NEVOIA DE A COMUNICA

Cuvntul este sunet si culoare,e

mesagerul gndului uman (Tudor Vianu)

2.1. Definitie
Nevoia de a comunica este o necesitate a fiintei umane de a schimba infoirmatii cu semenii sai.
Ea pune n miscare un proces dinamic, verbal si nonverbal, permitnd persoanelor sa se faca
accesibile una alteia, sa reuseasca sa puna n comun sentimentele, opiniile, experientele si
informatiile. Independenta n satisfacerea nevoii de a comunica
Omul are nevoie de alte persoane pentru a raspunde ansamblului necesitatilor sale vitale si pentru
a-si satisfacenevoile sale superioare.
Comunicarea se realizeaza n doua moduri :
a) modul nonverbal limbajul corpului (expresia ochilor, a figurii, gesturile, postura, mersul) este
o forma arhaica de transmitere a trairilor noastre interioare.

b) modul verbal este, prin excelenta, vehicul al gndirii ; limbajul verbal permite o exprimare
mai clara, mai precisa si mai nuantata a semnificatiilor de exteriorizat ; limbajul scris este mai
cizelat ; pentru a reda informatiile, nuantele este nsotit de semne de punctuatie.

Omul este capabil de a comunica cu semenii sai din punct de vedere fizic, dar este capabil sa
primeasca si stimuli intelectuali, afectivi si senzoriali, care i sunt transmisi din anturajul sau.

Pentru a se realiza din punct de vedere al nevoii de comunicare , individul trebuie sa aiba o
imagine pozitiva despre sine, o cunoastere a eului sau material, adaptiv si social.

Independenta n satisfacerea nevoii de comunicare presupune integritatea individului, a organelor
de simt, o dezvoltare intelectuala suficienta pentru a ntelege semnificatia mesajelor schimbate.

2.3. Factorii care influenteaza satisfacerea nevoii de comunicare
Factori biologici
Integritatea organelor de sim
Starea optima de functionare a vazului, a auzului, a mirosului, a gustului, a pipaitului ;
Auzul, vazul permit comunicarea cu lumea exterioara; gustul, pipaitul protejeaza individul
fata de pericolele din lumea nconjuratoare ;
Integritatea organelor fonatiei permite comunicarea verbala;
Integritatea aparatului locomotor face posibila comunicarea nonverbala (gesturi , miscari);
Raspunsul erogen: reactia susceptibila de a provoca o excitatie sexuala ;

Factori psihologici
Inteligenta comunicarea este influentata de gradul de inteligenta a individului, de puterea
de ntelegere a stimulilor primiti, de gndire, imaginatie, memorie
Perceptia : reflectarea personala a unui fenomen, obiect, care se face cu ajutorul simturilor ;
functia perceptibila este educabila;
Emotiile sunt exprimate prin expresia fetei, prin debitul verbal (bucurie-tristete ; rs-plns)
Factori sociologici
Anturajul este determinant n satisfacerea nevoii de comunicare ; climatul armonios n
anturaj, n familie permite individului sa stabileasca legaturi afective ; schimbul este
trecerea unui mesaj de la o persoana la alta
Cultura si satutul social educatia, cultura joaca un rol important de comunicare
Personalitatea comunicarea e influentata de stadiul de dezvoltare a personalitatii umane ;
personalitatea determina individul sa fie ncrezator n capacitatile sale de a se exprima, a
se afirma, sa stabileasca legaturi semnificative cu cei din jur.

Manifestari de independenta n cadrul nevoii de comunicare

a) Manifestari de orddin biologic

Functionarea adecvata a organelor de simt
Acuitatea vizuala
Acuitatea auditiva
Finetea gustativa si a mirosului
Sensibilitatea tactila
Debit verbal
Usor
Ritm moderat
Limbaj clar, precis
Expresia nonverbala
Miscari
Posturi si gesturi ale minii
Expresia fetei
Privire semnificativa
Mecanisme senzoro-perceptuale adecvate
b) Manifestari de ordin psihologic
Exprimare usoara
a nevoilor, dorintelor, a ideilor, a emotiilor
exprimarea clara a gndurilor
Imagine pozitiva de sine
cunoasterea sinelui material, spiritual si social
Perceptia obiectiva a mesajului primit si capacitatea de verificare a perceptiei sale
Exprimarea sentimentelor prin pipait
Utilizarea adecvata a mecanismelor de aparare
Atitudinea receptiva si de ncredere n altii
Capacitatea de a angaja si mentine o relatie stabila cu semenii
c) Manifestari de ordin sociologic
Aparteneta la grupuri de diverse interese

