You are on page 1of 6

Cuvint inainte

Cartea buna este izvorul nesecat de ginduri profunde si intelepciune incorporata cu un bun
simt al vietii. In viata mea cartea a ocupat unul dintre locurile de frunte, ea m-a invatat sa iubesc
prietenia si ma invatat sa fiu un bun prieten cu ea insasi, de aceea am luat o decizie radicala de a
incerca sa creez o capodopera de arta de o simplicitate redusa. Am staruit sa cuprind in aceasta
lucrare durerea si fericirea omenirii pentru a le pune in raport cu simbolurile moralitatii omenesti.
Vreau sa discut cu voi prin intermediul aceste carti despre problemele comune cu care ne intilnim zi
de zi noi, tineretul din Moldova, acasa , la serviciu, in familie si in societate, de aceea cartea aceasta
o declar ghid de calatorie, prin care vom gasi raspunsuri la intrebarile care na framinta ani de zile.
Ceea ca m-a facut sa incep activitatea de scriitor sint intrebarile la care nu pot gasi raspuns concret ,
da sau nu. Vreau sa adresez mesajul acestei carti in special tineretului din tara noastra mica dar plina
de Oameni care cauta si ei raspuns la intrebarile care ne lasa nopti intregi, nedormite cu capul ridicat
spre cer, asteptind un raspuns radical, un raspuns care ne-ar linisti sufletul, care ne-ar sopti ca ceea
ce sintem si ceea ce facem sint standardele dumnezeiesti.
Aceasta lucrare sper sa te ajute in multe situatii sa gasesti raspuns la intrebarile care te pun atit de
des la incercare, sa te ajute sa iei o decizie corecta in raport cu faptele care le savirsesti, de a face o
alegere superlativa care te-ar costa o gindire cutezatoare.
Vreau sa atrag indeosebi atentia elevilor si a studentilor inzestrati cu perseverenta si cu capacitatea
de a intelege problemele fundamentale ale vietii, pentru ca ei sunt viitorul veacului acesta , ei au
nevoie de o reinnoire a calitatii pe care o pierdem tot mai mult si mai mult datorita majoritatii
stricate de poftele lumesti.
Temele abordate in acest complex de idei sunt dureroase dar totodata pline de adevar care deseori
este ascuns sub plapuma minciunii si a miilor de scuze lipsite de ratiune si gindire.
Vreau sa ti multumesc ca ai ales sa acorzi din timpul tau liber acestui material care cere gindire si
meditatie! Sper sa gasesti in el ceea ce cauti!
Succes!

Capitolul 1
Ce este viata?
Motto: ,, Viata este suma tuturor
alegerilor tale.Ai grija ce alegi
(Albert Camus)

