1.

CONCEPTUL DE MANAGEMENT

Definiie: Managementul este un termen provenit din limba englez i adoptat ca atare, cu o
semantic foarte complex, care desemneaz tiina conducerii organizaiilor i conducerea
tiinific a acestora. Termenul management provine din latinescul maneo care nseamn a rmne
de unde a ajuns la termenul francez maison (cas) i la menaj. Apoi de la substantivul latin manus
(mn) s-a format n italian maneggio (prelucrare manual). Din francez sau italian, aceste
cuvinte au cptat, n englez, forma verbului to manage, cu diverse nelesuri printre care i acelea
de a administra, a conduce. Englezii au format apoi corespunztor substantivele manager i
management.
Conturarea managementului ca tiin, care a nceput n primii ani ai actualului secol, a constat n
sedimentarea succesiv a contribuiilor unor curente diferite de gndire, ale unor personaliti
tiinifice sau ale vieii practice, n jurul crora s-au constituit coli i micri care au jalonat
procesul respectiv. Dei conducerea a existat, ntr-o form rudimentar, practic de la nceputul
vieii organizate a comunitii omeneti, apariia trzie a interesului deosebit pentru domeniul
managementului i a primelor studii sistematice ale acestuia se explic prin aceea c doar la un
anumit grad al dezvoltrii industriale i tehnologice a societii este posibil i necesar
sistematizarea cunotinelor i nchegarea unor teorii specifice. nceputurile nchegrii
managementului ca tiin se identific cu micarea pentru conducerea tiinific, aprut n SUA
n primul deceniu al secolului XX, care lupta pentru ideea existenial a maximizrii rezultatelor
activitii individuale sau colective cu eforturi minime. Dintre accepiunile multiple i definiiile
date de ctre diveri teoreticieni i practicieni termenului de management, prezentm n continuare
cteva:
Frederick W. Taylor definea managementul , n cartea sa Shop Management, publicat n 1903,
astfel: a ti exact ce doresc s fac oamenii i a-i supraveghea ca ei s realizeze aceasta pe calea
cea mai bun i mai ieftin; Henri Fayol, n cartea sa Administration industrielle et generale,
publicat n 1916, meniona c a administra nseamn a prevedea, a organiza, a comanda, a
coordona i a controla; Mai recent, managementul este definit astfel: Potrivit opiniei lui
A.Mackensie, exprimat n noiembrie 1969 n Harward Business Review, managementul este
procesul n care managerul opereaz cu trei elemente fundamantale idei, lucruri i oameni
realiznd prin alii obiectivele propuse; Peter Drucker consider c managementul este echivalent
cu persoanele de conducere, termenul de management fiind doar un eufemism pentru ef.
Principala i poate singura sarcin a managementului este de a mobiliza energiile unitii
economice pentru ndeplinirea sarcinilor cunoscute i definite, iar testul reuitei, susine Drucker,
const n obinerea unei eficiene ridicate i adaptarea la modificrile din exterior.
n general, tiina reprezint o cunoatere sistematic a lumii. Aceast sistematizare cumulativ de
cunotine i experien a condus n toate domeniile la apariia, formularea i consolidarea tiinei.
Sistematizarea tiinific induce coerena, rigoarea i structura, asigurnd astfel o comunicare mai
bun.
Prin management ca tiin se nelege studierea procesului de management n vederea
sistematizrii i generalizrii unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperii de noi sisteme,
metode i tehnici care s contribuie la creterea eficienei activitilor desfurate pentru realizarea
unor obiective Managementul este considerat n acelai timp i o art, ntruct pe lng
cunotinele de specialitate, managerul are nevoie i de talent pentru a pune n practic cunotinele
acumulate, pentru a adapta sistemele, metodele, tehnicile de management la condiiile concrete ale
obiectivului condus. O alt noiune vehiculat este cea de management tiinific, diferit de tiina
managementului.
Managementul tiinific const n aplicarea legitilor, conceptelor, metodelor i tehnicilor puse la
dispoziie de tiina managementului n practica social. n virtutea celor prezentate, managerul
este persoana care exercit funciile managementului potrivit obiectivelor, sarcinilor,
competenelor i responsabilitilor specifice funciei pe care o ocup. Ca trsturi definitorii
pentru manageri, majoritatea specialitilor admit: multipla profesionalizare, ceea ce implic, pe
lng cunotinele solicitate de profesiunea de baz, i cunotine, caliti i aptitudini (specifice
managementului) complementare, multidisciplinare; caracterul accentuat creator al activitilor
desfurate, managerul fiind confruntat n aproximativ 80% din cazuri cu situaii inedite.