Stabilirea de relatii armonioase n familie, la locul de munca, n grupuri de prieteni
Interventiile asistentei pentru mentinerea independentei nevoii de comunicare
v exploreaza mpreuna cu pacientul, mijloacele sale de comunicare
nvata pacientul :sa mentina integritatea simturilor (vazul, auzul, gustul, mirosul);
o sa utilizeze mijloacele specifice de exprimare a sentimentelor, a emotiilor;
o sa aiba o atitudine de receptivitate si de ncredere n alte persoane ;
o sa mentina legaturi cu persoanele apropiate
2.4. Dependenta n satisfacerea nevoii de comunicare
Daca comunicarea nu este satisfacuta pot surveni urmatoarele probleme :
1. Comunicarea ineficienta la nivel senzorial si motor
2. Comunicarea ineficienta la nivel intelectual
3.Comunicarea ineficienta la nivel afectiv
4. Confuzie
5. Singuratate
6. Atitudinea integritatii functiei si rolul sexual
7. Izolare sociala
8. Perturbarea comunicarii familiale
Surse de dificultate n cadrul nevoii de comunicare

a) Surse de ordin fizic
atingere cerebrala sau nervoasa ;
tulburari circulatorii cerebrale ; accident vascular cerebral ;
degenerescenta ; traumatisme ; oboseala ;
deficit senzorial ; surmenaj ;
obstacole n functionarea simturilor si a limbajului (pansamente, aparate) ;
durere, dezechilibru hidroelectronic ;
droguri, medicamente, alcolism ;
b) Surse de ordin psihic
tulburari de gndire ;
pierdere, separare, stare de criza ;
anxietate, stres ;
c) Surse de ordin sociologic
poluare ;
mediu inadecvat(locuinta, loc de munca, de recreare) ;
d) Lipsa cunoasterii
insuficienta cunoastere de sine, a altora si mediul ambiant.
B. PROBLEME DE DEPENDEN
1. Comunicarea ineficace la nivel senzorial si motor
Este dificultatea individului de a capta, prin intermediul simturilor sale, mesaje care vin
din anturaj, din mediul exterior sau din ambele.
Manifestari de dependenta
Tulburari senzoriale
cecitate : pierderea cederii ;
diminuarea vederii : scaderea acuitatii vizuale ;
surditate: pierderea functiei auditive;
hipoacuzie: diminuarea auzului
pierderea sau diminuarea gustului: pierderea combinatiilor celor patru senzatii de baza
dulce, amar, acru, sarat (simtul de control al hranei)
anosmie: pierderea mirosului;
hipoestezie: scaderea sensibilitatii cutanate;
hiperestezie: cresterea sensibilitatii cutanate
Tulburari motorii
paralizia : disparitia totala a functiei motorii musculare;
pareza: scaderea functiei motorii musculare;
paralizii periferice: scaderea tonusului muscular, miscarile pasive se pot efectua cu
amplitudine mult mai mare;