Cu privire la acest subiect atit de actual si de atit de multe ori discutat, am hotarit sa fac primul pas
in intelegerea pe deplina a lui. Am incercat de multe ori sa caut o definitie pentru termenul
,,Viata dar nu am reusit niciodata sa gasesc o definitie pe intelesul tuturor. Dictionarul explicativ ne
descopera o multime de variante posibile a vietii, dar pentru fiecare din noi viata are definitia sa
proprie, dar totusi vom examina unele variante ale dictionarului si vom analiza intr-un sens mai larg
sensul acestui termen:
1. Ansamblu de fenomene (dezvoltare, metabolism, reproducere) caracteristice unui organism
viu; faptul de a vieui, de a fi viu.
2. Durat de timp de la naterea unei fiine pn la moartea ei.
3. Mod, fel, ansamblu de condiii materiale i morale ori mediu n care se desfoar existena
unei fiine sau a unei colectiviti.
Acestea sunt cele mai importante insusiri ale vietii dupa dictionarul explicativ, insa presupun ca
viata ride de nebunia omului de ai da o definitie, ea fiind atit de complexa si atit de variabila incit nu
exista o definitie, asta e concluzia la care ajung milioane de oameni. Ca oameni noi putem sa punem
multe intrebari cu privinta la insemnatatea vietii:
De ce este ea atit de diferita in raport cu vietile a altor fiinte?
Oare exista o modalitate mai buna si mai ampla de a intelege viata ?
Viata este oare ceea ce numim ,,viata sau are cu totul alte dimensiuni?
Cine ne-o dat-o si cine o intretine, cine e posesorul ei?
Aceste intrebari sunt intrebarile care ne dor, la care cautam raspuns din toate partile, de la care
asteptam o voce ca raspuns ferm, deseori ele sint doar niste litere aruncate in vazduh de catre
filosofi si invatati ai acestei lumi necunoscute chiar de ei insasi.
<< O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: Ce este viata?
Toti cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea. Un trandafir tocmai inflorea, deschizandu-
si petalele. El spuse: Viata este o deschidere!
Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare
la alta, ii raspunse: Viata este libertate si fericire!
O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: Viata este risipire, da, doar risipire
Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine un pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi
un asemenea lucru se opri, isi trase sufletul si spuse: Viata nu este decat truda si munca!
Poate ca ar fi inceput sa se certe daca nu ar fi venit o ploaie fina care sopti: Viata este formata din
lacrimi, doar din lacrimi!Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse:
Viata este o nazuinta spre inalt!
Apoi veni noaptea.
Dupa un timp, un om mergea acasa pe aleile goale. Venea de la o petrecere si se gandea Viata
este o continua cautare a fericirii si o inlantuire de deceptii!
Dupa lunga noapte venira in sfarsit si zorii diminetii, care spusera: Asa cum noi suntem inceputul
zilei care vine, la fel viata este inceputul vesniciei
Ce alegorii frumoase despre viata putem descoperi in aceste cuvinte, e un miracol sa te gindesti ca
fiecare fragment din univers isi are viziunea sa fata de viata, fata de activitatea si de problemele
impletite cu durere si lacrimi, fata de bucuriile si de zilele bine petrecute pe aceasta intindere de
tarina, as vrea insa sa analizam un caz care ne arata intr-adevar o fata a vietii, este oare asta viata ori
este un moment de pauza, o pierdere a realitatii dupa care se ascunde de noi?
<< dac a putea alege s am o putere magic, a alege s pot uita. A vrea s uit o mare parte din
viaa mea, mai precis, partea aceea de via n care am fost n grija prinilor mei. Este partea de
via n care trebuie s fii sprijinit, ocrotit i pregtit pentru restul existenei tale. Pentru mine, este
bucata de via pe care ncerc s-o ngrop, s-o sufoc cu milioane i milioane de amintiri cldite
aproape compulsiv, cu sentimente pozitive i cu optimism aproape idiot, dar, de cte ori cred c am
reuit s uit, fantomele traumelor de demult se iesc crude i obraznice n sufletul meu.

Copilria i adolescena mea au fost un amalgam de dezndejde, de furie, de frustrare i de ur. Mai
mult de jumtate din via mi-am petrecut-o cu sufletul otrvit de resentimente i de planuri crude
de rzbunare. Nu visam s mi fac iubit, s fiu student sau s am cea mai frumoas rochie la balul
bobocilor. Visam fie s m fac mare i s scap de iadul familiei mele, fie s mor. n prea multe nopi
am mers la culcare spernd c a doua zi nu m voi mai trezi.
Am fost btut de cnd m tiu. Fiecare obrznicie, fiecare telefon primit de la vreun biat, fiecare
minut ntrziat acas, fiecare polonic de ciorb neterminat din farfurie, fiecare act de revolt, fiecare
oracol completat, fiecare poster lipit pe perete, fiecare boacn, fiecare not mai mic de 10 era
sancionat cu palme i pumni n cap. De multe ori, nu tiam pentru ce sunt pedepsit. Nu mi se
explica ce am greit, m trezeam din senin cu capul vjind de la vreo lovitur. Eram btut i pentru
c tata era beat i nu tia ce face i pentru c mama era nervoas i trebuia s se descarce.M
trezeam noaptea la cel mai mic zgomot, gata s m apr. Sau s o apr pe mama. i m trezesc i n
ziua de azi la cel mai mic zgomot. i fiecare ceart pe care o aud ntmpltor sau la care asist, m
duce napoi n timp i retriesc iar lovituri i insulte. i vreau s mi pun minile la urechi, s nu mai
aud nimic sau s fug departe, departe. Dar tiu c oriunde a fugi, amintirile m vor urma. Aa c
stau pe loc. i ncerc s lupt cu anxietatea care se declaneaz la un ton mai ridicat al oricui, chiar
dac nu mi este adresat. i apoi ncerc s lupt cu insomnia pe care mi-o aduce orice atac de
anxietate.Btile erau nsoite de insulte i reprouri. Orice copil era mai bun ca mine, nimic din ceea
ce primeam sau ceream nu era meritat. Mi se cumprau haine care apoi mi erau luate napoi,
pentru c nu le meritam. Eram vinovat c prinii mei erau nefericii, mi se reproa mereu c stau
mpreun ca s am eu i mam i tat. ntre timp, eu mi-a fi dorit s fiu orfan. Eram vinovat c am
fost bebe i mama a fost nevoit s mi schimbe scutecele sau s stea noaptea la capul meu cnd
eram bolnav. Eram vinovat c nu tiam s vorbesc calm i c eram mbufnat.

