de jos, pa4ial invdluitd in intunericul cre se a$ternea. in loc sd se aldture lent marginii forma[iei, el ddduse buzna gi provocase desprinderea tuturor celorlalgi. Acum toli cei cinci seritori se rostogoleau, scipali de sub control. in acelagi timp, erau qi mult prea aproape unii de ceilalli. Un paragutist lasd in urma lui un curent supertubulent de aer de joasd presiune. Dacd un alt slritor intri fur acel curent, viteza lui creqte brusc Ei se poate ciocni de cel de sub el. Asta, in continuare, poate sd-i facd pe ambii sdritori sd accelereze qi sd se ciocneascd de oricine s-ar putea afla sub ei. Pe scurt, e o retetd sigure pentru dezastru. Mi-am inclinat corpul gi m-am indepdrtat de grup ca sd evit grimada de inqi care se rostogoleau. Am manewat pAnd cAnd m-am aflat chiar deasupra ,,spotului", un punct magic de la sol deasupra ciruia urma si ne deschidem paraqutele pentru o cobordre lejerd de doud minute. M-am uitat $i am vdzut u$urat cd sdritorii dezorientati se indepdrtau gi ei unii de altii, destrdmand astfel ingrdmidirea mortald. Chuck era acolo, printre ei. Spre surprinderea mea, venea chiar in direclia mea. S-a oprit imediat sub mine. Din cauza [12- l DovADA Lr-Mrr DE DrNCoLo activitdtilor din organismul uman. De asemenea, am petrecut doi dintre acei unsprezece ani cercetAnd modul.cum vase- le de sdnge dintr-o anumitd zond a creierului reacfioneazd patologic c6nd se produce o sdngerare in ea ca urmare a unui anewism - un sindrom numit vasospasm cerebral. Dupd ce am beneficiat de o bursd de studii in neurochi- rurgie cerebrovasculard la Newcastle-Upon-Tyne in Marea Britanie, am petrecut cincisprezece ani in corpul profesoral de la Facultatea de Medicind de la Harvard ca profesor asociat de chirurgie, cu specializarea in neurochirurgie. in acei ani, am operat nenumdrali pacien[i, mulli dintre ei avAnd afecli- uni cerebrale grave, ce le puneau viala in pericol. Cea mai mare parte a activite$i mele de cercetare a im- plicat dezvoltarea unor proceduri tehnice avansate cum ar fi radiochirurgia stereotacticd, o tehnicd ce le permite chirurgi- lor sd ghideze cu precizie fascicule de radiaqie spre anumite linte din creier fdrd sd afecteze zonele adiacente. De aseme- nea, am contribuit la dezvoltarea procedurilor neurochirurgi- cale ghidate prin imagisticd de rezonan!5 magneticd nucleard, indispensabil5 in repararea unor afecliuni cerebrale greu de tratat cum ar fi tumorile qi accidentele vasculare. in acei ani, am fost autor sau coautor la peste 150 de capitole qi articole pentru revistele medicale evaluate de experli gi mi-am pre- zentat descoperirile Ia peste doud sute de conferinle medicale din lumea intreagd. Pe scurt, mi-am dedicat viala Stiintei. Chemarea vielii mele a fost sI folosesc instrumentele medicinei moderne ca sd-i ajut qi sd-i vindec pe oameni gi si aflu mai multe des- pre funclionarea corpului gi a creierului uman. Md simfeam nespus de norocos cd irni gdsisem vocatia. Mai important, aveam o sofie frumoasd qi doi copii adorabili qi, cu toate cd am fost in multe privinte cdsltorit cu munca, nu mi-am ne- glijat familia, pe care o consider cealaltd mare binecuvdntare a vielii mele. in multe privinte eram un om foarte norocos qi $tiam acest lucru. Pe 10 noiembrie 2008 totugi, la vArsta de cincizeci qi patm de ani, norocul a pdrut sd md pdrlseascd. Am fost afectat mai mult decAt capacitatea sa normald de a reactiona, creierul meu cdpdtase, pentru o clipd, o putere supranaturald' Cum de-am reu$it? Pe parcursul carierei mele de peste doudzeci de ani ir neurochirurgia universitard - timp in care am studiat creierul, observAnd cum funclioneazd qi fdcAnd operatii pe eI - am alut o mullime de ocazii sd reflectez chiar la aceastd intrebare. in cele din urmd, am atribuit-o ideii potdvit cdreia creierul este un dispozitiv cu adevdrat extraor- dinar: nici nu putem bdnui cAt este de deosebit. imi dau seama acum cI adevdratul rdspuns la acea intre- bare este mult mai profund. Dar a trebuit sd trec printr-o metamorfozd completd a vielii mele Ei a viziunii asupra lumii ca sd intrezdresc rdspunsul. Cartea de fa15 se referd la eveni- mente care mi-au schimbat ideile legate de aceastd chestiune' Ele m-au convins c5, oricAt de minunat ar fi creierul ca me- canism, nu el mi-a salvat viata in ziua aceea' Ceea ce a intrat in acliune in secunda in care para$uta lui Chuck a inceput sd se deschidd a fost o altd parte, mult mai profundd din mine. O parte care se poate mi$ca atat de rapid pentru cd nu este deloc blocatd in timp, a$a cum sunt creierul qi corpul. Aceasta era, de fapt, aceeaqi parte din mine care md fdcuse sd tAnjesc atat dupd inaitul cerului cAnd eram mic. Nu e doar cea mai deqteaptd parte din noi, ci gi cea mai profundd, qi, totuSi, in cea mai mare parte a vieqii mele de adult, am fost incapabil sd cred in ea. Dar acum cred, iat in paginile care urmeazd vd voi explica de ce. Sunt neurochirurg. Am absolvit Universitatea din Carolina de Nord la Chapel Hill in 1976, cu specializarea in chimie, qi mi-am luat docto- ratul in medicind la Facultatea de Medicind de la Universitatea Duke in 1980. in cei unsprezece ani de facultate qi de rezi- denliat de la Duke, dar qi de la Spitalul General Massachusetts qi Harvard, m-am concentrat pe neuroendocrinologie, studiul interacliunilor dintre sistemul nervos gi sistemul endocrin - seria de glande care secretd hormonii ce dirijeazd majoritatea l=14 I DovADA LUMII DE DINcoLo fgq[tqtea unei lgrni a cou$Liintei care efsta co,yple1..iydep9-1- dent de limitdrile cr*e_Lefulai meu fizic. '- *in unele privinfe, .rm avtrt parte de un iureg perfect de ex- periente in pragul mortii. in calitate de neurochirurg practi- cant, avAnd la activ decenii de cercetare Si activitate nemijlo- cite in sala de opera{ii, eram calificat pentru a judeca nu doar realitatea, ci qi implicafiile a ceea ce mi s-a intdmplat. Acele implicatii sunt formidabile, aploape indescriptibile. Experienta mea mi-a ardtat cd moartea qqfpdui $i a creie- rului nu hseamnd sfdrgirul gg+$tli4lei, ci experienla umand continue dincolo de mormAnr. Mai important, ea continud sub privirqa lui Dumne-zeu, care ne iubeqte qi are grijd de fiecare dtUtr.g noi, indreptdndu-se spre locul unde universul insugi qi toate fiinlele care-l populeazd se indreaptd in cele din urmd. Locul in care am fost era real. Real intr-un fel care face ca viala pe care o ducem aici qi acum si pard, prin comparalie, ca un vis. Asta nu inseamnl totu$i ce nu prefuiesc viala pe care o trdiesc acum. De fapt, o prequiesc mai mult decAt o fdceam inainte. gi asta pentru cd qc_um o vdd in adevdratul ei context. ViqlA asta nu e lipsitd de sens. Dar nu putem sd vedem acest adevdr de aici - cel pulin in cea mai mare parte a timpului. Ce s;a.intdmplat cu ruine cAt timp am fost in acea comd este, pot spune cu uqurinld, cea mai importanti poves- te pe care o voi spune weodat6. Dar, fiind atat de strdind de irtelegerea obignuitd, povestea este dificil de relatat. Nu pot, pur qi simplu, s-o strig in gura mare. in acelaqi timp, con- cluziile mele se bazeazi pe o analizd medicalS a experienlei trdite $i pe familiaritatea cu majoritatea conceptelor avansa- te din $tiinta despre creier gi studiile despre con$tiinte. Din mome4tr:ll,ip carq qry_r-;ealpat adevdrul din spatele cilStoriei mele, am qtiut cd trebuie s-o spun. Sd fac acest lucru cum se cuvine a devenit principala misiune a vielii mele. Nu weau sA spun prin asta cd mi-am abandonat acti- vitatea medicald qi viala ca neurochirurg. Dar acum, cd am ar,ut privilegiul sd.inleleg cd viala noastrd nu se sfArqe$te cu [rl de o boald rard qi am intrat in comd timp de gapte zile. in acest timp, intregul meu neocortex - suprafata exterioare a creierului, partea care ne face umani - a incetat si funclio- neze. A rdmas inoperant. in esenld, absent. Cdnd creierul tdu este absent, gi tu esti absent. Ca neuro- chirurg, am auzit, de-a lungul anilor, multe poveqti ale unor oameni care au avut experiente stranii, de obicei dupd ce-au suferit un stop cardiac: pove$ti despre cdldtorii in locuri cu peisaje misterioase, minunate; despre convorbiri cu rude moarte - ba chiar despre intAlniri cu Dumnezeu insuqi. Istorisiri minunate, fdrd doar Ei poate. Dar, in opinia mea, toate erau purd fantezie. Ce a cauzat aceste tipuri de experi- enle din alte lumi pe care aceqti oameni le relatbazd atdt de des? Nu aveam pretenlia cd aq qti, dar intuiam cd iqi aveau originea in creier. Ca, de altfel, intreaga con$tiintd. Dacd nu ai un creier funcfional, nu poti sd fii congtient. Asta se intample deoarece creierul este maqina care pro- duce congtiinqa in primul rAnd. Cdnd magina se defecteazd, con$tiinla inceteazd sd existe. Oricdt de enorm de complicatd qi misterioasd este mecanica efectivd a proceselor cerebrale, in esentd, chestiunea este chiar aga de simpld. Tragi qtecherul din prizd gi televizorul se opreste. Programul s-a terminat, indiferent cAt de mult 1i-a pl5cut. Mai exact, aSa ti-a$ fi spus inainte ca propriul meu creier si clacheze. Cdt timp m-am aflat in comi, creierul meu nu numai cd a funclionat necorespunzitor - n-a mai funclionat deloc. Acum cred cd aceasta se poate sd fi fost cauza profunzimii gi intensitdlii experien[ei in pragul mo4ii (EPM) pe care am suferit-o. Multe dintre EPM-urile relatate au loc cAnd ini- ma celui in cauzd inceteazd sd batd o weme. in acele cazuri, neocortexul este temporar inactivat, dar, ir general, el nu este prea vdtdmat, cu condigia ca fluxul de sdnge oxigenat sd fie restabilit prin resuscitare cardiopulmonari sau reactiva- rea funcliei cardiace in decurs de circa patru minute. Dar, in cazul meu, neocortexul a fost iegit din joc. Md furtdlneam cu flt-l Do'ADALUMTDEDTNCoLo Lynchburg, Virginia - 10 noiembrie ZOO8 Ochii mi s-au deschis larg. in intunericul dormitorului nostru, m-am concentrat pe lucirea roqie a ceasului de pe noptie- rd: 4:30 dimineala - o ord inainte de momennrl in care md trezeam de obicei pentru drumul de Saptezeci de minute cu magina de la casa noastri din Lynchburg, Virginia, pAnd la Fundaqia de Chirurgie cu Ultrasunete Concentrate din Charlottesville, unde lucram. Solia mea, Holley, incd dormea profund lAngd mine. Dupd ce-am petrecut doudzeci de ani in cadrul neurochi- rurgiei universitare din Greater Boston, m-am mutat impreu- nd cu Holley gi restul familiei in linuturile inalte ale Virginiei cu doi ani fur urmd, in 2006. Holley gi cu mine ne intAlniserim in octombrie 1977,la doi ani dupd ce amdndoi absolviserdm colegiul. Holley igi pregitea masterul in arte frumoase, iar eu urmam facultatea de medicind. Iegise de doud ori in oraE cu colegul meu de camerd, Vic. intr-o zi. el a venit cu ea ca sd mi-o prezinte - probabil ca si se dea mare. in timp ce plecau, i-am spus lui Holley ci poate sd revind oricdnd, addu- gdnd cd nu trebuie sd se simtd obligatd sd-l aducd qi pe Vic. La prima noastrd intAlnire adevdratd, am mers cu magi- na Ia o petrecere in Charlotte, Carolina de Nord, un drum de doud ore gi jumdtate cu magina. Holley avea laringitd, aga cd a trebuit sd suslin 99 la sutd din conversatie $i la dus, gi la ir- tors. A fost simplu. Ne-am cdsdtorit in iunie 1980 la Biserica Episcopald St Thomas din Windsor, Carolina de Nord, qi rqogllea trupului sau a creierului, consider cd este datoria mea, chemarea mea sd le vorbesc oamenilor despre ce am vd- zut dincolo de !{fB gi dincolo de acest penant. Sunt dornic in mod deosebit sd le spun povestea mea oamenilor care poate cd au auzit inainte pove$ti similare cu a mea gi au vmt sd le creadd, dar nu au fost in stare sd le creadd pe deplin. Acestor oameni, mai mult decdt altora, le adresez aceastd carte $i mesajul continut in ea. Ceea ce am a vd spune este adevirat gi la fel de important ca orice vd va spune weodatd indiferent cine. Fl DovADALUMnDEDINcoLo ne-am mutat curand dupd aceea in apartamentele Royal Oaks din Durham, unde eram rezident la departamentul de chi- rurgie de la Duke. Locuinla noastri era departe de a fi regald qi nici nu-mi amintesc sd fi vdzut weun stejar". Aveam bani foarte pulini, dar eram atat de ocupati - gi atAt de ferici{i cd suntem impreund - cd nu ne pdsa. Una dintre primele noas- tre vacante a fost o excursie cu cortul primdvara pe plajele din Carolina de Nord. Primdvara este sezonul musculilelor inlepdtoare in Carolina de Nord qi de Sud, iar cortul nostru nu oferea cine $tie ce protectie impotriva lor. $i cu toate astea, ne-am distrat de minune. ?ntr-o dupd-amiazd, in timp ce inotam prin valurile de la Ocracoke, am ndscocit o metodd de a prinde crabii cu cochilie albastrd care tni forfoteau pe lAngd picioare. Am dus o cantitate considerabild la'motelul din Pony Island, unde se cazaserd ni$te pdeteni, 9i i-am copt pe grdtar. Erau destui ca sd-i impirlim cu toate lumea. in pofida faptului ci fdceam economii cAt puteam, curdnd am rdmas cu jenant de pulini bani. Stdteam cu cei mai buni prieteni ai nogtri, Bill gi Patty Wilson, gi, dintr-un capriciu, am decis sd-i insolim la o seard de bingo. Bill se ducea la bingo de zece ani in fiecare seard de joi, in fiecare vard, gi nu cAqtigase nicioda- td. Pentru Holley, era prima oard cAnd juca bingo. Poate c-a fost norocul incepdtorului sau interven{ia divini, dar a cdgti- gat doud sute de dolari - care pentru noi parcd erau cinci mii de dolari. Banii ne-au prelungit excursia gi ne-au fdcut sd ne simtim mult mai relaxali. Mi-am luat doctoratul in medicind in 1980. tocmai cAnd Holley qi-a luat licenqa qi qi-a inceput cariera de artist plastic Ai profesor. Am efectuat prima operatie pe creier de unul singur la Duke, in 1981. Primul nostru copil, Eben fV, s-a ndscut in 1987 la Maternitatea Princess Mary din Newcastle-Upon-Tyne din nordul Angliei tn timpul bursei de specializare in chirurgie cerebrovasculard, iar fiul nostru mai mic, Bond, s-a ndscut la Spitalul Brigham & Women din Boston i n 1998. " Royal Oaks, denumirea cartierului, inseamnd in englezi ,,stejadi regali". (N.r./ ELI DovADA LUMII DE DINC.L. Am indrdgit mult cei cincisprezece ani petrecuti la Facultatea de Medicind Harvard $i la Spitalul Brigham & Women. Familia noastrd a prefuit acei ani petrecuti in zona Greater Boston. Dar, in 2005, Holley qi cu mine am convenit cd sosise momentul sd ne mutf,m inapoi in Sud. Voiam si fim mai aproape de familiile noastre gi am vdzut-o ca pe un prilej sd avem un pic mai multd autonomie decAt ar.useserdm la Harvard. Aqa cd, in primdvara lui 2006, am luat-o de la zero in Lynchburg, in finutul muntos al statului Virginia. N-a durat mult pAni ne-am readaptat la viala mai relaxatd de care ne bucuraserdm amdndoi in copildria petrecutd in Sud. Pentru o clipi, am rdmas intins pe pat, incercand vag sd imi dau seama ce anume md trezise. Ziua precedentd - o zi de duminicd - fusese insoriti, senini, doar un pic ri- coroasd - o weme de toamnd tArzie tipicd pentru Virginia. Holley, Bond (10 ani pe atunci) gi cu mine iegiserdm la un grdtar acasd la un vecin. Seara vorbiserim la telefon cu fiul nostru Eben IV (pe atunci, avea 20 de ani), care era in primul an la Universitatea din Delaware. Singurul hop ai zilei fuse- se virusul respirator ugor pe care toti trei il purtam inci de sdptdmAna trecutd. Chiar leainte de culcare incepuse sd md doard spatele, aga cd am fdcut o baie rapidd, ceea ce a pdrut sd atenueze durerea. M-am irtrebat dacd md trezisem aga de deweme in dimineala asta din cauzd cd virusul incd mai saldqluia in corpul meu. M-am miqcat uqor in pat Si un val de durere m-a fulge- rat in josul coloanei - mult mai intens decAt seara trecutd. Era limpede ci virusul de gripd incd nu dispiruse qi-qi fdcea mendrele. Cu c6t md trezeam mai bine, cu atAt durerea se intelea. intrucat nu reu$eam sd adorm din nou qi mai aveam o ord pAnd irri incepeam ziua de muncd, am hotdrAt sd mai fac o baie cald5. M-am sdltat in capul oaselor, mi-am coborAt picioarele pe podea qi m-am ridicat in picioare. Instantaneu, durerea a mai urcat o treapte de intensita- te - o durere surdd, punitivd, care penetra addnc la baza coloanei. LdsAnd-o pe Holley sd doarmd, am pigit uqurel pe hol spre baia principald de la etaj. [rI Am ldsat si curgl apa qi m-am bdgat in cadd, aproape si- gur cd imediat cdldura iqi va face efectul binefdcitor. Greqeald. PAni cAnd cada s-a umplut pe jumdtate, mi-am dat seama cd fdcusem o eroare. Nu numai cd durerea se inrduti[ea, dar in. acelaqi timp era atat de intensd acum, furcAt md temeam cd voi fi nevoit sd urlu la Holley sd md ajute sd ies din cadi. GAndindu-md cdt de ridicoli devenise situatia, am intins mAna gi am luat un prosop atArnat de un suport de deasupra mea Am mutat prosopul spre marginea suportului, ca sd nu risc sd-l smulg din perete, gi m-am ridicat ugor in picioare. Un alt junghi de durere m-a fulgerat la spate, atat de intens, cd am gemut. Fdrd doar gi poate, nu era vorba despre gripd. Dar ce altceva putea sd fie? Dupd ce m-am dat jos din cada alunecoasd gi mi-am pus halatul plugat de euloare staco- jie, m-am intors incet in dormitor qi m-am l5sat sd cad in pat. Corpul imi era deja din nou ud de Ia sudoarea rece. Holley s-a miqcat gi s-a intors spre mine. - Ce s-a intdmplat? CAt e ceasul? - Nu qtiu, am spus. Spatele. Md doare ingrozitor. Holley a irnceput s5-mi maseze spatele. Spre surprinderea mea, m-a fdcut sd md simt ceva mai bine. in general, docto- rii suportd greu sd fie bolnavi. Eu nu fac excep[ie. Pentru o clipd, am fost convins cd durerea - gi cauza ei - va incepe, in sf6rgit, sd dispard. Dar la 6:30, ora c6nd plecam de reguld la serviciu, durerea incd mi chinuia gi eram practic paralizat. Bond a intrat in dormitorul nostru la 7:30. curios sd afle de ce eram incd acasd. - Ce se-ntdmpld aici? - Tatil tdu nu se simte bine, dragule, a spus Holley. Stdteam in continuare intins in pat cu capul proptit pe o perni. Bond a venit, a trtins mAna gi a inceput s6-mi maseze cu bldndele tdmplele. Atingerea lui a provocat un adevdrat fulger prin capul meu - cea mai groaznicd durere de pAnd atunci. Am tipat. Surprins de reaclia mea, Bond a sdrit inapoi. - Nu-i nimic, i-a spus Holley lui Bond, dar era clar cd gAndea altceva. Nu i-ai fdcut ru nimic. Tati are o durere de cap oribild. U) DovADA LUMrr DE DrNcoLo Apoi am auzit-o zicdnd, mai mult pentru ea decAt pentru mine: - Md intreb dacd n-ar trebui sd chem ambulanqa. Daci e un lucru pe care doctorii iI urisc chiar mai mult decdt sd fie bolnavi este si ajungd ca pacienli in salonul de urgente. Mi-am imaginat casa plind de tehnicieni medicali de urgentd, qirul de intrebdri standard, cildtoria la spital, biro- cratia... Md gAndeam cd, la un moment dat, o sd irecep sd md simt mai bine gi am si regret cd am sunat dupd ambulanlS. - Nu, e in reguld, am spus. E rdu acum, dar o sd treacd in curdnd. Mai bine ajut5-l pe Bond sI se pregdteascd pentru qcoald. - Eben, eu cred ci ... - O sd fiu bine, am intrerupt-o, cu fala incd ingropatd ir pernd. Durerea furcd md finea paralizat. Serios, nu suna la 911. Nu-s chiar aga de bolnav. E doar un spasm muscular la gale qi o durere de cap. Nu foarte convinsd, Holley l-a dus pe Bond la parter gi i-a dat ceva sd mdnAnce inainte se-l trimit5 acasd la un prieten de pe aceeagi stradi cu noi ca si meargd impreund la qcoald. in timp ce Bond se ducea spre u$a de la intrare, mi-a trecut prin cap cd, daci era intr-adevir ceva grav qi ajungeam la spital, era posibil si nu-l vdd dupd gcoald fur acea dup5-amia- zd. Mi-am adunat toatd energia gi am strigat firav Ei rdgugit: - SA ai o zi buni Ia gcoald, Bond. Pdni cdnd Holley a urcat iar la etaj ca sd vadd cum md mai simt, eu alunecasem in starea de incongtien{d. CrezAnd ci alipisem, m-a ldsat sd md odihnesc Ai s-a dus la parter sd-i sune pe cAliva dintre colegii mei ca sd le ceard pdrerea legat de ceea ce se putea intdmpla. Dupd doud ore, considerAnd ci md ldsase sI md odihnesc destul, ea s-a intors si md controleze. impingAnd uga dor- mitorului, m-a vizut culcat in pat exact la fel ca furainte. Dar, uitAndu-se mai atent, a vizut cd trupulmeu nu mai era la fel de relaxat ca inainte, ci rigid ca o sc6ndurd. A aprins lumina gi a vdzut cd eram scuturat de spasme violente. Falca de jos mi se proiectase in fa[i in mod nefiresc, iar ochii deschisi mi se rostogoleau in cap. frr ] Salonul de urgenle de la Spitalul General Lynchburg este al doilea din statul Virginia in ordinea aglomerdrii qi, de reguld, la 9:30 dimineata, tn zilele de lucru, este in plini activitate. Lunea aceea n-a fdcut exceptie. Cu toate ci mi-am petrecut majoritatea zilelor de lucru in Charlottesville, acumulasem multe ore de operalii la spitalul din Lynchburg gi ii cunog- team cam pe toti cei de acolo. Laura Potter, medic de urgenle pe care o cunosteam Si cu care colaborasem strins timp de aproape doi ani, a primit de la ambulanld un apel potrivit cdruia un bdrbat alb de cinci- zeci gi patru de ani, in status epilepticus, urma sd fie adus la salonul ei de urgenle. in tlmp ce se indrepta spre intrarea ambulanlelor, a revizut in gand lista de cauze posibile pentnr starea pacientului ce urma si fie internat. Era aceeagi listd pe c:ue ag fi alcdtuit-o qi eu dacd ag fi fost in locul ei: sewqi alcoolic, supradozi de droguri, hinoaaqemie (nivel anormal de scdzut al sodiului ln s6nge); accident vascular-cerebral; tumoare metastaflca sau primard a creierului; hembragie l4uaparenchim4d (sdngerarea in substanla creierului) ; ebces celebral... gi meningitd. Cend infirmierii m-au dus in unitatea de primire de la urgente, eram incd scuturat de coruulsii tolente, gemeam intermitent qi-mi migcam necontrolat bralele gi picioarele. Pentru dr. Potter a fost evident dupd felul cum aiuram Ei md zvArcoleam cd aveam creierul supus unui atac mlsiv. O asistentd a adus o targd, alta imi lua sAnge, iar a treia imi inlocuia prima pungd de perfuzie, care intre timp se golise, rEl - Eben, zi ceva! a tipat Holley. Vdzdnd cd nu rispund, a sunat la 911. Echipajul a sosit fur mai pufin de zece minute. Paramedicii m-au imbarcat rapid in ambulanld qi-au plecat in direc$a sectiei de urgente de la Spitalul General Lynchburg. Dacd ag fi fost congtient, i-ag fi spus lui Holley exact prin ce trecusem acolo in pat in acele momente terifiante, cAnd ea agtepta sosirea arrbulanlei: lln atac sever de epilepsie provocat, fird indoiald, de un $oc extrem de gtav suferit de creierul meu. Dar, fire$te, n-am Purut sd fac asta. in urmdtoarele gapte zile, m-am prezentat in fala lui Holley gi a restului familiei doar in formd corpQrald. Nu-mi amintesc nimic din aceastd lume din timpul acelei siptimAni qi a trebuit sd adun de la allii acele pdrli ale istorisirii de fald care s-au petrecut in perioada in care am fost incongtient. Mintea mea, spiritul meu - sau cum wetri sd numili partea centrald, umand din mine - dispdruse. a4) DovADALUM' I DEDrNCoLo pusd de infirmierii de la ambulante, la mine acasi, inainte de a md urca in maqind. in timp ce se ocupau de mine, eu md zbdteam ca un peste de un metru optzeci scos din apd. Scoteam sunete nefireqti gi fdri sens 9i tipete animalice. Pentru Laura,Ia fel de tulburdtor ca manifestirile epilepti- ce era faptul cd prezentam o asimetfie in controlul motor al corpului meu. Asta putea insemna cd, pe Idngd atacul la care era supus, creierul meu suferea o deteriorare serioasi 9i posibil ireversibild. Ca sd poli vedea un pacient intr-o asemenea stare e ne- voie sd te obiqnuiegti, dar Laura vdzuse de toate in anii mulli petrecuti la urgenle. Toru$i, nu-qi vizuse niciu4 cofeg medtc adus la urgente intr-o astfel de situatie Si, uitandu-se atent la paciennrl contorsionat care [ipa de pe targf,, a spus, aproape doar pentru ea: - Eben. Apoi, mai tare, alertAndu-i pe ceilalli doctori qi infirmiere din zond: - Este Eben Alexander! Cei din apropiere care au auzit s-au adunat in iurul tdrgii. Holley, care venise dupi ambulantd, s-a aliturat grupului, in weme ce Laura punea setul de intrebiri obligatorii privind cele mai evidente cauze posibile pentru cineva aflat in starea mea. Treceam cumva printr-un sewaj alcoolic? Ingerasem de curdnd weun drog halucinogen puternic? Apoi s-a apucat de treabd incercdnd sd-mi opreascd accesul epileptic. in lunile din urm5, Eben IV mS supusese unui program viguros de exercifii fizice in vederea unei ascensiuni in doi, tatd Si fiu, pe muntele ecuadorian Cotopaxi, inalt de 5 880 de metri, pe care eI se cdldrase i:r luna februarie a anului trecut. Progtamul irni sporise considerabil ferla, ceea ce ingreuna sarcina brancardierilor care incercau sd md gini imobili- zat. Dupi cinci minute qi administrarea de 1$ miligrarne-de diazepam intravenos, incd mai deliram qi md impotriveam tuturor, dar, spre u$urarea doctoruIui Potter, mdcar acum md zbiteam cu ambele pdrli ale corpului. Holley i-a spus Laurei despre durerea de cap cruntd pe care o avusesem furainte t 16-_l DovADALUMIIDEDINcoLo de atacul de epilepsie, ceea ce a determinat-o pe dr. potter sd-mi efectueze q punctie fqpbgyd - o procedurd prin care o cantitate micd de lichid cefalorahidian este extrasd de la baza coloanei. Lichidul cefalorahidian este o substantd limpede, apoasi, care curge de-a lungul suprafe{ei miduvei spinirii qi inve- le$te creierul, protejandu-l de impacturi. Un corp uman nor- mal gi sdndtos produce cam un lirru {.e Uqhid pq zi qi orice dimin_uare a clarit5lii fluidului aratd ce s-a produs o infecge sau o hemoragie. O astfel de infeclie se nume$te merringitd:inflamarea meningelor, membrqn_e-le care ciptugesc la interior coloana gi craniul gi care inne in contact ctirect cu lichidul cefalora- hidian. iU.patfU din cinci cazuri, boala este provocatd de un virus. Meningita virald poate sd-l afecteze considerabil pe pacient, dar este mortald doar in aproximativ I la suti din cazuri. intr-un caz din cinci, totu$i, meningita este provocatd de bacterii. !.l_qtelile, fiind mai primitive decdt r{4,r_sur[e, pot fi un inamic mai primejdios. -C-qzurile de meningitl bacteria_ nd, dacd nu sunt tratate, sunt letale. Chiar dacd sunt tratate rapid cu antibiotice adecvate, rata mortalitdtii se situeazd intre l5 9i 40 la sut5. Unul dintre cel mai pulin probabil vinovali pentru menin_ gita bacteriand la adulqi este o bacterig foarte vqche qi foarte puternici numiti Escherichia coti - cunoscutd mai mult sub denumirea simpld E. coli. Nimeni nu Etie exact c6t de veche este E coh, dar estimdrile se situeazd undeva intre trei gi pa_ tru miliarde de ani. Organismele nu au nuc_leu qi se reproduc prin procesul primitiv, dar extrem de eficient, cunoscut sub denumirea de fjsigte^tinard aselqrata (cu alte cuvinte, prin divizare in doud pfutr). Sd ne imaginim o celuli umplutd, in esenfd, cu ADN, care igi poate lua nutrimentele (de reguli de la alte celule p.g.c-4lg lealace qi le absoarbe) direct prin peretele ei celular. Apoi sd ne imaginim cd aceasta poate si copie7g.g1r4$_tqrl mai multe secvente de ADN qi si se divi_ dd in doui celule-fiici la fiecare circa doudzeci de minute. intr-o ori, vor rezulta opt celule. in douisprezece ore, 6g de miliarde. Dupd trecerea a clncispr.ezecgoJe, vei avea 35 de trilioane. Aceastd clgg.!-ere qxplozivd incetineqte doar cAnd hrana incepe sd se termine. De asemene a, E. coli sunt extrem de promiscue. Pot sd facd schimb de gene cu alte specii de bacterii printr-un proces numit conjugqre bacteriand, care permite unei celule de E' coli sd capete rapid noi trdsituri (cum ar fi rezistenta Ia un anti- biotic nou), atunci cAnd e nevoie. Aceastd retete fundamentald a succesului a mentinut E. colipeplanetd incf, din primele zile ale vie[ii monocelulare. Cu tqtu avem in noi bacterii E coli - mai ales in tracrulgaslrointestinal' in condilii normale, acestea nu reprezintd nicio ameninlare pentru noi. Dar cAnd varietdli de E. coli, dupi ce au adunat secvente de ADN care Ie fac deosebit de agresive, inyadeazd b.cttidql'cefalorahidian din jurul mdduvei gi aI creierului, celulele primitive incep imediat sd devoreze gluco4a din fluid 9i tot ce mai au la dispozitie pentru a consuma, inclusiv creieruI insuqi. in acel moment, nimeni de la urgenle nu credea cd am o meningitd provocatd de E. coli. Nu aveau niciun motiv sd bdnuiascl asta. Boqla este astronomic de rard la adulli. Nou-ndscuJ!! sunt cele mai frecvente victime, dar cazurile de bebeluqi mai mari de trei luni care sI aibd aSa ceva sunt exceptional de neobiqnuite. \4qi pulin de rrn, adult din 10 mili- oane o contracteazd spontan in fiecare an' in cazurile de meningitd bacterian-d, bacteriile atacd mai intAi strarul exterior al creierului, corte-x-ul. Cuvdnrul cortex are o origine latind qi inseamnd ,,scoar[i" sau ,,coajd"' Dacd i1i imaginezi o portocald, coaja ei este un model desrul de bun pentru felul cum cortexul inconjoard sectiunile mai primiti- ve ale creieruIui. eprferut este responsabil pentru memorie, limlai. emotii, c-o-Irglientizarea vizuald qi auditivd Si pentru logicd. AEa inc6t, cdnd un organism ca E. coli atac6 creierul, vatdm[rile initide se produc asupra zonelor care indeplinesc funcliile celel*ai.jrr,rportante pentru mentinerea calitdlilor noastre umane. Muhe victime ale meningitei bacteriene mor in primele zile ale bolii. Dintre aceia care ajung la urgente cu o spirald descendentd rapidd a funcliei neurologice, aqa l=t--l DovADA LI1* DE DINC'L. cum eram eu, doal 1Q laSutd au norocul sd supraviequiasc5. Totugi, norocul lor este limitat, clci mulli dintre ei iqi vor petrece restul vielii intr-o stare vegetativd. Degi nu bdnuia o meningitd de tip E coli, dr. potter s-a gandit cd aq putea avea un anumit tip de infectie a creigrului, motiv pentru care a decis o puncfie lombard. Tocmai cdnd ii spunea unei asistente sd-i aducd tava pentru punctie $i sd md pregdteascd pentru procedurd, corpul meu s-a cutremu- rat de parci prin targd ar fi trecut un cruent electric. Cu un val nou de energie, am scos un urlet lung gi chinuit, mi-am arcuit spatele qi am mi$cat braqele dezordonat in aer. Fata mi s*a inroqit gi venele gArului mi s-au umflat nebuneqte. Laura a strigat dupd ajutor gi curdnd doi, apoi patru $i, in final, q'ase infirmieri se luptau sd md imobilizeze in vederea procedurii. Mi-au forlat corpul sI stea iietr-o pozitie fetald in timp ce Laura imi administra alte sedative. in cele din urmd, au reuqit se mA UnA nemi$cat pentru ca acul sd-mi penetreze baza coloanei. CAnd bacteriile atacd, organismul intrd imediat in modul de apdrare, trimitand trupele de, goc alcdtuite din celulele albe din sdnge qi aflate in cazdrmile lor din splini qi mdduva osoasd ca sd lupte impotriva invadatorilor. Ele sunt primele victime ale rdzboiului celular masiv care are loc ori de cAte ori un agent biologic strf,in invadeazd corpul, iar dr. potter $tia ca ofieelipsi de claritate a lichidului cefalorahidiall era cauzatd de celulele mele albe. Dr. Potter s-a aplecat gi s-a concentrat pe manometru, tubul transparent vertical in care urma sd apard lichidul cefalorahidian. Prima surprizi a Laurei a fost cd lichidul nu a picurat, ci a ta$nit - ca urmare a unei presiuni periculos de ridicate. A doua surprizd a fost provocatd de aspectul fluidului. Cea mai mici opacitate i-ar fi spus cd md aflam intr-un mare necaz. in manometru a ta$nit un fluid vAscos Ei alb, cu o uqoard tentd verzuie. Lichidul meu rahidian era plin de puroi. t r ol Dr. Potter I-a apelat prin pager pe dr. Robert Brennan, unul dintre colaboratorii ei de la Spitalul General din Lynchburg, specialist in boli infeclioase. in timp ce aqteptau sosirea altor rezultate de la laboratoarele invecinate, au analizat toate po- sibilitdtile de diagnostic Ai de opfiuni teraptutice. Minut dupi minut, in timp ce rezultatele soseau, eu ge- meam gi md zbdteam sub curelele de fixare ale brancardei. O imagine gi mai uluitoare prindea contur. Rg_zultanrlfrotiu- lui Gram (ur-r test.chimic, numit dupd medicul danez care a inventat metoda ce le permite doctorilor si clasifice o bacte- rie invadatoare ca gram-pozitivd sau gtam-negativd) indica bastonaqe gram-negative, ceea ce era extrem de neobignuit. intre timp, o scanare tomograficd computerizati a capu- lui a ardtat cd qlratul meningeial care-mi clptugea creierul era periculos de umflat $i de inflamat. Un tub respirator mi-a fost introdus in trahee, permitandu-i unui ventilator sd preia de la mine funclia respiratorie - douisprezece respi- ratii pe minut, mai exact -, $i o baterie de monitoare a fost amplasatd in jurul patului meu pentru a inregistra fiecare miEcare dinduntrul corpului meu Ei din creierul care era aproape distrus. Dintre foarte putinii adulli care contracteazd anual spontan meningitd bacteriand de tip E coli (adicd fdrd chi- rurgie cerebrald sau traume penetrate ale capului), cei mai mulli pdlesc asta ca urmare a unei cauze tangibile, cum ar fi o deficienti a sistemului imunitar (adesea provocatd de HIV sau SIDA). Dar eu nu aveam niciun astfel de factor care sd mi l- 30 I DovADA LnMrr DE DrNcoLo facd susceptibil la boald. Alte bacterii ar putea sd provoace meni.ngitd prin invazie din sinusurile nazale adiacente sau din urechea mijlocie, dar nu gi E coft. Spaliul cefalorahidian este prea bine izolat de restul corpului pentru ca acest lucru sd se intAmple. in afard de cazul in care coloana gi craniul sunt perforate (cu un stjmulator cerebral contaminat fixat in pro- funzime sau printr-un bypass instalat de un neurochirurg, de exemplu), bacteriile de tip E coh, care de obicei se afld in intestine, pur qi simplu nu au acces Ia acea zoni. Instalasem eu insumi sute de bylpassuri qi de stimulatoare in creierele pacientilor qi, dacd aE fi putut sd particip la disculie, aq fi fost de acord cu doctorii mei afla1i in furcurcdrur5, ci aveam o boald pe care, ca si md exprim cdt mai simplu, era imposibil s-o am, inci incapabili sd accepte intru totul dovezile reprezentate de rezultatele analizelor, cei doi doctori au sunat la diferili experli in boli infecfloase de la principalele centre medicale universitare. ToEi au admis ci rezultatele indicau un singur diagnostic posibil. Dar contractarea unui caz grav de meningiti bacteriand E coli pur qi simplu rtin senin nu a fost singura ispravS, medi- cald stranie pe care am fdptuit-o in prima mea zi de spital. in ultimele clipe de dinaintea iegirii din salonul de urgenfe qi dupa.dp.gdp-fe bitute pe muchie de gemete $i vaiete gururale animalice, m-am liniStit. Dupd care, ca din senin, am strigat trei curdnte. Au fost rostite cu claritate de cristal gi auzite de doctorii qi asistentele prezente, precum gi de Holley, care stdtea la cAfiva pagi de mine, dincolo de perdea. - Doamne, ajuti-mi! Toatd lumea s-a repezit la brancardi. pAnd sd ajungd, devenisem complet inert. Nu am nicio amintire despre timpul petrecut la urgenfe, nici despre cele trei cuvinte pe care le-am strigat. Dar altceva n-am mai scos pe Curd in urmdtoarele Eapte zile. incAt mai multi membri ai personalului medical sd poati lucra asupra lor simultan. Q-echipi-ca asta, luptdnd cu o coor: donare perfecd pentru a tine pacientul in viald c6nd toate gansele le sunt potriufce, este o imagine nemaipomenitd. in aceste inciperi am avut ocazia sd simt o imensd mAndrie sau o dezamdgire brutald, dupi cum paciennrl pe care ne strd- duiserf,m s5-l salvdm fie scipase cu bine, fie ne alunecase printre degete. Dr. Brennan gi ceilalg doctori gi-au pdstrat atitudinea optimistd fald de Holley, atat cat se putea in circumstanlele date. Acestea nu le permiteau deloc sd fie optimiqti. Adeydrul e cd md pdqtea un risc considerabil de moarte, cAt de curAnd. Chiar dacd nu muream, haqteriile care-mi atacaserd creie- rul probabil cd-mi devoraserd destul din cortex ca sd-mi compromite orice activitate a creierului superior. Cu cdt ryBi mult rimAneam in com[, cu atAt cre$tea probabilitatea sd-mi petrec restul vielii intr-o stare vegetative cronice. Din fericire, nu doar personalul medical din cadrul spitalului, dar gi alli oameni soseau deja in ajutor. Michael Sullivan, vecinul nostru gi paroh la biserica noastri episco- pald, a ajuns la urgente cam la o ord dupi Holley. Chiar cAnd Holley iegea pe ug5 ca sd vind dupi ambulantd, i-a sunat tele- fonul celular. Era vechea ei prietend Sylvia White. Sylvia avea un mod cu totul neobiqnuit de a apdrea c6nd se intAmplau lu- cruri importante. Holley era convinsd cd avea calitdti de me- diu. (Eu optasem pentru explicalia mai sigurd qi mai rafionald potrivit cdreia era o foarte bund ghicitoare.) Holley i-a spus in doui vorbe Sylviei ce se intAmplase gi gi-au impir{it intre ele sarcina de a le suna pe rudele mele apropiate: sora mea mai micd, Betsy, care locuia in apropiere, sora mea Phyllis, care la patruzeci gi opt de ani era cea mai micd dintre noi gi locuia in Boston, gi pe Jean, cea mai vArstnici. in acea diminea{i de luni, Jean plecase de la locuinfa ei din Delaware qi mergea cu magina prin Virginia. intAmplitor, se ducea sd o ajute pe mama noastr5, care locuia in Winston-Salem. Telefonul lui Jean a sunat. Era soqul ei, David. - Ai trecut de Richmond? a intrebat-o el. Din momentul in care am ajuns in Salonul principal numd- rul 1. declinul meu a fost constant. Nivelul de glucozd normal al lichidului cefalorahidial (LCR) este de 80 de miligrame pe decilil-. O persoand extrem de bobeavi aflatd in pericol imi- nent de moarte din cauza unei meningite bac'teriene are un nivel scdzut de pAni la 20-de miligrame pe decilitm' Eu aveam nivelul glucozei in LCR de 1' Indicele Scdrii Glaqgow pentru comd era de opt din cincisprezece' indicAnd o boald gravi a creierului, gi s-a inrdute$t Si mai mult in urmd- toarele zile. Punctaiul meu APACHE II (Acute Physiology and Chronic Health Evolution - Evolulia fiziologiei acute Qi a sA- ndtdlU cronice) din salonul de urgente era de 18 din 71 posi- bile, indicdnd cf, gansele mele de a muri in timpul spitalizdrii erau de circa 30la sutd. Mai specific, date fiind diagnosticul meu de meningitd bacteriani gram-negativi acute $i declinul neurologic acut de Ia inceput, aveam, in cel mai bun caz, doar circa 10 tra suti ganse de a supravielui bolii mele c6nd am fost adus la urgente. Dacd antibioticele nu gi-ar fi fdcut efecruI, riscul mortalitdtii ar fi crescut neincetat in urmdtoarele zile pdnd cAnd ar fi atins un nenegociabil 100 la sutd. Doctorii mi- au administrat trei antibiotice intravenoas e putemice inainte de a md trimite laloua mea locuinld: un sa,lon privat spa{ios, numdrul 10, de Ia Unitatea de terapie intensivd, situat cu un etai deasupra salonului de urgenle. Intrasem de multe ori in aceste uniteti de terapie intensi- vd in calitate de chirurg. Aici sunt aduqi cei mai grav bolnavi dintre pacien{i, oameni afla1i la un pas de moarte, in aEa fel ft.1 DovADA LUMII DE DINC.L. - Nu, i-a spus Jean. Sunt Ia nord de oraq, pe autostrada interstatald I-95. - Atunci ia-o pe goseaua 60 West, apoi pe goseaua 24 ca sd ajungi la Lynchburgh. Tocmai a sunat Holley' Eben e la ur- genle la spitalul de acolo. A alrrt un atac epileptic tr diminea- ta asta qi nu mai reactioneazA. - O, Dumnezeule! Se gtie care-i motivul? - Nu sunt siguri, dar s-ar putea sd fie o meningitd. Jean a luat-o la timp pe drumul indicat 9i a mers pe drumul sinuos numit 60 West, pe sub norii jogi gi in miqcare' spre qoseaua24 qi LYnchburg. Phyllis a fost cea care, la ora trei in prima dupd-amiazd de la urgentrd, l-a sunat pe Eben IV la apartamentul lui de la Universitatea din Delaware. Eben era afari pe verandd, lucra Ia o temi gtiinqifici (tatil meu fusese neurochirurg, iar acum Eben era interesat gi el de o carieri in acest domeniu) cdnd i-a sunat telefonul. Phyllis i-a ficut o prezentare rapidd a situatiei gi i-a spus si nu se ingrijoreze pentru cd doctorii aveau totul sub control. - Au vreo idee despre ce anume ar fi purut sd-i provoace asta? a intrebat Eben. - Pdi au zis ceva despre bacterii gram-negative Si meningitd. - Am doui examene in urmdtoarele zile, aga ci o sd le las profesorilor nigte mesaje, a spus Eben. Fiul meu mi-a spus ulterior c6, iniEial, i-a fost greu sd creadi cd mi aflam trtr-o situatie gravi, aqa cum ii ddduse de inleles PhyIIis, Etiindu-se cd ea gi Holley aveau mereu ten- dinla de a ,,trfiliqa disproporlionat lucrurile" - iar eu nu md irnbolnivisem niciodati. Dar cdnd Michael Sullivan l-a sunat o ord mai t6rziu, qi-a dat seama ci trebuia sd vind imediat cu magina. Pe cdnd se deplasa spre Virginia, s-a pornit o ploaie in- ghelatd in rafale. Phyllis plecase din Boston la ora gase gi, pe cdnd Eben se indrepta spre podul I-495 peste fluviul Potomac ca si ajungi in Virginia, ea tocmai trecea cu avionul prin norii I 34 I DOVADALUMNDEDINCOLO de deasupra. A aterizat la Richmond, a inchiriat o maqini gi a luat-o la rAndu-i pe soseaua 60. CAnd a ajuns la cdliva kilometri de Lynchburg, Eben a sunat-o pe Holley. - Ce face Bond? a intrebat el. - Doarme, i-a zis Holley. - Atunci o si md duc direct la spital. - ESti sigur cd nu wei si treci mai int6i pe_acasd? - Nu, a zis Eben. Vreau sd md duc sd-l vdd pe tata. Eben a parcat l6ngi Unitatea de terapie intensivd la 23:15. Aleea care ducea in spital incepea sd se acopere cu polei, iar cAnd a ajuns in zona de receptie putemic iluminatd, a gdsit acolo doar o sord din schimbul de noapte. Ea l-a condus la panrl meu de la terapie intensivi. intre timp, toti cei care fuseserd acolo mai deweme ple- caserd acasi. Singurele sunete din incdperea spa{ioasd, slab iluminatd, erau bipurile gi guieratul maginilor care-mi menti_ neau corpul in funcliune. CAnd m-a vizut, Eben a incremenit in prag. La doudzeci de ani, nu md vizuse niciodatd mai bolnav decdt de o simpld raceald. Acum, in pofida tuturor aparatelor care ficeau tot ce puteau ca si alunge o astfel de impresie, el privea la ceea ce qtia cd este, in esenfd, un cadarmr. Corput meu f,izic se afla acolo, in fata lui, d.qr tatil pe care-l gtia dispdruse. Sau poate cd o exprimare mai potrivitd ar fi: plecase altundeva. cum o avem itl lumea obiqnuitd, sd descrii cu precizie ce simgi este aproape imposibil. CAnd se intAmplau toate astea, cAnd eram acolo, a\aearn.senzatia cAeu (orice ar fi insemnat ,,eu") eram dintotdggUga acolo gi voi continua mereu si fiu. Nu cd mi-ar fi pdsat de asta, cel.puqin la inceput. in Oefini- tiv, de ce mi-ar fi pdsat, dacd starea aceea de existenli era sin- gura pe care o cunoscusem weodatS? NgAvaBd nicio aruintire despre ceva mai bun, nu md derar{a prea mult cd mi aflam acolo. imi amintesc totu$i cum conceptualizam cd s-ar putea sau nu sa supraviefuiesc, dar indifelsnl3 pe care o simteam legat de asta imi dddea un sentiment $i mai mare de invulne- rabilitate. N,u aveam nici cea mai micd idee despre legilg care guvelnau lumea in care md aflam, dar nici nu mi grdbeam sd le aflu. La urma urmei, la ce mi-ar fi servit? Nu pot sd spun exact cAnd s-a intimplat, dar la un anumit moment am devenit Con$tient de unele obiecte din jurul meu. Semdnau un pic cunigte rddicini $lputin cu ni$te vase de sdn- ge dintr-un uter vast gi nimolos. RdspAndind o lumini roqie intunecatd gi murdari, acestea se intindeau i:r jos dintr-un loc incert situat foarte sus inspre alt loc la fel de indepf,rtat, in jos. in retrospectivd, privind la ele, mi simteam ca o cArtild sau o riru!, ingropatd adflnc in pdmAnt Si rotu$i cumva capabild sd vadd matricele incdlcite ale riddcinilor qi copacilor din jurul ei. Iatd de ce, cAnd m-am gAndit ulterior la acest loc, am qfqr4rs s6-l numesc Tfuamril Vederii cu Ochi de Rdm5. pentru multd weme, am bdnuit cd era posibil si fie un fel de amintire a mo- dului cum s-a simtit creierul meu in perioada cAnd bacteriile au dat ndvald peste el. Dar, cu cAt md gAndeam mai mult la aceastd explicagie (gi, repet, asta s-a intAmplat mult, mult mai tArziu), cu atat mai putind logici mi se pdrea cd are. Pentru cd - qi e gleu sd-g reprezin{i asta dacd n-ai fost acolo tu insuli - c.o!