paralizii centrale : tonusul muscular este pastrat sau chiar exagerat, miscarile pasive se
pot executa cu amplitudine redusa ;
Se disting :
monoplegia, paralizia unui singur membru ;
hemiplegia, paralizia corp lateral ;
paraplegia, paralizia membrelor inferioare ;
tetraplegia, paralizia celor patru membre
afazie : incapacitatea de a pronunta anumite cuvinte sau de a le folosi, ori ambele ;
dizartria : dificultatea de a articula cuvintele, repetarea sau omisiunea de silabe, ori
prelungirea unor sunete ;
mutism : bolnavul nu raspunde, nu comunica cu anturajul ;
dislalia : imposibilitatea de a pronunta anumite sunete care compun cuvinte, vorbirea
devine inteligibila ;
Reactii afective n insuficiente sau exces senzorial
neliniste: lipsa de liniste sufleteasca, framntari ;
inactivitate : lipsa activitatii fizice sau intelectuale, ori ambele ;
anxietate : sentiment profund de disconfort sau de tensiune, pe care individul l resimte
n fata vietii ;
ncetinirea dezvoltarii gndirii : ritmul asociatiilor de idei este mai lent ;
halucinatii : perceptii fara obiect ; n functie de analizatori, sunt halucinatii auditive,
vizuale, gustative, olfactive, cutanate ;
izolare singuratate : starea individului de a fi singur, retras.
2.5. Interventiile asistentei

Pacientul cu comunicare ineficienta la nivel senzorial si motor

OBIECTIVE

INTERVENIILE ASISTENTEI, AUTONOME sI DELEGATE

Pacientul sa fie echilibrat psihic

linisteste bolnavul cu privire la starea sa, explicndu-i scopul si natura interventiilor ;

familiarizeaza bolnavul cu mediul sau ambiant;

asigura un medic de securitate, linistit ;

administreaza medicamentatia recomandata de medic ;

Pacientul sa foloseasca mijloace de comunicare adecvate starii sale

cerceteaza posibilitatile de comunicare ale bolnavului ;

furnizeaza mijloacele de comunicare ;

nvata bolnavul sa utilizeze mijloacele de comunicare conform posibilitatilor sale ;

Pacientul sa fie compensat senzorial

asigura ngrijiri relative la perturbarea senzoriala sau motrice a bolnavului (cecitate,
surditate, paralizie ); are rolul de suplinire pentru satisfacerea nevoilor pe care pacientul
nu si le poate satisface autonom (a mnca si a bea, a se misca si a avea o buna postura, a-
si mentine tegumentele curate si integre ; a evita pericolele ) ;

administreaza medicatia recomandata : unguente, picaturi oculare, nazale, auriculare ;

efectueaza exercitii pasive si active pentru prevenirea complicatiilor musculare,
articulare ;

pregateste bolnavul pentru diverse examinari ale simturilor si l ngrijeste dupa
examinare.

2. Comunicarea ineficienta la nivel intelectual

Dificultatea individului de a ntelege stimulii primiti si de a-si utiliza judecata,
imaginatia, memoria, pentru a comunica cu semenii.

Manifestari de dependenta

Dificultatea de a-si aminti evenimentele trecute

amnezie- tulburare de memorie, caracterizata prin :

amnezie de fixare, de retinere a faptelor noi ;

amnezie de evocare, lipsa capacitatii de reproducere sau recunoastere a unor fapte
anterioare ;

dificultatea de a ntelege, de a face o judecata ;

Vorbire incoerenta

comunicarea verbala fara legatura cu situatia data ;

Comportament neadecvat

manifestari neadecvate situatiei date ;

Confuzie, obnubilare

dezorientare n timp, n spatiu si referitoare la propria persoana

- Interventiile asistentei

Pacient cu comunicare ineficienta la nivel intelectual

OBIECTIVE

INTERVENIILE ASISTENTEI, AUTONOME sI DELEGATE

Pacientul sa fie orientat n timp, spatiu si la propria persoana

ajuta bolnavul sa se orienteze n timp, spatiu si referitor la propria persoana ;

sugereaza pacientului sa tina un jurnal ;

ajuta pacientul sa completeze jurnalul ;

l ajuta sa-si recunoasca capacitatile si preferintele ;

lasa bolnavul sa faca tot ceea ce poate cu propriile sale mijloace.

3. Comunicarea ineficienta la nivel afectiv

Reprezinta dificultatea individului de a se afirma, a fi deschis catre altii si catre nevoile
lor, de a stabili legaturi semnificative cu anturajul.

Fiinta umana carew nu poate comunica adecvat sufera interior si si diminueaza stima de
sine. n consecinta, capacitatea de afirma este, de asemenea, redusa si situatia sa se
schimba, devine insecurizanta.