Nu aveam voie s am prietene pentru c m nvau prostii. n clasa a asea, mama a sunat-o pe
colega mea de banc i a facut-o curv, ca s m lase n pace, s nu mai vorbeasc cu mine. Nu
aveam voie s vorbesc cu copiii de la bloc pentru c erau copiii nemernicilor de vecini, cu care
prinii mei avuseser nenumrate scandaluri. n perioada liceului, nu am avut voie s am prieten,
nu am avut voie s ies n ora i trebuia s fiu acas nainte s se ntunece. Orice abatere de la reguli
era pedepsit cu btaie. n plus, nu mai primeam bani pentru mncare la coal.

Cnd tata a crezut c am un iubit, m-a btut pn mi-am pierdut cunotina. M-au dus la spital i
cnd mi-am revenit am fost diagnosticat cu depresie major. Aveam 15 ani. Am stat o sptmn
internat n spital. Prinii mei au refuzat s fac edine de terapie mpreun cu mine, mai mult, nu
m-au lsat nici pe mine s fac i nici s urmez tratamentul recomandat de medic. Mi-au reproat c
m prefac i c i fac de rs. Luni de zile nu au vorbit cu mine.

Nu mi-a mai fost fric de prinii mei de cnd aveam 10 ani. Frica s-a transformat n ur. i uram c
m bat, i uram c nu sunt iubitori ca ali prini, c nu mi vorbesc frumos, c nu m protejeaz, c
nu m sprijin, c mi taie aripile de cte ori vreau s zbor. Am nceput s-i mint din ce n ce mai des
pn cnd nu le-am mai spus nimic. De aproximativ 20 de ani, prinii mei nu tiu nimic despre mine.
Nu tiu cum sunt eu ca om, nu tiu ce prieteni am, nu tiu cnd sunt vesel sau trist, nu tiu pe unde
am fost, ce am fcut i ce am vzut.


