Fantana dintre plopi Hanu Ancutei,de Mihail Sadoveanu

Fantana dintre plopi face parte din volumul HanuAncutei,publicat de Mihail Sadoveanu in 1928 si
este o povestire in rama.Cronotopul este vag prezentat,cele pobestite se petrec pe aceste meleaguri,pe
vremea celeilalte Ancute,sub vesmantul evocarii.Ritualul de la han este relative acelasi in cele noua
povestiri.Oamenii zaresc pe drumul pustiu un calaret cu o infatisare stranie,mai ales din cauza ochiului
drept stans si inchis,care opreste si el la han.Personajul comun tuturor povestirilor,comisul Ionita,il
recunoaste pe singuraticul capitan de mazali Neculai Isac si-l intampina cu bucurie.Ancuta auzise de la
mama ei o poveste infricosata despre dansul,dar nu o mai tinea minte.Ea ii adduce oaspetelui un
cofaiel plin si o ulcica noua,lautarii se apropie sunand din strune,iar comisul invita nou-sositul sa
cinstim cu domnia ta o ulcica de vin nou si-l roaga sa le impartaseasca celor adunati acolo intamplarea
de demult.Acesta accepta cu drag vinul si incepe sa stabileasca o relatie emitator-receptor.Asta
presupune in primul rand oralitatea cu rolul ei de a imprima umor,verosimilitate si de a capta atentia
auditoriului.Foloseste arhaismele si regionalismele cu naturalete pentru a-si reda cu mai multa usurinta
trairile,Mai mult,sunt subliniate elementele nonverbal si paraverbale pentru crearea atmosferei de
demult.Viziunea povestitorului este una strict subiectiva,fiindca el a participal la derularea
evenimentelor in urma carora si-a pierdut ochiul.Actiunea scoate in evident nu atat personajul,ci mai
ales situatia(prezentata la persoana I).Povestirea capitanului este o tragic idila,totul petrecandu-se in
tinerete,in urma cu douazeci si cinci de anu,cand flacaul cutreiera Moldova,spre disperarea mamei
sale,care dadea slujbe ca el sa se aseze la casa lui.Intr-o toamna,tot pe vremea celeilalte Ancute,pe
cand ducea butoaie cu vin la Suceava,poposise la han bezmetic si singur ca un cuc pentru ca il parasise
iubita,Intr-o sambata,pe la toaca,Neculai mergea ingandurat,cand,pe malul unei garle,vede o
fetiscana de optsprezece ani,cu o fusta rosie,care l-a impresiunat ca si cum ar fi batut o bautura
tare.In mijlocul cetei de tigani,tigancusa Marga este mustruluita pentru obraznicia de a se fi uitat
insistent la boier.Neculai le arunca fiecaruia un banut de argint apoi pleaca la han.A doua zi, el o
intalneste pe tigancusa la fantana dintre plopi.Il astepta sa-I multumeasca pentru banutul cu care si-a
cumparat niste ciubotele.Insotit de credinciosul caine Lupei,tanarul si-a urmat drumul spre Pascani
gandindu-se la frumoasa Marga.In miez de noapte,dupa ce a ispravit treburile,s-a indreptat spre hanu
Ancutei insa l-a ocolit si a mers direct la fantana,unde il astepta ea.Acolo,ii promite fetei ca ii adduce o
scurteica de vulpe de la targ,iar ea inflacaratas-am sa mor langa fantana daca nu vii,Iar la
urmatoarea intalnire stelele se aprinsera in cerul curat,campurile intelenisera de liniste,ca intr-o
taina.Prezentarea amanuntita a peisajului este menita sa creioneze in mintea ascultatorilor atmosfera
pasionala tipica unui astfel de eveniment si marcheaza o pauza narativa.Marga ii destainuie ca unchiul
Hasanache o pusese sa-l atraga in locul acesta pustiu,pentru ca el,Dimachi si Turcu sa ii fure calul si
banii.Se temea ca va fi injunghiata daca ei afla ca i-a tradat,dar ea e indragostita acum asa ca il indeamna
pe Neculai sa fuga.Sare pe cal,cainele se lupta in tufe cu ceva,iar tiganii racneau ca niste diavoli negri
aruncand cu prajini in el.Flacaul cazut de pe cal,simte o lovitura de fier ascutit la coada ochiului drept,il
impusca pe un tigan in ochi,iar Lupei <<rupea pe celalalt>>.Cu ochiul teafar vede lumina de la han si
striga disperat.Cei de acolo au iesit cu faclii si au venit in ajutor.Apoi,se duce la fantana unde vede ca
lucea sange proaspat tiganii omorasera fata si o aruncasera in fantana.Neculai Isac isi aminteste cum
sangele se prelingea prin mustati si-mi intra in gura.Si parca gustam din sangele imprastiat pe colacul
fantanii.