Individul nu mai poate stabili legaturi cu anturajul.

Manifestari de dependenta

Agresivitate

manifestare impulsiva de a se certa, bate, ataca pe cei din jur ;

Alienare mentala

incapacitatea individului de a detine controlul asupra propriilor acte ; nu poate sa-si
aprecieze nici suferinta si nici nu raspunde de actele sale ;

Devalorizare

perceptia negativa pe care individul o are fata de valoarea personala si competenta sa;

Apatie

indiferenta fata de sine si ceea ce se petrece n mediul sau ;

Egocentrism

preocuparea exagerata a individului fata de sine nsusi, de sanatate, de mbracaminte,
de ocupatie, motiv pentru care se crede persecutat ;

Fobie

frica obsedanta, directionata spre ceva de care bolnavul nu poate scapa :

agorafobie teama de spatiu deschis ;

claustrofobie teama de a sta nchis n camera ;

nazofobie teama de boala ;

Euforie

stare de foarte buna dispozitie, dar fara obiect ;

Delir

tulburare de gndire prin prezenta nemotivata, neconforma cu realitatea, dublata de
convingerea pacientului n verosimilitatea ei ;

Idei de sinucidere, halucinatii

perceptii fara obiect, auditive, vizuale ;

Percepere inadecvata de sine

perceptia negativa a individului fata de aparenta sa fizica ;

Dificultatea de a se afirma, de a-si exprima sentimentele, ideile, opiniile, dificultatea de a
stabili legaturi semnificative cu semenii

cunoasterea sinelui material, spiritual si social ;

- Interventiile asistentei -

Pacientul cu comunicare ineficienta la nivel afectiv

OBIECTIVE

INTERVENIILE ASISTENTEI,

AUTONOME sI DELEGATE

EVALUARE

Pacientul sa se poata afirma, sa aiba perceptie pozitiva de sine

pune n valoare capacitatile, talentele si realizarile anterioare ale bolnavului ;

da posibilitatea pacientului sa-si exprime nevoile, sentimentele, ideile si dorintele sale ;

da posibilitatea pacientului sa ia singur decizii ;

nvata bolnavul :

tehnici de afirmare de sine

tehnici de comunicare

tehnici de relaxare

ajuta bolnavul sa identifice posibilitatile sale de a asculta, de a schimba idei cu altii, de
a crea legaturi semnificative ;

antreneaza bolnavul n diferite activitati, care sa-i dea sentimentul de utilitate

Se vor nota zilnic schimbarile survenite n :

dispozitia bolnavului ;

n expresia verbala si nonverbala

n stabilirea legaturilor cu semenii

Evalueaza schimbarile survenite n comportamentul bolnavului fata de alte persoane.

Pacientul sa fie ferit de pericole interne sau externe

supravegheaza n permanenta bolnavul ;

administreaza medicatia prescrisa ; antidepresive, anxiolitice, tranchilizante ;

utilizeaza unele mijloace fizice de imobilizare :

chingi ;

camasi de protectie ;

Aspecte ale comunicarii cu pacientul

A comunica semnifica a pune sau a avea n comun

L. Sfez.

1. Caracteristicile comunicarii medicale

Comunicarea asistenta pacient este o comunicare directa, fata n fata nemediata si
neformalizata. ntre cei doi subiecti ai transferului de informatie are loc un schimb
continuu de informatii care i conduce pe fiecare dintre cei doi parteneri catre obiectivele
precise ale ntrevederii : aflarea raspunsurilor n legatura cu modificarea starii de
sanatate, remediile propuse pentru nlaturarea acestora, modalitatile practice de actiune.
n afara acestui fascicul de informatii, sa-i zicem central, are loc si o alta trecere de
mesaje secundare, care permit raspunsul la o serie de probleme periferice .

O buna comunicare este o conditie fara de care desfasurarea actului medical de calitate
este doar o utopie. Descoiperirea adevaratei naturi a problemelor pacientului, traducerea
acestuia ntr-un diagnostic si comunicarea acestui diagnostic pacientului depind n mare
masura de o buna comunicare ntre asistenta si pacient. Satisfacerea pacientului,
complianta la tratament si rezuiltatele acestui tratament depind de asemenea de calitatea
acestei interactiuni ntre asistenta medicala si pacient.