$tiinta mea nu era inceloqatd sau distorsionatd cand md aflam in acel loc. Era doar... Iimitatd. Nu am fost uman cdt m-am aflat acolo. Nu am fost nici mdcar animal. Eram Egv.-q de dinainte gi de mai jos de toate astea. Eram pur qi simplu Un puncl singular de con- $tientizare intr-o mare atemporald brun-ro$cat[ inguneric, dar un intuneric vizibil - ca qi cum ai fi scufun- dat in ndmol, dar ai putea sI vezi totuqi prin el. Sau poate ci ,jeleu murdar" ar fi o mai bund descriere. Transpa'rent, dar intr-un mo d incelo gat, neclar, claustrof obic qi.sufocant' Co4$ti8$d, dar o conqtiintd fdrd memoile sau identitate - ca un vis i:r care $tii ce se petrece in jurul tdu, dar habar nu ai qine sau ce e$n. $i sunet: o bltaie profund5, ritmicS, depdrtatd $i totuqi puternice, astfel incdt fiecare puls trece prin tine. Ca o bitaie de inimd? Parcd, dar mai furtunecate, mai mecanicd - precum sunetul metalului lovit de metal, ca 9i cum un fierar uriaq, lucrAnd in subteran, loveqte o nicovalS aflatd undeva, departe: o izbeqte atat de tare, incdt zgomotul vibreazi prin pimAnt, sau prin ndmol, sau prin ceea ce te irconjoard. \-aveam uI corp - nu unul de care sd fiu congtient, ill orice caz. Eram pur gi simplu... acolo,in acea intunecime pulsatorie, bubuitoare. Altddatd, I-aq fi numit ,,primordial". Dar, in momentele acelea, nu $tiam acest cuvdnt. Qe fqpt, nu $tiam absolut niciun cuvdnt. cuvjntele folosite aici au aparut mult mai tArziu, cAnd, revenit in lumea asta, mi-am con- semnat amintirile. lipbajul, emotijle, Iogica: toate acestea dispdruserd, ca gi cum reglesasem la o stare a existentei de Ia inceputurile vielii, poate chiar pdnd la stadiul bacterijlor primitive care, fdrd Stiinta mea, puseserd stdpAnire pe creierul meu gi-l scoseserd din funcliune' Cet timp am zdbovit in aceasti lume? Nu am habar. Cdnd ajunCl intr-un loc unde nu existi o perceptie a timpului aqa [ 36 I DovADALUMIIDEDINcoLo Cu cAt zdboveam mai mult in acel loc, cu atdt mai pu- tin confof,tabil md simfeam. La inceput, eram atat de adAnc imersat in eI, incdt nu era nicio diferenld intre ,,mine" 9i ele- mentul pe jumdtate infiordtor, pe jumdtate familiar care md impresura. Dar, treptat, aceastd se4zqtie de imersie profundd, atemporalS gi fdrd granite a ldsat locul sgnz-aliei cd, de fapt, nu ficeam deloc parte din aceastd lume subterand, ci cd eram prins fur capcana ei. gtriryfr g{l1r.rqUg.e_g4o.Ie$F ribufneau din mdl, gemeau qi tipau, dupd care dispdreau din nou. Auzeam cAnd Ei cdnd cAte un rdget irirfundat. Uneori, aceste rdgete se schimbau tr niqte incantalii indbuqite, ritmice, incantatii care erau, in acelaqi timp, trgrozitoare $i suaniu de familiare - ca $i cum, Ia un moment dat, qtiusem cI eu le scosesem pe toate. intrucAt nu aveam nicio amintire privind existenla mea anterioard, timpul meu in acest tdrAm s-a extins mult. Luni? Ani? O eternitate? Indiferent de rdspuns, in cele din urmd am ajuns la un punct unde sj4zalia de inseetd tdrdtoare a preva- lat acestui sentiment agreabil qi familiar. Cu cAt incepeam mai mult si md simt ca !Ul..e-u - cu atAt chipuril--e care apdreau qi dispdreau din acea intunecime {eveneau mai ulAtg qi mai ameninldtoare. &ufiriturile.titmice din depdrtare au devenit mai clare qi s-au intensificat qi ele - devenind ca un ritm de muncd pentru cine gtie ce armate de lucrdtori subterani, asemdnitori unor troli, care fdceau o muncd nesfArgitd gi de o monotonie brutali. Miqcarea din jurul meu a devenit tot mai putin vizuald qi mai mult,,tactil5, ca qi cum nigte e:e.alu4 se ingrdmideau pe l6ngd mine, din c6nd in cdnd frecdndu-se de corpul meu cu pieile lor netede sau tepoase. Apqi am devenit con$tient de mir-os: aducea un pic cu mirosul de fecale, un pic cu cel de sAnge gi un pic cu miasma de vomd. U"n miros biologic, cu alte cuvinte, dar de moarte biologici, nu de via15 biologic5. Pe misurd ce con$tientizarea ma se ascutea tot mai mult, mf, apropiam inexorabil de pa- nici. Oricine sau orice eram, locul meu nu era acolo. Trebuia sd plec. Dar unde sd mi duc? FJ l DovADA LUMrr DEDrNcoLo Lo-qrg1i cdnd imi punearn intrebarea aceasta, Cela.ngg.a ap_ary.t din intunericul de deasupra: ceva care nu era rece, mort, intunecos, ci exact opuslrl ruturor acelor lucruri. DacI m-aq strddui cetd viate aq mai avea de trdit, n-aq reugi niciodatd sd-i fac dreptate ac_e.qtg!:enlitdgi care se apropia acum de mine... n-aq reuqi nici pe departe sd descriu c6t de frumoasi era. Dar am si incerc. resnrl noptii lin6ndu-md de mind, men$nend i:r funcliune o leglturd despre care Stia foarte bine ci este vitald ca sd pot trece cu bine prin asta. Este un cliqeu sI vorbesc despre cAt de mare pret pun oamenii dinSud pe familie, dar la fel ca multe alte cligee gi acesta e adevdrat. Cdnd m=am dus la Harvard in 1988, unul dintre primele lucruri pe care le-am remarcat Ia nordici era ci acegtia s.e*Carn fereau sd e4prime un lucru care in Sud este considerat de la sine inleles: Familia ta este ceea ce eSti. De-a lungul vieqii mele, relalia cu familia mea - cu pdrinlii gi surorile qi, ulterior, cu Holley, Eben IV gi Bond - a consti- tuit mereu o sursi vitald de forli gi stabilitate, dar cu atat mai mult in anii din urmd. Familiei m-am adresat pentru sprijin necondilionat intr-o lume in care - Nord sau Sud - marfa aceasta, prea adesea, se gisegte cu greu. Md duceam, ocazional, impreuni cu Holley gi copiii la bise- rica noastrd episcopald. Dar adevdrul e cd, ani la rdnd, am fost doar o treapte mai sus de stafea de CP-ist (unul care intunecd uga bisericii doar de Criciun $i de Pa$te). I-am incurajat pe bdiegi sd-gi spund rugdciunile seala, dar acasd nu am fost de- loc un lider spiritual. N-am scdpat niciodati de sentimentele de indoiali legate de cum ar putea sd exr'ste toate astea. OflcAt mi-am dorit sd cred in Dumnezeu, i:r rai gi viala de apoi, cdnd am crescut, de-ceniile petrecute in lumea gtiintifici riguroa- sd a neurochirurgiei universit;ue au pus serios sub semnul intrebirii ideea existen[ei unor astfel de lucruri. Confofm neurostiintei moderne, Sfeierul creeazi con$tiinta - mintea, sufletul, spiritul sau cum dorigi sI numigi acea parte invizibild gi intangibild din noi care ne face cu adevdrat si fim ceea ce suntem - iar eu mi trdoiam foarte putin ce era corect. La fel ca mulgi profesioni$ti din sdnitate care au de-a face direct cu pacienEii muribunzi gi familiile lor, auzisem - qi chiar vdzusem - de-a lungul anilor cdteva evenimente destul de inexplicabile. Am etiqlretat respectivele intAmpldri drept ,,necunoscute" gi le-am lisat aqa, gAndindu-md cd, de bund seami,'trebuie sd existe weo explicafie de bun sim[ pentm ele. Phyllis a ajuns in parcarea spitalului la mai putin de doud ore dupd Eben tV, pe la unu noaptea. Cand a ajuns in salonul meu de terapie intensiv5, l-a gisit pe fiul meu cel mare a$ezat lAngd patul meu, strangand in brale o pernd de spital ca sd reuqeascd sd rdmAnd treaz. - Mama e acasd cu Bond, a spus Eben, pe un ton care era simultan obosit, tensionat qi fericit s-o vadi. Phyllis i-a spus lui Eben cd trebuia sd se ducd acasd, c5, daci nu dormea noaptea aceea dupd ce condusese maqina tocmai din Delaware, n-avea sd mai fie de folos nimdnui a doua zi, nici mdcar tatelui siu. Le-a sunat pe Holley gi pe Jean $i le-a anuntat cf, Eben IV avea sd ajungd acasd curdnd, urmAnd ca ea sd rimAnd in salon cu mine restul noplii. - Du-te acasi la maicd-ta, la mdruga gi la fratele tiu, i-a spus ea lui Eben IV dupi ce a incheiat convorbirea telefonicd. Au nevoie de tine. Tatdl tdu gi cu mine vom fi aici cAnd o sd vd intoarceEi m6ine. Eben IV s-a uitat la corpul meu: la tubul respirator trans- parent care-mi intra in nard ajungdnd la trahee; la buzele mele subliri, deja crdpate, la ochii mei inchigi gi la muqchii faciali lisagi. Phyllis i-a citit gAndurile. - Du-te acasd, Eben. incearcd sd nu-1i faci griji. Tatil tdu incd e cu noi. $i n-am de gdnd sd-l las sd plece. A venit ldngi pat, mi-a luat mAna gi a inceput s-o maseze. Avdnd drept companie doar aparatele qi asistenta de noapte care venea din ord in ord sd verifice siruafia, Phyllis a petrecut | 40 I DovADALtMl l DEDINcoLo $i nu weau sd spun cd eram impotriva unor credinle supranaturale. Ca doctor care vedea in mod curent sufelinte fizice gi emp-.tlqnale ingledihils, ultimul lucru pe care doream sd-l fac era si-i refuz cuiva consolarea Si speranta pe care le oferea credinla. De fapt, mi-ar fi pldcut tare mult si fi ar,ut parte gi eu de aga ceva. Totugi, cu cdt inaintam tr vArstd, cu atdt mai pulin pro- babil pdrea acest lucru. Ca un ocean care erodeazd, in timp, o plajd, de-a lungul anilor viziUnea mea $tiintifice asupra lumii imi sub,mina cu bl6nde1e, dar constant, capacitatea de a crede in ceva mai mire1. g_Qfgp pnrea sd furnizeze un flux constant de dovezi care impingeau semnifica$a noastri in univers tot mai aproape de zero. Credinla ar fi fost frumoasd. Dar Stiinta nu se ocupd de ceea ce ar fi frumos. Se ocupf, cu ceea ce esfe. Sunt o persoand care invali inmod cinetic, adicd invil fd- cAnd. Daci nu pot si simt sau si pipii ceva, mi-e greu si de- vin interesat de acel ceva. Aceastd dorinfi de a intinde mdna gi a atinge ceea ce incerc si inleleg a fost, aldturi de dorinfa de a fi ca tatdl meu, ceea ce m-a atras spre neurochirurgie. Oricdt de abstract gi de misterios ar fi creierul uman, in ace- lagi timp este incredibil de concret. Ca student irn medicind la Duke, mi desfdtam uitdndu-md fur microscop gi vdzAnd efec- tiv celulele neuronale delicat alungite care activeazd conexiu- nile sinaptice, acestea, la rdndul lor, dind na$tere congtiinfei. imi pldcea combinaEia dintre cunoa$terea abstractd gi caracte- rul fizic total pe care-l prezenta chirurgia cerebrald. pentru a ajunge la creier, trebuie sd dai la o parte straturile de piele gi tesut care acoperd craniul gi si aplici un disp"ozitiv pneumatic de mare vitezi denumit freziMidas Rex. Este un echipament foarte sofisticat, care costi mii de dolan. gi totu$i, ldsdnd la o pafie detaliile specifice, este in acelagi timp doar... o frezd. in mod similar, repararea chirurgicali a creierului, degi este o intreprindere extraordinar de complexd, nu diferi de fapt de repar:uea altor aparate electrice delicate. $tiam foafie bine cd asta este de fapt creierul o magindrie care produce fenomenul con$tiintei. Desigur, oamenii de qtiinli nu des- coperiserd csslanuEe reu$eau asta neuronii din creier, dar a 42-l DovADA LrJMtr DE DrNcoLo era doar o chestiune de timp pdnd cdnd ar fi fdcut gi aceasti descoperire. Acest lucru era dovedit in fiecare zi in sala de operafii. Un pacient este internat cu dureri de cap gi conqtiin- !d diminuati. Obtii o scanare prin RMN (rezonantd magneticd nucleard) a creierului gi descoperi o tumoare. Plasezi pacien- tul sub anestezie generali, indepdrtezi tumoarea gi, dupd cdteva ore, se treze$te din nou in lumea reald. Au dispdrut durerile de cap qi nu mai are probleme cu constiinta. Ap-arent, foarte simplu. Adoram acea simplitate - onestitatea absolutd qi curdfe- nia gtiinlei. Respectam faptul cd nu ldsa loc pentru fantezie sau gAndire neglijentd. Dacd se putea stabili despre un fapt cd este tangibil qi demn de incredere, era acceptat. Dacd nu, era respins. Aceasti abordare lisa foarte putin loc pentru sqflg,t_gi spifit, pentru continuarea existentei unei personaltati dgpi ce creierul care o su$tinea a incetat sd functioneze. Ldsa qi mai pulin loc pentru acele cuvinte pe care le auzeam mereu in bisericd: ,,via[a vegnici". Iatd de ce contam atet de mult pe familia mea - pe Holley, pe bdielii no$tri gi cele trei surori gi, desigur, pe mama gi tata. intr-un sens foarte real, n-ag fi fost niciodatd capabil sd-mi practic profesia - sd indeplinesc, zi dupd zi, actiunile pe care le indeplineam Ei sd vdd lucrurile pe care le vedeam - fdrd suportul solid aI iubirii gi cel al inlelegerii pe care mi le ofereau. $i iate de ce Phyllis (dupd ce s-a consultat cu sora noastrd Betsy la telefon) a decis in noaptea aceea si-mi faci o pro- misiune, in numele intregii noastre familii. in timp ce qedea acolo cu mdna mea flasci, aproape firi via1i, in palmele ei, ea mi-a spus cd, indiferent ce se va trtdmpla din acel moment, cineva se va afla mereu acolo, lin6ndu-mi mAna. - Nu te ldsim sd pleci, Eben, a spus ea. Ai nevoie de o ancord ca sd te tind aici, in aceastd lume, unde avem nevoie de tine. $i noi ti-o vom oferi. Prea puqiri igi didea seama cdt de importantd avea sd se dovedeascd acea ancord in zilele urmitoare. QeyA a apdrut in intuneric. Rotindu-se lent, 4a.{i-a filamente fine de lumine alb-aurie, iar in timp ce ficea asta, trtunericul din jurul meu incepea sd se destrame Apoi am auzit up sunet_-Sou: un sunet viu, precum cea mai somptuoasd, mai complexi qi mai frumoasd bucatd muzi- cald pe care o auzisem weodati. QfeSend in volum in timp ce o lumini albd gi.puri cobora, acoperea bubuitul mecanic monoton care, parci dgeoni, fusese singurul meu companion pAnd in acel moment. Lumina se apropia tot mai mult, rotindu-se intmna gi ge- nerAnd acele filamente de lumine albapurd despre care acum vedeam cd sunt pdtate, ici-colo, cu tonuri aurii. Deodatd, chiar in.centrul luminii, a apdrut altceva. Mi-am concentrat c-gyrgUirr{a, intens, incercdnd sd-mi dau seama ce era. O deschiziturd. Nu md mai uitam acum la lumina lent rotitoare, ciprin ea. In clipa in care B{n"[telgs elg, a+ inceput sd mi migc in sus. Repede. S-a auzit un Suierat gi, furtr-o clipitd, am trecut prin deschizdrurd qi m-am aflat intr-o lume complet noui. Cea mai stranie gi cea mai frumoasd lume pe care o vdzusem weodatd. St-rdlucitoare, vibranti, extatice, duitoare... aq putea si adun adjectiv peste adjectiv in incercarea de a descrie cum ardta Ei ce senzafie oferea aceastd lume, dar toate ar fi prea slrace. Aveam senzafia cd md nasc. Nu cd renasc sau cd md nasc din nou. Doar ci... mi nasc. ,21 DovADALrrMrrDEDrNcoLo SJb, mine, era un linut rural. Era verde, luxuriant Si pd- mAntesc. Eza pdmdnt... dar in acelaqi timp nu era. Era ca ' atunci cdnd te duci cu pdrintii din nou intr-un loc in care ai petrecut cdliva ani cdnd erai mic de tot. Nu cuno$ti locul. Sau cel puqin crezi cd nu-l cunogti. Dar, c6nd te ui{i ir: jur, ceva te atrage gi iti dai seama cd q. parte.din tine - o parte ascunsi undeva ftr adAncul tdu - igi aminrqte pdnd la urmd locul gi se bucurd de reintoarcerea acolo. Zburam, trec6nd peste copaci gi cAmpuri, rduri gi cascade Ei, ici qi colo, oameni. Erau gi copii, care rAdeau gi se jucau. Oamenii cAntau gi dansau in cercuri, iar uneori vedeam cAte-un cdine care alerga qi fopdia printre ei, la fel de plin de bucurie ca oamenii. Purtau haine simple, dar frumoase, gi cqlorile acelor haine mi se pdrea c5.au acelagi soi de cildrui vjg c.a Ei copacii qi florile care irnboboceau $i infloreau ir tinutul din jurul lor. O lume de vis frumoasd, incredibild... AtAt ci nu era un vis. Degi nu qtiam ugde eram sau mdcar ff_gtggr, un lucru il qtiam cu siguranli absolutd: locul acesta in care mi trezisem brusc era complet real. Cuv6ntul real exprim6, ceva abstract $i este frustrant de inglic,lgpt in a reda cee-a C9 incerc sd-_de.scriu. Imagineazd-gi ci e$ti copil gi te duci la cinematograf intr-o zi de vard. Poate ci filmul a fost bun gi te-ai distrat cdt timp l-ai vizionat. Dar apoi spectacolul se termind gi iegi din cinematograf inapoi in cdldura profundi, vibrantd qi primitoare a dupi-amiezii de vard. Iar cdnd aerul qi lumina soarelui dau nivald peste tine, te furtrebi de ce naiba ai pierdut aceastd zi splendidi stAnd intr-o sald intunecoasi. Mdtip[ce aceastd sengaEie de o_ g4S 4e- ori $i tot n-o sd te apropii de.s*e;gzalia pe care o aveam acolo unde md aflam. Nu gtiu cAt de mult timp, exact, am zburat. (4+pUl din acest loc era diferit de timpUlliniar"simplu pe care-l trdim pe pdmdnt $i e-sle. !A fel de dificil de descris ca orice alt aspecr al acelui loc.) Dar, la un moment dat, mi-am dat seama cd nu ""HlHT:"'illili; mine: o ratd rrumoasr cu pomesii inalli gi ochii de culoare albastru-inchis. Purta acelagi fel de --[g vom ardta mu]te lucruri-aici, a spus fata - din nou, fird si foloseascd efectiv aceste vorbe, dar dirijAndrr-le e*gg4g_qg,AgSpuald direct in mine. Dar, in cele din urmi, te vei.intoarce. La asta, am avut o singurd intrebare. Unde si md intorc? Aminte$te-F cine ifi vorbegte in acest moment. Nu sunt un sentimentalist imbecil. $tiu cum arati moartea. $tiu ce sim$ cand o persoani vie, cu care ai vorbit gi ai glumit tr zile mai bune, a- devenit undiect neinsuflegt pe masade opera- trs dupd ce te-ai strdduit ore fur gir sd-i menlii in funcliune maginiria corpului. $$u cum arate $Uferinzii $i durerea fdrd r{sp_r11gs de pe chipurile celor dragi care au pierdut pe cineva pe care nici nu visaserd cd-l vor pierde. Qunosc bine liolggig $i, cu toate ci nu suntfiziEian, nu sunt striin nici de acest domeniu. Cunosc diferenqa dinrre f3g1e4ie $i realirate 9i gtiu cd experienla despre care md sftiduiesc sd vi ofer o foarte vagi qi complet nesatisficitoare imagine a fost cea mai reali experienli din viata mea. De fapt, singura conflrrente pentru ea, in departamentul ,,realitate", a fost ceea ce s-a intdmplat in continuare. straie tfudnegti pe care le purtau oamenii din satul de jos. Cosite aurii ii incadrau fala adorabild. Cdlitoream impreu- nd pe -o_,gfpfdfald cu un model complicat, cu niEte culori vii qi indescriptibile care-i dddeau viald - aripa unui fluture. De fapt, milioane de fluturi erau in jurul nostru - valuri uriaqe unduitoare, care coborau in verdeaqd ca si apard iar in jurul nostru. Nu apdrea weodatd cdte un fluture izolat, ci toli deodati, ca gi cum erau un fluviu de viali Ei culoare, miqcAndu-se prin aer. Zburam in formaliuni arcuite pe lAngd flori, iar mugurii din pomi se deschideau cdnd treceam prin preajma lor. Costumafia fetei era simpli, dar culorile ei - bleu, indigo gi o combinatie pastelate de portocaliu gi culogrea piersi- cii - dddeau aceeagi senzafie de viald debordantl ca toate cele din jur. Se.uita la mine cu o privire pe care, dacd o vedeai cdteva momente, simleai Cd vf41a de pdnd atunci a meritat se 1i-o trdieEti, indiferent cum decursese pdnd in acel moment. Nu era o priWe romantice. $i nici de prietenie nu era. Era o privire crue era cumva dg.tcolo de toate acestea... dincolo de toate felurile de iubire pe care le avem aici, pe pimAnt. Era ceva sqp.erior, care continea toate aceste alte fduri de dra- goste inliuntrul ei, fiind, h acelaqi timp, mai veritabili gi mai purd decAt toate. fq5-d se foloseasci niciun cuvAnt, mi-a vorbit. Mesajul a trecut p.fip mine ca o suflare de vAnt $i in$.tantaneu am intreles cd era adevdrat. Am Stiut-o in acelaqi mod in care gtiam cd lumea din jurul nostm era reali - cd nu era weo fantezie, trecltoare gi lipsitd de substanl5. Mesajul continea trei pdrfi, iar dacd ar trebui si-l traduc in limbai pimintesc, aS spqne cd suna cam a$a: ,,Egti iubit gi prefuit, cu tdrie, pentru totdeauna." ,,Nu ai de ce sd te temi." ,,Nu ai cum sd faci nimic greqit." Acest mesaj m-a inundat aducAnd o imensi gi nebuneasci senzagie de ugurare. Era ca gi cum mi se incredinlaserd re- gulile unui joc pe care-l jucasem toatd viala firi si-l inleleg weodatl pe deplin. | 46 | DovADALlrMuDEDrNcoLo sunt mai bine echipate decAt ele, e posibil ca E. coli si ia o parte din ADN-ul acelor bacterii mai bine adaptate gi si-l incorporeze. igAg90 doctorii au descoperit o noue specie de bacterii care contineau ADN-ul penb:u o codificare genetice pentru Klebsiella pneumoniae carbapenemdse, sau KPC, o enzimi care ii conferd le-ailenta la antibiotice bacteriei-gazdi. A fost descoperiti instomacul unui pacient care a murit htr-un spital din Carolina de Nord. Noua specie a cdpdtat imediat atentia doctorilor din intreaga lume cAnd s-a descoperit cd ar putea sd facd basteJia care a absorbit-o rezistentd nu doar la antibioticele curente, Ci la toate antibioticele. Dq_c_ o specie de bacterii todcd, gTjstentd lq.aptibiptice (una ale cdrei rude netoxice sunt prezente peste tot in corpu- rile noastre), Eiunge si se rdspAndeascd in rdndurile popula- tiei, ar avea specia umand la degeUrl mic. Nu"exiStd antibiotice noi in dezvoltarea farmaceuticd pe urmdtorii zece ani care sd poatd veni in salvarea oamenilor. Cu numai cAteva luni mai deweme, dupd cum docto- rul Brennan gtia, un pacient se internase la un spital avAnd o puternice infeclie bacteriand qi i s-a administrat o gamd de antibiotice puternice in efortul de a mentine sub control infeclia cu Klebsiella pneumoniae. Dar starea pacientului a continuat sd se inrdutdteascd. Testele au revelat cd suferea in continuare de Klebsiella pneumoniae qi cd antibioticele nu-qi fdcuserd efectul. gl-te teste au aritat cd b.acteriile care triiau in intestinul glos al bdrbatului dobAndiserd gena KPC prin transfer direct de plasmidd de la infeclia lui cu Klebsiella pneumoniae rezistentd. Cu alte cuvinte, c"oJpql lui pusese la dispozitie laboratorul pentru crearea unei specii de_ bacterii care, dacd ajungea in rdndurile populaflei, putea sd rivalizeze cu ciuma neagr{, o molimd care a ucis jumdtate din populalia Europei din secolul al )flV-lea. Spitalul unde s-au intAmplat toate astea fusese Centrul Medical Sourasky din capitala Israelului, Tel Aviv, qi eve- nimentul arusese loc doar cu cAteva luni inainte. La drept vorbind, se intAmplase cam in perioada in care eu md aflasem i 4e_. A doua zi, pe la opt dimineata, Holley a revenit in salo- nul meu. A schimbat-o pe Phyllis, aqezAndu-se in locul ei in scaunul de lAngi capul parului meu, strdngdndu-mi in palme mAna care in continuare nu reactiona in niciun fel. Pe la ora 11, a sosit Michael Sullivan $i toti au format un cerc in jurul meu, Betsy lin6ndu-mi de mdnl in aqa fel incAt sd fiu gi eu inclus. Michael a condus rostirea unei rugdciuni. Tocmai terminau, cdnd unul dintre doctofl, specializat in boli infectioase, a venit cu un buletin de analize proaspdt sosit de la parter. in pofida faptului c5, peste noapte, imi ajusta- serd doza de antibiotice, celulele albe din sdnge continuau sd creascd. Bacteriile igi continuau neabdtut misiunea de a-mi devora creierul. Vdzdnd cd rdmdn rapid fdrd optiuni, doctorii au trecut din nou in revistd cu Holley detaliile activitltilor mele din ultime- le zile. Apoi qi-au extins irtrebdrile pentru a acoperi ultime- le cdteva sdptimdni. Exista oare ceva - orice - in detaliile Iegate de ceea ce fdcusem, care si-i ajute sd extragi o cauzd logicd a sterii mele? - Pei, a spus Holley, a ficut o deplasare fur interes profe- sional ir Israel, acum cAteva luni. Dr. Brennan gi-a ridicat privirea de la blocnotesul lui. Celulele bacteriene E. colipot si facd schirrb de ADN nu doar cu alte celule E. coli, ci gi cu alte organisme bacteriene gr44,I:negative. Acest aspect are implicalii uriage in wemurile noastre caracterizate de cildtorii globale, bombardament an- tibiotic gi noi tipuri de afecliuni bacteriene care suferi rapid mutatii. Dacd nigte bacterii E. coli se gdsesc intr-un mediu biologic potrivnic impreund cu alte organisme primitive care f48_-] DoVADALUMTTDEDTNcoLo acolo, ca parte a activitdtii mele de coordonare a unei ini$a- tive globale de cercetare in domeniul chirurgiei cerebrale cu ultrasunete concentrate. Ajunsesem la Ierusalim la 3:15 dimineala qi, dupd ce am gesit hotelul, am decis pe loc sd fac o plimbare prin vechiul oraq. Am ajuns si fac o plimbare de unul singur, inainte de sosirea zorilor, pe Via Dolorosa, gi sd izitez presupusul loc al Cinei celei de Taind. Mica excursie a fost ciudat de impresionantd qi, dupd ce m-am intors in [ard, o evocam adesea in disculiile cu Holley. Dar, in acele mo- mente, nu gtiam nimic despre pacientul de la Centml Medical Sourasky sau despre bacteria pe care o contractase, care pre- luase gena KPC. Bacterie care, dupd cum a re-iegit ulterior, era ea insdqi o specie de E. coli. r Sd md fi pricopsit cu o bacterie care confinea KPC rezis- tenti la antibiotic cat Ump am stat in Israel? Pugin proba- bil. Dar era o explicalie posibild pentru aparenta rezisten[d a infecliei mele, iar doctorii mei s-au hotirAt si afle dacd aceea era intr-adevdr bacteria care imi atacase creierul. Cazul meu era pe cale sd devind, din mrrlte motive, o parte a istoriei medicale. ] 50 I DOVADALTJMIIDEDINCOLO intre timp, eu md aflam intr-un loc cu nori. Nigte nori mari, pufoEi, roz-albiciogi, care se profilau bine conturaqi pe fondul albastm-inrunecat al cerului. Mai sus dec6t norii - nemdrginit de mai sus -, qrrme de glsbuq ftanspglg-4J-e, fiinte pdlpdtoare rdsp0ndite intr-un arc pe cer, lis6nd in urma lor darg-lungi, ca ni$te prelungiri de raze. Pdsiri? ingeri? Cuvintele astea mi-au apdrut in minte pe cdnd imi a$terneam pe hArtie amintirile. Dar niciunul dintre ele nu era pe mSsura acelor fiinle, care erau de-a dreptul$i- f.erite.Qgoricg cunoscusem pe aceastd planetd. Erau mult mai avansate. Indlgate. U.4 sunet, inens gi bubuitor ca un psalm glorios, s-a auzit de deasupra gi m-am intrebat dacd fdpturile inaripate il produceau. Din nou, cgnd,q;,,q4ggAndit la asta mai tArziu, mi-am dat seama cd brmlriaacestor creaturi, in timp ce zbu- rau in inaltud, eJA de a$a nature p9.dt grepuiau si facd,acest Z.gqnot - cd, dprg-{*4u*-qlmanifestau bucuria in felul aces- ta, atunci pur $i simplu nu ar fi putut sd gi-o stdpAneascd. Sunetul era palpabil gi aproape material, ca o ploaie pe care o simti pe piele, dar nu te udd. Yg:gl Si auzul nu erau separate in locul unde mi aflam. Pu.team sd aud frumuselea vizuald a corpurilor argintii ale fdpturilor p6lpditoare de deasupra gi puteam sd vid perfec- tiunea ndvalnicd, plind de fericire, a ceea ce cAntau..pdrea cd +ll poF sd privegti sau s{ asculli nimic din aceaste lume fdrd [s'-_l deborda de lumind: o lumini ce pdrea sd vind dintr-un glob strdlucitor pe care-l simteam acum tn apropierea mea. Un glob care era viu gi aproape solid, aga cum fuseserd cdntecele fdpturilor ingeregti. Situa[ia mea era, in mod destUl de straniu, asemdndtoare cu cea.lpgrui fdt in uter..fiul plute$te in urer avAnd drept partener tdcut alacenla, careil hrineSte gi-i mediazd relaliile cU mama lui prezentd pletutindeni gi, in acelaqi timp, invizibi- ld. iB.acest caz, ,,1nqm.4'' era Dur4nezeu,-CreatoruJ, Sur$a,care este responsabili cu crfflrea universului $i a tot ceea ce existd in el. Aceasti Fiintd era atat de aproape, incAt pdrea sd nu existe niciun fel de distanli intre Dumnezeu gi mine insumi. $i totu$i, in acelagi timp, puteam qgsimt vastitatea infiniti a prealor-glqLi, puteam qA-Kd ca.t de-lgU*Ifgcul eram piin compa- rafie. Din cdnd in cAnd -a4qs-d folosesc O4? ca promrme pentru QlEmezeU filndci iniEial am folqsit acest nume in ceea ce am scris flspf, ce-am iegit din comd. ,,Om" era sunetul pe care-mi aminteam cd-l auzisem asociat cu Agel Dumnezeuornniscient, qrnnipotent Si plin de iubire necondigonati, dar orice cuvdnt descriptiv ar da greg. V_as^tjtate.a-prud care ne separa pe-Om gi pe mine era, mi-am dat seama, r+g$vul pentru care a!'eagl Globul drept compa- nion. intr-un mod pe care nu-l puteam inlelege complet, dar de care, totu$i, eram sigur, GJolul era un fel de ,,interpret" intre mine qi aceasti prezente extraordinari care md inconjura. Era ca qi cum mi ni$team intr-o lume mai vaste*iq uni- Yelsulinsu$i era ca un uriaq uter,gigantic, iar Globul (care rdmAnea, intr-un fel, conectat cu Fata de pe Aripa de Fluture, care de fapt era ea) md cllduzea prin acest proces. lllterior, cAnd am revenit in lume, am gdsit un citat din poetul cre$tin din secolul al XVII"lea Henry Vaughan, care se apropia de descrierea acestui loc - acest nucleu vast, negru ca tu$ul, care era casa Divinului insugi. ,,Existd, spun unii, ln Dumnezeu un lntuneric profund, dar orbi tor..." Asta era, intocmai: o intunecime de cerneald, care in acela5i timp era plind-ochi cu lumini. li devii p_AftC a acelui ceva - fdrd sd i te aldturi in qine $tie ce mod misterios. Din nou, din perspectiva mea actuald, ag sugera cd nrr pu- teai se te uiti 14 nimic din lumea aceea, cici cuvAntul la in sine presupune o separare care nu exista acolo. Totul era distinct qi, in acelaqi timp, totul era parte din tot resnil, ca modelele luxuriante gi intrepdtrunse de pe un covor persan... sau de pe aripa unui fluture. Sufla un vdnticel cald, ca acela care se iscd in zilele per- fecte de vard, imprdgtiind frunzele arborilor qi trecdnd prin preajmd ca o apd cereascd. O brizi divind. A schimbat totul, schimb6nd lumea din jur t$r. o vibratie mai inaltd, dintr-o actavA su.perioard. Cu toate ci inci-mi mai pdstrasem un pic din fu4c1ia limb-ajulur, cel pulin asa cum ne gdndim la ea pe pdm6nt, am irceput, firi cuvin"te, s5-i pun intrebiri aceshri v6nt - gi fiintei divine pe care o sim[eam ci acEioneazd tr spatele sau induntrul lui. Ilrule este acest loc? Cine sunt eu? De.ce md aflu aici? De fiecare datd cAnd puneam in tdcere una dintre aceste fu:trebdri, ra-spunsul veneainstantaneu intr-o explozie de lu- mini, culoare, dragoste gi frumusele care ffe,cea pdggi*: ca Un val care se sparge. Ce era important in legdturd cu aceste explozii era cd nu imi reduceau la,tieere intrebdrile copleqin- du-le. imi rdspundeau la ele, dar intr-un fel care ocolea lim- bajul. GAndurlle intrau in mine direq-t. Dar nu semdna cu ceea ce trdim pe pdmAnt. Nu era ceva vag, imaterial sau abstract. Ac-este g_dnduri erau solide qi imediate - mai fierbingi decAt focul qi mai ude decdt apa - $i, il timp ce le receptam, erA{n iqqtare.gq fur1eleg, rqqlar,tanerl_ai fa1{-efo$, concepte pe care mi-ar fi luat ani de zile ca sd le inleleg pe deplin in viala pimAnteand. Am continuat sd md miqc inainte gi m-am pomenit inftand iglf'"uq$A ime,4s, complet intunecat, infinit in dimensiuni $i totu$i infinit de liniqtitor. Aqa negru ca smoala cum era, lstl DovADA LUMII DE DINcoLo cu o lectie de istorie sau o teoremi matematica.inEslggIgf, _W&g$f..e*t, fdrd sd fie nevoie si fiu convins gi absorbiu QnglStereaseTmlC..-qf u]if irufref ngpr8,ilstantAneu$i qgntru-totdgauna. Nu Qg. eg!_qmpa, a$a cum se intAmpl[ cu cuxoa9terea obignuiti, iAfp$UAinaCsaSfazi incd o mai posed blIleglme, mult mai clar decdt posed infolnatia.pe care am d*obAndit-o de-a lungul tuturor anilor petrecu(i in qcoal5. Prin asta nu weau si spun cd pot sd accesez aceastd cu- noagtere c6t ai clipi. illlrucfu acum m-am intors pe teramul terestru, tf*bgg s;g.pTqc9-s_ez pfin c.orDUIJaeufiZis Si cr-elerul 4pu.gare tsg11t limitate; f)ar aste 3gdo. O simt, tr insigi fiinla mea. Pentru cineva qa-lgine care qi-a petrecut intreaga viald ru.JJlq@din greu ca sd acumuleze qJspattKti_bslegere ir_rmanierav.eche,4gqggnsfireaac.e.ss}_niJgt![q]-gygFsalde- i*ygl3re a fost, ea singurS' destul ca sd-r4! flea -hfeUa.:penlru lgi$le pentru eternitate... Din pdcate, pentru familia gi doctorii mei de pe pdmdnt, situatia se prezenta cu totul diferit. infiebdrile $i rdspunsurile au continuat. De$i nu erau for- m3.rlate in limbajul pe care-I cunoa$tem, ,,vocea" acestei Fiinte g1a caldd qi - oricdt de ciudat ar pdrea asta - personald'li intelegea p,e oqmeni qi noqeda cditi{il pe care le posedim gi noi, dgar cd i$tr-o mieurdinfinit malmare. IUA runo$tea rlfnrp."f-unzime gi deborda ds."Ca[IA$ pe care toatd viata mea le-am asociat numai gi numai cu fiinlele umane: cdldurd, compasiune, patos... ba chiar gi ironie, gi umor. Prin intermediul Globului, Qn rni-a spus cd nu existd l11lgir-l"g1g univeqs, ci"Sai rnr:lte - de fapt, rnai multe decAt a$ putea concepe - aar cel$.9J!91 std in centrul tuturor. Aifggl .ru pr.ru.rt in toate cetet--'aite irniverluri, dar ntlnai in cantitili infime. Rdul era necesar pentru cd, fdri el, libe- $!1glbitry era imposibil, iar fdri liberul-arbiffu nu putea sd existe niciun fel de dezvoltare - nicio migcare inainte, nicio gansl ca noi s{devenim ceea ce Duonezeujqi dorea cu ar- doare ca noi sd fim. Oribil $i atotputernic S11p"pale si fie rdul uneori inu-o lume ca a noastrd, in imaginea de ansamblu, gfgggglsu era coplegitor de predominante $i, in cele din urmi, avea sd fie triumfdtoare. Ag0Jaart abundenla vietiiprin nenumdrate unlvgrsun, in- dusiv unele a cdrorinleliesJ$d era cu mult nqai.ava[sati de- cdlcea a omenirii. Auaydzut cd existi nenumf,rate dinensiuni Supsfi.gu, dar ci sing]Jr.ajale de a cunoaqte aceste dimen- siuni era qi pitilnzi inrJe gi sd le experimenlg2i nsmiilocit. Nu g_o-l$ cuno s cute s g11 inlelq s e din_ sp aliul dinoensional ipferior. QggZa*efecurl existd in aceste tdrAmuri superioa- re, dalin afara c*qgEspEei nggstre terestre despre ele. Lumea tifnpulul- qi a spatfuIui in care ne migcim pe teramul terestru este impletit{ sftags Ei compfex cu aceste lumi supefloare. Cu alte cuvinte, qggstg.Irfmi nu sunt totalmente separate de a noastri, pentru cd toate,lumile fac parte din aceeaqi.Rgqlitatq di!