(sursa: http://realitatea.ro )
Violena i abuzul au creat o prpastie ntre noi i nimic vreodat nu va umple golul acesta imens.
Nu-i iubesc. Nici nu-i mai ursc. Dar nu pot s-i privesc n ochi. Mi-e mil de ei cumva, dar pe de alt
parte mi sunt la fel de indifereni ca nite oameni de pe strad pe care i zresc ntmpltor de la
nlimea etajului 10.
Ct despre mine, ce pot s spun? Am supravieuit. Dar nu sunt ntreag. Am sufletul ciuntit de rni
vii care probabil nu se vor vindeca vreodat. Fac terapie cnd simt c pierd sensul lucrurilor i se
instaleaz depresia. Am depresie recurent dar am nvat s-i recunosc primii pai pe care i face n
mintea mea, i s m iau cu ea la trnt, s n-o las s poposeasc prea mult.
Pn acum cteva luni am dus povara acestor amintiri n deplin singurtate. Nu am povestit
nimnui despre copilria mea. Am avut cteva ncercri timide n adolescen dar mi-a fost team s
nu fiu luat n rs i umilit mai ru dect eram deja. Aveam nevoie ca mcar n afara casei mele s
m simt normal. Toamna trecut am nceput s vorbesc despre asta. Mai nti cu un terapeut, apoi
cu civa prieteni. Mi s-a spus uneori c tot rul a fost spre bine, c ntmplrile acelea triste m-au
transformat n femeia puternic de azi, c datorit copilriei mele nefericite sunt ceea ce sunt acum.
Nu sunt de acord. Mai degrab, sunt ceea ce sunt n ciuda copilriei mele nefericite.
Dei am o via relativ normal, vd n mine consecinele abuzurilor la care am fost supus. Nu cred
n iubire, nu vreau s m mrit i dei mi doresc un copil, probabil nu-l voi avea curnd pentru c mi-
e groaz c n-o s fiu o mam bun. Nu am rdcini, nu aparin nici unui loc i cu fiecare bucat din
mine pe care o descopr cu chiu cu vai printre molozul traumelor, simt c mai lipsesc nc o sut. O
via ntreag m-am strduit s fiu diferit de prinii mei nct uneori simt c m-am pierdut pe
mine.
Obinuit fiind s trec prin toate singur nu cer ajutor, nu tiu s rezolv probleme n doi, sau n mai
muli. De fapt, problemele le rezolv cel mai bine fugind de ele. Problemele cu iubitul le rezolv
desprindu-m de el, problemele de serviciu le rezolv demisionnd, problemele sociale i politice le
rezolv plecnd din tara. Dac fug, nu trebuie s m confrunt cu cineva sau cu ceva i asta este bine,
pentru c nu pot face fa unei confruntri.
Cnd eram mic nu puteam s fug mai departe de camera mea. Dar din camera mea reueam s
evadez mental n paginile albe ale vreunui caiet i s scriu poveti despre familii fericite, despre copii
iubii de prini, despre srbtori de iarn tihnite i vacane frumoase. Cnd eram n clasa a aptea
am scris un roman despre o feti fericit. Am vrut s-l citesc prinilor mei. M-au ascultat pre de o
pagin apoi mi-au rupt caietul n buci i mi-au spus s termin cu prostiile i s pun mna pe carte.
De fiecare dat cnd sunt la cotitur m transform n fetia umilit i ndurerat care plngea n
ntuneric, dezndjduit, dar care a doua zi se trezea cu sufletul trist i cu zmbetul pe buze i
cumva, o lua de la capt, fr s tie cum, fr s tie de ce.
n unele zile m obosesc cumplit toi demonii acetia i a vrea s fie totul mai uor. A vrea s am
amintiri frumoase din copilrie, a vrea ca prezentul s nu fie aa o lupt crunt i n capul meu s fie
mai puin glgie. n fiecare zi care trece sper ntr-un mine care s fie mai bun cu mine. tiu c
merit s fiu fericit i mi-am promis cndva, demult, s nu accept altceva n viaa asta dect fericire.
i o s m in de cuvnt>>
Ce este viata dragi prieteni? De ce viata are asa dimensiuni crude, cine poate intelege viata in asa
fel? Cine poate sa spuie ca totul e O.K? Nu, niciodata nu vom accepta viata asa, toti speram la ceva
frumos, toti au dreptul de a fi fericiti si asta nu depinde de viata, asta depinde de noi. Cunosc multe
familii care traiesc pe standardele acestei vieti expuse mai sus, asta este oare viata? Cine ne poate
ajuta sa scapam de asa calvar ? Cine ne poate da o speranta ?
Viata este ceea ce depinde doar de noi , ceea ce suferim din cauza altora este parte din viata lor si ei
vor da raspuns, aici unde noi simtim o tacere, unde nu vedem o iesire usoara este un fragment unde
Divinitatea ne incearca cit de tari suntem noi si cit de pretiosi sintem in raport cu cei care ne
necajesc.