2. Factorii perturbatori ai comunicarii

O serie de factori pot perturba comunicarea ntre asistenta medicala si pacient.

Acestia sunt grupati n trei categorii :

a. factori fizici: au o actiune de distorsionare a mesajului :

- deficientele verbale (blbismul, bolile faringiene) ;

- deficientele acustice (hipoacuzia, surditatea) ;

- amplasamentul (pozitia vorbitorului n raport cu ascultatorul) ;

- iluminarea (slaba iluminare mpiedica receptarea comunicarii nonverbale);

- temperatura (caldura excesiva sau frigul acuza o stare neplacuta celor doi parteneri) ;

- ora de zi (n cea de a doaua parte a zilei comunicarea devine mai dificila datorita
acumularii oboselii) ;

- durata ntlnirii(ntlnirile pe fuga saui prea prelungite sunt ineficiente)

b. factori interni : pot perturba comunicarea n urmatoarele situatii :

- implicarea afectiva (att implicarea pozitiva ct si cea negativa tulbura pozitia
comunicarii, precum si felul n care ea este perceputa de auditori) ;

- frica (teama comunicatorului ca prin ceea ce comunica ar putea intra ntr-o situatie
neplacuta sau cea a ascultatorului ca ar putea auzi lucruri neconvenabile, vor perturba
mesajul) ;

- amenintarea statutului (daca cel ce comunica nu este sigur de faptul ca ceea ce
comunica nu i ameninta imaginea personala, va evita sa transmita mesajul complet sau
va demonstra anumite parti din el) ;

- presupuneri subiective (daca vorbitorul crede ca ascultatorul i este ostil sau indiferent si
mesajul va fi distorsionat) ;

- preocupari ascunse (daca unul dintre parteneri are o preocupare diferita dect scopul
pentru care se afla n relatia de comunicare pecuniara erotica mesajul va fi perturbat) ;

- fantasme (daca asistenta medicala sau pacientul au o anumita imagine pozitiva sau
negativa, despre propria persoana, diferita de realitate, aceasta va influenta negativ
comunicarea).

c. factori semantici :

- vocabularul incomplet sau prea tehnicist vor face imposibila comunicarea ;

- gramatica (greselile gramaticale vor deturna comunicarea, scaznd relatia de ncredere
si depreciind imaginea celui care le face, mai ales atunci cnd acesta este medicul ) ;

- sintaxa (constructiile verbale prea complicate sau dupa modelele altor limbi, perturba
relatia de comunicare) ;

- conotatiile emotionale ale unor cuvinte (anumite cuvinte, cu semnificatie deosebita
pentru unul dintre partenerii comunicarii, vor perturba mesajul prin polarizarea atentiei
sau suprasemnificarea unor fragmente din mesaj).

FACTORI CARE PERTURB COMUNICAREA

FIZICI

INTERNI

SEMANTICI

- deficiente verbale ;

- deficiente acustice ;

- amplasamentul ;

- iluminarea ;

- temperatura ;

- ora din zi ;

- durata ntlnirii

- implicarea pozitiva/negativa ;

- frica ;

- amenintarea statutului ;

- presupuneri subiective ;

- preocupari ascunse ;

- fantasme

- vocabular ;

- gramatica ;

- sintaxa ;

- conotatiile emotionale ale unor cuvinte.

3. Relatia dintre asistenta medicala pacient si modelul biopsihosocial

Relatia dintre asistenta medicala si pacienti implica o varietate de impresii contrarii,
mergnd de la idealizarea romantica pna la disperarea cinica.

Dupa modul n care fiecare pacient si joaca rolul, bazat pe diferite expectatii se pot crea
premisele, fie pentru o relatie satisfacatoare si eficienta , fie pentru alta suspicioasa cu
frustrari si dezamagire.

Asistentele medicale lucreaza cu oameni bolnavi si nu cu sindroame patologice, iar
oamenii bolnavi aduc n relatia asistenta pacient o influenta complexa ntre factorii
biologici, fortele psihologice si conditiile sociale.