_lnd atotcuprinz dfoare. DJU ace ste lgg!,superioare se poate ggqgs-a 9[ig*lpc sa]l mglqqpt de timp din lumea noastrd. Mi;afJUa tol lsstulvietii - gi nu mi-ar qjunge - sd dszy5luirot ce-am aflat.acolo sus. eunoa$terea care mi-a fost transmisd nu mi-a fost ,,predati" aqa cum s-ar ftrtAmpla l-5rl DovADA L'MI' DE DINcoLo rdzboiului, el a fdcut parte din primul Crup al forlelor aliate care au ocupat Japonia dupd ce Statele Unite ale Americii au lansat bombele atomice asupra oraqelor Hiroshima gi Nagasaki. Fiind singurul neurochirurg militar american la Tokio, el era, tr mod oficial, indispensabil. in plus, era califi- cat sd opereze pe ochi, nas gi gAt. Toate aceste calificdri au impus ca el sI nu plece nici- ieri o buni bucatd de weme. NouI lui comandant nu i-a permis si se intoarci in lard pdnd cAnd situagia nu devenea ,,mai stabild". La cAteva luni dupd ce japonezii au capitulat oficial la bordul navei de rdzboi Missouridin Golful Tokio, tata a primit, ir sfArqit, ordinul general prin care i se incu- viin{a intoarcerea acasi. Totugi, el gtia ci, dacd l-ar fi vdzut, comandantul lui direct ar fi cerut revocarea ordinului. Aga cd tata a a$teptat pdnd in weekend, cAnd comandantul a pdr5- sit baza pentru odihnd qi recuperare, gi a procesat ordinul prin locliitorul comandantului. in sfArgit, a fost capabil sd se urce la bordul unei nave care se intorcea acasd in decembrie 1945, la mult timp dupd ce camarazii lui se intorseserd la familiile lor. Dupi ce a revenit in Statele Unite ale Americii, la ince- putul lui 1946, tata a purces sd-qi definitiveze pregdtirea de neurochirurg impreund cu prietenul gi colegul lui de grupi de la Facultatea de Medicini Harvard, Donald Matson, care iEi fdcuse serviciul militar pe teatrul de operaliuni din Europa. S-au pregitit la spitalele Peter Bent Brigham gi pentru co- pii din Boston (spitalele-amiral ale Facultdtii de Medicind Harvard) sub indrumarea dr. Franc D. Ingraham, care fusese unul dintre ultimii reziden{i pregdtifl de dr. Harvey Cushing, recunoscut pe plan mondial drept pdrintele neurochirurgiei moderne. in anii 1950 qi 1960, irtregul efectiv de neurochi- rurgi ,,3131C" (aqa cum au fost clasificali in mod oficial de Forlele Aeriene ale Armatei de Uscat), care iqi fdcuse per- feclionarea profesionald pe cAmpurile de luptd din Europa qi Pacific, a ajuns sd stabileascd gtacheta pentru neurochi- rurgii din urmdtoarea jumdtate de secol, inclusiv cei din generafia mea. r-;-.' _ L) / Lui Holley nu i-a scdpat cAt de interesa$ au devenit doctorii cdnd le-a vorbit despre cdl6toria mea in Israel. Dar, desigur, n-a inleles de ce era atat de importantd. in retrospectivi, a fost o binecuvdntare cd n-a inleles. Era gi-aqa indeajuns de greu si se impace cu ideea mortii mele posibile gi fdrd sd mai afle in plus cd eu puteam si fiu primul caz documentat al echivalentului Ciumei Negre pentru secolul al )O0-lea. intre timp, alte apeluri telefonice i-au ciutat pe prietenii gi rudele mele. Inclusiv familia mea biologicd. in copildrie, l-am venerat pe tatil meu, care fusese qeful personalului timp de doudzeci de ani la Centrul Medical Baptist din Wake Forest din Winston-Salem. Am ales neuro- chirurgia universitard drept carierd cu scopul de a-i cdlca pe urme cdt mai aproape cu putintd.- fur pofida faptului cd $tiam cd n-am sd md pot ridica la inel$mea lui. Tatdl meu a fost un om profund spirirual. A fost chirurg militar in Forlele Aeriene ale Armatei de Uscat fur junglele Noii Guinee gi in Filipine, in cel de-al Doilea Rdzboi Mondial. A fost martor la brutalitili gi suferin[e gi a suferit el fursuqi. Mi-a povestit despre noptile petrecute fur corruri operand rd- nitii adu$i din lupte, corturi care abia rezistau in picioare sub asaltul ploilor musonice care se prlvdleau peste ele, cdldura gi umiditatea fiind atat de apdsdtoare, incAt chirurgii se dez- brdcau in lenjerie de corp ca sd le poatd indura. Tata s-a cdsdtorit cu iubirea vielii lui (qi fata coman- dantului sdu direct), Betty, in octombrie 1942,in timp ce se pregdtea pentru detagarea pe frontul din Pacific. La finalul ] j |6 j DovADALUMIDEDrNcoLo Pdrintiimei au crescut in timpul Marii Depresiuni gi au fost conditionati pentru muncd. Tata ajungea aproape intot- deauna acasl pentru cina in familie Ia ora 19, de reguld in costum qi cravatd, dar uneori in uniformd chirurgicald. Apoi se intorcea la spital, adeseori luAndu-ne pe cAte unul dinte noi, copiii, cu el, ca sd ne facem temele in cabinetul lui, in weme ce el iqi fdcea vizitele in saloanele pacienlilor. Pentru tata, viata gi munca erau, itt esente, sinonime gi ne-a crescut in conformitate cu acest principiu. De reguld, duminicile, ne punea pe mine qi pe surorile mele sd muncim in curte. Daci ii spuneam ci wem sd mergem la film, el ne zicea: ,,Dacd voi vd duceli la film, atunci va trebui si munceascd altcineva". Totodatd, avea un spirit competitiv crdncen. Pe terenul de squash, el considera fiecare joc ,,o bdtdlie pe vidld qi pe moar- te", qi, chiar dupd ce a implinit 80 de ani, era mereu in cdutare de adversari noi, adesea mai tineri cu zeci de ani. A fost un pdrinte exigent, dar, in acelagi timp; unul mi- nunat. Trata cu respect pe oricine intAlnea Ei avea mereu o gurubelrri{a ir buzunarul halatului de laborator, ca sd poatd strdnge orice qurub sldbit gdsea in timpul rondurilor pe care le fdcea prin spital. Era indrdgit de pacienli, colegii medici, aistentele medicale qi de intregul personal al spitalului. Indiferent cd opera pe pacienti, ajuta la progresulcercetdrilor, ii pregdtea pe neurochirurgi (o pasiune deosebitd) sau redacta jurnalul Surgical Neurology (Iucru pe care l-a ficut timp de c61iva ani), tata igi vedea drumul in via16 clar marcat. Chiar gi dupd ce vArsta (71 de aqr) nu i-a mai permis sd opereze, a continuat sd se pund la punct cu ultimele dezvoltdri din domeniu. Dupi moartea lui, tr 2004, vechiul siu partener dr. David L. Kelly, Jr., a scris: ,,Dr. Alexander va rimAne mereu in memoria noasfte pentru entuziasmul gi competenlele sale, perseverenta, atenfia pentru detdii gi spiritul lui de compa- siune, onestitate gi excelenld in tot ceea ce f5cea". Aqa cE nu e de mirare ci eu, ca atafla altii, l-am venerat. Foarte deweme, atat de demult incAt nici nu-mi amin- tesc cAnd a fost asta, mama $i tata mi-au spus cd eu fusesem adoptat (sau,,ales", cum s-au exprimat ei, pentru cd, m-au [s8l DovADALUMITDEDINcoLo asigurat ei, au $tiut din clipa in care m-au vdzut cd sunt copilul lor). Nu erau piringii mei biologici, dar m-au iubit cu ardoare, de parcd ag fi fost carne din carnea qi sdnge din sAngele lor. Am crescut gtiind ci fusesem adoptat in apri- Iie 1954, la vdrsta de patm luni, gi ci mama mea biologicd a\usese gaisprezece ani - elevd in anul doi Ia liceu _ neci_ sdtoritd cAnd md niscuse, in lg53. prietenul ei, elev in ultimul an de liceu, fdri nicio perspecdve imediatd de a fi capabil sd trtretind un copil, a fost gi el de acord sd md dea, cu toate cd niciunul dintre ei nu ar fi lrrt asta. Am aflat aceste lucruri atat de deweme, incdt deveniserd parte din cine eram, la fel de acceptat gi de indiscutabil ca qi culoarea neagrd-ticiune a pdrului meu qi faptul c5-mi pliceau hamburgerii qi nu-mi pldcea conopida. I-am iubit pe pdrinlii mei adoptivi la fel de mult cum i-ag fi iubit daci erau rude de sdnge, iar ei au avut in mod clar pentru mine aceleagi sentimente. Sora.mea mai mare, Jean, a fost $i ea adoptati" d.ar la cinci luui dupd ce m-au adoptat pe mine, uurma a reugit sd dea ea insiqi na$tere unui copil. A ndscut o fetifd - sora mea Betsy - gi, dupd cinci ani, pe phyllis, sora noastrd cea mai mici. Frecum se vede, eram fra$ in toatd puterea cuvdntului. $tiam ci, indiferent de unde venisem, eu eram fratele lor, iar ele erau sulorile mele. Am crescut intr-o familie care nu doar m-a iubit, dar totodatd a crezut in mine gi mi-a sprijinit visurile. Inclusiv visul care a pus stdpanire pe mine in liceu gi nu mi-a mai dat pace pAnd cdnd nu l-am realizat: si fiu neurochirurg ca tatil meu. Nu m-am mai gAndit la adopfle in anii de colegiu gi de facultate - cel puqin nu la suprafate. Am incercat totu$i de mai multe ori la Societatea Ciminul pentru Copii din Carolina de Nord, ca sd intreb daci mama mea igi manifestase intere- sul pentru o reunire. Dar Carolina de Nord avea printre cele mai stricte legi cu privire la pdstrarea anonimitdfii copiilor adoptali gi a pdrinlilor lor biologici, chiar $i arunci cAnd in- cercau cu disperare si se regdseascd. pe c6nd md apropiam de varsta de treizeci de ani, m-am gAndit tot mai putin la ches- tiune. Iar dupi ce am cunoscut-o pe Holley qi am pus bazele F, I r propriei noastre familii, problema s-a indepdrtat $i mai mult de mintea mea. Sau gi mai adAnc in mintea mea. in 1999, cdnd avea 12 ani qi incd locuia in Massachusetts, Eben tV a fost implicat trtr-un proiect legat de arborele ge- nealogic al familiei, la $coala Charles River, unde era tr clasa a Sasea. $tia cd fusesem adoptat gi, prin urmare, cd avea rude directe pe planetd pe care nu le cunogtea nici personal gi nici mdcar dupd nume. Proiectul a declanEat in el o curiozitate profund5, pe care, pAnd in acel moment, nu $tiuse cd o are. M-a intrebat dacd a$ putea sd-i gisesc pe pdrinfii mei biologici. I-am spus cd, de-a lungul anilor, md ocupasem ocazional de problemd, contactandu-i pe cei de la Societatea Cdminul pentru Copii din Carolina de Nord qi i'trtrebdndu-i dacd aveau weo veste. Daci mama sau tatdl meu biologic voia si intre in contact cu mine, societatea ar fi gtiut. Dar nu primisem nicio veste de la ei. Nu cd asta m-ar fi deranjat. ,,Este cdt se poate de firesc intr-o imprejurare ca asta", i-am spus lui Eben. ,,Nu irseam- nd cI mama mea de na$tere nu md iubeqte sau cd nu te-ar iubi dacd te-ar vedea weodatd. Dar nu wea asta, cel mai pro- babil pentru cd simte cd eu qi cu tine avem propria noastri familie, iar ea nu wea sd se a$eze tr calea acestui lucru." Totuqi, Eben nu s-a dat bdrut, aqa cd in cele din urmi m-am gAndit si-i fac pe plac qi sd-i scriu unei asistente so- ciale de la Cdminul pentru Copii, Betty, care mi mai ajutase cu solicitfuile precedente. Dupd cAteva sdptimdni, intr-o dupd-amiazd cu ninsoare de vineri, in luna februarie 2000, Eben IV gi cu mine mergeam cu maqina de la Boston pAnd in Maine pentru un weekend la schi, cdnd mi-am amin- tit cd trebuia sd-i dau un telefon lui Betty, ca sd vid ce se mai intAmplase intre timp. Am sunat-o de pe celular, iar ea mi-a rdspuns. - Ei bine, de fapt, a spus ea, chiar anr vegti. Stati pe un scaun? Chiar eram a$ezat pe un scaun, lucru pe care i l-am spus, omitand aminuntul cd in acelaqi timp conduceam magina prin viscol. t Go I DovADALUMrrDEDrNcoLo I I I I I { - Domnule doctor, se pare ci pfuintii dumneavoastrd . biologici s-au cdsdtorit. Inima a inceput sd-mi batd tare in piept, iar drumul din fala mea a devenit dintr-odatd ireal gi indepdrtat. Deqi gtiu_ sem cd pdrintii mei fuseserd iubiti, intotdeauna imi inchipui_ sem cd, dupl ce m-au cedat, viefilor lor se indreptaseri in direclii diferite. Instantaneu, in minte mi_a apdrut o imagine in care ii vedeam pe pdrintii mei qi o casd pe care gi_o ficu_ serd undeva. O casd despre care nu aflasem niciodati. O casd unde... nu era locul meu. Betty mi-a intrerupt girul gdndurilor: - Domnule doctor? - Da, am rdspuns incet. Sunt aici. - Mai e ceva. Spre nedumerirea lui Eben, am tras magina pe marginea qoselei gi i-am zis lui Betry se-mi spund tot. - Pdrintii dumneavoastri au mai avut trei copii. Doud surori gi un frate. Am luat legdtura cu sora cea mai mare, care mi-a spus cd sora dumneavoastrd mai mici a murit cu doi ani tr urm5. perintii sunt incd indureragi de pierderea suferitd. - Deci asta inseamnd...? am intrebat dupd o lungd pauzd, in continuare amortit, receptand totul fdri sd fiu in ituiu .r, adevdrat sd procesez weo parte din ceea ce receptam. - imi pare rdu, domnule doctor, dar, da - inseamnd cd refuzd cererea dumneavoastrd de contact. Eben s-a foit in scaunul din spatele meu, evident con_ $tient cd tocmai se intAmplase ceva important, dar neqtiind despre ce era vorba. - Ce este, tatd? a intrebat el dupd ce am inchis convorbirea. - Nimic, am spus. Agentia inci nu qtie multe, dar se ocu_ pd de problemd. Poate mai terziu. poate... Dar glasul mi-a pierit. Afard, furtuna se intelea cu ade_ varat. Abia puteam vedea la o sutd de paEi in pddurea albd gi joasd care se intindea p6nd departe de jur-imprejur. Am bigat maqina in vitezd, m-am uitat atent in retrovizor si am revenit pe gosea. E . Lr i \t intr-o clipd, toati imaginea pe care o aveam despre mine se schimbase complet. Dupd acel telefon eram, fireqte, in continuare tot ce fusesem gi furainte: incd om de $tiinte, inca doctor, inc[ tatd qi incd sot. Dar, in acelagi timp, md simfeam, pentru prima oard in via!5, ca un orfan. Cineva care fusese dat. Cineva care era mai puqin de sutd la sutl dorit. Niciodatd, inainte de acea convorbire telefonici, nu mi gAndisem cu adevirat la mine in acest fel - ca la cineva care fusese despdrtit de sursa lui. Niciodatd nu md definisem in contextul a ceva pe care-l pierdusem qi nu-l mai puteam recAgtiga niciodatd. Dar, deodatd, era singurul lucru despre mine insumi pe care-l puteam vedea. in urmdtoarele luni, un ocean de tristele s-a deschis inld- untrul meu: o tristete care ameninta sd inunde'qi sd scufunde tot ceea ce Unea de viala mea gi pe care muncisem din greu sd-l creez pdnd in acel moment. Starea era inrdutdlitd de incapacitatea mea de a ajunge la esenta a ceea ce cauza situafia. Mi lovisem qi inainte de pro- bleme - neajunsuri, aga fllm le vedeam eu - gi le corecta- sem. in facultate gi la inceputul carierei de chirurg, de exem- plu, fdcusem parte dintr-o culturi in care consumul zdravdn de alcool, in circumstante adecvate, era privit cu un zAmbet ingdduitor. Dar, in 1991, am inceput si observ cd agteptam parcd pugin prea neribddtor ziua mea liberd gi bduturile care o insoteau. Am decis cd sosise momentul sd furcetez cu totul sd mai beau alcool. N-a fost cAtugi de pulin simplu - ajun- sesem si md bazez pe eliberarea oferitd de orele acelea libere mai mult decAt imi dddusem seama - gi am reugit sf, trec de acele prime zile de abstinenld doar cu ajutorul familiei. Aga irncdt iatd-mi confruntat cu o alti problemd, in care doar pe mine puteam sd dau vina. Puteam sd primesc ajutor ca s-o rezolv, dacd hotdram sd-l cer. De ce nu puteam s-o curm de la riddcini? Pur qi simplu, nu mi se pdrea corect ca o infor- matie despre trecutul meu - ceva asupra c5ruia nu aveam absolut niciun control - sd md poate determina sd deraiez totalmente, atAt emo{ional, cAt qi profesional. A+a cd m-am luptat. $i am vdzut, nevenindu-mi s5-mi cred ochilor, cum rolurile mele de doctor, tate $i sof deveneau [o- DovADA LUMrr DE DrNCoLo tot mai dificil de indeplinit. Vdzdnd cd nu eram fur starea mea cea mai buni, Holley a solicitat niqte qedinle de consiliere maritali. Degi nu inlelegea decdt pargial care era cauza, m-a iertat pentru cdderea in acest put al disperdrii gi a fdcut tot ce-a purut ca sd md tragi afard din el. Depresia a atut rami- ficalii gi in munca mea. Desigw, pdrintll mei erau la curent cu aceastd schimbare Si, cu toate cI gtiam cd gi ei md iertaserd, md ucidea faptul ci ircepusem sd bat pasul pe loc in cariera mea de neurochirurg - $i tot ce puteau ei sd facd era si privesc de pe margine. Fdrd participarea mea, familia nu avea cum sd md ajute. $i, in sfArqit, vedeam cum aceasti noud tristetre a expus, apoi a dat la o parte, altceva: ultima mea sperantd, pe jumd- tate recunoscutd, ci exista un element personal in univers - o forti dincolo de cele gtiin(ifice pe care petrecusem atatia ani ca sd le studiez. in termeni mai pugin clinici, mi-a spulbe- rat ultima convingere cd ar putea exista o Fiinli de un anume fel acolo, care sd md iubeascd gi cdreia si-i pese de mine cu adevirat - gi cd rugdciunile mele ar putea fi auzite gi chiar implinite. Dupd acea convorbire telefonicd din timpul visco- lului, noliunea de Dumnezeu personal gi iubitor - dreptul meu prin na$tere, furtr-o oarecare mdsurd, ca membru prac- ticant al unei culturi care il privea pe Dumnezeu cu sincerd seriozitate - a dispdrut complet. Exista weo fo4i sau inteligenfd care sd aibl grijd de noi toti? Cui ii pdsa de oameni intr-o manierd cu adevirat iubitoare? Era o surprizd sd fiu, in sfdrgit, nevoit sd recunosc ci, in pofida intregii mele pregitiri gi experien[e medicale, eram in mod clar incd interesat intens, chiar dacd in secret, de aceastd intrebare, exact la fel cum fusesem mult mai interesat decAt realizasem weodati de chestiunea pdringilor mei biologici. Din nefericire, rdspunsul la intrebarea dacd exista o astfel de Fiinli era acelagi ca rdspunsul la htrebarea daci pdrin- tii mei biologici iqi vor redeschide weodatd vielile gi inimile pentru mine. Iar acel risfiuns era nu. aceastd chestiune, $i i-am trimis-o lui Betty, de la Societatea Caminul pentru Copii din Carolina de Nord, cu rugimintea s-o transmitl mai departe. Dragd sord, Sunt interesat sd comunic cu tine, cu fratele nostru qi cu pdrinlii no$tri. Dupd o lungd discufie cu surorile din familia mea adoptivi qi cu mama despre acest lucru, sprijinul qi interesul lor mi-au reaprins dorin{a de a gti mai multe despre familia mea biologicd. Cei doi fii ai mei, de 9 gi 19 ani, sunt interesafi de linia lor ereditard. Noi trei gi solia mea ti-am fi recunoscitori pentru orice informafie pe care ai wea sI ne-o irnpdrtd- gegti. Pe mine, de exemplu, m-ar interesa sd gtiu despre pdringii mei biologici ce fel de viald au dus din tinerele qi pAnd acum. Ce obiecte de interes gi ce personalit5li aveti cu totii? Tinand cont cd imbdtrAnim cu tofii, speranta mea este si-i intdlnesc cur6nd. Putem sd cddem impreund de acord asupra aranjamentelor. Afld, te rog, cd am tot respectul pentru gradul de discrelie pe care ei doresc sd-l pdstreze. Am avut parte de niqte pfuinti adoptivi minunati qi apreciez decizia pe care pdringii mei biologici au luat-o in tinerele. hrteresul meu este sincer gi receptiv la orice limitid consideri ei cd ar fi necesare. Apreciez profund faptul cd te vei gdndi la aceaste chestiune. Cu cea mai mare sinceritate, Fratele tdu mai mare Dupd cdteva sdptimdni, am primit o scrisoare de la Societatea C5minul pentru Copii. Era de la sora mea biologicd. ,,Da, ne-ar pldcea sd te cunoagtem", a scris ea. Legea statu- lui Carolina de Nord ii interzicea sd-gi dezvdluie fali de mine orice informa[ie de identificare, dar, ocolind acei parametri, ea mi-a dat pfimd set de indicii reale despre familia mea biolo- gicd pe care n-o cunoscusem niciodati. O bund parte din urmitorii gapte ani, cariera mea gi viala de familie au continuat sd aibd de suferit. Mdte weme, oamenii din jurul meu - chiar qi cei mai apropiati de mine - nu erau siguri ce amrme provoca acea problemd. Dar treptat - ca urmare a unor rematci pe care le fdceam aproaie in treacdt - Holley gi surorile mele au pus laolaltd piesele. in cele din urmd, in timpul unei plimbdri foarte matinale pe o plajd din Carolina de Sud, in timpul unei vacante cu familia, in iulie 2007, Betsy Si Phyllis au adus in discuqie subiectul. - Te-ai gdndit sd le mai scrii o scrisoare pdrin$lor tii bio- logici? a intrebat Phyllis. - Da, a rispuns Betsy. E posibil ca lucrurile sd se fi schim- bat intre timp, nu se qtie niciodatd. Betsy ne spusese de curAnd ci se gAndea sd adopte qi ea un copil, aqa ci n-am fost cu totul suprins cd subiectul fusese pus in disculie. Dar, in acelagi timp, reaclia mea imediatl - mentald, nu verbald - a fost: Oh, nu, iar?lW-am amintit de abisul imens care s-a cdscat sub mine dupd respingerea de care avusesem parte cu $apte ani in urmd. Dar gtiam cd Betsy qi Phyllis erau bine intentionate. $tiau cd sufdr, in sfdrqit iqi ddduserd searna qi de ce, gi voiau - pe bund dreptate - ca eu sd ies din inertie gi si trcerc sd rezolv problema. M-au asi- gurat ce vor parcruge drumul acesta cu mine - cd nu voi mai face aceastd cdldtorie singur, a$a cum fdcusem inainte. Eram o echipd. AEa cd, la inceputul lui august 2007, i-am scris o scrisoa- re anonimd surorii mele biologice, cerberul portii de acces la [A ] DovADA LUMrr DE DrNcoLo toatd noaptea. Lui Richard ii pldceau $tiinta qi astronomia gi mai tArziu mi-a spus cd Jupiter se afla in opozi[ie in acea noapte Ei ci nu va mai fi atAt de strdlucitor timp de aproape noud ani. in acel interval de timp, multe lucruri s-au intam- plat in vie[ile noastre, inclusiv na$terea a inci doi copii. Dar in acel moment nu md gAndeam decdt la ce frumos $i strdlu- citor era Regele Planetelor, care ne veghea din inalt. in timp ce intra in foaierul spitalului, un gAnd magic i-a venit in minte. in general, fetele erau internate la Cdminul Crittenden timp de doud sdptf,mdni dupd ce ndgteau bebelu- gii, dupd care se duceau acasd qi-gi reluau vielile din punctul in care rimiseseri. Daci intr-adevdr ndgtea in noaptea aceea, ea gi cu mine puteam sd ajungem acasd de Crdciun - dacd intr-adevdr o externau dupd doud sdptimdni. Ce miracol per- fect ar fi fost: sd mi aducd acasd in ziua de Crdciun. - Doctorul Crawford abia ieqise de la o na$tere gi ardta teribil de obosit, mi-a povestit Ann. Mi-a pus peste fali un tifon inmuiat in eter, ca sd-mi u$ureze durerea, aqa cd ea era doar semicon$tiente cand, in sfArqit, laZ:42 diminea[a, cu o ultimd Si mare forlare, a dat naEtere primului ei copil. Ann mi-a spus cd voia atAt de mult sd md strAngd in brale qi sd md mdngAie Ei cd nu avea sd uite niciodati cum imi auzea tipetele pdnd cdnd au doborAt-o in sfdrgit istoveala gi eterul. in urmdtoarele patm ore, mai intAi Marte, apoi Saturn, Mercur gi ir sfArgit strdlucitoarea Venus s-au ridicat pe cer inspre est ca si md intdmpin6 in aceastd lume. intre timp, Ann a dormit mai profund dec6t o ficuse in ultimele luni. Sora a trezit-o inainte de rdsdritul soarelui. - Vreau sd-[i prezint pe cineva, i-a spus ea voioasd qi m-a prezentat pe mine, inflgurat intr-o pituricd de culoarea cerului, astfel incat si md poatd admira. - Toate infirmierele erau de acord cd tu erai cel mai frumos copil din i:rtregul salon de nou-ndsculi. Nu-mi mai incdpeamin piele de mAndrie. OricAt de mult ar fi vmt Ann sd md pdstreze, curAnd a in- teles realitatea crudd ci nu avea cum. Richard visa sd ajungi CAnd mi-a spus ci tat5l meu biologic fusese aviator in VJetnam, pur gi simplu m-a dat pe spate: nu era de mirare cd intotdeauna imi pldcuse sd sar din avioane gi sd zbor cu planoarele. Am fost in continuare uluit si aflu cd tatdl meu fdcuse un stagiu de pregltire ca astronaut la NASA in timpul misiunilor Apollo de la mijlocul anilor 1960 (9i eu luasem in calcul sd md pregitesc ca specialist de misiune pe o navetd spatiald h 1983). Ulterior, tatilmeu biologic a lucrat ca pilot de linie aeriani pentru Pan Am gi Delta. in octombrie 2OO7, mi-am cunosot in sfArgit pdrin$i bio- Iogici, Ann qi Richard, qi fralii mei de sdnge, Kathy gi David. Ann mi-a relatat cu toate aminuntele cum, in 1953, a petre- cut trei luni Ia Cdminul pentru mame necdsdto.rite Florence Crittenden, situat l6ngi Spitalul Memorial din Charlotte. Toate fetele de acolo aveau nume de cod gi, pentru cd hdrd- gise istoria Americii, mama iqi alesese Virgina Dare - numele primului copil al colonigtilor englezi ndscut in Lumea Noui. Majoritatea fetelor ii ziceau Dare. La gaisprezece ani, era cea mai tenfue fatd de acolo. Mi-a spus cd tatdl ei fusese dispus sd facd orice ca sd o ajute cdnd aflase despre ,,necazul" ei. Dacd ar fi fost nevoie, era dispus sd se mute de acolo cu intreaga familie. Fusese Somer o weme, gi venirea pe lume a unui bebelug ar fi tr- semnat o mare povard financiard, ca sd nu mai vorbim despre celelalte probleme. Un prieten apropiat de-al lui ii vorbise chiar de un doctor pe care-l cuno$tea din Dillon, Carolina de Sud, care putea ,,sd aranjeze lucrurile". Dar mama ei n-a wut si audi de a$a ceva. Ann mi-a spus cum se uitase la stelele care licdreau nebu- neste pe cer in rafalele de vdnt ale unui val de frig proaspdt sosit furtr-o noapte geroasi de decembrie din 1953 - cum strdbdtuse strdzile pustii sub norii rdzlefi qi fugari. Dorise de data asta sd fie singurd, avdnd drept companie doar luna, stelele Ei pe mine - copilul ce avea sd se nasci in curAnd. - Luna noui se vedea la joasd indlflme spre vest. Jupiter cel strilucitor tocmai se in5lla, ca si vegheze asupra noastrl I 66 i DOVADALUMIIDEDINCOLO indiferent ce-a$ spune, dar sim[eam cd igi datorez o explica- tie. Te-am qinut strdns in brale pentru ultima oard, te-am pu- pat pe urechi, pe piept gi pe fald qi te-am mdngdiat cu drag. imi amintesc de parc-ar fi fost ieri cum am tras aer adAnc ir piept, fiindu-mi drag sd simt minunata aromd de bebelug proaspdt imbdiat. - Ji-am rostit numele de botez qi am spus: ,,Te iubesc nespus de mult, atat de mult cd nu vei $ti niciodatd. gi-am sd te iubesc mereu, pdnd cAnd voi inchide ochii". pe urmd, am zis: ,,Doamne, te rog si-i spui cdt de mult este iubit. Ce il iubesc qi-l voi iubi mereu". Dar n-aveam de unde sd qtiu dacd rugdciunea mea va primi un rdspuns. in anil cincizeci, formalitdlile pentru adopqie erau definitive gi foarte secre- te. Nu puteai sd mai dai inapoi, nu puteai sd dai explicalii. Uneori, datele de nagtere erau schimbate in registre tocmai ca sd impiedice incercirile oricui de a descoperi adevdrul despre originile weunui copil. Nu era nimic ldsat la voia intAmplirii. Acordurile erau protejate de legi aspre ale statului. Legea im- punea sd uigi ci se intdmplase weodatd qi sd-{i vezi de viala ta. $i, dacd era posibil, sd invegi de pe urma acelei intampldri. - Te-am sdrutat pentru ultima oard, dupi care te-am ldsat cu bldndeqe in pdtug. Te-am infdqurat in pdturica ta albastrd, m-am uitat pentru o ultimd datd la ochii tdi albag- tri, apoi mi-am sdrutat degetul $i ti-am atins fruntea cu el. ,,Adio, Richard Michael. Te iubesc!" - au fost ultimele cuvinte pe care [i le-am spus, cel putin pentru o jumdtate de secol. Ann mi-a spus apoi c5, dupd ce ea qi Richard s-au cd- sdtorit $i au venit pe lume restul copiilor, a devenit tot mai preocupatd sd afle ce se tntdmplase cu mine. pe ldngd faprul cd fusese aviator in marina rnilitard qi pilot de linie, Richard era gi avocat, iar Ann s-a gAndit ci asta il indreptdlea sd-mi descopere identitatea de adoplie. Dar Richard era prea corect ca sd incalce contractul de adopqie incheiat in 1954 9i s-a tinut departe de chestiune. La inceputul anilor 1920, cAnd rdzboiul din Vietnam era incd in toi, Ann nu putea sd-gi scoa- td din minte data naEterii mele. Urma sd implinesc noudspre- zece ani in decembrie 1972. Urma sd fiu trimis pe front? gi l *l la colegiu, dar visurile acelea nu imi dddeau de mdncare. Probabil cd am simlit suferinla lui Ann, pentru cd am incetat si mdndnc. in a unsprezecea zi, am fost internat cu diagnos- ticul cd ,,nu reugeam cd cresc in greutate", iar primul meu Crdciun Ei urmltoarele noud zile le-am petrecut in spitalul din Charlotte. Dupi ce m-a internat la spital, Ann a mers cu autobuzul spre nord, ajungdnd dupd doud ore in orSgelul ei natal. $i-a petrecut Crlciunul cu pdrinlii, surorile qi prietenii, pe care nu-i mai vdzuse de trei luni. Toate acestea fdrd mine. PAnd cAnd am inceput sd mdnAnc din nou, viata mea separatd iqi vedea de drumul ei. Ann simlea cd pierde con- trolul gi cd nu ii vor permite sd md pdstreze. C6nd a sunat la spital imediat dupd Anul Nou, i s-a spus cd fusesem trimis la Societatea Cdminul pentru Copii din Greensboro. - Te-au trimis cu un voluntar? Ce nedrept! a spus ea. Urmltoarele trei luni le-am petrecut intr-un dormitor mare aldturi de alli bebelugi ale cdror mame nu puteau sd-i pdstreze. Pdtutul meu era la primul etaj al unei case victorie- ne albdstriu-cenugie, care fusese donati societdtii. ,,A fost un loc foarte pldcut pentru prima ta cdsu{d", mi-a spus Ann rAzAnd, ,,cu toate cd in principal era un dormitor pentru be- belugi". in urmdtoarele cdteva luni, Ann a fdcut de weo qase ori drumul de trei ore cu autobuzul ca sd md viziteze. incer- cAnd cu disperare sd pund la cale un plan cu ajutorul cdruia sd md pdstreze lAngd ea. Odatd a venit cu mama ei qi altd datd cu Richard (cu toate cd infirmierele i-au dat voie sd md vadd doar prin geam - nu l-au ldsat sd intre tn aceeaqi incipere gi, desigur, nici sd md lind in brate). Dar spre sfArqitul lui martie, devenise limpede cd lucrurile nu mergeau in sensul dorit de ea. Trebuia sd renunfe la mine. Ea qi mama ei au luat autobuzul spre Greensboro pentru ultima date. - Simleam nevoia sd te 1in in braqe, sd mi uit in ochii tdi qi sd incerc s[-1i e>'plic tofirl, mi-a spus Ann. gtiam cd tu doar ai sd chicotegti qi-ai sd gdngureqti, c-ai sd faci balonage la guri!5, cum fac toti bebelu$ii, gi-o sd scoli sunete pldcute f6il DovADA Lur\flr DE DrNcoLo care, am ajuns sd aflu in sfArqit, fuseserd caracterizali de ace- eagi suferin[d grqznici gi pentm pdrintii mei biologici cum fuseserd Si pentru mine. Era o singurd rani care nu se ldsa vindecati: pierderea, cu zece ani fur urmd, in 1988, a surorii mele biologice Betsy (da, acelagi nume cu al uneia dintre surorile mele din familia adoptivd qi amdndoui fuseseri cdsdtorite cu birbali pe care-i chema Rob, dar asta e alte poveste). Toatd lumea mi-a spus cd avusese un suflet mare. CAnd nu lucra Ia centrul de crizd pentru violuri, unde-gi petrecea majoritatea timpului, de re- guli putea fi gdsiti hinind 9i ingrijind o menajerie de cAini qi pisici fdrd stipAni. ,,Un adevirat inger", a spus despre ea Ann. Kathy mi-a promis c6-mi va trimite o pozd de-a ei. Betsy s-a luptat cu alcoolul, a$a cum fdcusem qi eu, qi, aflAnd de dispa- rifia ei, alimentati in parte gi de acele lupte, mi-am dat seama incd o datd ce noroc avusesem cd-mi rezolvasem problema. TA4jeam s-o intdlnesc pe Betsy, s-o liniqtesc - si-i spun cd rlnile se pot vindeca Ei cd totul va fi ih reguli. Pentm cS, in mod destul de ciudat, intalnirea cu fa- milia mea biologicd a fost prima dati in viala mea cdnd am simtit cd lucrurile erau,intr-adevdr, cumva, in reguli. Familia conteazd, iar eu mi-am recdpdtat-o pe-a mea - in cea mai mare parte. A fost prima nea leclie despre cAt de plofund poate vindeca viala cuiva, tr moduri nea$teptate, cunoagterea originilor. Faptul cd am $tiut de unde veneam, originile mele biolo- gice, mi-a permis sd vdd gi sd accept lucruri din mine pe care nu visasem niciodatd cd voi fi in stare sd le accept. intAlnirea cu ei mi-a permis sd scap, in sfArqit, de. gusp_i-cjunea sdcditoa- re pe care o purtasem in mine fdrS.micar sd o conqtientizez: suspiciunea cd, indiferent de unde provenearn, din.purct.de vedere biologic, nu fusesem iubil Silngfijit. in mod subcon- qtient, crezusem cd nu meritasem sd fiu iubit gi nici mdcar sd exist. Descoperirea faptului ci fusesem iubit, incd de la hceputul inceputului, a inceput sd md vindece in cel mai pro- fund mod imaginabil. Am sim(it o implinire pe care nu o mai cunoscusem pdni atunci. dacd eram trimis, ce avea si se aleagi de mine acolo? incd de la inceput, planul meu fusese sd md inrolez in marina mili- tard 9i sd zbor. Vederea mea era 20lI0O, iar Fotele Aeriene cereau sd ai 20/20 fdrd corecEii optice. Prin oraq se spunea cd cei de la marini ii primeau qi pe aceia dintre noi care aveau 20/100 ca sd-i trvele sd piloteze. in orice caz, tocmai atunci a inceput diminuarea eforturilor de rizboi pentru Vietnam, aga cd n-am mai ajuns sd md inrolez. in schimb, m-am dus la facultatea de medicind. Dar Ann nu a $tiut nimic din toate astea. in primdvara lui 1973, au vdzut la televizor cum prizo- nierii de rdzboi supraviefuitori de la ,,Hanoi Hilton" debarcau din avioanele revenite din Vietnamul de Nord. Au fost extrem de indureraqi cdnd au vdzut cI piloli dispirutlpe care-i cu- nogteau, mai bine de jumitate din clasa de la marina militard unde fusese gi Richard, nu s-au dat jos din avioane, iar lui Ann i-a intrat in cap cd gi eu aq fi purut fi ucis acolo. Odatd intratd in minte, imaginea a refuzat sI mai dispard gi ani de zile a fost convinsd ci avusesem o moarte infiord- toare in lanurile de orez din Vietnam. Firi doar gi poate cd ar fi fost foarte surprinsd dacd ar fi qtiut cd, la acea weme, eram la doar cAliva kilometri distant5 de ea in Chapel Hill! in vara lui 2008, m-am intdlrrit cu tatdl meu biologic, cu fratele lui, Bob, qi cumnatul lui, pe care-l chema tot Bob, la Litchfield Beach, Carolina de Sud. Fratele Bob era decorat ir cadrul marinei militare in Rdzboiul din Coreea gi pilot de testare la China Lake (centrul de testiri pentru armament al marinei militare din degertul Californiei, unde a contri- buit la perfeclionarea sistemului de rachete Sidewinder qi a pilotat pe avioane F-104 Starfighter). intre timp, crunna- tul lui Richard, Bob, a stabilit un record de vitezi in timpul Operafiunii Sun Run din 1957, un record de gtafetd cir- cumglobal pe avioane de vdndtoare F-101 Voodoo, ,,intrecdnd tn vitezi soarele" i:r timp ce trconjurau pimdntul cu o vitezi medie de aproape 1 700 de kilometri pe ord. Pentru mine a fost ca o Sdpt[mAnd a intoarcerii acasd. Acele intdlniri cu piringii mei biologici au anuntat sfdrqitul a ceea ce ajunsesem sd consider Anii mei de Negtiinli. Ani | 70 | DovADALUMTTDEDTNCoLo Nu a fost, totugi, singura descoperire din aceastd categorie pe care aveam s-o fac. Cealaltd intrebare despre care crezu- sem ca primise un rdspuns in ziua aceea cu Eben in maEind - intrebarea daca existl cu adevdrat un Dumnezeu iubitor - rdmAnea in picioare, iar rdspunsul din mintea mea continua sd fie negativ. Abia cdnd am petrecut Eapte zile in comd am revenit la acea intrebare. Am descoperit de asemenea un rAspuns cu t ot ul nea$t ept at . . . aA \-1, DovADA LUM' DE DrNcoLo Ceva trdgea de mine. Nu ca atunci cAnd cineva te apucd de bra1, ci ceva mai subtil, mai pu{in fizic. Era cam ca atunci cAnd soarele se ascunde dupd un nor qi simli cum, ca o reac- tie, starea ta sufleteascd se schimbe instantaneu. Md indepdrtam acum de Esenla. intunecimea sa neagrd Ei luminoasd totodatd se pierdea ire peisajul verde al Porlii, cu priveligtea ei care i1i lua ochii. Privind in jos, am vdzut din nou sdtenii, copacii, rAurile scanteietoare gi cascadele, precum Ei arcul de fdpruri angelice de deasupra. insolitoarea mea era gi ea acolo. Fusese in preajmd tot timpul, firegte, de-a lungul cdlStoriei mele in Esenld, sub forma acelui glob de lumind. Dar acum se afla, incd o datd, in formd umand. Purta aceeagi rochie frumoasd qi, vdzAnd-o din nou, m-am simtit ca ul copil rdtdcit intr-un oraq imens gi str5in Ei care brusc intAlneqte un chip familiar. Ce dar deose- bit era! - i1i vom ardta multe lucruri, dar te vei furtoarce. Acest mesaj, transmis mie fdrd cuvinte la intrarea in intu- necimea Esentei, mi-a revenit in minte acum. De asemenea, acum inlelegeam ,,unde" anume md voi intoarce. in TdrAmul Vederii cu Ochi de Rdmd, unde imi incepusem odi seea. Dar de data asta era diferit. Cobordnd in intuneric cu cu- noa$terea deplind a ceea ce se afla deasupra ei, nu mai sim- {eam trepida[ia pe care o alusesem cAnd fusesem prima oard aici. Pe cAnd muzica glorioasd a Porlii se pierdea in depdrtare, iar bubuitul pulsatoriu al tdrAmului de jos revenea, am auzit !n lumile de deasupra, amjescoperit eu incetul cu ince- nrl, Eid$i-Si;[.Si._-$g&*hil sd te gAndeEti lg*qgya sunt tot ceea ce.ai nevoie ca sf,Iemi$tispre.acel ceva. Gdndindu-md la Melodia Rotitoare, am fdcut-o sd apard, iar c6nd am tAnjit dupd lumile de 2s, am qi ajuns acolo. Cu cit.deveneamgrai taE iUarizaf culumea.de stus,.cu atat mai uqor imi yenearsi tevin la ea. in timpul pe care l-am petrecut in afara corpu- lui meu, am parcurs de nenumlrate ori calea aceasta intre intunericul mAlos al Teramdui Vederii cu Ochi de Rdmi qi strdlucirea verde a Porlii qi i:r intunericul negru, dar sfAnt, al Esentei. De cAte ori, nu pot se spun exact - din nou, pentru cd timpul, aga cum era el acolo, nu se translateazi in con- ceptia despre timp pe care o avem aici, pe pdmdnt. Dar, de fiecare datd cAnd ajungeam lA Esenti, pitmndeam mai adAnc decdtinainte $i raminvatal qai multe lucnui, in modul fdrd cuSnte, mai mult decAt verbal, in c,gre sunt cgmunicate toate lucrurile i:r lumile de deasupra celei in care trdim. Asta nu inseamni cd am vdzut ceva precum intregul univers, nici in prima mea cdldtorie de la Vederea cu Ochi de RAmd in sus, spre Esentrd, nici in cele care au urmat. De fapt, umrl dintre a{glffUfile care mi se transmiteau de fieiire datd cAnd md intorceam in Esenli era cd. af.fiimnpsibtl.s.d mteLeg.tot ceea.ge existd - fie]arura fizicdivizibild, fie cea (mult, mult mai cuprinzdtoare) spirituali/invizibili, ca sd nu mai vorbim despre qg3jfn0fuatele altq universuri care existd sau au existat weodatd. Dar nimic din toate astea nu conta, penu:u ci deja fuse- sem invilat acel Iucru - singurul lucru - care, intr-o ultimd analizi, conteazi cu adevdrat. Primisem, initial, aceastd cunoa$tere de la adorabilul meu companion de pe aripa de fluture, lq prima mea uatr.are irrPoarld. F.fa atcltuit din trei p5rli qi, ca si mai fac o trcercare de a-l formula ir cuvinte (pentm ci, firegte, inigial a fost transmis fdrd cuvinte), ar suna cam a$a: Egti iubit $i prptuit. Nu ai de ce sd te temi. Nu ai cum sd faci nimic greEit. gi vdzut aceste lucruri a$a cum un adult vede un loc de care cAndva a fost inspdimdntat, dar de care acum nu ii mai este fricd. intunecimea gi bezna, fepJe care apdreau gi dispdreau, ridicinile ca nigte artere care coborau de sus, nu md mai ingrozeau acum, pentru cd am inleles - in modul lipsit de cuvinte ir care inlelegeam totul in acele momente - cA nu mai aparlineam de acest loc, ci doar il vizitam. Dar de ce il vizitam rlin nou? R{splrnsul a sosit in acelagi mod instantanzu gi nonverbal in care imi fuseserd transmise rispunsurile in lumea strdluci- toare de deasupra. Aceastd intreagi aventuri, am inceput eu sd inleleg, eJg uq fel de tur - un fel de privire de ansamblu asupra laturii invizibile, spirituale a existentei $i, ca toate tururile serioase, includea toate etajele gi toate'nivelurile. OdaH revenind in tar.Amul inferior, c3priqiile timpului din aceste lumi de dincolo de ceea ce $tiam despre acest pdmAnt au continuat si se mentrind. Ca sd vd faceli o micd - chiar foarte micd - idee despre senzatia avutd, genditi-ve la cum se deruleazd timpul in vise. intr-un vis, ,,inainte" qi ,,dupi" devin noliuni furgelitoare. Pogi sd fii furtr-o parte a visului qi sd qtii ce urmeaz6, chiar daci nu l-ai trdit incd. ,,Timpul" meu de acolo era ceva asemdndtor - degi ar mai trebui sd adaug cI ceea ce mi s-a intAmplat Uu*ayea nimis din confuzia de nepdtruns a viselor noastre terestre, exceptand primele faze, cAnd inci mi mai aflam in lumea de jos. Cat de mult am stat acolo de data asta? Iare$i nu am idee cu adevdrat - nicio modalitate de evaluare. Dar gtiu ci, dupd ce am revenit in