Caracteristicile eseniale ale economiei contemporane sunt considerate centralizarea i
concentrarea extrem de ridicate ale capitalului, dezvoltarea informaticii, caracterul sofisticat al
tehnologiei. Producia a devenit att de complex nct nici capitalistul singur, dar nici cu ajutorul
unor specialiti nu mai sunt n stare s conduc eficient firma. Se contureaz astfel treptat teoria
universalitii managementului printre adepii creia se afl i Peter Drucker, care afirm c exist
o materie universal valabil a conducerii, c exist metode i instrumente manageriale, concepte
i principii i chiar un limbaj comun pentru management.

Conceptul de manager
Managementul ca practica, presupune existenta unor persoane care efectueaza personal si in mod
organizat activitati specifice procesului de management. Aceste persoane sunt cunoscute sub
denumirea de manageri.[1] Cu alte cuvinte, managerii reprezinta un grup de persoane imputernicite,
special pregatite, care orienteaza, coordoneaza si dirijeaza activitatea tuturor membrilor unei
organizatii spre indeplinirea intocmai a obiectivelor p 141h73b restabilite. Mai precis, managerii sunt
persoane care detin in cadrul organizatiilor functii de conducere ce implica atributii de cooordonare,
organizare, dispozitie, comanda si control. Ei reprezinta factorii principali ai oricarui proces
decizional, influentand direct, prin activitatea lor, actiunile si comportamentul altor persoane.
Managerii sunt specialistii care fac ca procesul de management, in toate tipurile de organizatii, sa
se desfasoare firesc, corespunzator cerintelor stiintei managementului. Ei sunt persoane din cadrul
organizatiei care exercita atributele conducerii in virtutea obiectivelor, competentelor si
responsabilitatilor cuprinse in functia pe care o ocupa.
Din definitiile prezentate mai sus rezulta ca managerii sunt profesionisti, specializati in
desfasurarea activitatii de management. Ei trebuie sa posede anumite calitati care sa le permita sa
desfasoare activitati de conducere, sa influenteze actiunile altor oameni si sa obtina rezultate prin
activitatile acestora, in acelasi timp, managerii trebuie sa posede o temeinica pregatire manageriala,
stiintifica, o reala capacitate de conducere si talent organizatoric.
Managerii sunt selectati, de regula din randul specialistilor care lucreaza in organizatie. Desigur,
pot fi recrutati si din afara organizatiei, dar tot din randul specialistilor ce vizeaza tipul si profilul
organizatiei. Indiferent de unde sunt selectati, managerii trebuie sa posede anumite calitati,
caracteristici. Acestea sunt acele trasaturi esentiale proprii tuturor persoanelor cu functii de conducere,
indiferent de profesia de baza, nivelul postului, profilul organizatiei, respectiv natura activitatii.
Caracteristicile managerilor se pot grupa in doua categorii:
- caracterisitici specifice domeniului de activitate al organizatiei (cunostinte profesionale,
aptitudini de munca, capacitate de concentrare, inteligenta, perspicacitate);
- caracteristici specifice activitatii de conducere (capacitatea de a lua hotarari, abilitate de a
lucra cu oamenii, de a-i dirija si conduce, creativitate, receptivitate fata de nou, spirit de disciplina,
spirit de raspundere).
Desigur la un moment dat este greu a se face o demarcatie neta intre aceste doua categorii de
caracteristici. Cert este faptul ca managerii prin intermediul acestor caracteristici sau mai bine spus
calitati, poseda, ceea ce specialistii denumesc, capacitatea de a conduce, respectiv acea influenta
interpersonala pe care o exercita asupra subordonatilor in procesul stabilirii si realizarii obiectivelor.