Engel G. A fost cel mai important sustinator al modelului bolii care pune accentul pe
abordarea ntreaga, sistemica a comportamentului uman si al bolii.

Modelul biopsihosocial este derivat din teoria generala a sistemelor.

v Sistemul biologic pune accentul pe substratul anatomic, structural si molecular al
bolii si impactul sau asupra functionarii biologice a pacientului;

v Sistemul psihologic pune accentul pe impactul factorilor psihodinamici ai motivatiei
si personalitatii privind trairea bolii si reactia la ea.

v Sistemul social pune accentul pe influentele culturale de mediu si familiale asupra
exprimarii bolii si trairii ei.

Gangel G. A sustinut ca fiecare sistem poate afecta si poate fi afectat de oricare dintre
celelalte.

Modelul lui Eugen G. Afirma ca boala medicala este rezultatul direct al factorilor
psihologici si socio-culturali, si ncurajeaza o ntelegere mai adecvata a bolii si
tratamentului.

Relatia asistenta pacient este o componenta critica a modelului biopsihosocial. Orice
asistenta medicala trebuie nu doar sa aiba cunostinte practice despre starea medicala a
pacientului, dar si sa fie familiarizata asupra psihologiei individuale a pacientului.

4. Comunicarea nonverbala asistenta medicala pacient

Informatiile nonverbale pe care le transmite pacientul sunt de natura fizica, biologica,
medicala, sociala, culturala. Din punct de vedere medical, prin informatiile nonverbale pe
care le culege asistenta medicalaaduna date esentiale pentru demersul sau n procesul de
ngrijire. Faciesul, aspectul pielii, atitudinile, miscarile, mersul, scrisul, pot da informatii
valoroase n multe afectiuni.

Pacientul la rndul sau examineaza si urmareste asistenta medicala n tot ceea ce
nseamna atitudinea ei.

Asistenta medicala nu trebuie sa uite niciodata ca prin comportamentul sau comunica
ceva pacientului. Pacientul sesizeaza daca asistenta este atenta, interesata de relatarea sa,
i apreciaza atitudinea calma si rabdarea, vocea adaptata situatiei.

Pacientul nu iarta niciodata atitudinea de dezinteres, de imagine pe care o au uneori
asistenetele.

Comunicarea nonverbala este procesul de transmiterea a informatiei fara a folosi cuvinte.
Cuprinde felul n care o persoana si foloseste corpul, cum ar fi expresia fetei, privirea,
gesturi ale bratelor si ale minilor, pozitia si diferite miscari ale picioarelor.

Comunicarea nonverbala include, de asemenea, paralingvistica adica unele calitati cum
ar fi tonul, ritmul, frecventa si vibratia ; greseli de vorbire, pauze sau tacere. De foarte
multe ori, ntelegem sentimentele celorlalti tocmai prin aceste aspecte ale comunicarii
nonverbale.

O componenta importanta a comunicarii nonverbale implica spatiul de miscare, adica
pastrarea distantei : ct de mult ne apropiem fizic, n timp ce vorbim cu prietenii sau
partenerii de afaceri, iubite sau pacienti.

Alte comportamente cum ar fi ngrijirea personala, mbracamintea si mirosurile (exemplu
: transpiratia, alcool, tutunul) de asemenea ofera informatii despre pacient fara a fi nevoie
de cuvinte si va poate fi de ajutor n ntelegerea mai buna a situatiei. Chiar daca
comunicarea nonverbala a pacientului este evidenta, acesta este foarte probabil sa nu fie
constient de ea.

Propria comunicare nonverbala necesita un nivel ridicat de cunostiinta de sine si
disciplina. Este deosebit de important modul n care reactionezi la anumite urgente ce pot
aparea n spital n timpul consultatiei. Trebuie sa arati ca atentia este concentrata asupra
pacientului privindu-l n ochi, pastrarea unei pozitii atente si o aparenta neconstientizare a
faptului ca n alta parte situatia este destul de grava.