tirdmul de jos, mi-a luat mult timp si descopdr ci, de fapt, ev.qan un oarecare control asupra cursului meu - cd nu mai eram prins in capcana acestei Iumi de jos. gg un-e"tof! co-ncertat, puteam si urc iar spre planurile superioare. La un moment dat, in adAncurile intunecate, am constatat g31;Fl dorgsS.sd revind Melodia Rotitoare. DUpd ce m-am chinuit, inilial, si-mi amintesc notele, muzica splendi- dd gi sfera rotitoare de lumind care o emitea, g$ au risdrit ftr constiinta mea. Au stribdtut, trci o dati, mdlul gelatinos, iar eu am inceput sd md inall. l-il DovADALUMtrDEDTNcoLo Dacd ar fi sd rezum tot acest mesaj printr-o singurd pro- pozitie, ar suna aga: ESti iubit. Iar dacd ar fi sd rezum gi mai mult, la un singur cuvAnt, ar rdmAne (fireqte), pur qi simplu: Iubire. Iubirea este, fdrd urmi de indoiald, baza tuturor lucrwilor. Nu o iubire abstract5, greu de inleles, ci acea iubire obiqnuit5, pe care toatd lumea o cunoa$te - acea iubire pe care o sim- lim cAnd ne uitIm la soful/so{ia sau copiii no$tri ori chiar la animalele noastre. in forma ei cea mai purd qi mai puternicd, aceastd iubire nu este nici geloasd, nici egoistd, ci necondigio- natd. Aceasta este realitatea realitdlilor, adevdrul incomen- surabil de glorios al adevdrurilor, care trdie$te gi respird in esenta a tot ceea ce existd sau va edsta weodatd gi nimeni nu va putea, nici pe departe, sd inleleagi cine gi ce este dacd nu $tie acest lucru qi nu-l incorporeazd in toate actiunile sale. Nu prea seamdnd a informalie $tiintifice, nu? Ei bine, dagi-mi voie sd nu fiu de acord. M-am intors din acel loc gi nimic nu md poate convinge cd acesta nu este cel mai impor- tant adevdr emofional din univers, dar, in acelaqi timp, qi cel mai important adevdr qtiintific. De c61iva ani, deja, am tot vorbit despre experienla mea gi m-am intAlnit gi cu alti oameni care studiazi sau au tre- cut prin experien{e in pragul mortii. gtiu cd termenul iubire necondilionafd este discutat mult, dar superficial, in acele cercuri. CAli dintre noi pot sd inleleagd care este adevdrata lui semnificalie? $tiu, desigur, de ce termenul apare atAt de mult in disculii. E pentru cd mulgi, mulgi oameni au vdzut gi au trdit ceea ce am trdit gi eu. Dar, ca gi mine, cAnd revin la nivelul terestru, sunt limitadi la cuvinte, gi numai la cuvinte, pentru a exprima experienle gi pergeplii care se situeazd in totalitate dincolo de puterea cuvintelor. E ca gi cum ai incerca sd scrii un roman doar cu jumdtate din alfabet. Principalul obstacol pe care cei mai mulli dintre subiec- tii EPM trebuie sd-l treacd este nu cum sd se adapteze la f- ?6 'l DovADA LLMrr DE DrNcoLo limitdrile lumii pdmAnte$ti - cu toate cd qi asta este, in.mod cert, o provocare - ci*cum si exprige felul in care au simtit cu adevdrat dragostea trditd acolo. " in adAncul sufletului, noi gtim deja. La fel cum Dorothy din VrdjitoruI din Oz avea tot timpul capacitatea sd se intoar- cd acasd, avem capacitatea sd restabilim conedunea cu acel tdrdm idilic. Doar cd uitdm sd o facem, pentru cd, in timpul portiunii fizice, bazate pe creier, a existen{ei noastre, eLeie- rul blocheazd sau acoperd q4 Un vdl fondul cosmic mai mare, exact la fel cum lumina soarelui ascunde vederii stelele in fie- care dimineal5. Sd ne imagindm cAt de limitatd ar fi viziunea noastre asupra universului dacd n-am vedea niciodatd cerul acoperit de stele din timpul noptii. Putem vedea doar ceea ce filtrul creierului nostru lasd sd treacd. Creierul - in particular, partea lui stAngS, cea res- ponsabild cu limbajul gi logica, cea care genereazl pentru noi sim[ul rationalitdtii $i sentimenrul de a fi un ego sau eu bine definit - este o barierd in calea cunoa$terii $i a experientei superioare. Sunt convins cd noi, acum, ne confruntdm cu un moment crucial al existenfei noastre. Avem nevoie sd recuperdm mai mult din acea cunoa$tere mai cuprinzdtoare cdt trdim aici pe pdmAnt, in weme ce creierele noastre (inclusiv pdrlile sale analitice, din stAnga) sunt incd pe deplin funclionale. griinta - cea cdreia i-am dedicat atat de mult din viata mea - nu con- trazice ceea ce am aflat acolo sus. Dar mult prea mulli oameni cred acest lucru, pentru cd anumi[i membri ai comunitdtii $ti- inlifice, ata$ati concepliei materialiste despre lume, au insistat iar gi iar ca qtiinla qi spiritualitatea nu pot sd coeiste, Acegtia gresesc. Dorinla de a face mai pe larg cunoscut acest adevdr strdvechi, dar in uldme instanld fundamental, a fost motivul pentru care am scris aceastd carte $i ea face ca toate celelalte aspecte ale poveqtii mele - misterul modului in care am contractat boala, al felului cum am reuqit sd fiu con- $tient intr-o alti dimensiune timp de o siptdmAni cAt a durat coma qi al felului cum am reugit sd md vindec in totalitate - sa rdmAnd secundare. :n' 1 I I I I { I'l a rrl Iubirea $i acceptarea necondilionate pe care le-am trdit in cdldtoria mea constituie cea mai importantl descoperire pe care am fdcut-o sau pe care o voi face r'leodatd, 9i, oricAt de greu $tiu cd-mi va fi sd relatez celelalte leclii pe care le-am invdlat cdt am fost acolo, mai Etiu in sufletul meu cd impdr- tagirea acestui mesaj esenlial - unul atat de simplu incAt majoritatea copiilor il accepta cu uqurin{d - este cea mai importante sarcind pe care o am. zB ' , DovADA Lr. Mu DE DrNCoLo Timp de doud zile, ,,miercuri" a fost cuvAntul aflat pe bu- zele tuturor - ziua pe care au pomenit-o doctorii mei cAnd au vorbit despre gansele pe care le aveam. Ca de exemplu: ,,Sperdm sd vedem ceva ameliordri pAnd miercuri". gi uite cd acum era rniercuri qi nici urmd de schimbare in situafia mea. - CAnd pot sd-l vdd pe tata? Aceastd intrebare - fireascd pentru un copil de zece ani al cf,rui tatd este la spital - fusese repetatd in mod regulat de Bond, de luni, cdnd intrasem in comd. Holley a reu$it s-o evite timp de doud zile, dar miercuri dimineafa a decis cd era momenrul sd dea un rdspuns. Cdnd Holley i-a spus lui Bond, luni seara, cd nu md intor- sesem acasd de l a spi tal pentru cI eram,,bol nav", el gi -a i ma- ginat ceea ce cuvAntu-l acela insemnase intotdeauna pentru el, pAnd in acel moment al vietii sale de zece ani: o tuse, o durere de gAt... poate o durere de cap. Trebui e spus cd apreci erea Iui privind cAt de multf, suferinte poate, de fapt, sd provoa- ce o durere de cap a fost mult extinsd de ceea ce vdzuse in dimineala zilei de luni. Dar cAnd Holley l-a adus, in sfArqit, la spital in acea dupd-amiazd de miercuri, el inca mai spera sd fie intAmpinat de ceva foarte diferit de ceea ce vedea pe patul meu de spital. Bond a vdzut un corp care mai avea doar o foarte vagd asemdnare cu cel pe care-l $tia a fi tatdl lui. CAnd cineva doarme, te poti uita la el Ei sd-1i dai seama cd incd mai existd o persoand care sdldgluiegte in acel corp. Exist5 o prezen- !d. Dar cei mai mulli dintre doctori i1i vor spune cd situalia I i ts-; rl l i i ' e diferitd cAnd cineva e in comd (chiar dacd nu-ti vor putea spune exact de ce). Colpul e acolo, dar existd o senza$e stra- nie, aproape fizicd, potrivit c6reia acea persoand lipseqte. Cd esenta.ei, in mod inexplicabil, e altundeva. Eben IV Si Bond fuseserd intotdeauna apropiali, inci de cAnd Eben qi-a pus uniforma de maternitate ca sd-qi imbrd- tiSeze noul frate, care abia se ndscuse de cAteva minute. Eben l-a intdmpinat pe Bond la spital in acea a treia mea zi de comi qi a fdcut ce a putut ca sd-i infdliqeze fratelui mai mic situatia intr-un mod cdt mai pozitiv. $i, dat fiind cd nici el nu depdgise de multd weme adolescenta, a ndscocit un scena- riu pe care a considerat cd Bond va fi in stare s5-l aprecieze: o bdtdlie. - Hai sd desendm cam ce se intAmpld $i tati o s-o vadd cAnd o sd se facd mai bine. i-a zis el lui Bond. Aqa c6, pe o masi din cantina spitalului, au intins o foaie mare de hArtie oranj gi cei doi au desenat o reprezentare a ceea ce se intAmpla induntrul corpului meu comatos. Au desenat c-gjUl"el,e- alhe de s6nge purtdnd pelerine gi irearmate cu.sf,bii, apdrAnd teritoriul asediat al creierului meu. Apoi au desenat bacteriile invadatoare, E. coli, avAnd gi ele sibii, dar purtend uniforme uqor diferite. Era o luptd corp la corp, iar trupurile celor dobordqi in lupte erau imprdgtiate peste tot. in fetut ei, era o reprezentare desnrl de exactd. Singurul lucru inexact, Unand cont de simplificarea evenimentului, categoric mai complex care avea loc in corpul meu, era sensul in care se desfdgura betilia. in viziunea lui Eben qi a lui Bond, bdtilia era aprigd Ei in plind desfdgurare, ambele pdrli lup- tand din greu, iar rezultatul era nesigur - cu toate cd, fireqte, celulele albe de sdnge aveau sd invingd in cele din urmi. Dar, pe cAnd stdtea la masd cu Bond, cu markerele colorate imprdqtiate pe foaia de hdrtie, incerc6nd sd impdrtdqeascd aceastd versiune naivd a evenimentelor, Eben qtia cd, de fapt, bitSlia nu rrai era nici aprigi, nici atdt de incertd. $i $tia gi care parte cdgtiga. | 80 | DovADALUMtrDEDTNcoLo Adevdrata valoare a unei ftintre umane este determinatd, tn primul rdnd, de mdsura gi sensul tn care Si-a dobkndit eliberarea fagd de propriul eu. Albert Einstein ( 1879- 195 5) CAnd am fost prima oari ir Eamul Vederii qt,O_cbi- de !.ir4d, nu aveam niciun centru adevdrat al eo_n$tiintgi. Nu $tiam cine sau ce eram gi nici mdcar dacderam. Pur qi simplu eram... a.colo, o,3e\S!!r4tf singulard in mijlocul unui neant apos, ftr- tunecat, malos, care nu avea inceput $i, aparent, nici sfdrqit. Acum, totu$i, $tiam. Am trteles ci ficeam parte din Divin gi cd nimic - dar absolut nimic - nu putea sd-mi ia acest lucru. (Ealsa) suspiciune cd putem cumva sg"tim-sepgfafi dg Dumnezeu este qlgs"q oricdrei forme de anxietate din univers, iar tratamentul pentru asta - pe care l-am primit_B3#al in interiorul Porlii gi complet induntrul Esenlei - era cu- noaqterea faptului ci 4imic nu ne poate despdrli weorlald de Dumnezeu. Aceastf, cunoaqtere - care rimdne cel mai important lucru pe care l-am invdlat weodatd - a alungat teroarea din TirAmul Vederii cu Ochi de Rdmd gi mi-a permis sd-l vdd aqa cum era in realitate: o-pilt-e nuintru totul pldcu- td, dar firi doar gi poate necesard a cosmosului. Multi oameni au cdlitorit in tdrAmurile in care am fost gi eu, dar, in mod straniu, mulli gi-au amintit de identitd- tile lor pimdntene in timp ce igi pdrdsiserd formele teres- tre. $tiau cd erau John Smith sau George Johnson sau Sarah Brown. Niciodatd nu au pierdut din vedere faprul cd trdiau pe I I pemant. Erau congtienli cd rudele lor in via15 erau inci acolo, a$teptand qi sperAnd ca ei sd se intoarcd. De asemenea, in multe cazuri, s-au intAlnit cu rude sau prieteni care murise- rd inaintea lor gi, din nou, in aceste cazuri, i-au rec.unoscut instantaneu pe acei oameni. Mulgi subiecti ai EPM-urilor au relatat ci s-au angqjat in analize ale vielilor lor, in care au vizut interaqtrunil* pe care le avuseserd cu diferiti oameni gi acliunile bune sau rele ale acestora in timpul vielilor lor. Eu nu am trdit niciunul dintre aceste evenimente gi, luate laolalti, demonstreazd cel mai neobiEnuit aspect al propriei mele experienle in pragul mor[ii. Eram complet eliberat de identitatea mea trupeasci, in ansamblul ei, agtfel incdt orice eveniment EPM clasic care ar fi presupus ca eu sd-mi amin- tesc cine fusesem pe pdm6nt a lipsit intru torul. Si spun cd, in acel moment al desfiguririi evenimentelor, incd nu aveam habar cine elam sau dg unde veneam pare cumva uluitor, $tiu asta. in definitiv, cum puteam sd aflu toate aceste lucruri frumoase qi nducitor de complexe, cum puteam sd o vdd pe fata de ldngi mine gi copacii inflorifi, qi cascadele, $i sdtenii, gi incd sd nu gtiu cd eu, Eben Alexander, eram cel care le trdia? Cum am putut si inleleg tot ceea ce fdceam Si totuqi si nu-mi dau seama cd pe pimAnt eram doctor, sot $i tatd? O persoand care nu vedea copaci, rAuri qi nori pentru prima oard cAnd am intrat fur Poartd, ci una care vdzuse aSa ceva din belEug in copildria petrecutd in localitatea foarte concreti gi foarte pimdnteascd numitd Winston-Salem din Carolina de Nord? Cea mai bund tentativd de rdspuns ar fi sd sugerez ci eram intr-o pozitie similard cu cea a cuiva care suferea de o amnezie partiald, dar benefici. Cu alte cuvinte, o persoand care uitase un aspect-cheie despre ea, dat care avusese de cdstigat de pe urma faptului cd uitase, chiar dacd doar pentru un scurt interval de timp. Cum am avut de cAgtigat de pe urma faptului cd nu:rmi mai aminteam de eul meu pimdntesc? Mi-a permis sd ajung departe in tirdmurile de dincolo de cele lumeqti, flrd si-mi [8, I DovADALrrMrrDEDrNcoLo :: :' { ,a fac griji despre ceea ce ldsam in urmd. in toati perioada pe. care am petrecut-o in acele lumi, eram qlr- suflet care nu avea nimic de pierdut. Nici locuri de care si-i fie dor, nici oameni pe care sd-ijeleasc5. Venisem de niciunde qi nu aveam nicio istorie, aga ci mi-am acceptat in lrtregime circumstante- le - chiar gi intunericul qi neordndrriala iniliale din Tdramul Vederii cu Ochi de RAmi - cu stepenire de sine. $i pentru cd-mi Wtasem cu atata desdvArgire identitarea de muritor, 4gl-s;a-pgqr_nj-gg-c_e-sul deplin la adevdrata fiinld cosmicd, adicd cea care suntem cu totii, in realitate. incd o dati, in unele privinte, experienta mea a fost analogd unui vis, in care iti aminte$ti unele lucruri despre tine, uitand totoda- td complet altele. Dar, din nou, este o analogie doar partial utili pentru cd, aga cum nu obosesc sd subliniez, Poarta gi Esenta nu erau nici pe departe ceva de vis, ci ultrareale - atAt de diferite de iluzoriu pe cdt posibil. Dacd ag folosi cuvAn- tul. eliminat, s-Eu crea impresia cd absenla amintirilor mele pdmdntegti, in timp ce m-am aflat in Tfuamul Vederii cu Ochi de RAmd, in Poartd gi in Esenld, a fost, intr-un anumit fel, intengionatS. Acum binuiesc cd aga a fost. Cu riscul ultrasim- plificdrii, rqi g.a permis si mor mai profund qi sE cildtoresc mai departe decAt aproape tofi subiectii experientelor in pragul mor[ii de dinaintea mea. Oricdt de arogant ar suna asta, intenfiile mele nu sunt astea. Bogata literaturd pe tema EPM s-a dovedit esentiald pentru ca eu sf,-14!.p9!-i$elgge propria cildtorie din timpul comei. Nu pot sd suslin cd gtiu de ce am avut experienta pe care Erm avut-o, dar $tiu acum (dupd trei ani), dupi ce-am citit alte cdrqi despre EPM, cd penetrilea lumilor superioa- re tinde sd fie un proces gradual gi necesitd ca persoana sd I_e'4lg,4e la t-ot ce-o atageazd de nivelul pe care se afli inainte de a urca mai sus sau de a cobori mai addnc. Asta n-a fost o problemd pentru mine, pentru cd pe tot parcursul experientei nu am avut absolut nicio aminti- re terestrd gi siggg,a suferin[i $i durere de inimd pe care le-am avut a fost cAnd A_trebuit sd revin pe pimAnlul 6s unde incepusem. Trebuie sd credem tn liberuI-arbitru. Nu avem de ales. Isaac B. Si nger (1902-1991) Conceplia despre conqtiinla umand susEinutd de majorita- tea oamenilor de gtiinld din zilele noastre este aceea potrivit cdreia congtiinta este compusd din informalii digitali - cu alte cuvinte, din date care sunt, in esen[5, de acela$i tip cu cele folosite de computere. Degi unii biti ai acestor date - sd vezi un apus de soare spectaculos, sd auzi pentru prima oard o simfonie minunatd, chiar sd te indrdgoste$ti - pot sa ni se pard mai profunzi gi mai speciali decdt nenumdrali alEi biti de informalie creati $i inmagazinafi in creierele noastre, aceasta este doar o iluzie. De fapt, toti bitii sunt calitativ la fel. Creierele noastre modeleazd realitatea de afard preluAnd informatia care ajunge la ele prin intermediul simturilor gi transformAnd-o intr-o tapiserie digitald eomplexi. Dar perceptiile noastre sunt doar un model - nu realitatea insiqi. O iluzie. Desigur, aceasta a fost conceptia pe care gi eu am sus- tinut-o. imi amintesc cd, student la medicine fiind, auzeam ocazional argumente conform cdrora con$tiinta nu este altceva decdt un program de computer foarte complex. Aceste argumente sggqr_qg_ca aproximativ zece miliarde de neuroni care se activeazl constant in creierele noastre sunt capabile sd producd memoria $i congtiinta pe toate durata vieqii. Ca sd inlelegem cum ar putea de fapt creigrul sd ne blocheze cunoaqterea lumilor superioare, trebuie sd accep- tem - cel pufin ipotetic, pentru moment - cd, in realitate, fq- I DovADA LUMn DE DrNcoLo c-reierul insuqi nu produce CqnAggfa. Cd este, in schimb, un fel. de valvd de 3e-{uc1ie sau filtru, care transformd cpn$tril}ta mai cuprinzdtoare, nonfizicd, pe care o posedim in lumile nonfizice, in ceva avdnd o capacitate mai limitatd pe durata vielii noastre de muritori. Dintr-o perspectivd terestrd, acest lucru prezintd un avantaj foarte clar. La fel cum creierele noastre lucreazd din greu, in fiecare mement al vielii noastre in stare de veghe, sd filtreze asaltul de informalii senzoriale care vine spre noi din mediul fizic inconjurdtor, selectAnd materialul de care avem, intr-adevdr, nevoie ca sd supravie- fuim, aqa se face cd uitarea identitdfilor noastre transpdmdn- tene ne permite sI fim ,,aici gi acrrm,, mult mai eficient. La fel cum cea mai mare parte a vietii noastre obiqnuite confine prea multd informafie pe care s-o putem prelua dintr-odatd qi sd mai gi reuEim sd facem ceva, a fi excesiv de conqtient de lumile de dincolo de aici gi acum ne-ar incetini gi mai mult progresul. Daci am gti acum pyea multe despre tdrAmul spi- ritual, atunci navigarea prin vie1ile noastre de pe pdmdnt ar fi o provocare gi mai mare decdt este deja. (prin asta nu weau sd spun cd n-ar trebui si fim con$tienti acum de lumile de dincolo - numai daci devenim excqs!,y de conqtienli de gran- doarea gi-de imensita,tea lor, ne poate impiedica sd acEionim cAt incd mai suntem aici, pe pimdnt.) Dintr-o perspectivd mai concentratd pe scop (iar eu acum cred cd universul nu iL- seamnd nimic dacd nu are un scop), si luim deciziile celecte folosindu-ne de liberul-arbifru in fala riului gi a nedreptdlii de pe pimdnt ar insemna mult mai putin dacd ne-am aminti, cdt incd suntem aici, d_e_ deplina frumusele qi sndlucire a ceea ce ne a$teaptA. De ce sunt atat de sigur de toate astea? Din doud moti- ve. frimul este cd mi s=au ardtat (de cdtre frinlele care m-au invdlat cAt timp m-am aflat in poartd gi in Esentd), gi al doilea este cd, de fapt, le-am trdit. Cet flmp m-am aflat dincolo de corpul meu, qgt primit c-l+llq$-!lpJe despre natura Si struc- tura universului care imi depdgeau cu mult inqelegerea. Dar le-am primit oricum, in mare parte pentru ci, elibe,ral fiind de preocupirile mele lumeqti, am avut loc pentru asta. Acum, :r' -c'{ t i ;r'rill [ ] l l L h t , ' ' i i , j L i l 1 ca am revenit pe pdmant $i mi-am amintit de identitatea mea terestrd, semintele acelei cunoaSteri transterestre au fost din nou acoperite. $i totu$i, au rdmas acolo. Le simt. in fiecare clipd. Le va lua ani, in acest mediu terestru, sd dea roade. Altfel spus, o sd-mi trebuiascd ani ca sd inleleg, folosindu_mi creierul meu mortal $i material, ceea ce am inleles atat de rapid qi de uqor in tdrAmurile eliberate de creier ale lumii de dincolo. $i totugi sunt increzdtor cd, fdcAnd eforturi sustinu_ te, mare parte din acea cunoa$tere va continua sd se dezvolte. Sd afirm cd efstd incd un abis intre inlelegerea noastrd $tiintificd actuald a universului gi adevdrul aqa cum l-am vdzut ar fi prea pu{in spus. irni plac, in continuare, fizica gi cosmologia, imi place sd studiez vastul $l minunatul nostru univers. Doar cd acum am o conceplie mult mdritd a ceea ce inseamnd cu adevdrat ,,vast" gi ,,minunat,,. Latura fizicd a universului este ca un fir de praf prin comparatie cu partea invizibild gi spirituali. in viziunea mea din trecut, spiritual mt era un cuvAnt pe care s5-l folosesc in timpul unei conversa{ii $tiintifice. Acum il consider un cuv6nt pe care nu ne putem permite sa-l ldsdm deoparte. De la Esentd, inlelegerea mea privind ceea ce numm ,,energie neagrd" qi ,,materie neagrd,,pdrea sd aibd exptica{ii clare, aga cum aveau gi componente mult mai avansate ale alcdtuirii universului nostru pe care oamenii nu le vor aborda nici peste epoci. Aceasta nu inseamnd, totuqi, cd ag putea sd vi le explic. $i asta pentru cd - in mod paradoxal - incd md aflu eu insumi in procesul inlelegerii lor. poate cd modalitatea cea mai buni de a exprima acea parte a experienlei este sd spunem cd am gustat o mostrd dintr-un alt gen, mai cuprinzdtor, de cunoa$_ tere: una pe care cred cd oamenii vor fi capabili s_o acceseze in numdr din ce in ce mai mare in viitor. Dar sd redai acea cunoa;tere acum e ca qi cum ai fi un cimpanzeu, ai deveni om pentru o singurd zi, ai experimenta toate minunile cunoa$_ terii umane, dupd care sd revii la prietenii tdi cimpanzei gi sd incerci sd le spui cum e sd cuno$ti mai multe limbi romanice, calculul infinitezimal gi imensa scari a universului. - UU - I)O\,ADA LtrMIt DE DINC0Lo Acolo sus, o intrebare imi rdsarea in minte, iar rdspunsul venea in acelagi moment, ca o floare care apdrea imediat ldn- ga ea. Era aproape ca gi cum, la fel cum nicio particula fizica din univers nu este realmente separatd de altele, nu exista in- trebare fdrd rdspunsul furso{itor. Iar aceste rdspunsuri nu erau nici simple ,,da"-uri sau ,,nu"-uri. Erau edificii conceptuale vagt-e, s.trucruri uluitoare de gAndire vie, la fel de complexe ca nigte orage. ld-e-i-aja.t_dp.y3$e cd mi-ar fi luat mai multe vieli sd md descurc in ele dacd aq fi fost limitat la gAndirea de tip terestru. Dar nu eram. Md debarasasem de acel stil de gAndire ca un fluture care iese dintr-o crisalidS. Am vdzut pdmdnrul ca un punct albastru in imensa intu- necime a spatiului fizic. Futeam sI vdd cd pdmAntul era un loc in care binele qi rdul se amestecau gi cd asta constituia un-a dintre caracteristicile lui unice. Chiar qi aici, pe pdmAnt, eistd mai mult bine decdt rdu, dar pdmdnrul este un loc unde rdului i se permite sd cdqtige mai multd influenld intr-un mod care ar fi cu totul imposibil la nivelurile superioare ale edstentei. Faptul cd rdul poate uneori sa delind suprematia a fost $tiut qi ingdduit de Creator ca o consecin!5 necesard a faptului cd a dat darul liberului-arbitru unor fiinle ca noi. Mici particule dg-f.a} au fost imprdEtiate in tot universul, dar suma totald a tot ceea ce este rdu a fost ca un flr de nis-ip de pe o plajd imensd prin comparafie cu binele, abundenla, speranta gi iubirea necondilionata de care universul a fost literalmente inundat. insdgi lesatura unei dimensiuni este alcdtuitd din iubire si acceptare, qi orice nu are aceste calitdfi apare imediat $i evident ca fiind nelalocul lui acolo. Dar liberul-arbitru vine cu prepl unei pierderi sau al unei indepartdri de aceastd iub,ire gi acceptare. Suntem liberi; dar suntem fiinle libere inconjurate de un mediu care conspird sd ne facd sd simlim cd nu suntem liberi. Liberul-arbitru are o importanfd centrald pentru funclionarea noastrd pe teramul terestru: o funcfionare care, dupd cum vom descoperi cu totii, intr-o bund zi, serveqte rolului mult superior de a perrnite ascensiunea noastrd intr-o dimensiune alternativd atempora- ld. Viala noastrd de jos, de aici, poate perea nesemnificativd, l i I tr: 1 i l.iil i l Ll ,l l l iri ll' ' i l l l ilirt i i ri i ill il,t lilr;l rliln,il ! t l cdci este minusculd relativ la alte viegi gi la alte lumi care aglomereazd universurile vizibile gi invizibile. Dar este, totodatd, de._o.importantlruia$d, cdci rolul nq$t,r'u aici este sA..c"rqqtg{n.gp1e Diy14, iar acea cre$tere este supravegheatd indeaproape de f14lg!g din lumea de deasupra - sulletele gi globurile._luminoq$e (acele fiinte pe care le-am vdzut inilial mult deasupra mea in Poartd gi despre care cred ci sunt ori- ginea conceptului nostru cultural despre bg-gri). Noi - fiinlele spirituale care locuim in prezent creierels qi colpuril.e noastre muritoare dezvoltate dupd principiile evoluqioniste, produse ale pdmAntului qi ale edgen{elor aces* ruia - ludm adevdratele decizii. C_Ap4US-A g_4Sye_r"AtA nu este treaba creieqq,lgi. Dar am fost atdt de antrenali - parlial de cdtre creierul insugi - ca sd ne asociem creierele cu ceea ce gandim gi cu cine suntem, incAt ne-am pierdut capacitatea de a realiza cd s-gntep !r toqlg momentele mult mai mult decdt creierele qi corpurile fizice care fac - sau ar trebui sd facd - ceea ce le spunem noi sd facd. G04duea adevdratd este prefizic5. Aceasta este gAndirea din spatele g6ndirii responsabile pentru toate alegerile auten- tic consecvente pe care le facem in lume. O gdndire care nu este dependente de deduetia iiniari, ci se miqci iute ca fulge- ruI, fdcdnd coneduni la djferite"niveluri, aducAndu-le laolalti. io falu age-.qtei inteligenle.interioare libere, gAndirea noastrd obignuitd este teribil de lenJd qi de govdielnicd. Aceasta este gAndirea care prinde mingea de fotbal in careu, care gene- reazd idei gtiinlifice inspirate sau compune c6ntece inspira- te. Este gAndireg qUbli{r-rinde care e furtotdeauna acolo, cAnd avem cu adevdrat nevoie de ea, dar pe care cu totii qi prea des nc-am pierdut capacitatea atat de a o accesa, cAt qi de a crede h ea. Inutil de spus, este gAndirea care a intrat rapid in acliune fur seara acelui salt din inalt, cAnd paraguta lui Chuck s-a deschis brusc sub mine. Sd experimentdm gAndirea in afara creierului inseamnd sd intrf,m intr-o lume a congxiunilor instantanee care fac ca gAndirea obignuitd (adicd, acele aspecte limitate de creierul fizic qi de viteza luminii) sd pard un eveniment fdrd speranld de soqF_rolent gi de greoi. _Eg!4g_ptru cel mai adevdrat $i mai profund este complet liber. Nu este handicapat sau compro- mis de actiunile noastre trecute qi nici preocupat de identitate sau statut. El inlelege cd nu are nevoie si se teamd de lumea pimdnteasci gi, prin lrrrruue, nu are nevoie sd se construiascd prin faimd sau avere ori cucerire. Acesta este adeviralul eu spiritual pe care noi toti sun- tem destinati, intr-o buni zi, sd-l recuperim. Dar, pdni va veni acea zi, am sentimentul cd trebuie sd facem tot ce ne ste in puteri sd innSm in contact cu acest miraculos aspect al nostru - sd-l cultivdm gi si-l aducem la lumini. Aceasta este fiinla care trdieqte iniuntrul nostru, al tuturor, chiar acum, qi ea este, de fapt, fjjrlla_care Dumnezeu intenlioneazi cu ade- vdrat ca noi sd fim. Cum ne apropiem de acest eu spiritual veritabil? Manifest6nd lgb.ue $i,com.pasiune. De ce? Pentru cd iubirea $i-ggppasiunea inseamnd mult mai mulr decAt nogiunile abstracte pe care mulli dintre noi credem ci le reprezintd. Sunt reale. Sunt concrete. $i alcdtuiesc insiEi textu_ra tdrAmu- lui spiritual. in scopul de a ne intoarce la acel t5ram, trebuie incd o datl sd dev*egfm ca ace-l.tdrAm, chiar in timp ce suntem blocaqi gi abia ne taram prin acesta. Una dintre celq.m-a!_rypg greEeli pe care le fac oame- nii cdnd se gAndesc la Dumnezeu este sd gi-l imagineze pe Dumnezeu ca fiind impersonal. Da, Dumnezeu se afld in spatele numerelor, al perfecqiunii universului pe care $tiinta o mdsoard gi se striduie$te s-o inleleagd. Dar - din nou, in mod paradoxal - Om este ,,uman" de asemenea - chiar mai uman decAt tine $i decAt mine. Om inlelege qi are compasiu- ne pentru situalia noastrd umanl mult maipro{qnd qi mai personal decAt ne putem imagina pentru cd Q1n gtie ci noi am uitqt $i bjg!_ege ce povard groaznicd este si trdieEti, chiar qi numai o clipd, cu uitarea Divinului. :n' r - r g l DOVADA LUMII DE DINCOLO E,' firegte, nu-i conferisem niciodatd dimensiunea supranatqald pe cile i-o dddea Susan. in experienqa lui Susan, una dintre cahtetile care-i flceau pe pacienfii comatoqi sd fie aparte era receptivitatea lor la comunicarea telepaticS. Era incredintate cd, de indatd ce ea intra trtr-o stare meditativd, in scurt timp avea sd stabileascd legdtura cu mine. - Comunicarea cu un pacient aflat in comd, mi-a spus ea ulterior, seamdnd putin cu aruncarea unei funii intr-un pu1 addnc. Cat de addnc trebuie si ajungi funia depinde de pro- funzimea sterii comatoase. Cdnd am furcercat sd te contactez, primul lucru care m-a surprins a fost cAt de addnc s-a dus funia. Cu cAt cobora mai mult, cu atat mi se fdcea mai teamd sd nu cumva sd fi ajuns prea departe - cd nu voi mai fi fur stare sd ajung la tine pentm ci nu te mai intorceai. Dupd cinci minute de cobordg mental cu ajutorul ,,funiei" telepatice, a simtit o ugoard schimbare, ca atunci cdnd firul de undild cufundat fir api este tras ugor, dar sigur. - Eram sigurd cd tu egti, mi-a spus ea mai tArziu, gi i-am spus asta qi lui Holley. I-am spus cd inci nu i1i sosi- se sorocul gi cd trupul tdu va gti ce sd facd. I-am sugerat lui Holley sd gini aceste doud gAnduri in minte qi sd ti le repete la cipitAiul patului. Holley a cunoscut-o pe prietena noastrd Sylvia in anii 1980, cdnd amdndoui predau la $coala Ravenscroft din Raleigh, Carolina de Nord. Pe cAnd se afla acolo, Holley era de aseme- nea prietend bund cu Susan Reintjes. Susan e o intuitivd - un fapt care nu s-a interpus niciodatd in calea sentimentelor mele pentru ea. Pentru mintea me4 ea era o persoand deose- bitf,, chiar dacd ceea ce fdcea era, ca si md exprim bhnd, in afara viziunii mele strict neurochirugicale. Ficea, in acelaqi timp, channeling qi scrisese o carte intitulatd Third Eye Open (AI treilea ochi deschis), Holley fiind un mare fan al cir$i. Una dintre activitdfile de vindecare spirituali pe care Susan le efectua i:r mod regulat implica ajutarea paciengilor aflali in comd sd se vindece prin contactarea lor mediumnici. Joi, in a patra mea zi de comi, Sylvia a avut ideea ca Susan si incerce sd md contacteze. Sylvia a sunat-o la locuinla ei din Chapel Hill qi i-a expli- cat ce se intdmpld cu mine. Ar fi posibil ca ea ,,si se acorde- ze" cu mine? Susan i-a rispuns afirmativ gi i-a cerut cAteva detalii despre boala mea. Sylvia i-a spus lucrurile esen[iale: eram in comd de patru zile $i md aflam intr-o stare critici. - E tot ce am nevoie sd gtiu, a rispuns Susan. O si-ncerc sd-l contactez in seara asta. in viziunea lui Susan, un pacient in comd era un fel de fi- intd intermediard. Nici complet aici (tfuamul pimdntesc), nici complet acolo (tdrdmul spiritual), acegti pacienti adesea au un aer deosebit de misterios. Aga cum am men[ionat, acesta era un fenomen pe care Ei eu il observasem de multe ori, deqi, I 90 J DOVADA LTJMII DE DINCOLO Era joi cdnd doctorii au determinat cd tipul meu de E coli nu coincidea cu varietatea ulqq59_z-15.1enl5, care, in mod inex- plicabil, aplruse in Israel tocmai in perioada gederii mele acolo. Dar faptul cd nu coincidea nu fdcea decdt sd sporeascd misterul. Degi era o veste buni ci nu gizduiam o specie de bacterie care ar fi purut sd nimiceascd o treime din 1ard, tr ceea ce priveEte recuperarea mea era o dovadi a ceea ce doc- torii mei bdnuiau deja foarte clar: cazul meu era, in esenli, fdrd precedent. De asemenea, s-a trecut rapid de la disperare la deznddej- de. Pur gi simplu, doctorii nu aveau un rdspuns la intrebarea curri.ae contrectaserrr boala sau cJrn-puteam fi.sep-s_ dia comd. De un singur lucru erau siguri: nu cuno$teau niciun caz de recuperare--completd dupd o meningitd bacteriand qi dupi o stare de comd de mai multe zile. Intrasem, acum, in ziua a patra. Stresul gi-a pus amprento asupra ruturor. Phyllis $i Betsy hotirdseri de marqi ca orice discugie privind posibilitatea ca eu sd mor sd fie interzisd in prezenla mea, in ideea cd o parte din mine ar putea sd audd discugia. in primele ore ale dimi- netii de joi, Jean a trtrebat-o pe una dintre infirmierele de la terapie intensivd despre qansele mele de supraviequire. Betsy, aflatd in cealaltd parte a patului, a auzit-o gi a spus: - Vd rog, nu discutali asta aici. Jean Si cu mine fuseserim mereu extrem de apropiafi. Fdceam parte din familie la fel ca gi fralii nogtri ,,crescuti acasd", dar faptul cd fuseserS.m ,,alegi" de mama $i de tata, I 92 I DOVADALTJMIDIDINCOLO dupd cum chiar ei s-au exprimat, a creat inevitabil irtre noi o legdturi speciald. intotdeauna imi purtase de griji gi frustra- rea qi neputinla ir ceea ce privea sirua$a curentd au adus-o in pragul ceddrii nervoase. Ochii lui Jean s-au umplut de lacrimi. - Trebuie sd md duc acasd un timp, a spus ea. Dupd ce s-a constatat cd erau desrui oameni care sd conti- nue veghea la patul meu, au cdzut cu totii de acord cd asisten- tele din spital vor fi probabil irc6ntate sd aibd cu o persoand mai pulintr salonul meu. in acea dupi-amiazd, Jean s-a intors acasd la noi, gi-a strAns bagajele gi s-a intors acasd la ea, in Delaware. Plecarea ei a dat prima expresie reald a unei emogii pe care intreaga familie incepea se o simtd: neputinta. PJ{ine experiente sunt mai frustrante decdt sd vezi o persoand iubitd in comd. Vrei sd aju1i, dar nu potr. Rudele paciengilor ir com6, adesea, ajung sd deschidd ele insele ochii acestora. Este o cale de a forla lucru- rile - de a-i porunci pacientului si se trezeascd. Firegte ci nu funcgioneazd gi, totodatd, poate sd strice gi mai mult moralul. Pacien$i aflati tr comd profundd igi pierd coordonarea ochilor qi a pupildor. Dac5. deschizi ochii unui pacient fur comi pro- fundd, cU mare probabilitate vei gdsi un ochi indreptat inn-o diregge, iar celdlalt in direclie opusd. Este o imagine descu- rajantd qi suferinfa lui Holley a devenit qi mai mare cAnd, ir cAteva rdnduri, a_incercat sd-mi deschidd pleoapele gi a vizut globii oculari indreptati piezig, ca ai unui cadavm. Dupd plecarea lui Jean, lucrurile au inceput sd se deterio- reze. Phyllis a inceput acum sd manifeste un comportament pe care-l observasem de nenumdrate ori in cariera mea de medic la rudele pacienlilor. A-hceput si-qi arate frustrarea fagd de doctorii mei. - De ce nu ne dau mai multe informalii? a intrebat-o ea revoltati pe Betsy. i1i garantez ci, daci Eben ar fi fost aici, el ne-ar fi spus ce se intdmpld intr-adevdr. Adevdrul este ci doctorii fdceau absolut tot ce se putea face pentru mine. Phyllis, desigur, gtia asta. Dar durerea qi frustrarea generate de situalie ii oboseau pe cei dragi mie. Mar1i, Holley il sunase pe dr. Jay Loeffler, fostul meu par- tener in dezvoltarea programului de radiochirurgie stereo- tactici de la Spitalul Brigham & Women din Boston. Jay era pe atunci pregedintele secfiei de radio-oncologie de la Spitalul General din Massachusetts, iar Holley s-a gAndit cd era la fel de indreptilit ca oricine si-i dea niqte rdspunsuri. Dupd cum i-a descris Holley situaga, Jay a presupus cd, de bund seami, ea trlelesese greqit detaliile cazului meu. Ceea ce ii descrisese ea era, dupd gtiinla lui, in realitate imposibil. Dar dupd ce Holley l-a convins, in sfdrgit, cd eu de fapt eram intr-o comd provocate de rm caz rar de meningiti bacte- riand E coli ale cdrei origini nimeni nu le putea explica, el a irceput sd-i sune pe diferili experfi in boli infecgioase din 1ar5. Nimeni dintre cei cu care a vorbit nu mdi auzise de un ' asemenea caz. RevdzAnd literatura medicali pAni in 1991, nu a putut gdsi niciun singur caz de meningiti E. colilaun adult care sd nu fi trecut printr-o proceduri neurochirurgicali. tncepdnd de marli, Jay a sunat cel pulin o datd pe zi ca sd afle de la Holley sau de la Phyllis ce mai apdruse nou Ei sd le spund ce scoseserd la iveali investigagiile lui. Steve Tatter, un alt bun prieten gi neurochirurg, a sunat gi el zilnic oferindu-le sfaturi gi vorbe de alinare. Dar, zi dupd zi, singura revelafie era ci situafia.mea era prima de felul ei din i:rtreaga istorie medicali. Me-ningita bacteriand E. coli spontani este rari la adulqi. Mai putin de I la 10 milioane din populaqia lumii o contracteazd anual. gi, ca toate vArieta!ile de meningitd bacte- riand gram-negativi, este extrem de agresivd. Atat de agtesi- vd incdt, dinue oamenii pe care ii atacd, peste g0 l-a SU-ti,.din- tre cei care suferi in prima fazd un declin neurologic rapid, a$a cum pdgisem eu, mor. $i asta era rata mortaltaui cdnd am ajuns prima oard la urgente. Procentajul deprimant de 90 a q$at lgnt la 100 cu trecerea sdptdmAnii 9i cdnd corpul meu refuza sd reacfioneze la antibiotice. Putinii supravieguitori ai unui caz la fel de grav ca aI meu necesitd in general trgrijire permanentf, pentru tot restul vielii lor. Oficial, statutul meu era de ,,N din 1", termen referitor la studiile medicale in care un singur pacient este supus trtregului experiment. Pur qi F;l D.'ADALUMTTDEDTN.'L' simplu, qg ![er g4,li altcineva cu care doctorii si-mi poatd compara cazul. incepAnd de miercuri, Holley l-a adus pe Bond in viziti in fiecare dupd-amiazi, dupi qcoald. Dar vineri a inceput sd se intrebe dacd nu cumva aceste vizite fdceau mai mult rdu decAt bine. Uneori, la inceirutul siptdmdnii, md miEcam. Corpul meu se zvArcolea violent. O asistenti venea gi-mi masa capul gi imi didea alte sedative, aga cd pdnd la urmd md lirfiqteam din nou. Imaginea asta era derutantd gi dureroasi pentru bdiatul meu de zece ani. Era $i-a$a rdu cd seJita la.q4 c-o-1p care nu mai semdna cu tatdl lui, dar sd mai vadd acel corp fdcdnd nigte migcdri mecanice pe care nu le recuno$tea era deosebit de dureros. Zi dupl zi, din persoana pe care o cuno$tea rdmAnea tot mai putin, ip pat afldndu-se un.corp 9e nerecunoscut: un geamdn crud qi striin al tatelui pe care-I flrnoscuse cAndva. Spre sfArgitul sdptimdnii, aceste izbucniri ocazionale de activitate motorie ircetaseri aproape complet. Nu mai aveam nevoie de sedare, pentru cd miqcdrile - chiar qi cele moarte, automate, initiate de cele mai primitive bucl"e dS-lgflgX ale trunchiului cerebral qi ale miduvei spindrii - se diminuaseri pAnd la disparitie. $i alfi membri ai familiei gi prieteni sunau, irtrebind daci ar trebui sd vind in viziti. Joi se decisese ci nu ftebuie sd vind. Deja era prea multd agitafie fir salonul meu. Asistentele au dat de inleles cAt se poate de categoric cd mai ales creierul meu avea nevoie de odihnd - cu cAt mai multd linigte, cu atat mai bine. Joi.dupd-amiazd, Michael Sullivan a auzit o bdtaie la ugd. Era secretara lui de la Biserica Episcopald St John. - De la spital vd cautd la telefon, a spus ea. Una dintre asistentele care-l ingrijesc pe Eben wea si vorbeasci cu dum- neavoastrd. Zice cd e urgent. Michael a ridicat receptorul. - Michael, i-a spus asistenta, trebuie si vii imediat. Eben e pe moarte. Ca pastor, Michael mai fusese in aceastd situatie. Pastorji vdd moartea qi dezastrul pe care il lasd in urmi aproape la fel de des ca gi doctorii. Totugi, Michael a fost Eocat si audi cuvintele ,,pe moarte" in legdturd cu mine. $i-a sunat so$a, Page, Ei i-a cerut sd'se r-oage: atat pentru mine, cAt gi pentru el, ca sd aibi tdria sd se ridice la indlgimea situa$ei. Apoi a gofat prin ploaia rece gi neintreruptd pAnd la spital, chinuin- du-se si vadd prin lacrimile care-i impAnziserd ochii. Cdnd a ajuns in salonul meu, imaginea nu se schimba- se cine $tie de la ultima lui vizitd. Phyllis stdtea lAngi mine, tocmai preluase $tafeta la linutul mAinii mele, care continua- se fdrd intrerupere de la sosirea ei luni seara. Pieptul meu se ridica gi cobora de doudsprezece ori pe minut cu ajutorul ventilatorului, iar asistenta. de la terapie intensivd igi vedea ticutd de treabd, verificAnd p.e rand indicaliile.aparatelor din jurul patului meu gi notandu-Si valorile. O altd asistentd a intrat qi Michael a intrebat-o dacd ea fusese cea care o sunase pe secretara lui. - Nu, a replicat ea. Am fost aici toate dimineata, iar st.rea lui nu s-a schimbat prea mult fald de noaptea trecutd. Nu qtiu cine v-a sunat. Pe la unsprezece, Holley, marna, Phyllis $i Betsy erau toate in salon. Michael a propus o rugdciune comund. Toatd lumea, inclusiv cele doud asistente, gi-a impreunat m6inile in jurul patului, tal.Michael a rostit incd o rugdciune sincerd pentru sdndtatea mea. - Doamne Dumnezeule, adu-ni-l pe Eben inapoi. $tiu ce std in puterea Ta. Totuqi, nimeni nu gtia cine-l chemase pe Michael. Dar, ori- cine ar fi fost, a fdcut bine. Pentm cd rugdc,iynil_e. care veneau spre mine din lumea de jos - lumea de unde pornisem - in- cepeau, in sfArgit, sd ajungd. E_l DOVADA LUMII DE DINCOLO CS+StgIl Tea era mai mare acum. Atat de mare, i:rcAt pdrea si cuprindd intregul univers. Ati ascultat vreodatd un cdntec la un post de radio plin de paraziti? Te obignuiegti. Pe urmd, epqv,a regleazd butonul de acord gi auzi acelaEi cdntec in deplind claritate. Cum. de n-ai remarcat cdt de slab, cAt de depdrtat qi cdt de diferit fald de qriginal era inainte? Desigur, aga funclioneazd minteq. Oamenii sunt construiti ca sd se adapteze. Le-am explicat de multe ori pacienEilor mei cd q4.disconfort sau altul avea sd se diminueze sau cel pulin si pard cd se diminueazd, peg,iE$uAjgcorpurile gi creierele I,or se adapteazd la noua situatie. Cdnd gggl se prelungeEte suficient de mult, cfeie-$rl trvald sd-l ignore sau sd-l ocoleas- cd ori pur gi simplu sd-l trateze ca pe ceva normal. Dar qgqggiiglq noastrd pimdnteascA limita-tg e departe de a fi pur gi simplu normal5, iar gu re.ceptam pfim_a lUqtrg_re a acestui aspect pe c6nd cdldtoream tot mai adAnc, lprg-+g.gl-eg! Ege4le-i. inci nu-mi aminteam nimic din trecutul terestm $i totu$i eram pregdtit pentru asta. Cu toate cd uitasem de via{a mea de aici, de jos, mi-am amintit cine eram cu adevdrat q-c.