Daca privim calitatile care trebuie sa se gaseasca la fiecare manager, in interdependenta lor, atunci
putem desprinde caracteristicile definitorii ale managerului. Acestea, dupa opinia majoritatii
specialistilor sunt:
- dubla profesionalizare, reflectata de cunostintele si calitatile ce pun in evidenta, pe de o parte
competenta profesionala, iar pe de alta parte, competenta de a conduce;
- capacitatea de a dezvolta un sistem eficient de relatii cu subordonatii si de relatii intre
subalterni, prin intermediul carora sa se constituie un climat de munca deschis performantelor;
- modelarea unui comportament propriu care sa influenteze comportamentul subalternilor si sa-
l orienteze spre obtinerea de rezultate concrete corespunzatoare obiectivelor stabilite;
- autoritatea cu care este investit. Este vorba de autoritatea formala specifica functiei pe care o
ocupa managerul in organizatie. Aceasta autoritate se impleteste organic cu autoritatea profesionala si,
de cele mai multe ori, cu autoritatea neformala, care se obtine prin recunoasterea de catre subordonati a
capacitatii managerului de a conduce. Autoritatea neformala izvoreste din personalitatea managerului,
din abilitatea lui de a polariza oamenii si de a-i influenta, din experienta sa, din competenta efectiva in
luarea deciziilor si in organizarea activitatii subordonatilor de a le pune in practica, din maniera in care
reuseste sa se impuna subalternilor;
- creativitatea, necesara pentru a face fata cu succes la solicitarile generate de schimbarile
tehnice, tehnologice, sociale cu care se confrunta o organizatie. Managerul trebuie sa fie receptiv la
nou, sa contribuie la crearea noului, sa-si puna in valoare imaginatia, forta lui creativa, precum si forta
creativa a subalternilor;
- puterea de rezistenta la solicitari. De regula managerii sunt supusi stresului decizional,
presiunii timpului, a raspunderii. Desigur, un bun manager cauta sa inlature suprasolicitarea fizica si
nervoasa printr-o organizare rationala a propriei activitati, prin practicarea unui stil de munca eficient,
prin utilizarea pe scara larga a delegarii de atributii si responsabilitati, prin crearea unui climat de
munca care sa antreneze subalternii in mod responsabil la rezolvarea multiplelor probleme cu care se
confrunta conducerea;
- simt ridicat al responsabilitatii, care confera managerului un anumit statut in fata
subalternilor, un exemplu de urmat si, desigur, prestigiu.
Aceste caracteristici ale managerului sunt generate, pe de o parte, de calitatile, cunostintele,
aptitudinile acestuia, pe de alta parte, de calitatea factorului uman cu care lucreaza, deoarece
managerul trebuie sa-si modeleze comportamentul, atitudinea, stilul de munca, corespunzator
caracteristicilor subordonatilor.[2]
[1] Cornescu, V., Mihailescu, I., Stanciu, S. Management Editia a 3 a, Ed. Actami Bucuresti,
1997, p. 171
[2] Cornescu, V., Mihailescu, I., Stanciu, S. Management Editia a 3 a, Ed. Actami Bucuresti,
1997, p. 172 - 173
Definirea i obiectul de studiu al managementului organizaiei
1.Accepiunile generale ale managementului
2. Definirea i caracterizarea tiinei managementului
3.Obiectul de studiu al managementului organizaiei.
a) disciplin tiinific - menirea de a oferi un ansamblu de cunotine necesare formrii
managerilor i orientrii muncii lor;
b) proces , rezultat din desfurarea aciunilor conform unor proceduri , n vederea stabilirii i
realizrii unor obiective.
c) persoana sau grupul de persoane care dispune de dreptul de a influena aciunile altora n
vederea realizrii unor eluri. Centrul decizional care dirijeaz, controleaz, corecteaz, pedepsete
sau rspltete munca altora;
d) carier profesional, opiunea individual a unor persoane de a practica managementul ca pe o
profesie.
2. Definirea i caracterizarea tiinei managementului
Definiiile managementului ca tiin se situeaz ntre dou mari categorii de abordri:
v pragmatice : accent asupra modalitilor de combinare eficient i coordonare a diferitelor
categorii de resurse n vederea realizrii scopurilor organizaiei;
v teoretice : reliefarea necesitii i importanei legitilor, principiilor i instrumentarului specific
care poate fi nvat i, ulterior, aplicat n diverse domenii ale activitii umane.
2. Definirea i caracterizarea tiinei managementului
Definiia Managementului Organizaiei Managementul organizaiei studiaz procesul de
management i relaiile generate de acesta pentru a identifica, sistematiza i generaliza legi,
principii, reguli, concepte pe baza crora se pot concepe noi metode i tehnici capabile s asigure
creterea eficienei i eficacitii activitilor desfurate.
2. Definirea i caracterizarea tiinei managementului
Trsturile Managementului organizaiei: tiin economic, de sintez; caracter interdiciplinar;
caracter aplicativ; centrat asupra omului organizational Este o tiin sau o art?
3. Obiectul de studiu al managementului organizaiei. Obiectul specific de studiu al tiinei
managementului este reprezentat de relaiile umane aprute n organizaie- indiferent de natura sau
dimensiunea activitii - prin derularea proceselor de management.
Relaiile de management : raporturile ce se stabilesc ntre componenii unei organizaii , ntre
acetia i componenii altor organizaii din mediul n care funcioneaz, n procesul elaborrii i
realizrii obiectivelor.