Gesturile

Cnd gesturile sau expresiile fetei par sa semnifice altceva dect cuvintele, trebuie facut
un efort pentru a descoperi care dintre ele gesturile sau cuvintele exprima mesajul
corect.

Gesturile de neajutorare sau lipsa de speranta sunt tipic compuse din doua faze. Ambele
mini sunt ridicate la nivelul fetei, cu coatele fixe, palmele orientate una catre alta ; sunt
miscate usor spre exterior, cu degetele departate si aratatorul si degetele usor ndoite, ca
si cum ar fi gata sa apuce. Aceasta pozitie dureaza putin, minile caznd apoi lipsite de
vlaga n poala.

Gestul acesta nseamna ca pacientul se simte fara putere n fata problemei sau a situatiei
respective. Prima parte poate nsemna cererea ajutorului ; n timp ce a doua parte
(hipotonia sau retragerea) accentueaza inutilitatea primirii oricarui ajutor.

Evitarea raspunsului prin reglarea vocii se petrece chiar si atunci cnd nu sunt prezente
mucus si flegma. O alternativa a acestui gest este frecarea nasului, ceea ce mpiedica o
usoara trecere cu partea dorsala a degetului aratator.

Aceste gesturi nseamna ca pacientul nu este de acord sau respinge afirmatiile facute.

Spre exemplu Cum merg treburile acasa?, pacientul raspunde Bine, si regleaza
vocea si si freaca usor nasul. Probabil ca vrea sa spuna : De fapt, lucrurile nu merg att
de bine acasa.

Paralimbajul

Cnd se ascunde discursul unui pacient, pot fi auzite, pe lnga cuvinte, pauzele, tonul si
modelarea. n acelasi fel, pacientul aude tonul si ritmul cuvintelor sale.

Unul din aspectele paralimbajului sunt pauzele. Pacientul face o pauza nainte de a
raspunde ntrebarii asistentei sau nainte de a da urmatoarea replica.

ngrijirea pacientului cu otita

Otita este o infectie a urechii medii care netratata n faza congestiva determina supuratia.

Otomastoida este complicatia otitei medii supurate care netratate la timp apare la 2-3
saptamni de la debutul otitei.

1. Culegerea datelor

a) Circumstantele de aparitie

apare n timpul unei rinofaringite, apare la orice vrsta, dar mai frecvent apare la copii
si sugari.

b) Manifestari de dependenta

n otita acuta supurata : apare durerea la nceput moderata, treptat devine vie si
insuportabila, iradiaza spre maxilar.

v senzatia de tensiune n ureche ;

v febra ntre 39-40 0 C, frisoane, hipoacuzie.

- n otomastoida

v apare durere vie n regiunea mastodiana

v febra, dispnee, tahicardie

2. Probleme

durere, hipertermie, anxietate, insomnie, comunicare ineficienta la nivel senzorial
auditiv ;

risc de complicatii, alterarea respiratiei si circulatiei, deshidratare, paralizia nivelului
facial.

3. Obiective

pacientul sa afirme stare de bine ;

temperatura corpului sa se mentina n limitele normale ;

sa se obtina vindicarea fara complicatii

4. Interventiile asistentei medicale

asistenta medicala asigura repausul la pat n perioada febrila amplasnd pacientul ntr-o
camenra linistita cu temperatura ntre 20-22 0 C ;

masoara ori de cte ori este nevoie, temperatura, pulsul, dimineata si seara, le noteaza
n foaia de temperatura ;

administreaza tratamentul prescris de medic :

v antibiotice : oxacilina I.M. 500 mg la 6 h asociat cu gentamicina 1 f. 2 ml la 12 h I.M.

- administreaza tratamentul pentru combaterea febrei si a durerilor cu :

v algocalmin ;

v papaverina ;

v scobutil

- face instilatii auriculare cu solutie calduta : rivanol ;

- aplica comprese caldute pe regiunea mastoidiana pe care le schimba la 2-3 h ;

- asigura alimentatie hidrozaharata n perioada febrila compusa din vitamine si lichide pe
care o completeaza ulterior cu alimente;

- asistenta medicala educa pacientul sa se prezinte la control periodic.