-o]o. Eram un se6tea4 gl"uruversului, uluitor prin vastitatea gi complexitatea sa gi guvernat in furtreg.ime dg iqlire. inft-un mod aproape miraculos, descoperirfle pe care le ficeam dincolo de nup erau ca un ecou al lecgiilor pe care le invdgasem doar cu un an in urmd prin refacerea legdturii cu familia mea biologica. in uttima instantd, niciunul dintre noi UU"egtg-otf,A[.'T-o$ suntem h pozitia ir care md aflam eu, gi anume cd av_em-o altQfal4.il!9: fiinle care ne vegheazd gi au .l r i\l grijd de noi - fiinte pe care le-am uitat momentan, dar care, dacd ne deschidem in fala prezentei lor, aEteaptd sd ne ajute sd ne descurcdm in timpul pe care-l petrecem aici pe plmdnt. Niciunul dintre noi nu este weodatd neiubit. Fiecare dintre noi este profund cunoscut Ei ingrijit de un Creator care ne pretuie$te mai presus de capacitatea noastri de a inlelege. Aceastd cunoastere nu trebuie sd mai rimAnd un secret. E DovADALUMTTDEDTNcoLo PAnd vineri, adicd timp de patru zile pline, trupului meu i se administraserd intravenos trei tipuri de antibiotic, dar incd nu rdspundea. Familia Si prietenii veniserd de peste tot, iar aceia care nu veniserd initiaserd grupuri de rugdciuni la bisericile lor. Cumnata mea, Peggy, qi Sylvia, prietena apropiatd a lui Holley, au sosit in acea dupd-amiazd. Holley le-a intAmpi- nat cu cea mai optimistd mind pe care o putea afiqa. Betsy gi Phyllis continuau sd promoveze ideea de ,,o sd fie bine": sd aibd o adrudine pozidve cu orice pret. Dar cu fiecare zi devenea tot mai greu de crezut. PAnd gi Betsy incepuse sd se intrebe daci nu cumva ordinul ei ,,niciun fel de negativitate in salon" nu insemna de fapt ,,niciun fel de realitate in salon". - Crezi cd Eben ar face asta pentru noi, dacd rolurile s-ar inversa? a intrebat-o Phyllis pe Betsy in dimineala aceea, dupd tncd o noapte in mare parte nedormitd. - Ce wei sd spui? a intrebat Betsy. - Crezi cd gi-ar petrece fiecare minut cu doarmi la terapie intensivd? Betsy i-a dat rdspunsul cel mai simplu gi forma unei intrebdri: - Existd un alt loc in lume unde i1i imaginezi c-ai putea fi? AmAndoud au cdzut de acord cd, degi aq fi fost lAngd ele intr-o clipitd dacd ar fi fost nevoie, le era foarte, foarte greu s5-gi imagineze cd ag sta intr*un singur loc ore in gir. - Nicio secundd n-am simtit-o ca pe o corvoadd sau ca pe ceva ce trebuia fdcut - acolo era locul nostru, mi-a spus Phyllis ulterior. noi, inclusiv sd mai frumos, sub Ceea ce o supira pe Sy,Ma cel mai mult eraum6inil-e -$i picioarele mele, cale incepeau sd se increteas-ci precum frun- zele unei plante rf,mase fdrd apd. Acest lucru este normal Ia victimele unui accident vascular-cerebral sau intrate in comd, cdci mlgchiillom14an$ de la extremitdli incep sd se con- tracte. Dar nu e niciodatd o priveliqte ugor de vdzut de cltre membrii familiei sau de cei dragi. UitAndu-se la mine, Sylvia igi impunea neincetat sd rdmAnd la instincrul ei initial. Dar, chiar gi pentru ea, devenea extrem de gteu. Holley incepuse sd se invinuiasci din ce in ce mai mult (dacd ar fi urcat scdrile mai repede, dacd ar fi flcut asta, dacd ar fi fdcut ailalt6...) qi toatd lumea se sueduia din greu s-o lind cat mai departe de subiect. De acum, toti $tiau cd, gi dacd mi-a$ fi relenit, revenirea nu era deloc un cuvAnt care sd descrie ceea ce ar fi urmat. Ag fi ar.ut nevoie de cel pulin trei luni de reabilitare intensivd, probleme de vorbire cronice (dacd mi-ar mai fi rdmas sufi- cientd capacitate cerebrald ca si mai fiu in stare sd vorbesc cdt de cdt), qi toate viata ar fi fost nevoie de ingrijire perma- nentd. Asta era scenariul cel mai optimist, gi, oricdt de sum- bru ar fi sunat, era, oricum, pe tdramul fanteziei. $ansele ca eu sd mai ajung intr-o formd atet de bund se micqorau pAnd la a deveni inexistente. Pe Bond il feriserd sd audd detaliile complete ple stdrii mele. Dar vineri, ajuns la spital dupe qcoald, l-a auzit pe unul dintre doctorii mei descriindu-i lui HoIIey ceea ce ea $tia deja. Era timpul sd se confrunte cu faptele. Mai rimdsese putin loc pentru sperantd. in seara aceea, cAnd sosise timput sd se duci acas5, Bond a refuzat sd plece din salon. Regula era sd se permitd doar gederea a doi oameni deodatd in salonul meu, pentru ca doctorii qi asistentele sd-gi poatd face treaba. Pe la qase, Holley a sugerat cu bldndele cd ar fi timpul sd meargd acasd pentru programul de seard. Dar Bond n-a wut sd se ridice de pe scaunul lui aflat chiar sub desenul fdcut de el gi de fratele lui mai mare cu bdtllia dintre soldalii celule albe de sdnge qi trupele E coli invadatoare. [t* -.l DovADA LrrMrr DE DrNCoLo - Oricum el nu gtie cd sunt aici, a zis Bond pe un ton pe jum5tate amar, pe jumdtate rugdtor. De ce sd nu rf,mdn? Aqa cd, pentm resflrl serii, toti au intrat in salon pe rAnd, cAte unul, astfel incat Bond sd poate remane unde era. Dar a doua zi de dimineald - sdmbitd - Bond qi-a schimbat pozitia cu 180 de grade. Pentru prima oard in acea siptdmdnd, cAnd Holley a bigat capul pe uga lui ca sd-l tre- zeascd, el i-a spus cd nu mai wea sd meargd Ia spital. - De ce? a intrebat Holley. - D-aia, a spus Bond. Sunt speriat. Era o recunoaStere valabild pentru toti. Holley s-a dus jos in bucdtdrie pentru cdteva minute. Apoi a incercat din nou, intrebAndu-l dacd era sigur cd nu wea si meargd sd-l vadd pe teticul lui. A urmat o pauzd lungd in care bliatul s-a uitat la ea. - Bine, a acceptat el in final. Ziua de sAmbdtd a trecut cu continuarea veghii la patul meu qi cu convorbirile pline de speranld dintre familie gi doctori. Torul pdrea ca o tentativd govdielnicd de a pdstra vie speranta. Rezervele tuturor erau mai secdtuite decAt fuseseri cu o zi inainte. SAmbdti noaptea, dupd ce au dus-o pe mama noastrd, Betty, Ia hotelul unde se cazase, Phyllis a trecut pe la casa noastrd. Era intuneric beznd, fird nicio luminl la weo fereas- trd, gi, i:r timp ce inainta cu greu prin noroiul ud, ii era greu sa lind aleea din dale de piatrd. Ploua de cinci zile in qir, de la dupS-amiaza interndrii mele la terapie intensiv5. O ploaie neintreruptd ca asta era foarte neobiEnuitd pentru tinuturile muntoase din Virginia, unde noiembrie este de obicei geros, senin gi insorit, a$a cum fusese duminica precedentd, ultima zi de dinainte de atac. Acum, ziua aceea pdrea tare indepdr- tatd $i aveai senzatia cd din cer turnase mereu doar ploaie. Se va opri weodati? Phyllis a descuiat uga qi a aprins luminile. De Ia inceputul sdptdmdnii, oamenii trecuserd pe la noi ca sd lase de mdncare $i, cu toate cd mAncarea continua sd vind, atmosfera pe ju- mdtate optimistd, pe jumdtate ingrijoratd, de adunare pentru rezolvarea unei urgente temporare, devenise mai intunecatd gi mai disperatd. Prietenii no$tri, la fel ca familia noastrd, $tiau cd timpul oricdrei sperante pentru mine se apropia de final. Pentru o secundd, Phyllis s-a gAndit sd aprindd focul, dar imediat dupd acel gAnd a venit un altul, nepoftit. De ce sd md deranjez? Dintr-odatd, s-a simtit mai epuizatd qi mai depri- matd decat iqi amintea si se fi simlit weodate. S-a intins pe canapeaua din biroul cu lambriuri din lemn gi a cdzut intr-un somn profund. Dupd o jumdtate de ori, Sylvia gi Peggy s-au intors, tre- cdnd in vdrful picioarelor pe l6ngd birou cdnd au vdzut cd Phyllis se culcase acolo. Sylvia s-a dus la subpol gi a des- coperit cd uqa frigiderului fusese lisatd deschisd de cineva. Apa forma o bdltoacd pe podea, iar m6ncarea incepuse sd se dezghete, inclusiv cdteva fripturi frumoase. Cdnd Sylvia i-a spus lui Peggy ce se intAmplase, au decis sd profite c6t mai mult de situatia creatd. Au dat telefoane restului familiei gi cAtorva prieteni gi s-au pus pe treabd. Peggy s-a dus gi-a mai luat nigte feluri de mdncare gi au im- provizat astfel un festin. CurAnd, Betsy, fiica ei Kate qi soqul ei, Robbie, li s-au aliturat, impreund cu Bond. S-a pildr,lrdgit mult gi nervos gi s-a dansat in jurul subiectului aflat tr min- tea tuturor: cd eu - oaspetele de onoare absent - cu foarte mare probabilitate, n-aveam sd md mai intorc niciodatd in acea casd. Holley s-a intors la spital ca sd continue veghea nesfArqit6. S-a agezat lAngd pat, lindndu-md de mdnd, $i a tot repetat mantrele sugerate de Susan Reintjes, fo4Andu-se si fie aten- td la semnificalia cuvintelor in timp ce le rostea qi sd creadd in suflenrl ei cd erau adevdrate. - Primegte rugdciunea. - I-ai vindecat pe al1ii. Acum e timpul tdu sd fii vindecat. - ESti iubit de mul1i. - Corpul tdu Stie ce sd fac6. inci nu ti-a sosit sorocul sd mori. t 1o2l DovADALrrMuDEDrNcoLo De c6te ori eram blocat, din nou, ir aspra Vedere a Ochiului de Rdmd, eram ftr stare sd-mi amintesc strilucitoarea Melodie Rotitoare, care deschidea din nou portalul citre Poartd gi Esenld. Am petrecut lungi perioade - pe care, in mod para- doxal, nu le-am resimtit deloc ca pe o trecere a timpului -_ifr pxfzerta.inge$lUi*m2-pdzitor de pe aripa de flurure qi o eternitate invilAnd lecEii de la Creator qi de la Globul de lu- mind din ad6ncul Esentei. La un moment dat, am ajuns lg marginea Po4ii.qi am constatat cd pu.mai pot si reintru in ea. Melodia Rotitoare - care pAnd atunci fusese biletul meu de intrare in acele regiuni superioare - nu mi mai ducea acolo. Porlile Raiului erau inchise. Din nou, sd descriu senzatiilg pe care le-am a\.ut este dificil pdnd Ia extrem, din cauzq"limbajului liniar, ca un pat al Iui Frocust, in care trebuie si inghesuim totul aici pe pdm6nt, qi ca urmare a ,,aplatizirii" gengXale pe care o suferd expe- rienla cAnd suntem tr corpul nestru. GdndeEte-te la toate situaliile in care ai treit o dezarnigire. Existi o accep[ie in care tggte pSL*Sl"-e_ pe care le suferim aici, pe pdmAnt, sunt de fapt yaria$1pi"ale unei pier{gri absolut centrale: pierde- rea Raiului. in.4iua in care portile Raiului s-au furchis pentru mine, am a!'ut un sentiment de gistetre care nu semlna cu nimic din cele trdite weodatS. E4ggaul.g sunt diferite acolo sus. T_oglg-9-To_t_"1*g-qnf1qJle sunt prezente, dar sunt mai plofqnde, mai spaqioase - nu sunt doar ir"riuntru, ci gi in afari. E ca qi curr, ori ab cdte ori ti s-ar schirpba starea sufl.eteasci aici, pe pimAnt, wemea s-ar schimba instantaneu, odatd cu ea. Cd - . bl ,}.t lacrimile lqle ar provoca o ploaie toren[iald, iar fericirea.ta ar face ca norii sd dispard instanthneu. Asta iti dd un indiciu despre cAt de vast $i -49_cgr_rq9gy_e_g!se simt acolo sus schim- bdrile de dispozilie sufleteasci, de c6t de straniu gi de pu- ternic ce-ea ce.gan.-q111 ca fiind ,,induntru" gi ,,afard" nu existd deloc in realitate. Aqa se face ci eu, cu inima frdntd, md cufundam acum intr-o lume de tristete crescAndd, o mdhnire care era i-r ace- la$i timp o cufundare reald. It{6 mlqqqp inio-s trecAnd prin mari ziduri de nori. Se auzeau murmule peste tot in jur, dar nu inlelegeam cuvinte- le. Apoi mi-am dat seama cd eram inconjurat de nenumdrate fiilLle, care trgenuncheau, in arcuri prelungite in depdrtare. itivina acum in urmd, realizez ce fdceau acEste ierarhii de fiinle, pe jumdtate vdzute, pe jumdtate simfite, care se intin- deau in intunericul de deasupra gi de dedesubt. Se rugau pentru mine. Doud dintre felele de care mi-am amintit ulterior erau cele ale lui Michael Sullivan Si sotiei sale, Page. imi amintesc ci le-am vdzut doar din profil, dar le-am identificat clar dupd ce m-am intors qi mi-am recdpltat vorbirea. Michael fusese prezent fizic in salonul de terapie intensivd conducdnd rugd- ciunile de multe ori, dar Page n-a fost niciodatd efectiv acolo (cu toate cd gi ea a rostit rugdciuni pentru mine). Acgste n+g3"qigry mi:qu -d.* elg_rglg. Acesta este motirml pentru care, aga de trist cum eram, ceva in mi1fg a simtit o stranie incredere cd totul va fi bine. Aceste fii41e gtiau cd IIgc pl*tr--g_trql<.4ie gi cantau qi se rugau ca sd m5 ajute si-mi menlin o stare de spirit cAt mai pozitivd. Md indreptam spre necunoscut, dar ajuns in acel moment, aveam o depli- nd credin{d qi incredere cd se va avea grijl de mine, a$a cum imi promiseseri i:rsolitoarea mea de pe aripa de fluture qi Zeitatea infinit de iubitoare - cd, oriunde m-ag fi dus, Raiul va veni cu mine. Va veni sub forma Creatorului, sub forma lui Om, qi va veni sub forma i:rgerului - a ingerului meu - Fata de pe Aripa de Fluture. Eram pe drumul de intoarcere, dar nu eram singur - qi gtiam cd nu mi voi mai simli niciodate singur. | 104 | DovADAruMtrDEDrNCoLo GAndindu-se la asta, ulterior, Phyllis a spus cd un lu_cry.de care-qi aminte$te mai presus de toate din acea sdptdmAnd e$!e..plo-Ala. Qp-loaie rece, puternici, venitd di4 nigte nori jogi, care refuzau sd se irnprdqtie $i se lase soarele sd pd- trunde printre ei. Dar deodatd, in acea duminicd in care a parcat magina in parcarea spitalului, ceva straniu s-a fur- tAmplat. Phyllis tocmai citise un mesaj primit pe telefon de la unul dintre grupurile de rugdciune din Boston in care se spunea: ,,A$teaptd-te la un miracol". in timp ce se gAn- dea la ce miracol putea sd se a$tepte, a ajutat-o pe mama sd coboare din magind Ei au comentat amAndoud faptul cd ploaia incetase. Spre est, soarele iqi trimisese razele printr-o crdpdturd in plafonul de nori, luminAnd incAntdtorii munti bdtrAni dinspre vest qi pdtura de nori de deasupra, dAndu-le o nuan!5 aurie. Apoi, privind spre piscurile depdrtate, din partea opusd in care soarele de mijloc de noiembrie iqi incepea ascensiunea, iatd-l: un curcubeu perfect! Sylvia a venit cu maqina la spital impreuni cu Holley qi Bond pentru o intAlnire aranjatd dinainte cu doctorul meu principal, Scott Wade. Dr. Wade ne era in acelagi timp gi prieten, gi vecin gi se luptase cu qea maiiificild. decizie cu care s-au confruntat weodatd doctorii cAnd au de-a face cu boli ce pun in pericol viata. qu cat rdmineam mai mult tr co.Ilrd, cu atat cre$tea probabilitatea de a-mi petrece restul yi-gii furtr-o.,,stare vegetativi persistentd". Dati fiind marea probabilitate ca totugi meningita sd-mi vind de hac, dacd pur gi simplu intrerupeau tratamentul cu antibiotice, se putea sd fie mai ralional sd se inceteze folosirea acestora - decdt sd se continue tratamenrul cu perspectiva aproape sigurd a unei come pe toatd durata vielii. intruc6t meningita mea nu rds- punsese deloc bine la tratament, exista riscul ca in final sd-mi vindece boala, doar ca sd-mi permite sd trdiesc cAteva luni sau c61iva ani cu un corp cAndva plin de via1d, iar acum lipsit de orice reactie, cu o calitate a vie(ii nuld. - Luati loc, le-a spus dr. Wade Sylviei gi lui Holley pe un ton care era amabil, dar nu prevestea nimic bun. Dr. Brennan gi cu mine am discutat in teleconferinte cu experti de la facultdlile de medicinl de la Duke, Universitatea din Virginia gi Bowman Gray qi trebuie sd vd spun cd to1i, pdnd la unul, sunt de acord cd situatia nu se prezintd bine. Daci Eben nu prezintd o ameliorare reald in urmdtoarele driuisprezece ore, probabil cI vom recomanda discutarea intreruperii antibio- ticelor. O sdpt[mAnd in comd cu meningitd bacteriand gravd depdqegte deja limitele oricdror a$tepteri rezonabile de recu- perare. Avdnd in vedere aceste perspective, ar fi mai bine sd ldsdm natura s5-gi urmeze cursul. - Dar i-am vdzut pleoapele miqcAndu-i-se ieri, a protes- tat Holley. Serios cd s-au migcat. Aproape ca Ei cum incerca sd le deschidd. Sunt sigurd de ceea ce am vdzut. - Nu md indoiesc cf, ai vdzut, a spus dr. Wade. Numdrul de celule albe din sdnge a scizut de asemenea. Astea toate-s ve$ti bune gi nicio clipd n-ag sugera cI n-ar fi. Dar situatia trebuie analizatd in context. I-am usurat considerabil lui Eben sedalia qi pdnd acum examinarea neurologicd trebuia sd pre- zinte o activitate cerebralS mai bogatd decdt este in realitate. Creierul lui mic func{ioneazd parlial, numai cd avem nevoie de funcliile de nivel inalt, iar acestea sunt complet absente. Cu timpul, o anumitd imbundtdlire a sterii de vigilenld apare la majoritatea pacienlilor afla$ in comd. Corpurile lor fac lucruri care pot crea impresia cd igi revin. Dar nu este aqa. Pur qi simplu, trunchiul cerebral trece intr-o stare numite coma vigile, o situatie static5 in care pacienlii pot rimdne weme de luni sau ani. Cel mai probabil, migcarea pleoapelor se dato- reazd acestei cauze. $i trebuie sd vd spun, din nou, cd gapte larl DovADA LUMII DE DrNcoLo zile este un interval enorm de lung pentru a rdmdne in comd ca urmare a unei meningite bacteriene. Dr. Wade folosea o mullime de cuvinte in tentativa de a atenua o veste proastd, ce putea fi formulatd intr-o singurd propozi ti e. Era timpul ca trupul meu sd fie ldsat sd moard. i i l i i ; I ll.ll;1i[ 1l tlil rlilti 'ilrefo' trq- Pe cAnd coboram, qi mai multe chipuri ieqeau bolborosind din noroi, aga cum fdcuserd mereu, gi in timp ce coboram spre Tdrdmul Vederii cu Ochi de Rdmd. Dar, de data asta, chipurile aveau ceva diferit. Erau umane acum, nu animalice. $i, in mod limpede, spuneau lucruri. Nu cd ag fi putut desluqi ce spuneau. Semdna pulin cu ve- chile desene animate cu Charlie Brown in care, cdnd vorbesc adulgii, nu auzi dec6t nigte sunete indescifrabile. Mai tar- ziu, analizAnd retrospectiv, mi-am dat seama cd puteam, de fapt, identifica gase dintre chipurile pe care le vedeam. Erau Sylvia, apoi Holley qi sora ei, Peggy. Erau Scott Wade 9i Susan Reintjes. Dintre aceste persoane, singura care nu era prezen- td fizic ldngd patul meu a fost Susan. Dar, in felul ei, fusese 9i ea prezentd pentru cd, in noaptea aceea, la fel ca in noaptea precedent5, stdtuse acasd la ea in Chapel Hill gi s-a trimis pe sine, cu ajutorul vointei, ldngd mine. Mai tdrziu, aflAnd acest lucru, am fost nedumerit cd Betty qi surorile mele, care fuseserl acolo toatd sdptimAna, tinan- du-md de mAnd ore nesfdrgite,lipseau din grupul de chipuri pe care le vdzusem. Mama suferea de o fracturd de stres la laba piciorului qi putea sd umble doar cu aiutorul unui cadru, dar se achitase conqtiincioasd cdnd ii venise rAndul sd stea de veghe. Phyllis, Betsy gi Jean fuseserd toate acolo. Apoi am aflat cd nu fuseserd prezente in acea ultimd noapte. C-tripruile pe care mi le aminteam erau ale celor care fusese- rd prezente fizic in a $aptea dimineald a comei mele sau in seara precedentd. I ros L DovADALUMtrDEDTNcoLo incd o datd, totusi, la acel moment, cAnd coboram, nu aveam niciun nume sau weo identitate pe care s-o atagdz weunuia dintre acele chipuri. $tiam doar, sau simteam, ci erau importante pentru mine intr-un anume fel. U-nul dintre ele md atrlgea spre el cu o fortrd deosebiti. A inceput sd tragd de mine. C.U un-Loscare a pdrut si rever- bereze fur susul Ei ftr josul intregului put vast de nori gi de {ii4g,qng-gJrge prin care coboram, mi-am dat seama subit cd tlrttelg Pq_4ii."$*.qgr,rl"9j - fiinte pe care le cunoEteam qi le iubeam, se pare, de o vegnicie - nu erau silgufgf.e flin1e pe cfe le cunosteam. Cunogteam Ei iubeam qi fiinlele de jos, de $ub mine - in tdrdmul de care md apropiam. Fiin[e pe care, pAnd in acel moment, le uitasem complet. Aceastd cunoaqtere era concentratd pe toate cele qase feqe, dar indeosebi pe a Sasea. Era foarte familiard. Mi-am dat seama cu o senzalie de goc care friza teama absolutd cd, oricine ar fi fost, era fala cuiva care avea nevoie de mine. Cineva care nu gi-ar reveni niciodatd dacd aq pleca. Dacd ag fi pirdsit-o, pierderea ar fi fost de nesuportat - ca senti- mentul pe care l-am alut cdnd porlile Raiului s-au trchis. Era o trddare pe care pur gi simplu nu eram in stare si o comit. PAnd in acel moment, fusesem liber. Cildtorisem prin lttp|i in modul fur care aventurile o pot face cu maximd efici- en[d: fdrd weo preocupare privind soarta lor. Rezultatul nu mai conta in ultimd instanfd, deoarece, chiar qi c6nd eram in EsenJS, nu am simtit nicio clipd weo griji sau vinovdtie lega- td de faptul cd ag putea dezamlgi pe cineva. Desigur, acesta fusese unul dintre primele lucruri pe care le invdlasem cdnd eram cgfq.[g-de pe Aripa de Fluture gi mi-a spus: ,,Nu ai cum sd faci nimic gre$it". Dar acum era diferit. Atat de diferit, incAt, pentru prima oard in intreaga mea cdldtorie, am simtit o teroare remar- gablq. E1g 9 !-e^1-o..qr,e. nu pentru mine, ci pentru aceste chi- p.g-ri - indeosebi pentru al gaselea. Un chip pe care inci nu-l puteam identifica, dar despre care $tiam cd are o importanld cruciald pentru mine. Chipul acesta a cdpdtat tot mai multe detalii pdnd cAnd in sfArgit am vdzut cd acel el se ruga de mine sd revin; sd risc te- ribila cobordre in lumea de jos pentru a fi din nou cu el. incd nu-i puteam inlelege cuvintele, dar cumva ele mi-au transmis cd aveam o mizd in aceastd lume de ios - cd aveam, cum se spune, ,,pi el ea i n j oc". Faptul cd md intorceam era important. Aveam legdturi aici - legdruri pe care trebuia sd le onorez. Cu cAt mai clard devenea fata, cu atdt mai mult imi dddeam seama de asta. $i cu atAt mai mult md apropiam de recunoaqterea felei. Fata unui bdiat mic. tq DovADALUMITDEDTNC.L. Inainte de a discuta cu dr. Wade, Holley i-a spus lui Bond sI a$tepte la uqd afard pentru cd nu voia ca bdiatul sd audd ceea ce ea se temea cd va fi o veste foarte proastS. Dar, simlind asta, Bond a stat pe lAngd uqd qi a prins cAteva din vorbele doctorului Wade. Destule cAt sd inleleagd adevdrata situatie. Sd inleleagd cd, de fapt, tatdl lui n-avea sd se mai intoarcd. Niciodat5, Bond a intrat in fugi in salon qi s-a apropiat de patul meu. SuspinAnd, m-a sdrutat pe frunte gi mi-a mAngAiat umerii. Apoi mi-a ridicat pleoapele qi a spus, direct in ochii mei goi, nefocalizafi: - O sd te faci bine, titicule. O sd te faci bine. A continuat sd spuni asta, iar qi iar, crezdnd, in felul lui copildros, cd, dacd o spune de destule ori, cu siguranld cd o sd md facd bine. intre timp, intr-o camerl de-a lungul holului, Holley privea in gol, incercAnd sd asimileze cAt mai bine cuvintele doctorului Wade. in cele din urmd, a spus: - Cred cd asta inseamnd cd ar fi bine sd-l sun pe Eben la colegiu gi sd-i spun sd se intoarcd. Dr. Wade n-a mai stat si delibereze asupra chestiunii. - Da, cred ci ar fi bine sd faci asta. Holley s-a dus la fereastra mare a sdlii de conferin[e, care dddea spre muntii Virginia pe care ploaia ii udase din belgug, dar care acum se luminau, gi-a scos telefonul gi a format numdrul lui Eben. in timp ce ea fdcea asta, Sylvia s-a ridicat de pe scaunul ei. til i ii, ilr i ltl i iiil rfil illr rr i l i " ['f - Holley, stai putin, a spus ea. Dd-mi voie sd md mai duc o datl la el. Sylvia a intrat in salonul de terapie intensivd gi a stat lAngd pat aleturi de Bond, care gedea tdcut $i-mi mdngAia mAna. Sylvia qi-a pus mAna pe braprl meu gi l-a mAngAiat cu blAn- dete. A$a cum se intamplase toat5 sdptemAna, capul meu era ugor intors furtr-o parte. Timp de o sdptimAni, toatd lumea se uitase la fala mea, nu in ea. Singura datd cAnd ochii mei s-au deschis a fost cand doctorii mi-au controlat dilatarea pupilei ca reacfie la lumind (una dintre cele mai simple, dar foarte eficieni6tli de verificare a funcliondrii trunchiului cerebral) sau cAnd Holley qi Bond, in pofida instrucEiunilor repetate ale doctorilor, insistaserd si le deschidl qi intAlniserd doi ochi morfi qi neancorafi, uitandu-se piezig, ch ochii unei pdpuqi stricate. Dar acum, cAnd Sylvia gi Bond se uitau inspre fala mea flascd. refuzAnd cu hotdrAre sd accepte ceea ce tocmai auzi- serd de la doctor, ceva s-a intimplat. Ochii mei s-au deschis. Sylvia a $pat. Ulterior avea si-mi spund cd urmdtorul goc, aproape la fel de impresionant ca deschiderea ochilor, a fost provocat de modul i:r care ace$tia au inceput imediat sd priveascd in jur. Sus, ios, aici, acolo... ii qmintgeU nu de un adult care tocmai a iegit dintr-o comd de Sapte zile, ci d9.Un bebglgg - un copil nou-ndscut in aceastd lume, privind in iur la ea, receptAnd-o pentru prima oari. intr-un fel, avea dreptate. Sylvia qi-a revenit din gocul initial qi gi-a dat seama cd eram agitat dintr-un motiv oarecare. A iegit grdbiti din salon, ducdndu-se la Holley, care stdtea la fereastra mare Ei vorbea la telefon cu Eben IV. - Holley... Holley! a strigat Sylvia. S-a trezit!E treaz! Spune-i lui Eben ci tatil lui iqi revine. Holley s-a uitat lung la Sylvia. - Eben, a spus ea in telefon, te sun eu mai tdrziu. E... tatil tdu, revine... la via1d. Merg6nd mai intdi normal, apoi alergdnd, Holley a intrat fuI salonul meu, urmatl indeaproape de dr. Wade. Aga cum era | 112 I DovADALUMIIDEDINcoLo de a$teptat, eu mi zvArcoleam in pat. Nu mecanic, ci pentm cd eram congtient Ei ceva mi deranja in mod clar. Dr. Wade a irleles de indatd despre ce era vorba: lgbtgl.tgspU1tgt era incd in gdtul meu. Nu mai aveam nevoie de acel tub deoarece crglg-4{^4eu impreund cu tot restul corpului meu tocmai re- veniserd la vial[. A intins m6na, a tliat banda adezivd cu care era lipit gi l-a extras cu grijd. M-am inecat un pic, am tras irn plSmdni prima mea gurd de aer fird ajutor din afard dupd gapte zile gi am rostit primele mele cuvinte dupd gapte zile. - V!-mulgumesc. Phfllis incd se mai gindea la curcubeul pe care tocmai il vizuse cdnd cobora din lift. impingea cdruciorul in care se afla mama. Au intrat in incdpere, iar Phyllis a fost cAt pe ce sd pice pe spate datorite uimirii. Eu stdteam in capul oaselor in pat, uit6ndu-md la ele. Betsy tropdia de bucurie. A imbrdti- gat-o pe Phyllis. AmAndoud aveau ochii in lacrimi. phyllis s-a apropiat $i s-a uitat adinc tr ochii mei. M-am uitat Si eu la ea, pe urmi, in jur, la toli ceilalgi. io ti-p ce familia mea iubitoare $i toti cei care mi ingri- jiserd se adunau in jurul patului, rnc-A +gUSr_lr de inexplicabila 11a!zifie, eu aveam pe fagi un zAmbet lini$tit gi fericit. - Tptul e Qine, am.sil.Us, radiind acel mesaj plin de fericire in timp ce rosteam cuvintele. I-am privit pe fiecare dintre ei, profund, confirmdnd miracolul di\in al insegi existentei noastre. - Nu vd face$ griji... totul este bine, am repetat, ca se risipesc orice trdoiald. Phyllis mi-a spus mai tarziu cd era ca gi cum aq fi impdrtiEit un mesaj crucial de dincolo, ci lumea este a$a cum trebui.e si fle, cd nu avem de nimic a ne teme. A spus cd adesea iqi gSlSIgSte acel moment cdnd este nelinig- titd de qf4_e*[!i"g ce preocupare terestri - si gdseqti alinare in c onJ tiqlti Zqre g f ap,Lqlui,c d n-u suntem nicio datd s inguri. hr timp ce fdceam inventarul celor prezenfl, pdream si revin la existenta mea pf,mAnteascd. - Ce faceqi voi aici? i-am intrebat pe cei adunafi acolo. La care Phyllis a replicat: - Ce faci ru aici? .:rr . $t Bond igi inchipuise cd vechiul lui tatd se va trezi, va arunca o privire in jur gi va avea nevoie doar de putin timp ca sd inle- leagi ce se intdmplase, inainte de a-qi relua rolul de tatd aqa cum il cunoscuse intotdeauna. Totugi, a descoperit curdnd cd nu va fi aqa'de ugor. Dr. Wade I-a prevenit pe Bond in legeture cu doui lucruri: mai intAi, ci n-ar trebui sd conteze pe faptul cd imi voi aminti tot ce spuneam h timp ce imi reveneam din comi. Mi-a explicat cd p1.ggesg]g. memoriei necesitd o putere de prelucrare enor- md din partea creierului gi cd, deocamdati, creierul meu nu se recuperase furdeajuns ca sd efectueze operaliuni sofisticate la acel nivel. in al doilea rAnd, cd nu trebuie si se ingrijoreze prea mult cu privire la cegq ce y-qj. qpgue in timpul acestor zile de inceput, pentru cd o bund parte din aceste lucruri vor suna destul de aiuritor. S-a dovedit cd a avut dreptate in ambele privinte. in acea primi dimineald de revenire, Bond mi-a aritat cu rrvdnfuie desenul pe care el qi Eben IV iI fdcuseri, cel cu celu- lele mele albe care atacau bacteriile E. coli. - Dar e minunat! am spus. Bond radia de mAndrie $i entuziasm. Apoi am continuat' - Cum e wemea afard? Ce zice rezultatul de la computer? Trebuie sd vi migcali, eu sunt gata sd sar! Lui Bond i-a cdzut fa1a. Inutil de precizat, asta nu era revenirea deplind la care sperase. Eu aveam niqte halucinatii nestdpanite, retriiam unele dintre cele mai incitante momente din viala mea, itrtr-o ma- nierd cdt se poate de fursufle$td. | 114 I DovADALUMIIDEDINcoLo In mintea mea, eram pe punctul de a siri cu paraguta, _ gata sd md arunc dintr-un avion DC3 aflat la cinci kilo- metri deasupra pdmantului... urma si fiu ultimul din gir, pozitia mea preferati. Era zborul de maximd amploare al corpului meu. Aruncdndu-md pe uga avionului tr soarele strdlucitor, mi-am asumat imediat o pozitie cu capul inainte qi.cu bra- lele lipite la spatele meu (in mintea mea), simlind impulsu- rile repetate familiare cAnd am ajuns sub curentul elicei propdlsoare, privind, din poziqia risrurnatd in care mi aflam, in sus la pdntecele uriagului avion argintiu cum Ia$ne$te spre inaltul cerului, elicele lui imense rotindu-se cu trcetinito- rul parcd, pimdnrul gi norii de dedesubt oglindindu-se pe fundul fuzelajului. Meditam la imaginea stranie a flapsurilor qi a roEilor coborite (de parci avionul se pregdtea de ateri- zare) c6t incd se mai afla la kilometri deasupra solului (toate acestea pentru a incetini qi minimiza qocul curentului de aer pe care trebuia sd-l suporte siritorii care se anrncau pe ugd). Mi-am lipit gi mai bine bralele fur coborArea cu capul in jos pentru a accelera rapid la peste 350 de kilometri pe ori, neavdnd decdt casca albastrd pestrild gi umerii care si opund rezisten!5., prin aerul rarefiat, atracflei exercitate de uriaqa planeti de jos, deplasdndu-md cu mai mult de lungimea unui teren de fotbal in fiecare secundi, vAntul trec6nd furios pe l6ngi mine cu dgggi*ori viteza unui uragan, mai zgomo- tos decAt orice... gi decdt oricdnd. Trecdnd printre culmile a doi nori albi pufogi gi enormi, am ta$nit cu mare vitezd prin abisul dintre ei, spre pdmAntul verde gi marea scdnteietoare, de un albastm intens, aflatd departe, jos, in goana mea dezl5nguitd qi palpitantd pentru a md aldtura prietenilor me| care abia dacd erau vizibili, in formalie multicolori de fulg de zdpadi, crescdnd qi mai mult cu fiecare secundd odatd cu fiecare alt sdritor care se alitura formagiei, departe, departe, jos... Tranzitam inainte qi inapoi trtre a fi prezent in salonul de terapie intensivi gi a fi cu mintea afari, in iluzia imbibati de adrenalind a uhui splendid salt cu para$uta. Eram trtre a fi nebun 9i... a inlelege. :rr ,\;3 Timp de doud zile, am bolborosit despre salturi cu para- quta, avioane gi internet tuturor celor dispuqi sd md asculte. Pe mdsurd ce creierul meu fizic igi revenea treptat la normal, intram intr-un univers paranoic, straniu qi epuizant. Am de- venit obsedat de un fond urdt de ,,mesaje de pe internet" care apdreau ori de c6te ori inchideam ochii qi care uneori apdreau pe tavan ori de cAte ori ii lineam deschigi. Cdnd inchideam ochii, auzeam sunete psalmodiate chinuite, monotone qi antimelodioase, care de reguld dispdreau cAnd ii deschideam iar. irni tot ridicam un deget in aer, arit6nd cu el exact ca ET, furcercdnd sd ghidez anunfurile de internet ce treceau pe lAngd mine in rusd sau chinez5. Pe scurt, eram putin nebun. Totul semdna putin cu TdrAmul Vederii eu Ochi de Rdmd, doar cd ceva mai cogmaresc, pentru cd ceea ce auzeam gi vedeam se lrtrepdtrundea cu detalii din trecutul meu uman (i-am recunoscut pe membrii familiei mele, chiar $i atunci cAnd, cum a fost cazul cu Holley, nu mi-am amintit cum ii cheami). Dar, in acelagi timp, Iipseau complet claritatea gi bogdlia vibranti uluitoare - ultrarealitatea - Porlii qi ale Esenlei. Md intorsesem, flrd doar qi poate, in creierul meu. in pofida acelui moment inifial de aparentd luciditate, cdnd ochii mei s-au deschis prima oard, curAnd, iardqi, n-am mai alrrt niciun fel de amintire despre viala mea umand de dinainte de comd. Singura amintire era legatd de locul unde tocmai fusesem: Tdrdmul Vederii cu Ochi de Rame, aspru gi urat, Poarta idilicd Si Esenta coplegitor de cereasci. Mintea mea - adevdratul meu eu - se strecura cu greu inapoi in costugrll prea strAmt Ei restrictiv al existe4lgi fiZiCe, cu gra- nilele ei spatiotemporale, g6ndirea liniard gi limitdrile impuse de comunicare verbald. Lucruri despre care, pdni acum o sdptdmdnd, credeam cd sunt singurul mod de existenl5 posi- bil qi care aqgn se prezentau ca Ulgt_e_ limitdri extraordinar de stingheritoare. Yjgle fiZiSg este caracterizatd de atitudine defensivd, in weme ce viala spirituald este exact opusul acesteia. Aceasta este singura explicalie pe care am putut s-o dau faprului cd F16j DovADA LUMII DE DINcoLo revenirea mea a alrrt un aspect paranoic atat de pregnant. Pentru o perioadd, am fost convins cd Holley (al cdrei nuine incd nu-l qtiam, dar pe care cumva o recuno$team drept sotia mea) Ei doctorii mei incercau sd md ucidd. Am alut qi alte vise gi fantezii despre zboruri gi salturi cu para$uta - unele dintre ele extrem de lungi gi cu o implicare deosebiti din partea mea. in cel mai lung, mai intens qi aproape ridicol de detaliat dintre ele, md aflam intr-o clinicd oncologicd din Florida de Sud, care avea lifturi exterioare gi unde eram urmat de Holley, doi ofiteri de polige din Florida de Sud qi o pereche de fotografi asiatici ninja, pe scripeli cu cablu. De fapt, tleceam prin ceva care se nume$te ,,psihozd de te- rapie intenslvd". Este normalS, chiar aqteptatd, la pacienqii ale cdror greigre revin in circuit dupd ce au fost inactive un lung interval de timp. O vdzusem de multe ori, dar niciodatd din inter!_or. Iar din interior era intr-adevdr foarte, foarte diferitd. in retrospectivd, lucrul cel mai interesant legat de aceastd sesiune de coqmaruri gi fantezii paranoice este cd totul a fost cu adevdrat asta: o fantezie. Po4iuni din ea - indeosebi cog- marul prelungit cu ninja din Florida de Sud - erau extrem de intense qi chiar de-a dreptul ingrozitoare in timp ce se intdm- plau. Dar, in retrospectivd - mai exact, aproape imediat dupd ce aceastd perioadi s-a incheiat - totul a devenit clar recog- noscibil drept ceea ce era: ceva niscocit chiar de creierul meu asediat, in timp ce incerca si-gi revind la normal. Unele dintre visele pe care le-am atut in aceastd perioadd au fost uluitor qi inspdimdntdtor de insuflelite. Dar, in final, ele au servit doar la sublinierea.^{ilg.e_gei.foarte mari dintre starea mea de vis qi ultrarealitatea din starea de comd profundd Cdt despre temele legate de rachete, avioane qi salruri cu para$uta pe care mi le-am imaginat atat de coerent, mai tArziu 4x1-.am dAt .s."eama c[ erau destu] de exacte din punct de vedere simbolic. Pentru cd adevdrul era cd eu efectuam o reintr:are periculoasd dintr-un loc foarte indepdrtat, spre statia spatiald abandonatd qi acum din nou funclionali a creierului meu. Cu greu s-ar putea gdsi o analogie terestrd mai potrivitd pentru ceea ce mi s-a intAmplat in sdptdmdna petrecutd ir afara cor- pului meu, decdt o lansare de rachet5. :!' Bond nu a fost singurul cdruia-i venea greu sd accepte per- soana c-ateggJ|-q SiU"datd care am fost in acele prime zile ale revenirii. in ziua de dupi ce mi-am recdpltat con$tiinta - luni - Phyllis l-a apelat pe Eben IV pe computer, cu ajutorul programului Skype. - Eben, uite-l pe tatdl tdu, a spuse ea intorcAnd camera web cdtre mine. - Salut, tat6! Cum merge? a spus el voios. Pentru un moment, doar am zdmbit larg gi am privit lung la computer. Cand in sfArgit am vorbit, Eben era zdrobit. Vorbirea imi era dureros de lentd, iar cuvintele insele abia dacd aveau weo noimi. Eben mi-a spus ulterior: ,,Vorbeai ca un zombi - sau cineva care a luat un halucinogen puternic". Din nefericire, el ng.[g ,-e-s.