FRACTURA DE STRESS

Fractura de stres este fractura osului normal datorat suprasolicitarilor fizice. Fracturile de stres sunt
des intalnite in cazul sportivilor de performanta, caresunt supusi unor programe de antrenament de
intensitate mare.
Fracturile de stress sunt specifice osului normal supus unor forte exagerate. Aceasta conditie e diferita
fata de fracturile rezultate pe un os anormal supus unor forte moderate.
Patofiziologie: Osul ca si muschii se adapteaza in mod constant cerintelor impuse de organism si se
afla intr-o continua regenerare si remodelare. Legea lui Wolf afirma ca structura osului se dezvolta in
functie de fortele ce le suporta. Astfel un atlet implicat in activitati sportive executa multe sarituri,
marsuri etc. Oasele acestuia se mineralizeaza mai mult oferindu-i o rezistenta mai mare fata de
persoanele sedentare. Ultimele studii in domeniu pe atletii de performanta arata microfisuri in structura
osului la intervale diferite de timp ce nu prezinta simptome clinice si dispar la controalele ulterioare.
oncluzia acestora evoca capacitatea organismului de a se regenera in conditii normale de stres. !n
urma eforturilor fizice repetitive se produc microfisuri adesea nedetecta"ile,iar in conditii optime osul
se regenereaza. #aca aceste conditiile nu sunt respectate apar zone de in$urii mai extinse ce
favorizeaza aparitia fracturilor de stress.
%xista o corelatie stransa intre densitatea osului si rezistenta sa. u cat osul este mai dens cu atat
rezistenta osului este mai mare.
Semne si simptome.
%xamenul clinic releva dureri la incarcare asupra mem"rului afectat. &imptomele sunt de intensitate
mica la inceput crescand ulterior in timp, fiind precedate de eforturi mari sau de schim"area
incaltamintei. !n evaluarea corecta a pacientului, dezechili"ru alimentar, discrepanta de lungime a
mem"relor si statusul muscular tre"uie luate in considerare
#aca osul este accesi"il la palpare,edemul si durere in punct fix si a"senta ei in miscarile pasive este
specifica.
Epidemiologie.
Unul din cinci atleti sufera o fractura de stres. Frecventa si distri"utia pe su"populatii este influentata
de factorii de risc ce scad rezistenta osului. Astfel caucazienii, femeile cu amenoree,tul"urari de
alimentatie,osteoporoza,sportivii si militarii sunt cei mai afectati. . #in cauza suprasolicitarilor
musculatura este mai putin capa"ila sa a"soar"a socurile. 'rezenta unor modificari structurale ale
oaselor pot modifica "iomecanica acestuia crescand riscul aparitiei fracturii de stress.
Investigatii.
!n urma examenului clinic se efectueaza radiografii cu proiectii perpendicular una fata de cealalta
respectiv, antero-posterioare si de profil. !n cazul cand sunt semne de "oala meta"olica sau fractura
pe os patologic se recomanda testele specifice cat si consulturi interdisciplinare pentru un diagnostic
correct.
Tratamentul consta in tratarea corecta a fracturii prin imo"ilzarea gipsata sau tratament chirurgical. !n
acelasi timp se urmareste si identificarea factorilor de risc pentru a preveni eventualele recidive.
'entru atleti se intrerupe ciclul de miscari repetitive, repaus ce ar putea dura intre ( si )* saptamani, si
se incearca depistarea erorilor de antrenament. !n mod normal regimul de antrenament nu tre"uie sa
depaseasca )+, de la o saptamana la alta. !ncaltamintea este de asemenea aleasa cu gri$a pentru
satisfacerea "iomecanicii piciorului in raport cu efortul . -ecuperarea se incepe cu tonifierea
musculaturii. !notul este ideal pentru mentinerea unui status cardiovascular "un.
.a$oritatea fracturilor de stres se produc la nivelul mem"rului inferior.
http://000.ortopedica.ro/orteze-glezna-c1)/
Fracturile de stres la nivelul colului femural se asociaza cu dureri la nivel inghinal, sau in regiunea
anterioara a coapsei. 2ratamentul fracturilor fara deplasare consta in repaus fizic si mo"ilizarea
partiala in limita durerilor. Acesta poate dura chiar cateva luni. #aca fractura este cu deplasare se
recomanda intreventia chirurgicala si fixarea acesteia.
2i"ia este sediul cel mai comun fracturilor de stres. #urerea in regiunea anterioara a gam"ei este
nepecifica unei afectiuni anume, iar cauza si examenul fizic sunt esentiale in diagnosticul corect.
'eriostita,sindromul de compartiment si fractura de stres in fazele incipiente au elemente in comun iar
diagnosticul diferential se impune. #urerea la inceputul efortului ameliorate in timp este caracteristica
periostitei. #urerea ce creste in intensitate in timpul antrenamentului pana la incapacitatea de a mai
continua se manifesta in fractura de stres. #aca radiografiile nu sunt concludente se recomanda -.3
sau scintigrafia. -epausul fizic poate dura chiar si 4-)* saptamani concomitent cu fizio5inetoterapie.
#aca tratamentul ortopedic este nesatisfacator , interventia chirurgicala este necesara.
Fracturile de stres la nivelul metatersienelor sunt frecvente la militari,atleti si dansatori de "alet.
.etatarsul * este cel mai frecvent afectat urmat de 1,),( si 6. 2ratamentul ortopedic este de electie cu
imo"ilizarea mem"rului,iar cel chirurgical este exceptional.
2ratamentul medicamentos consta in antiinflamatoare si analgezice pentru confortul pacientului.
2ratamentul anticoagulant este necesar in cazul imo"ilizarii in atela gipsata dataorita riscului crescut
de trom"oza venoasa profunda.
Complicatiile sunt aceleasi oricarei fracturi:pseudartroza,artroza postraumatica,dureri cornice si
necroza aseptica.
-ecuperarea depinde de complianta pacientului dar si de interactiunea cu chirurgul ortoped si
fizio5inetoterapeut. #ozarea efortului este crucial, iar timpul acordat tre"uie sa fie sufficient pentru o
vindecare rapida si pentru prevenirea ulterioarelor complicatii.