-e-qver!izat despre posibilitatea unei psihoze de terapie intensivd. Treptat, paranoia mea s-a atenuat, iar g6ndirea gi con- versatia mi-au devenit mai lucide. La doui zile dupd trezfe, am fost transferat la unitatea de neuroqtiinld. Asistentele de acolo le-au dat lui Phyllis Si Betsy ni$te patui de campanie ca sd poati dormi lAngd mine. Nu aveam furcredere decdt in ele doui - mI ficeau sd md simt in siguranld, ancorat in noua mea realitate. Singura problemd era legatd de fapnrl cd nu dormeam. ii tineam treji toatd noaptea, betand cAmpii despre internet, statii spatiale, agenti dubli ruEi qi tot felul de aberaqii inru- dite. Phyllis a incercat si Ie convingd pe asistente cd tugeam, sperAnd ca putin sirop de tuse sd imi provoace o ord-doud de F18 I DovADALUMTTDEDI NcoLo somn neintrerupt. Eram qq ql nou-ndscut care nu se incadra in orarul de somn. in momentele mele mai lini$tite, phyllis gi Betsy mI ajutau trlgAndu-m5 inapoi, lent, spre pdmAnt. gi-au reamintit tot felul de povestioare din copildria noastrd gi, cu toate cd in linii mari le ascultam de parci le auzeam pentru prima oard, eram fascinat. Cu cat mai mult vorbeau, cu atat ceva impor_ tant incepea si licdreascd ir sinea mea - inlelegeam cd, de fapt, qi eu luasem parte la acele evenimente. Foarte repede, mi-au spus amAndoud surorile, ulterior, fratele pe care-l cuno$teau a devenit iar vizibil, prin cea[a deasd a pdldwdgelii paranoice. - Era uluitor, mi-a spus Betsy mai tarziu. Tocmai iti re_ veniseEi din comd, nu erai deloc pe deplin con$tient de locul unde te afli sau de ce se intAmpld, vorbeai cam jumdtate din timp despre lucrurile alea nebune$ti, Si totu$i simlul umoru_ lui era cdt se poate de la locul lui. Erai in mod evident fa. Te intorseseqi! - Unul dintre primele lucruri pe care le-ai fdcut a fost sd spui o glumd despre cum ar fi si te hrdneqti singur, mi_a mdrturisit dupd aceea phyllis. Noi eram pregitite sd te hrdnim cu lingura oricdt ar fi fost nevoie. Dar tu n-ai r.rut sd accepli in ruprul capului. Erai hotdrdt sd-fl bagi singur in gurd acel jeleu portocaliu. Pe mdsurd ce-moto.qrele temporar incremenite ale creie_ rului meu reintrau in funcliune, md urmdream spunAnd sau fdcAnd unele lucruri gi md minunam: de unde a venit oare astdl incd din primele zile, o prietend din Lynchburg, pe nume Jackie, a venit in vizitd. Eu gi Holley ii cunoqteam bine pe Jackie qi pe soprl ei, Ron, deoarece cumpdraserdm casa de la ei. Fdri ca eu sd imi impun asta, amabilitatea mea sudici adAnc inrlddcinati a intrat i:r funcgiune. VdzAnd_o pe Jackie, am intrebat imediat: ,,Ce face Ron?,, Dupd alte cAteva zile, am inceput sd am ocazional con_ versafii realmente lucide cu vizitatorii mei Ei ircd o datd era fascinant sd vezi cum multe dintre aceste conexiuni se fdceau automat qi nu necesitau prea mare efort din paftea -;.. C;= :!1 qn avlgn pe pilot aut_o.mat, creierul meu cumva negocia aceste peigaje tot mai familiare ale experien[ei umane. Aveam parte de o demonstrafie lsmijlocitd a unui adevir pe care-l cuno$- team foarte bine ca 4-ewo_c-!iryrg: creierul este un mecanism cg-a.d-e-vara-t-uJUitor. Desigur, intrebarea nerostite din mintea ruturor (inclusiv a mea, in momentele mai lucide) era: cdt de bine md voi face? Chiar imi reveneam complet sau E coli reugiserd sd strice mdcar g partq din lucrurile despre care doctorii fuseserd sigwi ci se vor deteriora? A$teptarea zilnicd ii afecta pe toti, mai ales pe Holley, care se temea ca nu cumva, din senin, tot acest progres miraculos sd se opreascd, lds6nd-o pe ea doar cu o parte din ,,eul" pe care-l cunoscuse. $i totu$i, zi dupi zi, tot mai mult din acel ,,eu" revenea. Limbajul. Amintirile. Recunoagterea. O anumite trdseturi rdutdcioasd pe care o avusesem dintotdeauna a revenit qi ea. gi cu toate cd ei erau incdntali sd imi vadd revenind simtul umorului, surorile mele nu erau trtotdeauna entuziasmate de modul cum alegeam si-l folosesc. Luni dupi-masi, Phyllis mi-a atins fruntea gi am tresdrit brusc. - Au! am tipat. Mi doare! Apoi, dupd ce am savurat expresiile ingrozite de pe chipu- rile tuturor, am spus: - Am glumit! Toti erau surpringi de rapiditatea recuperdrii mele - in afard de mine. Deocamdati, eu n-aveam nici cel mai mic habar despre cAt de aproape de moarte trecusem. Pe mdsurd ce, r6nd pe rdnd, prietenii gi familia se intorceau la viegile lor, le-am urat de bine gi am rimas nefire,s-q de ignorant faqi de tragedia care fusese atat de indeaproape evitat5. Eram atdt de exuberant, incAt unul dintre neurologii care mi evaluau in ve- derea transferului la sectia de reabilitare sustinea insistent ci eram ,,prea euforic" gi cd probabil sufeream de pe urma unei vdtdmdri a creierului. Acest doctor era, ca qi mine, un purtdtor frecvent de papion, iar eu i-am rdspuns la favorul diagnosti- cului sdu zicAndu-le surorilor mele, dupd plecarea lui, cd tipul era ,,ciudat de Lipsit de afect pentru un fan al papionului". tq DovADALUMTTDEDTNCoLo incd de atunci $tiam ceva pe care tot mai mulEi dinfte cei din jurul meu aveau sd-l accepte gi ei. Cu sau fdrd plrerile medicilor, nu eram nici bolnav, nici nu aveam creierul afectat. Eram cu totul qi cu totul bine. De fapt - degi in acel moment doar eu $tiam asta _ eram complet gi cu adevdrat ,,bine,.pentru prima oard in intreaga mea via1d. :nl -{;.d a I ,,Cu adevdrat bine" - cu toate cd mai aveam ceva de lucrat la partea de hardware a chestiunii. La cAteva zile dupd ce m-am mutat la seclia de reabilitare pentru pacientii externi, l-am sunat pe Eben IV la qcoali. Mi-a zis cd lucra la un articol pentru unul dintre cursurile lui de neuro$tiintd. M-am oferit sd-l ajut, dar curdnd am regretat. Mi-a fost mult mai greu decAt md agteptasem sd mi concentrez asupra subiectului, iar terminologia pe care o crezusem recuperatd pe deplin, dintr-odatd, refuza sd-mi vind in minte. Mi-am dat seama, qocat, c6t de mult mai aveam de parcurs. Dar, fragment dupi fragment, qi acea parte a revenit. Md trezeam intr-o zi qi constatam cd md aflam in posesia unor intregi continente de cunoagtere $tiintificd gi medicali care, cu o zi inainte, irni lipsiseri. A fost unul dintre cele mai stra- nii aspecte ale experientei mele: sd deschid ochii dimineala gi si md minunez de faptul cd pdrti gi mai mari ale unei intregi vieli de instruire gi experienld erau din nou funclionale. in weme ce cuno$tintele legate de neuroqtiinfd reveneau lent gi timid, amintirile legate de cele intAmplate in sdptd- mAna petrecutd in afara corpului se profilau in memoria mea cu uluitoare intensitate gi claritate. Ceea ce se irntdmplase in afara tdrAmului terestru era strdns legat de fericirea dezldn- tuitd cu care md trezisem, iar starea aceea de sublimd fericire nu mI pdrisea. Simleam o fericir:e d,elirantd pentru cd eram din nou cu oamenii pe care-i iubeam. Dar eram, de asemenea, fericit deoarece - incerc sd formulez asta cat mai simplu cu at*1 DovADA Lt'I\.{r DE DrNcoLo putintd - ap inleles pentru prima oard cine sunt cu adevdrat qi in ce fel de lume ne ducem viata. Eram nerdbddtor, intr-un mod nestdpanit - qi naiv -, sd-mi impdrtdgesc acele experien{e, mai ales colegilor doctori. in definitiv, ceea ce suferisem imi modificase convingerile in- rdddcinate, de at6ta weme, referitoare la ceea ce este creierul. ce este Son*Stiinlq gi chiar ce anume inseamni viata - qi ce nu inseamnd. Cine n-ar fi dornic sd-mi audd descoperirile? Foarte pufini oameni, dupi cum s-a dovedit. indeosebi dintre cei cu pregitire medicald. Sd nu md inlelegetri gregit, doctorji mei erau fericili pentru mine. ,,E nemaipomenit, Eben", imi spuneau, repetdnd rds- punsul pe care eu insumi li-l dddusem nenumdragilor pacienli care, ful trecut, incercaserd sd-mi povesteasci d.espre expe- rienlele din alte lumi prin care trecusere in timpul operati- ilor chirurgicale. ,,Ai fost foarte grav bolnav. Creierul tdu era irnbibat de puroi. Nu ne vine sd credem cd egti acum ir stare sd vorbegti despre asta. gtii $i tu ce poate si se intAmple cu un creier c6nd ajunge atet de departe.,, Pe scurt, ei nu-gi puteau adapta gAndirea la ceea ce incer- cam cu disperare sd le im.pdrtigesc. Dar, pe de altd parte, cum puteam si-i blamezZ in defini- tiv, nisi eu nu ag fi infeles lucrurile astea - inainte. i.r , I M-am intors acasd pe 25 noiembrie 2008, cu doud zile inainte de Ziua Recunoqtinlei, intr-un cdmin incdrcat de recunogtin- 1d. Eben IV a condus toatd noaptea ca sd-mi faci o surprizd a doua zi de dimineatd. Ultima oard cdnd fuspse cu mine, eu eram in toiul comei, iar el incd mai incerca sd inleleagd dacd' eram in viate. Atat de entuziasmat a fost, incAt a primit qi o amendd pentru depdqirea limitei de vitezd pe cAnd traversa Nelson County, chiar la nord de Lynchburg. Eu eram treaz de cdteva ore, in $ezlongul de lAngd gemi- neul din biroul nostru primitor, cu lambriuri de lemn, g6n- dindu-md la toate cele prin cAte trecusem. Eben a intrat pe ugi imediat dupd ora qase dimineata. M-am ridicat gi l-am imbrdligat indelung. Era uluit. Ultima oard cdnd md vdzuse la spital, prin Skype, abia dacd reu$eam sd articulez o propozi- tie. Acum - in afard de faprul cd aritam incd sldbit qi aveam infipt in bral acul unei perfuzii intravenoase - revenisem la rolul meu preferat din viald: tatdl lui Eben qi al lui Bond. Md rog, aproape acelagi. Eben era con$tient 9i de altceva care era diferit la mine. Mai tArziu, Eben avea si spund cd, atunci cAnd m-a vdzut prima oard in acea zi, a fost imediat cucerit de c6t de ,,prezent" eram. - Erai atat de limpede, atat de concentrat, a spus el. De parcf, un fel de luUqtqd strdlucea din tine. N-am mai stat pe gdnduri qi mi-am impdrtdqit gAndurile. - Sunt foarte dornic sd citesc tot ce-am sd gisesc despre asta, i-am spus. Totul a fost atAt de real, Eben, aproape prea 714 DOVADA LUMtr DE DINCOLO real ca sd fie real, dacd asta are weun sens pentru tine. V,reau sd scriu despre acest lucru pentru alli specialiqti in neuroEti- int5. $i weau sd citeqc despre experien{ele in pragul mortii $i despre cele triite de alEi oameni. Nu-mi vine sd cred cd n-am luat niciodati poveEtile astea in serios, nu am aat ascuttiie ' celor spuse chiar de pacientii mei. N-am a\.ut mecar minima curiozitate sd citesc ce s-a scris despre acest subiect. La inceput, Eben n-a spus nimic, dar era limpede cd se gAndea cum sd-gi sfituiascd cel mai bine tat5l. S-a a$ezat vizavi de mine gi m-a indemnat sd vdd ceea ce trebuia sd fie evident. - Te cred, tatd, a spus el. Dar gAndegte-te putin. Dacd wei ca asta si aibi o valoare pentru ceilal1i, ultimul lucru pe care ar trebui s5-l faci ar fi sd citesti ce au avut de spus alfii. - $i-atunci, ce-ar trebui sd fac? l-am intrebat. - Sd scrii. Sd scrii totul pe heftie - toate amintirile, atAt de exact cdt poli sd 1i le aminte$ti. Dar nu citi nicio carte sau articol despre experien{ele din pragul mortii ale altor oameni, nici ce{i de fizici sau cosmologie. Nu inainte de a scrie ceea ce ti s-a ir:tAmplat. Nu vorbi nici cu mama sau cu oricine alt- cineva despre ceea ce s-a intdmplat cAt timp ai fost in comi - cel pulin in mdsura in care te poti tine depafie de asta. poli si faci tot ceea ce vrei mai t6rziu, bine? GAndeqte-te cum mi-ai spus mereu cd" observatria vine prima, pe urmd Ei interpretarea. Qgcd wei ca ceea ce ti s-a intdmplat sd aibd valoare gtiinfifici, trebuie sd consemnezi cele trdite c6t mai pur qi c6t mai exact cu putint6, tnainte de a incepe sd faci weo comparatie cu ceea ce li s-a intAmplat altora. A fost, probabil, cel mai ingelept sfat pe care mi l-a dat weodatd cineva - gi l-am urmat. Eben a avut dreptate $i c6nd a spus cd ceea ce imi doream in adAncul sufletului, mai mult decdt orice altceva, era s5-mi folosesc experienla pen- tru a-i ajuta pe altii. Cq- c6t imi revenea mintea St-iintifice, cu atat mai clar vedeam cAt de radical era conflicnrl dintre ceea ceinvdlasem ir decenii de instruire Ei practicd medicald gi ceea ce trdisem, gi cu at6t mai deplin inlelegeam cd mintea qi trrl .'ar i't personalitatea (a$a cum le-ar numi cineva, mintea sau spirirul nostru)qp:!t9.ge,s.-q"--e-xistedincolodecorp'Trebuiasirelatez lumii povestea mea. in urmitoarele circa $ase sdptimdni, maioritatea zilelor au trecut la fel. Md trezeam pe la 2 sau 2:30 noaptea, simtin- du-md atat de extatic qi de energizat ca urmare a simplului fapt ci trdi.am gi ci md ridicam din pat' Aprindeam focul in camet6, md agezam in vechiul meu fotoliu din piele qi scriam. incercam sd-mi amintesc toate detaliile cdldtoriilor mele cdtre gi dinspre Esenld qi ce am simtit in timp ce invdlam multele sale lectii capabile sd schimbe viala unui om. Deqi incercam nu e tocmai un cuvAnt potrivit. Vioaie 9i clare, amintirile erau chiar acolo, in locul unde le ldsasem' Fro I DovADALUM' DEDINcoLo Existd doud moduri ?n care te poli pdcdli. [JnuI este sd crezi ceea ce nu este adevdrat; celdlalt e sd refuzi sd crezi ceea ce este adevdrat. Soren Kierkegaard (1 8f 3- I 8 5 5) in tot ce am scris, un cuvdnt pdrea sd apard, iar gi iar. ReaI. Niciodatd, pAnd la coma mea, rur mi-am dat seama cdt de ingeldtor poate fi qn cuy@t. Potrivit felului in care fUsesem invdlat sd il ingeleg, atat la facultatea de medicind, cdt gi la acea qcoald a bunului simt care este viata, ceva fie este real (un accident de magind, un joc de fotbal, un sendviq pe masa din fala ta), fie nu. in anii mei de neurochirurgie, am vdzut o multime de oameni care sufereau de halucinalii. Credeam cd $tiu cat de groaznice pot fi fenomenele ireale pentm cei care le udiau. Iar in cele cdteva zile de psihozl de terapie intensi- vi, am arut $ansa sd experimentez Si eu cAteva dintre aceste coqmaruri impresionant de realiste. Dar, dupd ce acestea au trecut, mi-am dat seama rapid cd respectivele coqmaruri erau nigte inchipuiri: fantasmagorii neuronale agitate de circuitele creierului care se striduiau si reintre in funcliune. I+Sg, in timp ce md aflam in comi, creierul meu nu func{ionas e necore spunzdtor. Nu funcgionas e delo c. P aytga creierului m.gu despre care anii de facultate medicald md invdlaserS. cI era responsabild pentru crearea lumii in care trdiam qi md migcam gi pentm a prelua datele brute care ajungeau la.mine prin intermediul simfurilor, modelAndu-le intr-un univers plin de inleles: acea parte a creierului era :!' scoasd complet din funcliune. $i, in pofida tuturor acestor lu- cruri, fusesem viu Ei con$tient, cu adevdrat con$tient, intr-un univers caracterizat mai presus de toate de iubire, con$tiintd qi realitate. (Iati cum a apdrut din nou acel cuvAnt.) Pentru mine, pur gi simplu acest fapt nu putea fi contrazis. fl qtiam atat de deplin, incdt md durea. Ceea ce trdisem eu era mai real decAt casa in care stdteam, mai real decat bu$tenii cate ardeau fur qemineu. $i totuEi' nu exista loc pentru acea realitate in viziunea medicald gtiintificd pe care imi petrecusem atalia ani ca s-o dobandesc. Cum aveam eu si creez loc pentru ca amAndoud aceste realitdfi sd coexiste? [i 2 8 I DovADA Lr]Mrr DE DrNCoLo A venit, in sfArgit, qi ziua cdnd am pus pe hartie tot ce am putut, pdnd la ultima amintire din TdrAmul Vederii cu Ochi de RAmd, din Poartd gi din Esen16. Apoi a sosit timpul sd citesc. Am plonjat in oceanul de li- teraura EPM - un ocean pe care pdnd atunci nici micar nu-l trcercasem cu degetul. Nu mi-a luat mult ca sd-mi dau seama cd nenumdrati alti oameni trdiserd aceleaqi lucruri ca mine, atat in anii din urmd, cdt qi i:n secolele trecute. EPM-urile nu sunt toate la fel, fiecare astfel de experienld este unicd - dar aceleagi elemente apar in mod repetat, iar pe multe dintre ele le-am recunoscut din propria mea experien{d. Naraliunile privind trecerea printr-un tunel sau o vale intunecoasd pen- tru a ajunge intr-un peisaj luminos qi plin de viald - ultra- realul - datau incd din Grecia anticd $i Egipt. Fdpturi ange- lice - uneori furaripate, alteori nu - se regdseau, cel pu1in, pdnd in antichitatea Orientului Apropiat - a$a cum se intAm- pla gi cu credinta cd astfel de fiinle erau ni$te paznici care urmdreau activitdlile oamenilor de pe pdmAnt $i-i intampinau pe respectivii oameni cdnd ldsau pdmAntul in urmd. Senzalia de a fi capabil sd vezi simultan in toate directiile; senzatia de a te situa deasupra timpului liniar - de a fi deasupra tuturor Iucrurilor, in esentd, despre care inainte considerasem ci de- finesc peisajul vielii umane; auzirea unei muzici asemindtoa- re celei religioase, care-ti pdtrundea in intreaga fiin15, qi nu doar fur urechi; receptarea directd gi instantanee a conceptelor care, ir mod normal, ar fi luat un timp foarte lung gi mult [*rl studiu ca sA fie inlelese, fird niciun chin... simlhea intensita- 1ii unei iubiri neconditionate. Iar gi iar, in relatdrile moderne privind EPM qi in scrierile spirituale din wemwile strdvechi, simleam cum naratorii se luptd cu-limitgqi-Ie limbajului pdmAntesc, incercdnd sd sur- prindd in intregime pe$tele pe care-l prinseserd la bordul ambarcaliunii reprezentate de limbajul gi ideile umane"' qi mereu, intr-o mdsurd sau alta, equAnd. $i totu$i, cu fiecare tentativi care dddea greg Ia o distanld frustrant de micd de !eI, fiecare persoand chinuindu-se cu limbajul qi ideile pentru a-i transmite aceastd enormitate citi- torului, eu inlelegeam scopul povestitorului 9i ceea ce acesta sperase sd redea in toatd mdrelia sa fdrd Limite, dar pur qi simplu nu reusea. Da, d.a, dalimi spuneam in timp ce citeam. ingeleg' Desigur, aceste cdrEi, aceste materiale exiptaserd toate ina- inte qe experien[a mea. Dar eu nu le dddusefn niciodatd weo atentie. Nu numai in privinta citirii lor, dar qi in alte privinle' Simplu spus, niciodate nu fusesem gata sd accept ca ade- vdratd ideea ci ceva din noi supravietuie$te mo4ii trupe$ti. Fusesem chintesenta medicului bun la suflet, deqi sceptic. $i, ca atare, pot sd vd spun cd majoritatea scepticilor nu sunt sceptici deloc. Ca sd fii cu adevirat sceptic, trebuie chiar sd examinezi ceva gi s6-l iei in serios. Iat eu, ca mulli alli doc- tori, nu imi rezervasem niciodatd timp si explorez EPM-urile. Pur $i simplu ,,qtiusem" cd erau imposibile. De asemenea, am parcurs gi inregistririle medicale din pe- rioada in care fusesem in comd - o perioadi care fusese me- ticulos consemnate, practic de la bun inceput. Analizdndu-mi scandrile exact la fel cum aq fi fdcut-o pentru un pacient de-al meu, mi-a devenit clar, in sfArgit, cAt de fantastic de bolnav fusesem. Meningita bacteriand este unice printre boli prin maniera in care atace suprafata exterioare a creierului, ldsdnd intac- te structurile mai profunde. Bacteriile distrug cu eficienqd mai intAi partea umani a creierului nostru qi, in final, se dovedesc fatale prin atacarea structurilor mai profunde ,,de | 130 | DovADA LT.JMII DE DINcoLo intreEinere", comune cu ale altor animale, situate dedesubtul pdr{ii umane. Celelalte boli care pot deteriora neocortexul, provocdnd incongtienfd - traumele la cap, accidentele vas- cular-cerebrale, hemoragiile sau tumorile cerebrale -, nu sunt nici pe departe atat de eficiente in distrugerea completd a intregii suprafele a neocortexului. Acestea tind sd implice doar o parte din neocortex, lds6nd celelalte pdrli neafectate $i capabile de funclionare. Nu numai asta, dar, in loc sd scoate din funcliune doar neocortexul, tind totodatd sd deterioreze qi pdrlile mai profu4de gi mai primitive ale creierului. Tinand cont de toate acestea, meningita bacteriand este, dupd cum se poate demonstra, cea mai bund boald pe care o puteai gdsi care sd imite moartea umand fdrd ca, de fapt, s-o provoace. (DeSi, binein{eles, de reguld o provoacd. g,de"vqrul trist este cd, practic, oricine ajunge atat de bolnav cum am fost eu din cauza meningitei bacteriene nu se mai intoarce ca si-gi spund povestea.) (Vezi Anexa A.) Degi experienta este la fel de veche ca istoria, ,,experienfa ir pragul morfii" (indiferent daci a fost vdzutd precum ceva real sau o fantezie lipsitd de orice bazd) a devenit un termen comun abia de curAnd. in anii 1960, s-au pus Ia punct noi tehnici care le-au permis doctorilor s5-i resusciteze pe paci- entii care suferiserd un stop cardiac. Pacienlii care fur wemu- rile de altddatd ar fi murit pur $i simplu acum erau readugi in lara celor vii. Fqrd ptirqq lor, aceqti medici produceau, in urma eforturilor lor de salvare, o specie de cdldtori transte- re$tri: oameni care au avut ptilgjql sd arunce o privire dincolo de vdl qi sd se intoarcd pentm a povesti despre asta. Astezi, specia numdrd cAteva milioane. Apoi, in 1975, un student la medicind pe nume Raymond Moody a publicat o carte numitd Viagd dupdviasd,in care a descris experienla trditd de un om pe mrme George Ritchie. Ritchie a ,,murit" ca urmare a unui stop cardiac survenit ca o complicatie a unei pneumonii qi a ieqit din propritrl corp timp de noud minute. A ciletorit de-a lungul unui tunel, q-yl--Zilat regiuni paradiziace qi infernale, a intahit o fiirild de- lgrniaa pe care a identificat-o ca fiind Iisus gi a trdit niqte sentimente de liniqte gi de bine atet de intense, :n' incAt i-a fost dificil sd le exprime in cuvinte. Astfel a inceput epoca modernd a experienlelor in pragul mortii. Nu a$ putea sI susfin ci nu qtiusem deloc de cartea lui Moody, dar cu siguranqd cd nu o citisem. Nu alusesem nevoie pentru cd $tiam, mai inainte de toate, cd ideea potrivit cdreia stopul cardiac ar reprezenta un fel de stare in apropierea mortii era absurdd. Mare parte din literatura despre expe- rienfele in pragul mortii se referi la pacienqii ale cdror -iniu]i s-au oprit timp de cAteva minute - de reguld in urma unui accident sau pe masa de operatii. Ideea conform cdreia stop-ul cardiac echivaleazd cu moartea este depe$itd de weo cincizeci de ani. Multi nespecialiqti incd mai considerd cd, dacd cineva iEi revine in urma unui stop cardiac, arunci acesta a ,,murit" qi s-a intors la via1f,, dar comunitatea mediiald qi-a revizuit de multd weme definitia morlii, inraga fel incAt sd fie centratd pe creier, nu pe inimd (inci din 1f68, cAnd au fost stabilite criteriile de moarte a creierului, care se bazeazd, pe descope- ririle cruciale ale examindrii neurologice a pacientului). Stopul cardiac este relevant pentru moarte doar din perspectiva efectului pe care il are asupra creieruIui. in cAteva secunde de la stopul cardiac, oprirea fluxului de sAnge spre creier duce Ia o intrerupere pe scard largl a activitefli neuronale cooperative qi la pierderea cuno$tintei. De o jumdtate de secol, chirurgii opreau fur mod curent inima timp de cdteva minute pdnd la cAteva ore ir chirurgia cardiacd gi, ocazional, in neurochirurgie, folosind pompe de bypass cardiopulmonare gi uneori rdcind creierul pentru a-i spori viabilitatea in astfel de conditii dificile. Nu se produce nicio moarte a creierului. Chiar gi o persoand care face un stop cardiac pe stradd poate fi scutitd de vetemed ale creie- rului dacd cineva incepe sd-i facd resuscitare cardiopulmo- nard in decurs de patru minute, iar inima poate fi, in cele din urm5, repornitd.-Atat timp cAt sdngele oxigenat ajunge la creier, creierul - gi, prin unnare, qi persoana - va rimAne in via15, degi intr-o stare de inconqtienli efemer5. Simpla cunoa$tere a acestui fapt a fost tot ce mi-a tre- buit ca sd dau la o parte cartea lui Moody fdrd ca mdcar s-o Fi-tl DovADA LUMt DE DrNcoLo deschid. Dar acum am deschis-o qi citind pove$tile relatate de Moody cu referinle la slqualiile prin care eu insumi tecu- sem mi-a schimbat complet perspectiva. Aveam prea putine furdoieli cd mdcar unii dintre oamenii din aceste povegti iqi pdrdsiserd cu adevdrat corpurile fizice. Asemdndrile cu ceea ce eu insumi trdisem dincolo de corp erau pur gi simplu prea coplegitoare. t' Pglife mai primitive ale creierului meu - cele responsabi- le cu intre{inerea - funcgionaserd tot sau aproape tot timpul cAt fusesem in comd. Dar ajungAnd la partea din creier despre care orice specialist neurolog iEi va spune cd este respon- sabili de partea mea umand: ei bine, acea parte dispdruse. Vedeam asta in scandri, in rezultatele analizelor de laborator. pe examindrile mele neurologice - in toate datele continu- te in inregistrdrile foafie detaliate din timpul sdptdmAnii pe care o petrecusem in spital. Am inceput, curAnd, sd-mi dau seama cd experienla mea a fost, din punct de vedere tehnic, o EPM aproape impecabild, poate unul dintre cele mai convin- gdtoare cazuri de acest fel din istoria modernd. Ceea ce conta in privin{a cazului meu nu, era ceea ce mi se intdmplase mie personal, ci imposibilitatea purd gi categoricd a argumentdrii, din punct de vedere medical, ci torul a fost o fantezie. Sd descrii ce este o experien{d in pragul motii este dificil, ir cel mai bun caz, dar si faci asta in fala unor colegi pgdici care refuzd sd creadl cd este cdt de cdt posibil sporeqte difi- cultatea intreprinderii. Datoritd carierei mele in neuro$tiintd gi a propriei mele EPM, acum aveam prilejul unic sd fac mai digerabild aceastd tentativd. :*' Iar apropierea Mor{ii, care pe to(i ne aduce Ia acelasi nivel, deopotrivd ne impresioneazd pe to{i cu o ultimd revela(ie, pe care doar un autor venit din morgi ar putea sd o spund cum se cuvine. Herman Melvllle (l 8 I 9- I 89 1) Oriunde md duceam in acele prirfre sdptdmAni, oamenii se uitau la mine de parcd tocmai m6 ridicasem din mormdnt. M-am intahdt cu un doctor care fusese de fald la spital in ziua cdnd m-am internat. Nu fusese direct implicat in ingriji- rea mea, dar md vdzuse bine cdnd md aduseserd la urgenle in acea primd dimineal5. - Cum de egti totu$i aici? a intrebat eI, rezumAnd intreba- rea de bazd a comunitdtii medicale la adresa mea. E$ti cumva fratele geamdn al lui Eben? Am zAmbit, am intins mAna gi i-am strdns-o pe a lui cu putere, ca sd-qi poatd da seama cd eram chiar eu. Degi firegte cd glumise cdnd a enuntat ipoteza cd ag avea un frate geamdn, doctorul acesta evidenlia de fapt o idee im- portantd. Din toate punctele de vedete, eu incd eramdoioa- meni, iar dacd aveam sd fac ceea ce-i spusesem lui Eben IV cd weau sd fac - sd-mi folosesc experienla prin care trecusem pentru a-i ajuta pe allii - trebuia sd conciliez experienla i:r pragul mo{ii pe care o atusesem cu modul meu gtiin$fic de a inlelege lucrurile qi sd-i impletesc laolaltd pe cei doi oameni. Memoria mea s-a intors la un telefon pe care-l primi- sem intr-o dimineald cu c61iva ani in urmd, de la mama unui pacient care sunase fux timp ce examinam harta digitatd a unei 34 I DOVADALUMIIDEDINCOLO Elnori pe care urma s-o indepdrtez in cursul acelei zilei. Am s-o numesc pe femeie Susanna. Rdposatul so1 al Susannei, pe care-l voi numi George, fusese pacientul meu cu o tumoare la creier. in pofida tuturor lucrurilor pe care le-am fdcut, a murit in decurs de un an gi jumdtate de la diagnostic. Acum, fiiea Susannei era bolnavi, cu c6teva metastaze cerebrale provocate dS U{r-"gqlqella qap Era foarte putin probabil sd supravieguiasci mai mult de cAteva luni. Nu era un momenr potrivit si preiau o convorbire telefonicd - mintea mea era cemplet absorbitd de imaginea digitali din fala mea qi cu stabilirea precisd a strategiei p.e care urma s-o adopt pentru afurdepdrta rumorile fird sd,v_atafn lesutul cerebral din jurul lor. Dar am rdmas in legdturd cu Susanna pentru cd gtiam cd incerca sd se gAndeasci la ceva - orice - care si-i permiti sd se impace cu situalia. intotdeauna am fost de pirere cd, atunci cAnd te afli sub povara unei boli potential fatale, irdulcirea adevdrului este indicatd. Sd impiedici un pacient terminal si incerce sd se agale de o micd fantezie care sd-l ajute sd se confrunte cu posibilitatea mortii este ca qi cum ai refuza si administrezi o medicalie analgezicd. Era o povard extraordinar de grea qi ii datoram Susannei fiecare secundd de atenlie pe care o solicita. - Dr. A, mi-a spus Susanna, fiica mea a avut rn vis abso- lut incredibil in el, ml:dl.ei a venit la ea. I-a spus cd tonrl va fi tn reguld, cd nu trebuia si-gi facd griji ir privinfa morEii. Era genul de lucru pe care-l auzisem de nenumdrate ori de la pacienti - mintea face tot ce poate ca si se linigteascd intr-o situatie insuportabil de dureroasi. I-am spus ci mi se pdrea a fi un vis minunat. - Dar lucrul cel mai incredibil, dr. A, este fglrrl.cum_era imbrdcat. intr-:o cdmagi galbend.., qi o pilirie din fetm! - Ei bine, Susanna, am spus eu binevoitor, cred cd in Rai nu existd o etichete vestimentari. - Nu, a spus Susanna. Nu despre asta e vorba. inci de Ia inceputul relaliei noastre, de la primele noastre intAbriri, i-am ddruit lui George o cimagd galbeni. ii pldcea s-o poarte :nl -1;_1 impreund cu pdlaria pe care tot de la mine o avea. Dar cdma- -q_a..s-l pierdut cdnd ni s-au rdtdcit bagajele in luna de miere. $tia deja cdt de mult imi pldcea sd-l vdd in cdmaqa 9i pdldria acelea. dar niciodatd nu le-a inlocuit. - Sunt sigur cd fata ta, Christina, a auzit o multime de povegti minunate despre acea cimagi gi acea pdldrie, Susanna, am spus. $i despre zilele de inceput ale relaEiei voastre... - Nu, a replicat ea rdzdnd. Tocmai de-aia e aga de minu- nat. Asta era micul nostru secret. $tiam cat de ridicol ar suna pentru oricine altcineva. N:drrr mai vorbit niciodatd despre cimaqd gi pildrie dupd ce s-au pierdut. Christina n-a auzit absolut nimic de la noi despre ele. Christinei ii era atat de fricd de moarte, dar acum gtie cd nu are de ce sd se teamd, absolut deloc. Ceea ce imi spusese Susanna,,,6m descoperit, citind, era o varietate a unei confirmdri prin tis care se produce destul de des. Dar la momentul telefonului aceluia eu nu trecusem prin EPM gi qtiam perfect de bine cd ceea ce-mi spunea Susanna era o fantezie indusi de durere. De-a lungul carierei mele, am tratat mulli pacienli care trecuserd prin experienfe neobig- nuite in timp ce se aflau in comd sau in timpul operatiei. Ori de cdte ori unul dintre acesti oameni povestea o experienld neobignuitd precum cea a Susannei, eram plin de compasiune. $i eram foarte sigur cd experientele acelea avuseserd loc cu adevdrat - in mintea lor. Creierul este cel mai sofisticat - gi mai temperamental - organ pe care-l posedim. Joacd-te cu el, micgoreazd presiunea oxigenului primit doar cu cAliva t_ol{i, gi proprietarul respectivului creier va trdi o alterare a realitd$i sale. Sau, mai precis, a o(perientei sale personale pri- vind realitatea. Introdu in ecuagie toate traumele fizice $i toate medicamentele pe care cineva suferind de o boald a creierului este probabil sd le ia gi vei avea, practic, garantia ci, dac[ pa- cientul are totu$i amintiri cdnd iqi revine, acele amintiri vor fi cAt se poate de neobignuite. eu qn creier afectat de o infeclia bacterianimoltali gi medicamente psihotrope, orice se poate intdmpla. Sau, mai bine zis, orice, in afard de experienta ultra- reali pe care am avut-o in comi. I 136 | DovADALUMUDEDTNcoLo Susanna, mi-am dat seama cu genul acela de tresdrire pe care o ai c6nd vezi ceva care ar fi trebuit si fie evident, nu mi sunase ca s-o consolez eu in acea zi. De fapt, ea incerca sd md consoleze pe mine. Dar eu nu reuqisem sd vdd asta. Crezusem cd fac un gest de amabilitate fali de Susanna pretinzand, in felul meu obosit $i neatent, cd-i cred povestea. Dar n-o crezusem. $i analizdnd din nou acea conversatie $i alte zeci de conversatii asemendtoare, mi-am dat seama ce drum lung aveam in fali daqd voiam sd-mi conving colegii doctori ci experienlele pe care le avusesem fuseserd reale. ,{;.1 Susgin cd misterul umbn este degradat tntr-un mod incredibil de reduc{ionismul Stiinlific, care are pretenfia cd, pe baza promisiunilor materialismului, va putea sd explice tn cele din urmd tntreaga lume spirituald aplicAnd modelele de activitate neuronald. Aceastd credingd trebuie clasiftcatd ca sapersg\e'.' trebuie sd acceptdm cd suntem fiinge,spirituale cq.s!flqte care existd tntr - o IUme,spirin4ld, pr ecum ;i ftinge mateiale cp corpuri Si creiere careiexistdtntr-o lume materiald. Sir John C. Eccles (1903-1997) C-6nd vine vorba despre EPM, existd trei tabere fundamentale. Astfel, existd credinciogii: fie oameni care au trecut ei furqiqi printr-o EPM, fie cei care pur qi simplu au gdsit astfel de experien[e ugor de acceptat. Apoi, desigur, existi necredin- cioqii inverqunati (cum eram eu inainte). Totu$i, acestia nu se considerd in general necredinciogi. FJ "qtiu" pur $i simplu cd creieml genereazi c-on$tiinla $i-Ug*!*Iggg ideile nebuneqti referitoare l,q g.gperioritA,!"eal4i$trii asupra coruulUr (decdt dacd trcearcd din politete sd consoleze pe cineva, aqa cum am crezut eu cd fac cu Susanna itr ziua aceea). Apoi mai este qi grupul de mijloc. Aici sunt reuni{i tot fe- lul de oameni care au auzit despre EPM-uri, fie citind despre ele, fie - din cauzi cd sunt extraordinar de rispdndite - avAnd un prieten sau o rudd care a trecut prin aqa ceva. Aceqti oameni ds mijloc sunt cei clrora povestea mea s-ar putea si le fie de un real folos. Vestea pe care o aduc EPM-urile este capabild sd transforme vielile. Dar cdnd o persoand care este I 13S I DovADALUMtrDEDINcoLo potenlial deschisd sd audd despre o EpM intfeabd un doctor sau un om de gtiintd - ace$tia fiind, in societatea noastrd, pg!!!-q4.ofiqiqliin chestiunea a ceea ce e real sau nu este - prea adesea i se rispunde, blAnd dar ferm, cd EpM-urile sunt doar niqte fantezii: produse ale creierului luptdndu-se sd se agale de viald qi nimic mai mult. Qa*4qetOr care am trecut prin ceea ce am trecut, pot sd spun o altd poveFte. gi cu c6t mai mult m-am gdndit la ea, cu atat mai mult am simlit cd am datoria sd fac exact acest lucru. U:ra cAte una, ar*n analizal.g-qgg-$-tji!9 pe care $tiam cd doc- torii, colegri mei, qi-eu insumi in wemurile de altddatd, le-ar fi oferit ca sd ,,explice" ceea ce s-a intAmplat cu mine. (pentru mai multe detalii, vezi sumarul meu privind ipotezele neuro$- tiinfifice din Anexa B.) * A fost experienla mea un program primitiv al trunchiului cerebral care s-a declanqat pentru a uqura durerea qi suferinla terminale - posibil o reminiscenld a strategiei de ,,moarte mi- matd" folositd de mamiferele inferioare? Am eliminat aceaste supozitie din capul locului. Pur gi simplu, era exclus ca expe- rienlele mele, cu nivelurile lor atAt de intens sofisticate la nivel viTual qi auditiv, Ei"gradul lor ridicat de semnificatie percepu- ti, sd fie produsul unei porliuni reptiliene a creierului meu. - A fost o rememorare distorsionate a amintirilor din pdrtile profunde ale sistemului meu limbic, partea creierului care ali- menteaza perceptia emotionale? Din nou, nu - fdri un neo- c o1te5- ft1r,rggeual, Eis temul limbic qy p gate_p1o*$f E.e viz iuni avdnd claritatea qi logica celor trditi ae-mirie. Putea sd fi fost experienla mea un fel de viziune psihede- licd produsd de unul dintre numeroasele medicamente care mi se administraserd? Din nou trebuie sd spun cd toate aceste medicamente lUg-rpq7d cg_1-Egpp"-o_ri situati in neocortex. Iar tn absenla UpW neqEpJle&fgustrlanal, nu exista o bazd pe care aceste medicamente si funcqioneze. Cum rdmdne cu intruziunea REM? Aga se nume$te sindro- mul (inrudit cu ,,migcarea rapidi a ochilor" sau somnul REM*, * REM este acronimul din limba englezd de Ia ,,rapid eye movement", migcarea rapidd a ocbilor. (N.t) :.i _$.1 faza in care apar visele) in care neurotransmitetorii naturali precum serotonina interactioneazd cu receptorii din neo- cortex. imi pare rdu, din nou. Intruziunea REM are nevoie de un neocortex funclional pentru a avea loc, iar eu nu aveam a$a ceva. Apoi, mai era fenomenul ipotetic cunoscut sub nu- mele de ,,evacuarea DMT". in aceastd situalie, glanda pi- neald, reaclionAnd la stresul unei amenintdri percepute la adresa creierului, produce o substanli numitd DMT (sau N,N-dimetiltriptamina). DMT este structurate similar cu sero- tonina $i poate provoca o stare psihedelicd extrem de intensA. N-am a\ut nicio experienld personald cu DMT - qi nici acum nu am -, dar nu-i contrazic pe cei care susiin cd produce o stare psihedelicd foarte puternice. Poate una cu implicalii veritabile pentru inlelegerea a beea ce conqtiin[a qi realitatea sunt de fapt. Totu$i, rdm6ne faptul ce po4iunea creierului pe care o afecteazi DMT (neocortexul) nu era, in cazul meu, acolo pen- tru a fi afectatd. Aqa incdt, din perspectiva ,,explic5rii" a ceea ce mi s-a intdmplat, ipoteza evacudrii DMT s-a dovedit la fel de ineficientd ca ceilalli candidali principali pentru explicarea experienlei mele Ei, din acelaqi motiv, esential. Halucinogenele afecteazd neocortexul, iar neocortexul nu era disponibil pen- tru a fi afectat. Ipoteza finalS pe care am analizat-o a fost cea a ,,fenome- nului de reboot". Aceasta ar explica experienta mea ca pe un ansamblu de amintiri gi gAnduri esential disparate, rdmase de dinaintea momentului in care neocortexul meu a incetat complet sd mai funcfioneze. Ca un computer care restarteazd qi salveazd ceea ce poate dupd o avariere generald a siste- mului, creierul meu ar fi adunat laolaltd experienla mea din aceste rdmdqile, atat de bine cdt a putut. Aceasta s-ar fi putut produce la restartarea cortexului in starea de congtienla dupd o incetare a funcliondrii prelungitd la scara sistemului, in meningita mea difuzd. Dar acest lucru pare foarte impro- babil date fiind coqrplexitatea qi interactivitatea amintirilor mele complicate. intrucAt am experimentat atat de intens l-140 I DovADA LttMII DE DINcoLo Fal tqqra non-lineari a timpuluiin lumea spirituald, pot acurr sd inteleg d_e_ se^.eql_4_g-1pUl.-1e_ pgisri despre dimensiunea spirituald pot pfuea distorsionate sau pur qi simplu absurde din perspectiva noastrd pdmAnteascd. in lumile de deasupra acesteia, pur qi simplu tiqpul nu se comportd ca aici. !r acele lumi, lucrurile nu se intAmpld in mod necesar unul dupd altul. Qn moment poate pdrea lung cAt o viald gi una sau mai mu_lte vieti pot pdrea cd dureaz6 o clipd. Dar, degi timpul nu se comportd in mod obiqnuit (din perspectiva noastrd) in lumile de dincolo, asta nu inseamnd ci este o harababurd, qi aminti- rile mele din perioada petrecutd in comd sunt oricum, numai talmeq-balmeg nu. Cele mai terestre ancore din experienfa mea, din punct de vedere temporal, au fost interactiunile mele cu Susan Reintjes, cAnd ea m-a contactat in a patra qi a cincea noapte, qi aparitia, spre finalul cdldtoriei, a celor qase chipuri. Orice altd aparentd de simultaneitate temporald intre evenimentele de pe pdmAnt gi cdlitoria mea in lumea de din- colo este, s-ar putea spune, pur intdmpldtoare! Cu cdt aflam mai multe despre boala mea, qi cu cdt cdutam mai mult, folosind ljteratura Stiintificd actuald, ca sd-mi explic ce se intAmplase, cu atdt ratam mai spectaculos esenla. Totul - claritatea irealS a viziunii mele, limpezimea gAn- durilor mele ca flux conceptual pur - sugera o func[ionare cerebrald superioard, nicidecum inferioard. Dar creierul meu superior nu fusese prezent ca sd efectueze acea activitate. Cu cAt citeam mai mult despre explicaqiile ,,qtiinlifice" cu privire la ce anume sunt EPM-urile, cu atAt mai gocat eram de netemeinicia lor transparentd. $i, torugi, congtientizam o.r tristele cd acelea erau exact explicaliile pe care eu, cel de demglt, le-ag fi dat cu un gest vag dacd mi-ar fi cerut cineva sd,,expl i c" ce este EPM. Dar nu era de a$teptat ca oamenii care nu erau doctori sd $tie acest lucru. Dacd experienla pe care o triisem i s-ar fi intAmplat altcuiva - oricui - ar fi fost Ei aga indeajuns de remarcabild. Dar faptul cd mi se htAmplase mie... Ei bine, sd spun cd mi se intAmplase ,,pentru un motiv" md fdcea sf, md simt u$or stingherit. in mine mai trdia destul din vechiul t; dogtql ca sd gtiu cAt de bizar - de fapt, cAt de grandi- os - suna asta. Dar cdnd am addugat improbabilitatea clard a tuturor detaliilor - gi mai ales cdnd mi gAndeam cAt de precis de perfectd fusese o boald precum meningita E. coli ip-$gmolarea cortexului meu gi apoi recuperarea mea rapidd Ei q_ollpleld fald de o distrugere aproape sigurd - am fost nevoit sd iau pur gi simplu in serios ci intr-adevdr se intAm- plase pentru un motiv. Ceea ce n-a fdcut decdt sd-mi sporeasci sentimentul de responsabilitate fald de relatarea corectd a pove$tii. intotdeauna imi fdcusem un motiv de mdndrie din faptul cd md menlineam la curent cu ultimele noutefl din literatura medicali a domeniului meu qi cd md implic4m, de asemenea, atunci cdnd aveam ceva valoros de addugat. Faptul cd fuse- sem expediat brusc din aceasti lume intr-o alta era o $tire - o veritabild $tire medicale -, igr acum, cd mi furtorsesem, nu aveam de gAnd sd o subaprecidz. Din punct de vedere medi- cal, recuperarea mea completd era pur gi simplu o imposibi- litate, un miracol. Dar adevirata poveste consta in locul unde fusesem qi aveam datoria nu doar ca om de $tiintd, animat de un profund respect pentru metoda gtiinlificd, dar gi ca vindecdtor sd spun povestea aceea. O poveste - o poveste adevdratd - poate vindeca Ia fel de bine ca un medicament. Susanna $tiuse asta cdnd md sunase in ziua aceea, la cabinet. Iar eu trdisem acelagi lucru c6nd primisem veqti de la fami- lia mea biologicd. Ceea ce mi se intAmplase era de asemenea o veste vindecdtoare. Ce fel de vindecdtor aq fi daci n-ag impdrtdgi-o? La pulin peste doi ani de la revenirea mea din comd, l-am vizitat pe un prieten apropiat qi coleg care se afld la conduce- rea printipalelor departamente academice de neuroqtiinte din lume. il cunosteam pe John (nu este numele lui adevdrat) de decenii qi il consideram un om minunat gi un om de $tiinte de prim rang. I-am spus lui John o.pa{te din povestea cdldtoriei mele spirituale din starea de comd profundd gi s-a ardtat de-a dreptul uluit. Nu uluit de cdt de nebun eram eu acum, ci I L42 1 DOVADALLMrIDEDTNCOLO ca qi cum, ifr, tlfoEt, tltelegea- ceva care-l nedumerise de multi weme. A reiegit cd, in urmd cam cu un an, .tatil lui John se apropia de finalul unei boli care durase cinci ani. Era invalid, dement, suferind Ei voia sd moard. - Te rog, il implora pe John tatdl lui de pe patul de moar- te. De-mi o pastild, ceva. Nu pot s-o mai duc aga. Apoi, dintr-odatd, tatil lui a devenit mai convingdtor de- cdt fusese in ultimii doi ani, in timp ce discuta unele obser- vatii profunde despre viata lui qi despre familia lor. Ulterior $i-a mutat privirea gi a inceput sd vorbeascd gpr aerul de la partea dinspre picioare a pafului. AscultAndu-I, John Ei-a dat seama cd tg.tdl lui ii yorbea m44ei lui decedate, care murise cu qaizeci gi cinEi de ani in urmd, cdnd tatdl lui John nu era decAt un adolescent. Abia dacd amintise de ea in timpul vietii lui John, dar uite cd acum avea o disculie voioasd qi animatd cu ea. John n-o vedea, dar era absolut convins cd spiritul ei era acolo, urdndu-i bun-venit acasd spiritului tatilui sdu. Dupd cdteva minute de la asta, tat5l lui John s-a intors iar cu fala spre el, avAnd o privire complet diferitd in ochi. ZAmbea gi era in mod clar lini$tit, mai liniEtit decAt igi amin- tea John sd-l fi v6zut weodatd. - Culcd-te, tati, s-a pomenit John zicdnd. Relaxeazd-te. E in reguld. Tatdl lui a fdcut exact asta. inchizdnd ochii, a adormit cu o expresie de impdcare deplind pe fa1i. La scurt ttmp dupi aceea, gi-a dat sfArqirul. John a qimti!_-ci intdlnirea dinrre tatdl lui Ei bunica lui de mult plecatd dintre cei vii fusese foarte real5, dar nu Stiuse ce sd faci in privinla ei pentru cd, in calitate de doctor, qtia cd astfel de lucruri erau,,imposibile". Mulli allii au observat ace-a uimiJo,are clarit3lq_a" ryntil care survine la oamenii vArstnici atingi de demengi c"]l"putin inqtnle sd-gi dea sfArgitul, exact a$a cum John vdzuse la tatdl lui (fenomen numit ,,luciditate terminald"). Pentnl asta nu exista nicio explisafis neurogtiin- fificd. Faptul cd mi-a auzit povestea a pdrut sd-i dea o per- misiune dupi care tdnjise sd-i fie datd de cineva: perrnisiunea :d ,'r;,,4 @-q-g-rede ceea ce vdzuse cu ochii lui - de a Pfi'acel adevdr plg$pg gi-tiftfqtltor: ci qul-.nos1ru spiritual eterg este mai real decAt orice percepem in acest tirAm fizic ai L{e -9 LegAlg+a divini cu iubirea infinitd a Creatorului. I I44 I DOVADALUMIIDEDINCOLO Existd doar doud moduri de a-gi trdiviaga. UnuI este ca Si cum nimic n-ar fi un miracol. CeIdIaIt este ca Si cum totul ar ft. Albert Einsrein ( I 879-1 95 5) N-am mai ajuns la biserici decdt in decembrie 2008, cdnd Holley m-a convins sd merg la slujba din a doua duminicl a Adventului. Eram incd sldbit, imi pistram cu greutate echili- brul qi nu ajunsesem la greutatea normali. Holley gi cu mine gedeam pe rAndul din fa{d. Mchael Sullivan prezida slujba din ziua aceea gi a venit sd md intrebe daci doream sd aprind a doua lumAnare de pe cununa de Advent. Nu voiam asta, dar ceva mi-a spus s-o fac toruqi. M-am ridicat, am pus mAna pe stalpul de bronz qi am pdqit pdnd in partea din fald a bisericii cu nea$teptati uqurin{d. Amintirea mea despre timpul petrecut ir afara corpului era inci nediluatd qi crudi qi, oriunde mi intorceam in acest loc care nu reugise sd md miqte aga de mult inainte, vedeam afie $i auzeam muzicd, iar acestea mI ficeau sd rememorez totul. Iggta de bas pulsatild a imnului religios mima neferi- cirea aspri a Tdrdmului Vederii cu Ochi de Rdmd. Geamurile din vitralii cu norii qi ingerii lor inni reAdUqeaq-*il- mrr-Itg fru- muselea celestd aPo4ii. O picturi a lui Iisus impfutind pdinea cu discipolii lui evoca cgmuni{nea Esenlei. M-am cutremurat cAnd mi-am reamintit fericirea iubirii necondilionate infinite pe care o cunoscusem acolo. in sfArgrt, a,m inteles care era adevdrata menire a religi-ei. Sau cel putin care ar fi trebuit sd fie. Eu nu doar credeam in :r1 , I:.1 Dumnezeu; il cunoEteam pe Dumnezeu. In timp ce $onta- cdiam spre altar ca sd-mi iau cuminecdtura, lacrimile imi qlroiau pe obraji. 1* , DOVADA LtiMII DE DINCOLO Dacd vrei sd fii realmente un cdutd.tor aI adevdrului, este necesar ca mdcar o datd in viasd sd te indoieSti, cAt mai mult posibil, de toate lucrurile. Ren Descar t es ( I 596- 16S0) A fost nevoie cam de doui luni pentru ca intregul ansarn- blu de cuno$tinte neurochirurgicale sd-mi revind in minte. LdsAnd la o parte, pentru moment, faptul in esenld miraculos cd a revenit (in continuare, qu edstd niciun precedent medi- cal pentru cazul meu, in care creierul care a fost supus unui atac atat de grav gi de indelungat din partea unei bacterii gram-negative precum E. coli sd igi recupereze mdcar o parte din capacitdlile depline), dupd asta, am_ continuat sd mI lupt cu faprul cd tot ce invdlasegr in patru decenii de studiu Ei muncd despre creierul runan, despre univers gi despre ce anume constituie realitatea intra in conJlict cu experienta pe care o trdisem in cele qapte zile de comd. CAnd am cdzut in comd, eram un doctor laic care-gi petrecuse intreaga carierl in unele dintre cele mai prestigioase institute de cercetare din lume, incercdnd si inleleagd conedunile dintre creierul uman qi con$tiintd. Nu era vorba cd nu credeam in congti- in1d. Eram pur qi simplu mai congtient decAt majoritatea oamenilor de improbabilitatea mecanicd uluitoare ca ea sd existe independent! in anii 1920, fizicianul Werner Heisenberg (qi alti fondatori ai mecanicii cuantice) a ficut o descoperire atat de stranie r47 " tl ce va mai dura p6nd cAnd lumea o va asimila complet. QAnd observdm fenomenele subatomice, este imposibil si separim complet observatorul (adicd, omul de $tiint[ care efectueazd experimentul) de ceea ce este observat. in lumea noastrd coti- diand, este ugor sd ne scape acest aspect. Ijoi vedem universul ca un loc plin de obiecte separate (mese gi scaune, oameni Ei planete) care interactioneazd ocazional unele cu altele, dar care rdmdn in esenld separate. Totugi, lq nivql qubatomic, acest univers de obiecte separate se dovedegte a fi o iluzie de s SvAr git d. in do*me niul dimensiunilo r sup e r - s up err4ici, g4c-e obiect,din universul fizic es_te intim le-gat de oricare alt obiect. De fapt, in lume nu efstd cAruqi de puqin ,,obiecte", doar vi- bralii de energie gi relalii. Ce a insemnat asta ar fi trebuit sd fie evident, degi n-a fost a$a pentru mul1i. Era imposibil sd cercetezi realitatea esentiald a universului fdrd sd foloseqti con-qg[4-1a. Departe de a fi un produs secundar gi neimportant al proceselor fizice (a$a cum crezusem inainte de a avea aceastd experienld), qonstiinta nu este doar foarte reald - este de fapt mai reald decdt resHl qxi-_stentei fizice gi, cel mai probabil, !14{glgg!Fl tuturor lucrurilor. Dar niciuna dintre aceste idei nu a fost cu adevd- rat incorporatd in imaginea despre realitate a $tiintei. Multi oameni de gtiinld incearcd sd facd asta, dar, deocamdatd, nu existd o ,,teorie a tuturor lucrurilor" unificatd care sd poatd combina lqgile mecanicii cuantice cu cele ale teoriei relativitd- tii intr-o manierd care sd inceapd sd incorporeze congtiiuta. Tpgle obig.ctele din universul fizic sunt alcdtuite din atorni. Atomii, la rAndul lor, sunt constituiti din protoni, electroni qi neutroni. Aceqtia, la r6ndul lor, sunt (aga cum fizicienii au descoperit de asemenea la incepurul secolului )0() toti pafii- cule. Iar p-articulele sunt alcdtuite din... Ei bine, la modul cel mai sincer, fizicienii 4q plggjlig cu adevdrat. Qar un lucru pe cqre-l $tim despre particule este cd fiecare este conectatd cu oricare alta din univers. Toate sunt, la nivelul cel mai profund, rnterconectate. inainte de experienla mea de dincolo, eram, in gene- ral, la curent cu toate aceste idei gtiinlifice moderne, dar erau indepdrtate Si abstracte. in lumea in care trdiam qi md miqcam - lumea automobilelor, a caselor, a meselor de operatie qi a pacienfilor care se fdceau bine sau nu, pa4ial in funclie de modul cum reugeam sd-i operez - aceste aspecte ale fizicii subatomice erau rarefiate qi distante. poate cd erau adevdrate, dar nu aveau legdturd cu realitatea mea cotidiand. Dar cgnd mi-am ldsat cqrpuJ_tizic in.urmd, am trdit direct aceste adeviruri. De fapt, gi o spun cu toatd irnciederea, cu toate cd la acea weme nici micar nu gtiam termenul, pe cAnd md aflam in Poartd qi in Esenld, eg de fapt ,,fdceam $tiintd,,. qtUgtd care se baza pe.c,qlmql adgyiq3t qi mai sofisdcat in- strument pentru cercetare pe care-l poseddm: Qgngtifr1a insdqi. Qu cAt sdpam mai mult, cu atat mai convins deveneam cd descoperirea mea nu era doar interesantd sau spectaculoasi. Ha Stiingificd. in.funcli" de persoana cu care disculi, Son$tiln- ta este ori qS! 40"pJ*m.are mister aflat in fala cercetdrii Stiin- - {ifice, ori o nonproblemd totald. Surprinzdtor este numdrul mare al oamenilor de gtiinld care intrd in a doua categorie. Pentru mulqi oameni de qtiingd, poate pentru majoritatea, nu meritd sd ne facem Criji din cauza congtiintei, pentru cd nu este decAt un subprodus al proceselor fizice. Mulli oameni de qtiinld merg mai departe sus$nand despre con$tiintl nu doar cd este un fenomen secundar, dar cd, in plus, nici mdcar nu e reald. Totu$i, mulli reprezentanti de frunte din domeniul neu- ro$tiintei constiintei qi al filosofiei mintii nu sunt de acord cu aceastd pozitie. ig "]ti1qg-1,_qdecenii, ei au ajuns sd recunoascd ,,problema durd a cqgstiinli". Cu toate cd ideea se cocea de cAteva decenii, D-avid Chalmers a fost cel care a definit-o in geniala lui carte din 1996, The Conscious Mind (Mintea con- Stientd). Problema duri priveqte insigi edstenta experientei con$tiinje,i gi poate fi distilatd in aceste intrebdri: lum ia nagtere -con$tiinla din funclionarea creierului uman? In ge-tqport se afld con$tiinta cu comportamentul pe care il insolegte? Care este relalia dintre lumea perceputd Ei lumea reald? Problemh durd este atat de greu de rezolvat, incAt tUti!- g6nditori au spus cd rdspunsul se afld cu totul in afara I 48 [,14e I DOVADA LUMII DE DINCOLO ,,qtiin{ei". Dar faptul cd se situeazd dincolo de granilele qtiintei curente nu diminueazd cu nimic fenomenul conqtiin- tei - de fapt, este un indiciu cu privire la rolul ei insondabil de profund in univers. Ascendenla metodei gtiinfifice fundamentate doar in tIrA- mul fizic, in ultimele patru sute de ani, prezintd o problemd majord: aln.pieldut legf,tura cu misterul profund din centrul existenfei noastre - congtiinta noastrd. A fost (sub diferite nume qi exprimatd prin diferite concep{ii asupra lumii) ceva bine cunoscut $i tinut in secret de religiile premoderne, dar s-a pierdut in cultura noastrd occidentali laicd, pe mdsurd ce ne-am indrdgostit tot mai mult de puterea $tiintei gi a tehno- logiei moderne. Pentru toate succesele civilizaliei occidentale, lumea a pldtit un pret scump in termenii celei mai importante compo- nente a existentei noastre - spiritul.uman. Pggga intunecate a tehnologiei de vArf - armamentul modern qi uciderile qi sinuciderile nechib zuite, nenorocirea wband, de zastrul e co - logic, schimbdrile de climd catastrofale, polarizarea resurselor economice - este indeajuns de rea qi aqa. $i mai rdu, c-Ern- centrarea noastrd asupra progresului exponential din $tiintd qi tehnologie i-a ldsat pe mulli dintre noi relativ neaiutomti in ceea ce priveste semnifica{ia qi bucuria, precum qi in ceea ce priveqte modul cum se incadreazd vielile noastre in marea schemd a existenlei pentru furtreaga eternitate. S-a dovedit sf,, l4-intrglirile privind sufletul qi viala de dupd via1d, reincarnarea, Dumnezeu gi Rai, rdspunsurile sunt dificil de gdsit prin mijloace qtiintifice convenlionale, ceea ce implici faptul cd s-ar putea ca aceste rispunsuri sd nu existe. in mod similat, fenomenele de conqtiinld extinsS, cum ar fi vizualizarea la distanld, perceptia extrasenzoriald, psihokine- zia, clarviziunea, telepatia qi precognitia s-au dovedit dificil de inleles prin investigatii $tiintifice ,,standard". inainte de perioada petrecutd in com5, m-am indoit de veridicitatea lor, in principal pentru cd niciodatd nu le-am experimentat Ia un nivel profund gi pentru cd nu puteau fi explicate ugor prin conceplia mea $tiintificd simplistd asupra lumii. [__-l sci DovADA LUMII DE DrNcoLo Ca mulli alti sceptici cu pregitire qtiin{ificd, a[r.refuzat chiar sd analizez datele relevante privind chestiunile referi- toare la aceste fenomene. l{i-am plstrat ideil.-e-preconcepute despre aceste informafii gi {espre cei care le furnizau pentru ci perspectiva mea timitatd nu reugea sd ofere nici cea mai vagd ex"plicatie despre qum ar putea avea loc in realitate astfel de lucruri. Cei care sustin cd nu edsti dovezi pentru fenome- nele care sugereazd con$tiinla extinsd, in pofida numdrului copleqitor de probe care dovedesc contrariul, sunt ignoranli in mod deliherat. Ei cred cd gtiu adevdrul, fdrd sd mai fie ne- voie sA cerceteze faptele. Pentru cei pringi incd in capcana scepticismului gtiintific, recomand cartea lrreducible Mind: Toward a psychology for the 21st Century (Mintea ireductibild: spre o psihologie a se- colului XX), publicati in 2002. Dovezile pentru congtiinta ex- tracorporald sunt bine prezentate in aceastd analizd qtiinlificd riguroasd. Irreducible Mind este un adevdrat punct de reper realizat de un grup de mare prestigiu, Departamenrul pentm studii perceptuale de la Universitatea din Virginia. Autorii oferi o analizd exhaustivd a datelor relevante. iar conclu- ziA este inevitabild: aceste_fenomele quIL rc-qle gi trebuie sd incercdm sd le inlelegem natura, dacd wem si inlelegem realitatea exjstentei noastre. {m fost sedugide ideea potrivit cdreia concep[ia $tiintificd asupra lumii se apropie rapid de o Teorie a tuturor lucrurilor, care nu ar pdrea sd lase mult loc pentru sufletul sau spiritul nostru, pentru Rai gi pentru Dumnezeu. Cildtoria mea din starea de comd profundd, in afara acestui tdrAm fizic inferior, iIl tinutul superio_r unde sdliqluie$te atotputernicul Creator, a dezvdluit Lig.l indescriptibil de rlng.nq dintre cunoagterea umaSr-{ $i teramul inspirator de veneralie al lui Dumnezeu. Noi toti suntem mai familiari cu congtiinla decAt cu orice altceva $i totu$i inlelegem mult mai multe lucruri despre univers decAt despre mecanismul con$tiinlei. Este atrit de aproape de casd, incAt se situeazd aproape mereu dincolo de inqelegerea noastrd. Nu edstd nimic legat de fizica lumii malelale (quarcuri, electroni, fotoni, atomi etc.) gi, in special, E] de stmctura complexd a creierului care sd ne dea cel mai vag indiciu despre mecanismul con$tiintei. De fapt, cel mai mare indi^eiu privind realitatea domeniului spiritual este misteruI profund al existenlei noastre conqti- e.nte. Aceasta este o revelalie mult mai misterioasd decAt cele de care fizicienii Ei speciali$tii in neuroEtiinfd s-au aretat capabili sd se ocupe, iar eqecul lor de a face acest lucru a ldsat in obscuritate relatia iBtimi dintre conqtiintd qi mecanica cuallliqi - qi, prin urmare, realitatea fizicd. Pentru a studia cu adevdrat universul la un nivel pro- fund, trebuie sd admitem 1"olql-fundamental al conqtiintgi in zugrdvirea realitdlii. Experimentele d in pe-canica- cuq4lige i;au-:qEat pe acei geniali pdrinti ai domeniului, dintre care multi (Werner Heisenberg, Wolfgang Pauli, Niels Bohr, Erwin Schrodinger, Sir James Jeans, ca sd numim doar cAliva) s-au indreptat spre conceptia misticl asupra lumii in cdutarea unor rdspunsuri. Ei qi-au dat seama cd eSljlgpggl[il sd sepa- re e5;rerimentatorul de experiment qi sd explice realitatea fdrd ajutorul conqtiintei. Ceea ce am descoperit in lumea dg d!4- colo este ]qrgtpilag indescriptibild qi qggp$ilglea univer- suiui qi faptul c{-hggg a tot ceea ce existd este con_Stii1lfa. Am fost atdt de complet conectat Ia ea, incAt, adesea, nu a existat nicio diferenliere intre ,,mine" qi lumea prin care md miq- cam. Dacd ar fi sd rezum toate acestea, aS spune mai intAi cd Ugyg$l$-este mult mai mare decAt pare si fie dacd ne uitam doar la pdrtile lui imediat vizibile. (De fapt, asta nu e o idee revolulionar5, intrucAt EtUfrJA conventionald admite c,i 9-0-la _sqJd din univers este alcetuit din ,,materie gi energie neagrd". Ce sunt aceste entiteu negre?n Nimeni nu gtie deocamdatd. Dar ceea ce a fdcut ca experien{a mea sd fie neobignuitd a fost " $aptezeci Ia sutl este ,,energie neagrd", acea lq1|{ extrem de miste- rioasi descoperite de astronomi Ia mijlocul ultimului deceniu al secolului trecut, cdnd au gdsit dcvadg indubitabilS bazatd pe supernovele de tip Ia, potrivit cdreia in ultimele cinci miliarde de ani expansiunea universului s-a accelerat. Alte 26 de procente sunt constituite de ,,materia neagrd", acea gravitatie anormald ,,in exces" revelatd in ultimele decenii i4 rqlalia gqlaxiilor gi a roiurilor galactice. Se vor gdsi explica[ii, dar misterele de dincolo de acestea nu se vor sfArsi niciodata. (N.4.) i rsz DovADALrrMrrDEDrNcoLo ___l urgenta surprinzito.ue cu care am experimentat tolul.,fgl_ damental al qgEtiinlgi qau al spilitulqi. N-a fost teorie cAnd am invigat asta acolo sus, ci un fapt, coplegitpr gi imediat ca un suflu de aer arctic primit in fatd.) in al doilea r6nd: froi - fiecare dintre noi - s.ultepsqlggtati in g_rod complex g,i 4e leclintit cu u4iv.grsul idrgit. Ac"-esta este adevdratul nostru sdlqg 9i si credem cd [umea aceasta fizicd este tot ceea ce conteazd este ca qi curn ne-Erm inchide intr-un mic dulap gi ne-am imagina cd nu mai existd nimic dincolo de acesta. $i, in al treilea rAnd: fgrta ss-enliqld a cyedj_rytyeiiryinlesnirea ideii {..'!g4t. deasupra 1n_ateriei". C6nd eram student la medi- cind, am fost adesea uimit de pulglea incredibilia efecrului pla.cebo - cd studiile medicale au trebuit sd depigeascd cele circa 30 de procente de binefacere atribuite faprului cipaei_ entul-crede cd primeEte un medicament care-i este de folos, chiar dacd e vorba despre o simpld substanld inertd. h log -s6 vadd quterea_flRdqUent4ld a,credinte-r qi a moduJgi cum ne influen{eazd sdndtatea, profesia medicali a preferat sd vadd jumdtatea goald a paharului - qi anume cd efectul placebo este un obstacol in demonstrarea eficacitdtii unui tratament. in miezul grug14ei mecanicii cuailice se afli lelEita-tSA.ideii noastre de localizare in timp gi spaliu. Restul universului - adicd vasta lui majoritate - nu este, de fapt, depdrtat de noi in spaliu. Da, spaliul fizic pare real, dar este gi limitat, toto- dat5. intreaga lungime $i ldtime a universului fizic este nimic pentru tdrAmul spiritual din care a luat nagtere,- tfuamul* conEtiintei (pe care unii ar putea sd-l numeasci ,,fo4a vitali,,). Acest alt univers, cu mult mai mdre1, nu este ,,depdrtat,, deloc. De fapt, este chiar aici - aici unde md aflu, cAnd tastez aceastd propozilie, gi chiar acolo unde va aflag, cAnd o citi{i. Nu e departe fizic, dar nginu cuntem constienli de el pen- tru cd suntem, in cea mai mare parte, bslrisi fald de acele fg:cvenlq p_e_lqry gq qqqlfe5td. Trdim irJ dimensiunile fami_ liare ale spaliului gi rimpului, constran$i de li;4jri4le ciudate ale organelor noastre senzoriale $i de,sqala perceptuald din cadrul spectrului care se intinde de la lumea cuanticd subato_ micd pAnd la trtregul univers. Acele dimensiuni, desi au multe i l si I lucruri care se intdmpld in ele, ne izoleazi totodati fa15 de alte dimensiuni care exista. G;ecii d.inAntichitate au descoperit toate astea cu mult timp in urm5, iar eu n-am fdcut decAt sd descopdr singur ceea ce ei deja aflaserd: analogul inlelege analogrrl. -U.ruve.Ls*ul esle astfel construit incAt, ca sd inlelegi orice parte a nume- roaselor sa,ls -dimensiuni qi niveluri, trebuie sd devii palte a acelei dimensiuni. Sau, formulat mai exact, trebuie sd fii des- chis pentru 9 i{qqlific,qle cu acea parte a universului pe care deja o posezi, dar de care s-ar putea sd nu fi fost con$tient. Universul nu are inceput qi nici sf6rqit, iar Dumngzeu es-te illlg tot$,pr9zqlll,i4 orice particuld a acestuia' Multe - de fapt, cea mai mare pafie - din lucrurile pe eare oamenii le-au ar,ut de spus despre Dumnezeu qi despre lumile spi- rituale superioare,au presupus sd le aducem jos, Ia nivelui nostru, in loc sd ne ridicdm noi pqrcepliile la indliimea lor. Cu descrierile noastre insuficiente, le;denaturim natura lor cu adevdrat copleqitoare. Dar, cu toate cd n-a inceput niciodatd qi nu se va sfArgi niciodatd, qlr-y-re-{$li ar.e nigte Qgmle de punctualie, al cdror scop este sd facd tunteJe si existe gi sd le ingaduie sd parti- cipe la mdrelia lui Dumnezeu. Big Bang care a creat universul nostru a fost unul dintre aceste ,,serrlrle de punctuaqie" crea- tive. Viziunea lui Om a fost din afard, cuprinzAnd intreaga Crealie a lui Om gi dincolo chiar de cAmpul meu vizual su- perior-dimensional. Aici, a vedea insemna a $ti. Nu a existat nicio distinctie intre faprul cd am experimentat ceva Si faptul cd am inteles acel ceva. ,,Am fost orb, dar acum vdd" a cdpitat acum o noud sem- .nificalie cgn-43qh1eles c6t de orb am fost in legdrurd cu n3qlua completf, a -q,1Livgr sglgi. -qpi$tual pe c are -l repre zentem pe pdmAnt - mai ales oamenii cum am fost eu, care cred,eau ci materia este esenta reahtefli, cd toate celelalte - g6ndirea, congtiinta, ideile, emotiile, spiritul - nu sunt decAt simple produse ale acesteia. Aceastd revelaEie m-a inspirat foarte mult, pentru cd mi-a permis sd vdd inaltimile impresionante ale comuniunii t t* l DovADALUM' DEDINcoLo qi tr[elegerii care se afld inaintea noastre, atunci c6nd fieca- re dintre noi lasd ir urmd limitdrile corpulUr nostru fizic qi ale creierului. UmoI. Ironie. Patos. intotdeauna AIn crezut cd acestea sunt calitdti pe care oamenii le-au dezvoltat pentru a se adapta la aceastd lume atdt de adesea dureroasd qi nedreaptd. $i chiar asta sunt. Dar, pe ldngd faptul cd sunt nigte consoldri, acgste calitili stJnt recunoa$teri - scurte, efemere, dar extrem de importante - ale faptului c5, oricare ar fi luptele gi suferiqqe- le noastre din lumea prezentd, ele nu pot sd atingd cu ad.evi- rat fiintele mai mari, eteme care suntem cu adevdrat. RAsul gi ironia sunt, ir esenld, aduceri aminte cd nu suntem prizonieri in aceastd lume, gi cdl5tori prin_gA. Un alt aspect al vegtii bune este cd 4u trebuie sd ajungi in pragui mo{ii ca sd arunci o privire in spatele vdlului - dar trebuie sd te strdduieqti in acest sens. Sttnveti despre acel tdrdm din cfuti gi prezentdri este un i:nceput - dar, in final, fiecare dintre noi trebuie sd ajungdilr addncul propriei sale conEtiinle, prin rugdciune sau meditatie, pentru a accesa aceste adevdruri. Meditalia se prezintd in multe forme diferite. Cea mai utile pentru mine de cdnd am iegit din comi a fost cea pusd la punct de Robert A. Monroe, fondatorul Institutului Monroe din Faber, Virginia. Libertatea lor fa15 de orice filosofie dog- maticd oferd un avantaj deosebit. Singura dogmd asociatd cu sistemul Monroe de exercifii meditative este: Sunt mai mult decAt corpul meu fizic. Aceastd simpld confirmare are impli, catii profunde. Robert Monroe a fost un producdtor de programe radio de succes in anii 1950, in New York. in timp ce investiga folosirea inregistrdrilor audio ca tehnicd pentru invdlarea in timpul somnului, a inceput sd aibi experienle extracorpora- le. Cercetdrile lui detaliate pe parcursul a mai bine de patru decenii au avut drept rezultat un sistem puternic pentru perfectionarea explordrii profund con$tiente pe baza unei tehnologii audio dezvoltate de el cunoscutd sub numele de,,Hemi -S1mc". EJ Hemi-S1'nc poate amplifica conEtientizarea selectivd qi performanta prin crearea unei stdri relaxate. Hemi-S1nc oferd totuqi mult mai mult de atat - stdrile amplificate de con$tiinle permit accesul la moduri percepruale alternative, inclusiv meditalia profundd gi stdrile mistice. Hemi-Sync implicd fizica antrendrii rezonante a undelor cerebrale, relalia lor cu psihologia perceptuald qi comportamentald a con$ti- intei $i cu fiziologia fundamentald a binomului creier-minte gi conqtiinqd. Hemi-Sync folosegte patternuri specifice de unde acus- tice stereo (de frecvente u$or diferite pentru fiecare ureche) pentru a induce o activitate sincronizatd a undelor cerebrale. Aceste ,,bit5i binaurale" sunt generate la o.frecvenld care este diferenla aritmeticd dintre doud frecvenle de semnal' UtilizAnd un sistem de sincronizare strdvechi, dar foarte exact, situat in trunchiul cerebral, care in conditii normale permite localizarea surselor acustice in planul orizontal din jurul capului, aceste bitdi binaurdrle pot antrena Sistemul de Activare Reticulard adiacent, care furnizeazd semnale de sincronizare constante spre talamus qi cortex, care activeazd conqtiinla. Aceste semnale genereazd Q sincronie a undelor qgrehrale in gama cuprinsd intre 1 qi 25 de hertzi (Hz sau cicli pe secundd), incluzAnd rg,girrnea crucialS siruatd mai jos de pragul inferior normal pentru auzul omenesc (20 de hertzi)' Aceastd gamd inferioare este asociatd cu undele cerebrale din gama delta (< 4Hz, manifestate normal in starea de somn profund, fdrd vise), theta (4 - I Hz, observate in meditalia profundd gi relaxare qi in somnul non-REM), qi alfa Q - L3 Hz, caracteristice sornnului REM sau cu vise, stdrii de alipea- l5 din pragul somnului sau relaxdrii din starea de trezie). in cdldtoria mea de dupd comd dedicatd trlelegerii, Hemi-S1'nc mi*a oferit un mijloc potential de inactivare a funcqiei de filtrare a creierului fizic prin sincronizarea globald a activitd- 1ii mele electrice neocorticale, la fel cum e posibil sd fi fdcut meningita de care am suferit, pentru a-mi elibera con$tiinta extracorporald. Cred cd Hemi-Sy'nc mi-a permis sd revin la un domeniu similar cu cel pe care l-am vizitat in starea de comd l-1s6 I DovADA LUM' DE DINC.L. profundd, dar fdrd sd fie nevoie sd sufdr de o boall mortald. Dar, la fel ca in visele mele din copildrie legate de zbor, acesta este intr-o mare mdsurd un proces de a permite cildtoriei sd se desfdqoare - dacd incerc s-o fortez, sd o gAndesc excesiv sau sd fiu prea ata$at de proces, nu funcqioneazd. Folosirea termenului atotcunoscdtor parc inadecvatd, deoarece venefaFa $i puterea ereativd la care am fost mar- tor s-au situat dinc_alo de atribuirea unui nume. Mi-am dat seama ca interdicliile proferate de unele religii fa15 de nu- mirea lui Dumnezeu sau descrierea profelilor divini au ar.ut intr-adevdr o corectitudine intuitive, pentru cd realitatea lui Dumnezeu este cu adevdrat atat de complet dincolo de orice tentativd umand de a-I cuprinde pe Dumnezeu in cuvinte sau imagini, atat timp cAt ne afldm aici, pe pdmAnt. La fel cum conqtientizarea mea a fost atAt individuald. cat qi totodatd complet unificatd cu universul, la fel gi grani{ele a ceea ce am experimentat ca ,,eu" uleori se contractd, iar alteori se extild pentru a irrcruae-tot ceea ce existd in intrea- ga eternitate. E.stomparea granitei dintre con$tiinta mea qi tfuamul din jurul meu a mers atAt de departe, uneori, incAt am devenitintregul univers. O alti modalitate de a formula acest lucru ar fi sd spun cd.temporql,am vdzut o identificare cu universul, care a fost acolo tot timpul, dar fald de care am fost orb pAnd atunci. O analogie pe care o folosesc adesea pentru a-mi demon- stra congtiinla la nivelul cel mai profund este aceea a oului de gdin5. CAt timp m-am aflat ir Esenli, chiar cdnd 4m deru-enit una cu Globul de lumind $i intregul univers superior dimen- sional in toatd eternitatea, qi am fost unuf-cu Dumnezeu in mod intim, am simtit cu tdrie cd aspectul creativ, primordial (de fo45 motrice) al lui Dumnezeu a fost coaja din jurul con- tinutul oului, intim asociatd pretutindeni (aga cum con$tiinta noastrd este o extensie directd a Divinului) $i totu$i pe veci 4inqols de capacitatea de identificare absolutd cu con$tiilta a ceea ce a fost creat. Chiar cAnd conqtiinla mea a devenit identicd cu totul $i cu eternitatea,_arn simlit cd nu ag putea sd devin in intregime UnA.cu forfa motrice creativ5, originard a i=f -tot cgea -c.g*exi^$td. ilr-elslnta celei mai infinite unite$, a rimas acea dualitate. Este posibil ca o astfel de aparentd dualitate sd fie, pur Ei simplu, rezultatul incercdrii de a aduce o asemenea con$tientizare i:rapoi tr acest tdram. N-am auzit niciodatd vocea lui Om direct qi nici nu i-am vdzut chipul. A fost ca gi cum Qm.mi-a vorbit prin inteurre- *Sul gandurilor care erau ca nigte zidru.i-Jaluri rostogolin- du-se_g4p -ry[pe, legdndnd totul i:n jurul meu gi ardtAndu-mi cd existi ug3Saf..ad.aj mai profund al existenlei - un egafodaj din care noi to$ facem parte, dar de care, in general, nu sun- tem congtiengi. Deci. am comunicat direct cu Dumnezeu? Absolut. Exprimat astfel, suni pompos. Dar, cAnd s-a iftimplat, nu qm simtit asta. in schimb, an-Simtit-ci-fac ctea ce orice suflqt e capabil sd faci atunci cAnd igi pdrdsegte corpul gi ceea ce putem face cu totii chiar acum prin diferiteJ0etade"de.ruCg- cSAe sau de meditalie profundi. C-gglunicarea cu Dumnezeu gq!e. g-ea ![3] Jxtraordinari experier\1i imaginabili $i, totu$i, in acelagi timp, este cea mai fireasc{ dintre toate, p_entru cd._Dumnezetres-teprezentipngi,tgt_tirnpul._Omniscient, .gplnlpolgn3, personql - gi,iubindu-ne firi condltii._g:ut9nn _c-onectati ca _U-ngJ prin l-e$glll?rn_9as_trq._qYigg cu Dumnezeu. T 158-l DovADALUMTDEDTNcoLo Trebuie sd ftu dispus sd renunl Ia ceea ce sunt pentru a deveni ceea ce voi fi. Albert Einstein (1 879_195 5) Einstein a fost unul dintre primii mei idoli din domeniul $tiintei gi citatul de mai sus a fost intotdeauna unul dintre preferatele mele. Dar acum am inqeles ce insemnau, de fapt, acele cuvinte. oricdt de trisniti suna povestea mea de fiecare datd cAnd o relatarn unuia dintre colegii mei intr_ale gtiin_ tei - dupi cum observam in_exprcsiile lor goale sau pertur_ bate - gtiam cd le spun ceva care are o veritabild validitate qtiinlific5. gi ci deschideaqt usa spre o inneagd lume noud _ un intreg nou univers - dS inlelegere Etiingifici. Observatia care onora con$tiinta insdgi drept cea mai mdreald entitate din toatd existenta. Dar unul dintre evenimentele larg rdspdndite in EpM_uri nu mi s-a int6mplat. Sau, mai exact, a edstat un mic numdr de experienle pe care nu le-am fteit Si toate acestea se gru_ pau tr jurul unui fapt: Cat Ump m-am aflat in afara corpului, nu mi_am amintit de identitatea mea terestrd. Deqi nu existd similitudini perfecte intre experienfele in pragul mortii, am descoperit, irci de la inceputul lecturilor mele, cd edstd o foarte consistenti listi de trdsituri tipice pe care multe dintre ele le conlin. Una dintre acestea este intAlrrirea cu una sau mai multe persoane decedate pe care subiectul EPM le-a cunoscut in timpul vielii. Eu n_am intAl_ nit pe nimeni cunoscut. Dar acea parte nu m-a deranjat prea mult, cdci deja descoperisem ci uitarea identitdtii mele teres- tre mi-a permis sd ajung mai departe ,,induntru" decAt mulli dintre subieclii EPM. Cu siguranld, nu aveam de ce sd md plAng de acest lucru. Ceea ce md deranja era cd exista o anu- miti persoand cu care tare rnult mi-a$ fi dorit si md intAl- nesc. Tatdl meu murise cu patru ani inainte de coma mea. Dat fiind cd $tiuse ce simleam in legdturd cu faptul cd nu reuqi- sem sd md ridic la indllimea standardelor lui in timpul acelor ani pierduli ai mei, de ce nu a fost acolo ca sd-mi spund cd e in regutS? Cdci alinarea era, ilttr-adevdr, ceea ce prietenii sau rudele subieclilor EPM care-i intAmpinau pe aceqtia lineau cel mai mult sd le transmitd. TAnjeam dupi acea alinare' $i totu$i, n-o primisem. r Nu era vorba cd nu primisem niciun cuvAnt de alinare, desigur. Primisem, de la Fata de pe Aripa de Fluture. Dar oricdt de minunatd $i de angelicd era acea fatd, nu era cineva cunoscut. VdzAnd-o pe aripa de flurure de fiecare dat[ cdnd intram tr acea vale idiiicd, mi-arrl amintit fata ei perfect - atat de bine incAt $tiam cd nu o irrtilnisem niciodatd in viala mea, cel putin in viala de pe pf,mAnt. Iar in EPM-uri adesea tocmai intAlnirea cu un prieten sau rudd de pe pdmAnt era cea care pecetluia evenimentul pentru oamenii care suferiserd aceste experienle. OricAt incercam sd nu 1in seamd de asta, acest aspect a introdus un element de indoialS in gAndurile mele cu privire la ceea ce a insemnat totul. Nu cd mI indoiam de ceea ce mi se intAmplase. Asta era imposibil, la fel cum nu m-ag fi putut indoi de cdsnicia mea cu Holley sau de dragostea mea pentru copii. Dar faprul cd eu cilStorisem in lumea de dincolo fSrd sd-mi intalnesc tatdl, intAlnind*o in schimb pe frumoasa mea inso{itoare de pe aripa de fluture, pe care n-o cuno$team, incd md tulbura. Tinand cont de natura intens emotionale a relaliei pe care o avearn cu familia mea, de faptul cd md simleam newednic, fiindcd fusesem dat spre adoplie, de ce nu-mi fusese transmis acel mesaj extrem de important - cA eram iubit, cd niciodatl nu voi fi ldsat de izbeliqte - de cdtre o persoani pe care o cuno$team? Cineva ca... tatdl meu? 11! ql DovADALUMt DEDI NcoLo Cdci, de fapt, ,,ldsat de izbeligte" a fost, la un nivel pro- fund, felul cum m-am simfit cu adevdrat toatd viata - in pofida tuturor eforturilor din partea familiei mele de a vinde- ca acel simlimdnt prin dragostea lor. Tata mi-a spus adesea sd nu fiu excesiv de preocupat de cele ce mi se intAmplaserd inainte ca el qi mama sd md fi luat de la cdminul pentru copii. ,,Oricum, n-ai putea sd-!i aminte$ti ceva din cele ce ti s-au intdmplat in acei primi ani", mi-a spus. Dar in aceastd privin- [d se hEelase. Experienla pe care am a\,ut-o m-a convins cf, existd o parte tainicd din noi care inregistreazd fiecare aspect al vieqii noastre pdmAntegti qi cI acest proces de inregistrare incgpe incd de la inceputul inceputului. Aga incAt, la un nivel precognitiv, preverbal, eu $tiusem toatd viata cd fusesem dat, iar la un nivel profund incd md mai strdduiam sd iert acest lucru. Atat Ump cAt aceasti intrebare rdrn6nea deschisd, avea sd rdmAnd gi o voce negativd. Una care irni spunea, insistent $i adeqgq cu,$g1gt_e, cd, in ciuda perfecgunii qi a caracterului minunat al experienlei mele in pragul mor{ii, ceva lipsea, ceva era in nereguld in privinla ei. in esenld, o parte din mine furcd se indoia de experienla mea uluitor de reald din starea de comd profundd qi astfel de adevdrul existentei acelui intreg tdrAm. Pentru acea parte din mine, acesta continua sd ,,nu aibd logicd" din punct de vedere $tiintific. Iar acea voce mici, dar insistentd, a indoielii a ince- put si-mi ameninle intreaga noud conceptie despre lume pe care o construiam lent. :in Pe care n-am reugit sd ni le spunem. $tiu cdt de mult mi iubegti, La fel de mult cdt te iubesc qi eu, $i de fiecare datd cdnd te gande$ri la mine, $tiu ci $i tie o sd g se facd dor; Dar cdnd mAine incepe fdri mine, Te rog, incearcd sd intrelegi, Cd un trger a venit gi m-a strigat pe nume, $i m-a luat de mdni. $i mi-a spus cd locul meu e pregdtit, in rai, departe, sus gi cd va trebui sd-i las in urmd Pe toti cei pe care i-am iubit nespus. Dar cdnd m-am itrtors si plec, O lacrimd mi-a cdzut din ochi Cdci toatd viata mea, am crezut mereu Cd nu voiam sd mor. Aveam atat de multe pentru care sd triiesc. Atdtea lucruri de fdcut, Pdrea aproape imposibil Ca eu si te pdrdsesc. M-am gAndit la toate zilele de ieri, Cele bune qi cele rele, M-am gandit la dragostea pe care am impdrtdEit_o $i la cAt de bine ne-am simfit. Dac-aq putea sd retrdiesc ziua de ieri Chiar gi numai pentru putin, Mi-aq lua rdmas-bun gi te-aq siruta $i poate Ei-ag vedea zAmbetul. Dar apoi mi-am dat seama pe deplin Cd nu voi mai putea face asta weodatd, Cdci pustiul $i amintirile irni vor lua locul. Iar cdnd m-am gdndit la lucrurile lumegti Care mi-ar putea lipsi de mAine, M-am gandit la tine, iar c6nd am fdcut asta, Inima mi s-a umplut de tristete. Gradtudinea este nu doar cea mai mare dintre virtuli, dar Si pdrintele tuturor celorlalte. Ci cero (106_43 i .h.) La patru luni dupd plecarea mea de la spital, Kathy, sora mea biologici, a ajuns in sfArgit sd-mi trimitd o pozi a surorii mele biologice, Betsy. Eram in dormitor, locul unde incepuse irtreaga rnea odisee, cdnd am deschis plicul supradimensio- nat qi am scos din eI o fotografie color lucioasd qi inrimatd a surorii Pe care nu o cunoscusem niciodati. Era pozatd in pi- cioate, avearn sd aflu mai tArziu, l6ngd debarcaderul feribotu- lui Balboa Island din apropiere de lopuinta ei din California de Sud, cu un frumos apus de soare fur fundal, specific Coastei de Vest. Avea pdrul castaniu lung gi ochii de un albastru-in- chis, iar zAmbenrl, radiind iubire gi bundtate, plrea si trea- cd prin mine, umplfindu-mi inima gi, totodati, fdcdnd-o sd md doari. Kathy a ata$at gi un poem peste fotografie. Era scris de David M. Romano in 1993 gi era intitulat ,,Cand mAine incepe fird mine". CAnd rnAine incepe fdrd mine, Iar eu nu voi fi acolo si vdd, Dacd soarele risare $i-U gese$te ochii Plini de lacrimi pentru mine; Mi-aS dori tare mult sd nu plAngi Aga cum ai pl6ns astizi, GAndindu-te la multele lucruri, | 162 I DovADALUMtrDEDTNcoLo lucru. in cele din urmd, totuqi, n-a mai putut sd [ini secre- tul qi i-a mdrturisit tatilui siu. I-a povestit cum cdldtorise irtr-un peisaj incredibil plin de iubire gi frumusele qi cum s-a furt6lnit qi a fost lini$tite de fratele ei. - fingura problemi, i-a spus fata tatilui ei, e cd eu nu am un frate. Ochii tatilui s-au umplut de lacrimi. I-a spus fetei despre ffqlgle pe care l-a ar,ut de fapt, dafgrc-USud$e cu doar trei luni inainte sd se nasci ea. M-am oprit din citit. Pentru o clip5, am intrat intr-un spatiu straniu, nducitor, fdri sd gAndesc cu adevdrat sau fdrd sd g6ndesc, doar... absorbind ceva.Ilggflrd care se afla chiar la limita congtiinfei mele, dar incd nu reugise sd pdtrundi. Apoi, ochii mei s-au deplasat spre birou gi spre fotogra- fia pe care mi-o trimisese Kathy. Poza surorii pe care n-o cunoscusem niciodatd. Pe care o qtiam doar prin interme- diul povegtilor pe care rudele mele de sAnge mi le relataserd despre ce persoand de o bundtate uriagd qi minunat de atentd fusese. O persoand, spuneau ei adesea, care era atat de bune incAt, practic, era un furger. Fdrd rochia bleu-indigo, fdrd lumina cereascd a porgii in jurul ei cdnd gedea pe frumoasa aripi de fluture, la inceput n-a fost ugor de recunoscut. Dar era cdt se poate de firesc. Eu ii vdzusem eul ceresc - cel care trdia deasupra qi dincolo de acest tdrim pimdntean, cu toate tragediile gi grijile lui. Dar acum nu aveam cum sI n-o recunosc, sd nu-i re- cunosc zdmberul iubitor, privirea increzf,toare si infinit de liniqtitoare, ochii albagtri scAnteietori. Era ea. Pentru o clipd, lumile s-au intAlrrit. Lumea mea de aici, de pe pimdnt, unde eram doctor, tate $i sot. $i lumea de aco- lo - o lume atAt de vastd, incdt, cildtorind prin ea, poti sd-ti pierzi chiar.Cftqtul eului tiu pdmantesc Ei si devii o parre purd a cosmosului, intunecimea irnbibati de Dumnezeu gi plini de iubire. in acel moment unic, fur dormitorul casei noastre, intr-o dimineald ploioasd de mar1i, lumea d_qgus gi cea de jo.rs-au itrtahit. Vederea acelei fotografii m-a fdcut si md simt pulin Dar cdnd am p[git prin portile raiulut, M-am simtit atat de acasd Cdci Domnul m-a privit gi mi-a zdmbit, De pe mdre6.rl Lui tron de aur, A spus: ,,Asta e eternitatea, $i tot ce ti-am fegdduit. Astdzi, viata ta pe pimAnt e trecut Dar aici incepe din nou. Nu iti fdgdduiesc niciun maine Dar astdzi va dura mereu, gi pentru cd fiecare zi e la fel, N-ai de ce sd t6njegti dupd trecut. Ai fost foarte credincios, r Foarte increzdtor gi foarte sincer. Chiar daci au fost clipe in care ai fdcut lucruri Pe care $tiai ce n-ar trebui sd le faci. Dar ai fost iertat Iar acum in sfirgit e$ti liber. i Aqa cd vino qi ia-md de mAnd / $i trdie$te-ti viata cu mine!" Aqadar, cdnd mdine incepe fdrd mine, Sd nu crezi ci suntem aga depSrtali, Cdci de fiecare datd cdnd te gAndegti la mine, Eu sunt chiar aici, in inima ta. Ochii mi s-au incefoqat cdnd am pus poza cu griid pe co- modd qi am continuat sd md uit lung la ea. Arita atdt de stra- niu, de obsedant de cunoscutd. Dar, desigur, cd aga trebuia sd arate. Eram rude de sdnge gi aveam mai mult ADN comun decdt oricare alti oameni de pe planetd, exceptAndu-le pe su- rorile mele de sAnge. Indiferent dacd ne-am cunoscut sau nu weodatd, Betsy gi cu mine eram profund conectali. A doua zi de dimineate, eram in dormitor gi citeam din e a$ea lui Elisabeth Kribler-Ross Despre viaga de dupd moarte cAnd am ajuns la povestea unei fetile de 12 ani care a tre- cut printr-o EPM qi, la inceput, nu le-g spus pirinqilor acest t 1o4l DovADALrMrDEDrNcoLo ca bdiatul din poveste care cdldtoregte in alte lumi qi apoi se intoarce, doar ca sd constate ci totul a fost un vis - pAnd cdnd cautd in buzunar gi gdseqte o m6nd de pimdnt magic, scAnteietor, de pe tdrimurile de departe. Oricdt ag fi incercat sd neg, de cAteva sdptdmdni o luptd se dddea i:r mine. O luptd intre partea nintii mele care fuse- se acolo, in afara corpqlui, qi doctorul - vindecdtorul care iqi dedicase viata Stiintei. M-am uitat la fala surorii mele, a ingerului meu, gi am gtiut - am $tiut complet - cd cei doi oameni care fusesem in ultimele luni, de cdnd md furtorse- sem, erau de fapt unul singw. Trebuia s5-mi imbrdti$ez intru totul rolul meu de doctor, de om de qtiinli gi de vindecdtor, qi pe cel de subiect aI unei cdlitorii foarte improbabile, foatte reale gi foarte importante in Divinut insugi. Era importantd nu datoritd mie, ci datoritd detaliilor fantastic, uluitor de con- vingdtoare din spatele ei. Experienta mea in pragul mortii imi vindecase sufletul fragmentat. imi ingaauise sd aflu cd fuse- sem intotdeauna iubit gi, de asemenea, imi ardtase cd absolut toatd lurnea din univers este iubite. $i realizase asta in timp ce imi plasase corpul fizic intr-o starF care, conform terme- nilor curen[i ai $tiintei medicale, ar f,i trebuit sd md impiedice cu desivdrgire sd mai experimentez orice. $tiu cd, oricum, se vor gisi oameni care vor cduta sd-mi invalideze experienta, iar multi o vor respinge din capul locu- lui, din cauza re-fuzglql d_e_q3lede cd ceea ce mi s-a intAmplat ar putea fi ,,gtiin1ific" - cd ar putea fi altceva decdt un vis nebunesc gi febril. Dar eu $tiu mai multe. gi atat de dragul celor de aici de pe pdmdnt ca qi al celor pe care i-am cunoscut dincolo de acest tdram, vid ca o datorie a mea - atat ca om de $tiintd qi deci in calitate de cdutdtor al adevdrului, qi ca doctor dedicat aju- tdrii oamenilor - sq-fag,cunosgut unui numir cAt mai mare de oameni cd intdmpl5rile prin care am trecut sunt adevdrate, reale gi de o importan[d extraordinard. Nu doar pentru mine, ci pentru noi tofi. Cdldloria mea nu a avut drept subiect doar iubirea, ci gi cine suntem gi cum suntem conectali cu totii - insdgi semnificalia vietii. Am aflat c,!re eram acolo sus gi, c6nd m-am intors, mi-am dat seama cd ultimele fire rupte ale celui care eram aici, jos, au fost cusute la loc. ESti iubit. Acele cU.:rinte erau ceea ce aveam nevoie sd aud ca orfan, qn egpil care fusese dar. Dar, in acelaqi timp, este ceea ce oricare dintre noi, cei din epoca materialistd, are nevoie sd audd, pentru cd, din perspectiva a cine suntem cu adevdrat, de"Unde.V.eeftr de fapt Si uqdg-*nS-.dlfcem, cu totii ne simfim (in mod greqit) ca niqte orfani. Dacd nu recuperdm acea amintire a StddinQaslfe de interconectare qi a iubirii ne_ cpndtlanate.tuCreatprululnesJnr, inrotdeauna ne vom simli pierduli aici pe pimdnt. Aga cd iatd-m5. Am rimas om de gtiintd, am rimas doctor qi, ca atare, am doud datorii esenliale Si onorez adevdrul gi sd ajut vindecarea. Asta inseamnd sd imi spun povestea. O poveste care, odatd cu trecerea timpului, sunt tot mai sigur cd s-a intAmplat dintr-un anumit motiv. Nu pentru cd ag fi o persoand speciald. E doar faptul cd, odati cu mine, doui eve_ nimente au avut loc la unison qi in concordanfi, qi, impreund, au anihilat ultimele eforturi ale gtiinlei reducfloniste de a 6ffi!6tumea cd tdrAmul material este tot ceea ce etsta $i cd spiritul sau congtiinfa - al vostru gi al meu - nu consti- tuie marele mister central al universului. Eu sunt dovada vie. ]t 166 I DOVADA LI'MII DE DINCOLO Eternea Experienla mea in pragul morlii m-a inspirat sd contribui Ia a face din lumea noastri un loc mai bun pentru to[i, iar Eternea este vehiculul care permite aceastd schimbare fundamentald' Eternea este o organizalie caritabild nonprofit cu sustine- re publicd pe care am infiinlat-o impreund cu prietenul 9i colegul meu John R. Audette. Eternea reprezintd un efort plin de pasiune de a sluji binele mai mare ajutAnd Ia crearea celui mai bun viitor posibil pentru pimAnt qi locuitorii sdi. Misiunea organizaliei Eternea este sd contribuie la pro- gresul cercetdrii, educdrii qi programelor aplicative privind experientele transformatoare din punct de vedere spiritual, precum qi fizica con$tiintei qi relalia ilnteractivd dintre congti- inte $i realitatea fizicl (de exemplu, materia gi energia). Este un efort organizat pentru a aplica in practicd nu doar infor- matiile dobAndite in urma experien(elor in pragul mortii, dar $i pentru a sluji ca depozitar pentru tot felul de experiente transformatoare spiritual. Vi rog sd vizitali www.Eternea.org pentru a vd aprofunda propria deEteptare spirituald sau ca sd vd impdrte$i$ pro- pria poveste personald despre o experienli transformatoare spiritual pe care ati trdit-o (sau dacd sunteti indurerali dupd pierderea unei persoane iubite ori dacd dumneavoastrd sau o persoand iubitd vi confruntali cu o boald terminal6). Eternea va oferi, de asemenea, o resursd pretioasd pentru oamenii de qtiinld, universitari, cercetetori, teologi gi membri ai clerului care sunt interesati de acest domeniu de studiu. Dr. Eben Alexander Lynchburg, Virginia 10 i ul i e 2012 Mulpmiri Vreau s5-i aduc mulEumiri deosebite dragii mele familii, pentru suferin[ele indurate in timpul celei mai dificile pirqi a acestei experienle, perioada cAt am fost in comd. Lui Holley, sotia mea de treizeci qi unu de ani, qi minunalilor nostri fii, Eben IV gi Bond, care au jucat cu totii roluri centrale in aducerea mea inapoi Ei in ajutorul dat pentru a inlelege ceea ce mi s-a intdmplat. Altor rude $i prieteni dragi cdrora weau sd le mulEumesc, inclusiv pdrinfilor mei iubiti, Betty qi Eben Alexander, Jr., gi surorilor mele Jean, Betsy qi Phyllis, care au luat cu totii parte la un pact (aldturi de Holley, Bond gi Eben IV) prin care m-au tinut de mAnd neintrerupt cdt timp am fost in comd, asigurAndu-se cd eu simt atingerea iubirii lor. Betsy gi Phyllis au indeplinit munca cea mai grea, petre- cAndu-gi noptile cu mine in timpul declangdrii psihozei de terapie intensivi (cAnd nu puteam sd dorm deloc, nicio clipd) qi acele prime gi foarte dificile zile de dupd ce-am fost trans- ferat la unitatea de neuroqtiintd. Peggy Daly (sora lui Holley) gi Sylvia White (prietenl cu Holley de treizeci de ani) au luat qi ele parte la veghea neincetatd din salonul meu de la terapie intensiv6. Nu ag mai fi putut si md intorc fdri eforturile lor individuale, pline de iubire, de a md readuce inapoi in aceastd lume. Lui Dayton $i Jack Slye, care s-au descurcat ffuA mama lor, Phyllis, cdt timp aceasta a fost cu mine. De asemenea, Holley, Eben IV, mama Ei Phyllis au ajutat la redactarea po- vegtii mele gi au fost primii mei critici. Familia mea biologicd trimisd de ceruri qi mai ales sora mea dispdrutd, pe care o chema tot Betsy, gi pe care n-am cunoscut-o tr aceasti lume. Doctorif mei binecuvantafi $i capabili de la Spitalul General din Lynchburg, indeosebi Scott Wade, Robert :rr , l;l [i68 l DovADA LUMrr DE DrNcoLo Brennan, Laura Potter, Michael Milam, Charlie Joseph, Sarah gi Tim Hellewell $i multi altii. Extraordinarele asistente qi personalul medical de la Spitalul General din Lynchburg: Rhae Newbill, Lisa Flowers, Dana Andrews, Martha Vesterlund, Deanna Tomlin, Valerie Walters, Janice Sonowski, Molly Mannis, Diane Newman, Joanne Robinson, Janet Phillips, Christina Costello, Larry Bowen, Robin Price, Amanda Decoursey, Brooke Reynolds gi Erica Stalkner. Eram in comd gi numele le-am aflat de Ia rudele mele, aga cd vd rog si md iertaEi dacd a1i fost acolo gi v-am omis numele. De o importanfi cruciald pentru intoarcerea mea au fost Michael Sullivan gi Susan Reintjes. John Audette, Ra;rmond Moody, Bill Guggenheim qi Ken Ring, pionieri ai comunititii EPM, a cdror influentd asupra mea a fost nemdrginitd (ca sd nu mai vorbim despre excelenta asis- tentd a lui Bill in redactarea textului). Alli lideri gdnditori din cadrul migcdrii ,,Virginia Consciousness", printre care doctorii Bruce Greyson, Ed Kelly, Emily Williams Kelly, Jim Tucker, Ross Dunseath gi Bob Van de Castle. Agenrul meu literar, trimis parce de Dumnezeu, Gail Ross, qi minunalii ei colaboratori, Howard Yoon qi ceilalli de la Ross Yoon Agency. Ptolemy Tompkins pentru contributiile lui erudite ce au la bazd cunoagterea fdrd egal a mai multor milenii de literaturd despre viala de apoi qi pentru superba lui pricepere de redac- tor gi de scriitor, folositi pentru a impleti experien[a mea in textul acestei cdrti, sporindu-i valoarea, aqa cum merita. Priscilla Painton, vicepreqedinte qi redactor executiv, gi Jonathan Karp, vicepregedinte executiv qi editor la Simon & Schuster, pentru extraordinara lor viziune gi pasiunea de a face aceastd lume un loc mult mai bun. Marvin qi Terre Hamlisch, prieteni minunafi ale cdror entuziasm gi interes pdtimag m-au ajutat sd trec printr-o perioadd criticd. Terri Beavers qi Margaretta Mcllvaine pentru modul strd- lucit in care au reugit sd creeze o punte intre vindecare gi spiritualitate. | 170 | DovADALIIMIIDEDINcoLo Karen Newell pentru impdrtdgirea explordrilor in stdrile de conqtiinli profundd gi pentru cd m-a invdqat cum ,,sd fii iubirea care egti", gi ceilal{i fdcdtori de miracole de la Instirutul Monroe din Faber, Virginia, in special Robert Monroe pen- tru cd a urmat ceea ce este nu ceea ce ar trebui sd fie; Carol Sabick de la Herran qi Karen Malik, care m-au ciutat; gi paul Rademacher gi Skip Atvvater, care m-au primit cu drag in acea comunitate iubitoare de pe pdgunile eterice din munqii indti ai Virginiei centrale. De asemenea, lui Kevin Kossi, Patty Avalon, Penny Holmes, Joe qi Nancy ,,Scooter" McMoneagle, Scott Taylor, Cindy Johnston, Amy Hardie, Loris Adams $i tuturor colegilor Cdldtori prin Poarti de la Institutul Monroe din fe- bruarie 2011, asistentii mei (Charleene Nicely, Rob Sandstom qi Andrea Berger) 9i colegii parricipanti la Lifeline (qi asistengii Franceen King qi Joe Gallenberger) in iulie 2011. Bunii mei prieteni qi critici Jay Gainsboro, Judson Newbern, dr. Allan Hamilton gi Kitch Carter, care au citit versiuni initiale ale acestui manuscris $i au sesizat frustrarea pe care mi-o provoca sintetizarea experientei mele cu neuro$tiinta. Judson gi Allan au contribuit major ajutdndu-md sd apreciez adevd- rata forqi a experientei mele din perspectiva omului de gtiintd sceptic, iar Jay a fdcut acelagi lucru de pe pozitia omului de $Uinte mistic. Confrali exploratori ai congtiin[ei profunde $i ai Unitefli, printre care Elke Siller Macartney gi Jim Macartney. Confratele meu in ale experienlelor in pragul motii Andrea Curewitz, pentru excelentele lui sfaturi legate de redactarea texnrlui, gi Caroll'n Tyler, pentru felul profund emolional in care mi-a ghidat in[elegerea. Blitz qi Heidi James, Susan Carrington, Mary Horner, Mimi Sykes qi Nancy Clark, ale cdror curaj qi credinld in fala unei pierderi profunde m-au ajutat sd-mi apreciez darul. Janet Sussman, Martha Harbison, Shobhan (Rick) qi Danna Faulds, Sandra Glickman Ei Sharif Abdullah, confrali cil5- tori cu care m-am intAlnit pentru prima oard pe 11.11.2011, cdnd ne-am adunat ca sd ne impdrtdgim cele qapte viziuni optimiste privind un viitor con$tient strdlucit pentru intreaga umanitate. Printre numerogii alti oameni cdrora trebuie sd le adre- sez mulgumiri, i-ag numi pe acei prieteni ale cdror gesturi din acea perioadd extrem de dificild qi ale cdror cornentarii $i observalii ingelepte mi-au ajutat familia qi au cdliuzit rela- tarea pove$tii mele: Judy gi Dickie Stowers, Susan Carrington, Jackie gi Dr. Ron Hill, Drs. Mac McCrary qi George Hurt, Joanna gi Dr. Walter Beverly, Catherine gi Wesley Robinson, Bill gi Patty Wilson, DeWitt qi Jeff Kierstead, Toby Beavers, Mike gi Linda Milam, Heidi Baldwin, Mary Brockman, Karen gi George Lupton, Norm gi Paige Darden, Geisel gi Kevin Nye, Joe $i Betty Mullen, Buster gi Lynn Walker, Susan Whitehead, Jeff Horsley, Clara Bell, Courtney Si Johnny Alford, Gilson gi Dodge Lincoln, Liz Smith, Sophia Cody, Lone Jensen, Suzanne qi Steve Johnson, Copey Hanes, Bob qi Stephilrrie Sullivan, Diane gi Todd Vie, Colby Froffitt, familiile Taylor, Reams, Tatom, Heppner, Sullivan qi Moore qi foarte multi al[ii. Recunoqtinla mea, ir special fald de Dumnezeu, este nemdrginitd. aE l DovADALUMnDEDINcoLo Listi de lecturd Atwater, F. Holmes. Captain of My Ship, Master of My SouI. Charlottesville,VA: Hampton Roads, 2001. Atvvater, P. M. H. Near-Death Experiences: The Rest of the Story. Charlottesville, VA: Hampton Roads, 2011. Bache, Christopher. Dark Night, Early Dawn: Steps to a Deeper Ecology of Mind. Albany, I{Y: State University of New York Press, 2000. Buhlman, William. The Secret of the SouI: Using Out-of-Body Experiences to Understand Our True Nature. New York: HarperCollins, 2001. Callanan, Maggie gi Patricia Kelley. Final Gifts: Understanding the Special Awareness, Needs, and Communications of the lring. New York Poseidon Press, 1992. Carhart-Harris, R.L., et alia,,,Neural correlates of the psychedelic state determined by fIt4RI studies with psilocybin", Proc. Nat. Acad. Of Sciences 109, no. 6 (Feb. 2or2l: 2138-2143. Carter, Chris. Science and the Near-Death Experience: How Consciousness SurvrVes Death. Rochester, VT: Inner Traditions, 2OlO (gtiinta $i experienfele tn pragul mor{ii, Bucuregti, Editura Lifestyle Publishing, 2Ol2). Chalmers, David J. The Conscious Mind: In Search of a Fundamental Theory. Oxford: Oxford University Press, 1996. Churchland, Paul M. The Engine of Reason, the Seat of the Soul. Cambridge, MA: MIT Press, 1995. Collins, Francis S. The Language of God: A Scientist Presents Evidence for Belief. New York Simon & Schuster, 2006. Conway, John gi Simon Kochen. ,,The free will theorem", Foindations of Physics (Springer Netherlands) 36, nr. 10 (2006): r44I -73. -.,,The strong free will theorem", Notices of the AMS 56, no. 2 (2009): 226-32. Dalai Lama (His Holiness the Dalai Lama). The Universe in a Single Atom: The Convergence of Science and Spirituality. New York Broadway Books, 2005. Davies, Paul. Ihe Mind of Go* The Scientific Basis for a Rational World. New York Simon & Schuster, 1992. D'Souza, Dinesh. Life After Death: The Evidence. Washington, DC: Regnery, Inc., 2009. Dupr6, Louis gi James A. Wiseman. Light from Light: An Anthology of Christian Mysticism. Mahwah, NJ: Paulist Press, 2001. Eadie, Betty l. Embraced by the lighf. Placerville, CA: Gold Leaf Press, 1992. Edelrnan, Gerald M. gi Giulio Tononi. A Universe of Consciousness. New York: Basic Books, 2000. Fox, Matthew gi Rupert Sheldrake. The Physics of Angels: Exploring the RealmWhere Science and Spirit Meet New York HarperCollins, I gg6. Fredrickson, Barbara. Positivity. NewYork Crown, 2009. Guggenheim, Bill and Judy Guggenheim. HeIIo from Heaven! New York, NY: Bantam Books. 1995. Hagerty, Barbara Bradley. Fingerprints of God. New York: Riverhead Hardcover, 2009. Haggard, P gi M Eimer. ,,On the relation between brain potentials and conscious awarenes s", Experimental Brai n Research126 (1999): 128-33. Hamilton, Allan J. The ScaIpeI and the SouL New York: Penguin Group, 2008. Hofstadter, Douglas R. Gridel, Escher, Bach: An Eternal Golden Braid. NewYork Basic Books, 1979. Holden, Janice Miner, Bruce Greyson qi Debbie James., eds. The Handbook of Near-Death Experiences: Thirty Years of Investigation. Santa Barbara, CA: Fraeger, 2009. Houshmand:, Zara, Robert B. Livingston gi B. Alan Wallace, eds., Conscioaslress at the Crossroads: Conversations , rA I DovADALuMrrDEDrNcoLo with the Dalai Lama on Brain Science and Buddhism. Ithaca, NY: Snow Lion, 1999. Jahn, Robert G. $i Brenda J. Dunne. Margins of Reality: The RoIe of Consciousness in the Physical World. New York: Harcourt Brace Jovanovich, 1987. Jampolsky, Gerald G. Love Is Lefting Go of Fear. Berkeley, CAi Celestial Arts, 2004. Jensen, Lone. Gifrs of Grace: A Gathering of Personal Encounters with the VirginMary. New York HarperCollins, 1995. Johnson, Timothy. Finding God in the Questions: A Personal Journey. Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 2004. Kauffman, Sruart A. At Home in the Universe: The Search for the Laws of Self-Organization and ComplexiDl. New York Oxford University Press, 1995. Kelly, Edward F., Emily Williams Kelly, Adam Crabtree, Alan Gauld, Michael Grosso gi Bruce Greyson. Irreducible Mind: Toward a Psychology for the 21st Century. Lanham, MD: Rowman & Littlefield, 2OO7. Koch, C. gi K. Hepp. ,,Quantum mechanics and higher brain functions: Lessons from quantum computation and neurobiology", Nattf,re 440 (2006): 61 1-1 2. Kribler-Ross, Elisabeth. On Life After Death. Berkeley, CA: Ten Speed Press, 1991. LaBerge, Stephen gi Howard Rheingold. Exploring the World of Lucid Dreaming. New York Ballantine Books, 1990. Lau, HC, R. D. Rogers, P. Haggard gi R. E. Passingham. ,,Attention to intention", Science 303 (2004): 1208-10. Laureys, S. ,,The neural correlate of (un)awareness: Lessons from the vegetative state", ,,Trends in Cognitive Science", in Cognittve Science 9 (2005): 556-59. Libet, B., C. A. Gleason, E. W. Wright qi D. K. Pearl. ,,Time of conscious intention to act in relation to onset of cerebral activity (readinesspotential): The unconscious initiation of a freely voluntary act", Brain 106 (f 983): 623-42. Libet, Benjamin. Mind Time: The Temporal Factor in Consciousne,ss. Cambridge, MA: Harvard University Press, 2004. Llin6s, Rodolfo R. I of the Vortex From Neurons to SeIf. Cambridge, MA: MIT Fress, 2001. Lockwood, Michael. Mind, Brain & the Quantum: The Compound ?'. Oxford: Basil Blackwell, 1989. Long, Jeffrey gi Paul Perry. Evidence of the Afterlift: The Science of Near-Death Experiences. New York: HarperCollins, 2010. McMoneagle, Joseph. Mind Trek: Exploring Consciousness, Time, and Space Through Remote Viewing. Charlottesville, VA: Hampton Roads,.l 993. -.Remote Viewing Secrets: A Handbook Charlottesville, VA: Hampton Roads, 2000. Mendoza, Marilyn A. We Do Not Die Alone: ,,Jeslts Is Coming to Get Me in aWhite Pickup Truck", Duluth, GA: I CAN, 2008. Monroe, Robert A. Far Journeys. New York Doubleday, 1985. -.Journeys Out of the Body. New York: Doubleday, 1971. -.Ultimate Journey. New York Doubleday, 1994. Moody, Raymond A., Jr. Life After Lifu: The Investigation of a Phenomenon-Survival of Bodily Death. New York: HarperCollins, 2001. Moody, Raymond, Jr. gi Paul Per;y. Glimpses of Eternity: Sharing a Loved OneTfassage from this Life to the Nexr. New York Guideposts, 2OlO. (Imagini ale eternitd;ii. Despre trecerea celor dragi din aceastdvia{d tn urmdtoarea, Bucuregti, Editura Lifestyle Publishing, 201 1) Moorjani, Anita. Uing to Be Me: My Journey ftom Cancer, to Near Death, to True Healing. Carlsbad, CA: Hay House, Inc., 2012. Morinis, E. AIan. Everyday Holiness: The Jewish Spiritual Path of Mussar. Boston: Shambhala, 2007. Motrntcastle, Vemon. ,,An Organizing Principle for Cerebral Functions: The Unit Model and the Distributed System", T17o I DovADA LUM' DE DrNcoLo ln The Mindfnl Brarn, edited by Gerald M. Edelman and Vernon Mountcastle, pp. Z-50. Cambridge, MA: MIT Press, 1978. Murphy, Nancey, Robert J. Russell Ei William R. Stoeger., eds. Physics and Cosmology-scientiftc perspectives on the Problem of Naural Evil Notre Dame, IN: Vatican Observatory and Center for Theology and the Natural Sciences, 2007. Neihardt, John G. Black EIk Speaks: Being the Life Story of a HoIy Man of the oglala sroux Albany: state university of New York hess, 2008. Nelson, Kevin. The Spiritual Doorway in the Brain: A Neurologist's Search for the God hperience. New york: Penguin, 2011. Nord, Warren A. Ten Essays on Good and EviI. Chapel Hill: University of North Carolina program in Humanities and Human Values, 2010. Pagels, Elaine. The Gnostic Gospels. New york Vintage Books, 1979. Peake, Anthony. The Out-of-Body hperience: The History and Science of Astral Travel. London: Watkins, 201 1. (Experien[e extracorporale: Istoria Si StiinSa cdldtoriilor astrale, Bucuregti, Ed. Lifestyle publishing, 2013) Penrose, Roger. Cycles of Time: An Extraordinary New View of the Universe. New York Alfred A. Knopl 2010. -.The Emperor's New Mind. Oxford: Oxford University Press, 1989. -.The Road to Reality: A Complete Guide to the Laws of the Universe. New York Vintage Books, 2002. -.Shadows of the Mind. Oxford: Oxford University press, 1994. Pemose, Roger, Malcolm Longair, Abner Shimony, Nancy Cartwright gi Stephen Hawking. The Large, The SmaII, and the Human Mind. Cmnbridge: Cambridge University Press, 1997. Piper, Don gi Cecil Murphey. 90 Minutes in Heaven: A True Story of Ltfu and Death. Grand Rapids, MI: Revell, 2004. ,w1 Reintjes, Susan. Third Eye Open-Unmasking Your True Awareness. Carrboro, NC: Third Eye Press, 2003. Ring, Kenneth qi Sharon Cooper. Mindsight: Near-Death and Out-of-Body Experiences in the Blind. Palo AIto, CA: William James Center for Consciousness Studies at the Institute of Transpersonal Psychology, 1999. Ring, Kenneth qi Evellm Elsaesser Valarino. Iessons from the Light: I'Vhat We Can Learn from the Near-Death Experience. NewYork Insight Books, 1998. Rosenblum, Bruce qi Fred Kuttner. Quantum Enigma: Physics Encounters Consciousness. New York: Oxford University Press, 2006. Schroeder, Gerald L. The Hidden Face of God: How Science Reveals the Ultimate Truth. New York Simon & Schuster, 2001. Schwartz, Robert. Your Soul's PIan: Discovering tfe ReaI Meaning of the Life You Planned Beforq You Were Born. Berkeley, CA: Frog Books, 2007. Smolin, Lee. The Trouble with Physics. New York: Houghton Mi ffl i n.2006. Stevenson, Ian. Children Who Remember Previous Lives: A Question of Reincarnation. Rev. ed. Jefferson, NC: McFarland. 2001. Sussman, Janet lris. The Reality of Time. Fairfield, IA: Time Portal . 2005. -.Timeshift: The Experience of Dimensional Change. Fairfield,IA: Time Portal, 1996. Swanson, Claude. Life Force, the Scientiftc Basis: Volume Two of the Synchronized Universe. Tucson, AZ: Poseidia Press. 2010. -.The Synchronized Universe: New Science of the Paranormal. Tucson, AZ: Poseidia Press, 2003. Talbot, Michael. The Holographic tlniverse. New York: HarperCollins, 1991. Tart, CharlesT. The End of Materialism: How Evidence of the Paranormal Is Bringing Science and Spirit Together. Oakland, CA: New Harbinger, 2009. tt l DovADA LUMII DE DINcoLo Taylor, Jill Bolte. My Stroke of Insight: A Brain Scientist's Personal Journey. New York Penguin, 2006. Tipler, Frank J. The Physics of Immortalify. New York: Doubleday, 1996. Tompkins, Ptolemy. The Modern Book of the Dead: A Revolutionary Perspective on Death, the SouI, and What ReaIIy Happens in the Life to Come. New York Atria Books, 2012. Tononi, G. ,,An information integration theory of consciousness", BMC Ne uroscience 5 (2 004): 42-7 2. Tucker, J.B.Ltfe Before Life: A Scientific Investigation of Children's Memories of Previous lrves. New York St. Martin's, 2005. Tlrrrell, G. N- M. Man the Maker: A Study of Man's Mental Evolution. New York Dutton, 1952. Van Lommel, Pim. Consciousness Beyond Life: The Science of Near-Death Experience. New York HarperCollins, 2010. Waggoner, Robert. Lucid Dreaming: Gateway to the Inner Self. Needham, MA: Moment Point Press, 2008. Wegner, D.M. Thelllusionof Conscious MIl. Cambridge, MA: MIT Press, 2002. Weiss, Brian L. Many Lives, Many Masters. New York Fireside, 1988. Whiteman, J. H. M. The Mystical Life: An Outline of Its Nature and Teachings from the Evidence of Direct Experience. London: Faber & Faber, 1961. -.OId & New Evidence on the Meaning of Life: The Mystical World-View and Inner Contest. Vol. l, An Introduction to Scientiftc Mysticism. Buckinghamshire: Colin Smythe, 1986. Wigner, Eugene. ,,The Unreasonable Effectiveness of Mathematics in the Natural Sciences", Communications in Pure and Applied Mathematics 13, no. f (1960). Wilber, Ken., ed. Quantum Questions. Boston: Shambhala, 1984. Williamson, Marianne. A Return to Love: Reflections on the Principles of a Course in Miracles. New York: HarperCollins, 1992. Ziewe, Jur gen. Multi dimensional Man. SeIf -publishe d, 2 00 8' Zukav, Gary. The Dancing Wu Li Masters: An Overview of the New Physics. New York: William Morrow, 1979' Anexa A: Declara[ia doctorului Scott Wade Ca specialist in boli infecfioase, am fost solicitat s5-l consult pe dr. Eben Alexander cdnd s-a prezentat la spital, pe 10 no- iembrie 2008, qi s-a descoperit cd suferd de meningitd bacte- riand. Dr. Alexander s-a irnbolndvit foarte rapid, cu simptome asemdndtoare gripei, dureri de spate qi durere de cap. A fost imediat transportat la Urgente, unde i s-a efecruat o tomo- grafie computerizati la cap gi apoi o punclie lombarf, in urma cdreia lichidul rahidian a sugerat o meningitd gram-negati- vd. S-a inceput imediat administrarea de antibiotice pe cale intravenoasd avdnd drept gintd meningita gi a fost conectat la o magini de ventilalie, din cauza condigiei critice in care se afla gi a faprului cd intrase in comd. in decurs de doudzeci gi patru de ore, s-a confirmat ci bacteria gr:rm-negativd din lichidul rahidian era E. coli. O infecge mai rdspdnditd la copii, meningita E coli este foarte rard la adulti (incidente anuald mai micd de 1 la 10 milioane in Statele Unite ale Americii), mai ales in absenla unor traume la cap, a neurochirurgiei sau a altor afecfiuni medicale cum ar fi diabetul. Dr. Alexander era foarte sdndtos in momentul diagnosticului gi nu a putut fi identificati nicio cauzi subiacentd meningitei sale. Rata mortalitdtii pentru meningita gram-negativd la copii gi adulti se situeazd intre 40 gi 80 la sutd. Dr. Alexander s-a prezentat la spital cu accese epileptice $i o stare mentald vddit alteratd, amdndoud reprezentAnd factori de risc pentru complicagiile neurologice sau deces (mortalitate de peste 90 la sutd). in pofida tratamentului prompt gi agresiv cu antibiotice 180-l DovADALUMIIDEDINcoLo pentm meningita E. coli,precum 9i a ingrijirii neintrerupte de Ia sec$a de terapie intensivi, eI a rlmas in comi timp de qase zile, iar speranta pentru o recuperare rapidi a scdzut (mor- talitate de peste 97 la sutd). Apoi, in a $aptea zi, a avut loc un miracol - a deschis ochii, a devenit alert qi a fost repede deconectat de la ventilator. Faptul cd gi-a revenit complet de pe urma bolii dupd ce a fost in comd aproape o sdptimAnd este cu adevirat remarcabil. Anexa B: Ipoteze neurostiintifice lilate in calcul'pentru explicarea elq)erien[ei mele Dr. Scott Wade AnalizAndu*mi amintirile impreunl cu mai mulli neurochi- rurgi gi oameni de qtiinqd, am luat ire calcul cdteva ipoteze care ar putea sd explice lucrurile pe care mi le-am amintit. Ca si trec direct la esenta problemei, niciuna nu a reuqit sd explice interactivitatea variatd, robusti qi complexd a expe- rienlelor din Poartd qi Esen{d (,,ultrarealitatea"). Printre ele se numdrd: 1. Un program primitiv al trunchiului cerebral pentru alinarea durerii gi suferinlei terminale (,,argumentul evolu{ionist" - o posibild reminiscenqd a strategiilor de ,,moarte mimat5" de la mamiferele inferioare?). Aceasta nu explicd natura robustd Si variat interactivd a amintirilor. 2. Rememorarea distorsionatd a amintirilor din pdrqile profunde ale sistemului limbic (de exemplu, amigdala Iaterald) care sunt acoperite suficient de straturile de creier pentru a fi relativ protejate de inflamalia provocatd de meningitd, care se produce in principal la suprafa{a creierului. Aceasta nu explici natura robustd Si variat interactivd a amintirilor. 3. Blocajul glutamaruIui endogen prin excitotoxicitate, imitand un anestezic halucinogen, ketamina (folositd uneori pentru a explica in linii mari EPM-urile). Am l-fif DovADALUMIIDEDINC'L. avut ocazia se constat efectele ketaminei folosite ca anestezic in prima pafie a carierei mele de neurochi- rurg la Facultatea de Medicind Harvard. Starea haluci- nogeni pe care o inducea era extrem de haoticd qi nepldcuti, neavdnd absolut nicio asemdnare cu experienta mea din starea de coma. 4. ,,Evacuatea" N,N-dimetiltriptaminei (DMT) (din glanda pineald sau din alt loc din creier). DMT, un corrpetitor al serotoninei (mai ales Ia receptorii S-HTIA, 5-HT2A qi 5-HT2C), provoacd halucina(ii animate qi stdri asemdndtoare visdrii. Personal. sunt familiarizat cu experienlele legate de substanlele agoniste /antagonis- te serotoninei (adicd, LSD gi mescalind) din perioada adolescenlei, la inceputul anilor 1970. N-am avut nicio experien!5 directd cu DMT, dar am vdzut pacienli sub influenla acestei substanle. Ulftarealitatea variati ar necesita toru$i un neocortex auditiv qi vizualintact ca regiuni-fint5 in care sd se genereze o exper,ien{d audiovizual5 atAt de variatd precum cea pe care am a\,'ut-o in comd. Coma prelungitd cauzat5 de meningi- ta bacteriand mi-a vdt5mat grav neocortexul, acesta fiind locul in care toate acea serotoninl din nucleul rafeului din trunchiul cerebral (sau DMT, un agonist al serotoninei) ar fi alut efecte asupra experienlei vizual/ auditive. Dar cortexul meu era scos din funcqie, iar DMT nu ar fi alut unde si aclioneze in creier. Ipoteza DMT a cdzut datoritd ultrarealitdtii experientei audiovizuale gi a lipsei cortexului asupra cdruia sd fi putut acliona. 5. Conservarea izolatd a regiunilor corticale ar fi putut explica o parte din experienta a\,"ute, dar probabilitatea era extrem de redusd, lindnd cont de severitatea meningitei qi a lipsei de reaclie la terapie timp de o sdptdmAnd: celulele albe de sAnge periferice numdrau peste 27 000 per mm3, 31 la suti benzi cu granulalie i 84l DovADALUMIIDEDINcoLo todcd, numirul celulelor albe de sdnge din lichidul cefalorahidian (LCR) era de peste 4 300 per mm3, glucoza din LCR scdzuse la 1,0 mg/dl, proteina LCR 1 340 mg/dl, implicare meningeald difuzi cu anomali- ile cerebrale asociate au apdrut pe tomografiile mele computerizate, qi examindrile neurologice ce demon- strau alteriri grave ale funcliei corticale gi disfuncgi ale motilitifii extraocu]are indicAnd vitdmarea trun- chiului cerebral. 6. ?n efortul de a explica ,,ultrarealitatea" experientei, am examinat gi aceastd ipotez5: era posibil oare ca re{ele de neuroni inhibitori sd fi fost afectate preponderent, permitAnd astfel niveluri neobignuit de ridicate de activitate printre retelele neuronale excitatorii care sd genereze aparenta ,,ultratealitate" a experientei mele? Este de a$teptat ca meningita sd afecteze preferenqial cortexul superficial, ldsAnd probabil strarurile mai profunde pa4ial funcfionale. Unitatea de calcul a neocortexului este ,,coloana funclional5" din gase straturi, fiecare cu un diametru lateral de 0,2-0,3 milimetri. Existi o intrep dtrundere semnificativd laterald la coloanele imediat adiacente ca rispuns la semnalele de control modulatoare care-gi au originea in mare parte in regiunile subcorticale (talamusul, ganglionii bazali Ei trunchiul cerebral). Fiecare coloand funclionald are o componentd la suprafald (straturile 1-3), astfel incAt meningita pertubd efectiv funclia fiecdrei coloane doar prin deteriorarea straturilor superficiale ale cortexului. Distributia anatomice a celulelor inhibitoare qi excitatoare, care au o reparti- zare destul de echilibratd in cadrul celor qase straturi, nu susfine aceastd ipotezi. Meningita difuzd peste suprafata creierului scoate efectiv din funcgie intregul cortex ca urmare a acestei arhitecturi in coloane. Distrugerea pe intreaga grosime nu este necesari pentru perturbarea totald a funclionalitdlii. JinAnd EL cont de durata prelungitd a deteriordrii funcliei mele neurologice (Sapte zile) $i de severitatea infecliei, este improbabil ca pAnd gi strarurile mai profunde ale cortexului sd fi rimas funclionale. 7. Talamusul, ganglionii bazali gi trunchiul cerebral sunt structurile cerebrale mai profunde (,,regiuni subcorti- cale") despre care unii dintre colegi au postulat ce se poate sd fi contribuit la procesarea unor asemenea experienge hiperreale. De fapt, niciuna dintre acele structuri nu ar fi putut sd joace weun astfel de rol fdrd sd fi ar.ut mdcar cAteva regiuni ale neocortexului incd intacte. Togi au admis, in final, cd numai aceste structuri subcorticale singure nu ar fi pLtut sa efectueze calculele neuronale intense necesare pentru o asemenea tapiserie experienliald atAt de bogat interactivd. 8. Un ,,fenomen de reboot" - o evacuare aleatorie,,a unor amintiri disjuncte provenite de Ia amintiri vecdi din neocortexul vdtdmat, care ar putea sd apard la restar- tarea cortexului in congtiinld dupd o cddere prelungitd a intregului sistem, ca in meningita mea difuz6. Jin6nd cont mai ales de complexitatea amintirilor mele complicate, acest lucru pare extrem de improbabil. 9. O neobiqnuitd generare a amintirilor printr-o cale vizuald arhaicd ce trece prin mezencefal, folositd in mod proeminent de pdsir| dar numai rareori identifi- cabild la oameni. Poate fi demonstratd la oamenii care sunt orbi la nivel cortical, ca urm.[e a vitdmdrii cortexului occipital. Nu a oferit niciun indiciu privind ultrarealitatea la care am fost martor gi nu a reugit sd explice intreleserea auditiv-vizuald. | 186 | DovADALUMTTDEDTNcoLo
Adevărata carte SFÂRSITUL OMULUI. Zosima Pascal. Editia originala 1937 nemodificata tendentios de contemporani. Fara adausurile schismatice ale celor ce vor sa dezbine Sf. Bis. prin superstitia ca cip = pecetea lui antihrist