CURS INTRODUCTIV

_______
1. NOIUNEA DE DREPT CONSTITUIONAL
Noiunii de Drept i pot fi atribuite diferite sensuri. Astfel, ea poate privi facultatea de
a face ceva (de exemplu, dreptul de asociere sau dreptul de a te adresa justiiei), poate
desemna un ansamblu de norme juridice reglementnd o categorie de relaii sociale date, ca
n care vorbim de o ramur! a dreptului (de exemplu, drept civil sau drept constituional), dup!
cum aceea"i noiune se poate referi la #rept ca "tiin!.
$n aceast! din urm! ipote!, #reptul este definit ca un ansamblu de norme de conduit!
obligatorii care viea! membrii societ!ii, norme ce sunt destinate a asigura domnia ordinii "i
justiiei n relaiile sociale "i a c!ror respectare poate fi impus!, la nevoie, prin constrngere.
%e cunosc mai multe sisteme normative& morale, de politee, ale bunelor maniere etc. Normele
juridice nu sunt n fond altceva dect norme morale sancionate de stat prin autoritatea sa "i
impuse respectului tuturor membrilor societ!ii.
#in ansamblul normelor juridice, cele care au ca numitor comun reglementarea
fenomenelor "i organi!rii politice a statelor au fost reunite sub denumirea de #rept
constituional. Noiunea aceasta se impune destul de triu, odat! cu r!spndirea n 'uropa a
constituiilor scrise. (rima catedr! de drept constituional o g!sim la )errara n *+,+, fiind
ncredinat! lui -iuseppe .ampagnoni di /uo. $n *012, la (aris, apare prima catedr!
france! de drept constituional, ncredinat! lui (ellegrino 3ossi. $n alte !ri europene, dreptul
constituional a fost cunoscut sub denumirea de 4drept de stat5 (n -ermania, Austria, 3usia).
$n 3omnia, dreptul constituional a fost predat la nceput mpreun! cu dreptul
administrativ, sub denumirea de 4drept public5.
(rima catedr! de drept constituional din 3omnia o g!sim la Academia 6i7!ilean! n
*01+, fiind inut! de franceul 6aisonnabe. /a *082 apare primul curs intitulat 4drept
constituional5 aparinnd lui A..odrescu, iar la *00* apare 4#reptul constituional5 al lui
.7rist %uliotis, la 9r!ila. .ursul de 4#rept public romn5, ap!rut n trei volume ntre *0,: "i
*0,*, al lui .onstantin #issescu este considerat! prima lucrare "tiinific! ce conturea!
profilul ramurii dreptului constituional. .onsacrarea denumirii disciplinei are loc datorit!
cursurilor ap!rute la nceputul secolului al ;;<lea la =a"i "i 9ucure"ti& 4#rept constituional5
de .onstantin %tere (=a"i, *,:1), respectiv 4#rept constituional5 de .onstantin #issescu
(9ucure"ti, *,*>).
?biectul #reptului constituional l constituie, n formularea profesorului Andr@
Aauriou, ncadrarea juridic a fenomenelor politice, adic! acele fenomene care reult! din
comportamentul oamenilor n societate (etimologic, politica vine din grecescul Polis, adic!
cetate).
#reptul constituional este un drept dinamic, ntr<o permanent! evoluie determinat! de
juridiciarea sa, de apariia instanelor constituionale. )aptul acesta reult! cu eviden! dac!
compar!m dreptul constituional german, italian, france, spaniol sau portug7e, care a
cunoscut n toate aceste !ri o considerabil! evoluie, cu cel engle sau olande, n care
sc7imbarea este mai puin sesiabil!.
Brmnd analia f!cut! de profesorul /ouis )avoreu, distingem o transformare a
obiectului tradiional al #reptului constituional. Acesta nu mai este doar un drept
instituional, ci are un ntreit obiect&
i) instituional, inclund studiul instituiilor politice "i al problemelor juridice puse
de acestea, precum "i al baelor constituionale ale instituiilor administrative "i
jurisdicionale. 'ste, de altfel, obiectul tradiional al #reptului constituional, a"a
numitul drept constituional instituionalC
ii) normativ, care acoper! sursele dreptului "i din aceast! perspectiv! putem distinge
trei situaii, dup! cum exist! o singur! surs! (naional!), dou! surse (naional<
internaional < cum este "i caul 3omniei < sau naional<local < exemplul statelor
federative) ori c7iar trei surse (naional<internaional<local < cum este caul 3.).-.)
< a"a numitul drept constituional normativC
iii) substanial sau relaional, propriu #reptului constituional modern, care se refer!
la drepturile "i libert!ile individuale. Aceast! latur! a obiectului #reptului
constituional duce la o ngr!dire a puterii guvernanilor, deoarece ei au a respecta
nu numai regulile de form! "i procedur!, ci "i cele de fond, de drept substanial.
$n !rile care nu cunosc o juridiciare a #reptului constituional, c"tig!torii alegerilor
generale au o deplin! libertate de legiferare, orice control instituional asupra acestora fiind
judecat ca fiind nedemocratic. #reptul constituional cunoa"te n aceste !ri o evoluie mai
lent!, r!mnnd un drept instituional. #impotriv!, n !rile n care obiectul dreptului
constituional a fost l!rgit ca o consecin! a preocup!rii pentru instaurarea unui stat de drept,
toate instituiile (inclusiv (arlamentul) trebuie s! se supun! regulilor de drept, "i n special
celor care privesc drepturile fundamentale.
2. DEFINIIA I TRSTURILE DREPTULUI CONSTITUIONAL
$n doctrin!, dreptul constituional a fost definit ca drept al statului sau acea parte a
dreptului public intern care grupea! regulile aplicabile statului, determinndu<i obligaiile ce<
i revin, puterile al c!ror titular este, precum "i organiarea intrn! (/@on #uguit).
$ntr<o alt! definiie, dreptul constituional apare ca ansamblul normelor juridice care
reglementea! forma statului, organiarea, funcionarea "i raporturile dintre puterile publice,
limitele puterilor publice, organiarea politic! a statului etc.
=oan 6uraru "i %imina D!n!sescu definesc dreptul constituional ca fiind acea ramur! a
dreptului unitar romn, format! din norme juridice care reglementea! relaiile sociale
fundamentale ce apar n procesul instaur!rii, meninerii "i exercit!rii statale a puterii.
$ns!, dreptul constituional poate fi definit "i prin prisma tr!s!turilor sale eseniale, "i
anume&
i) este un drept. #ac! o perioad! ndelungat! #reptul constituional a fost abordat
printr<o prism! pur politic!, a unei analie doctrinale de texte, ast!i el este
fundamentat pe o interpretare jurisprudenial!C
ii) este un drept al Constituiei. .onstituia nu numai c! este sursa principal! a
#reptului constituional, dar acesta este ramura de drept care define"te "i
interpretea! legea fundamental!C
iii) este un drept al Constituiei sancionat de un judector constituional. 'voluia
#reptului constituional spre un drept relaional, a f!cut necesara instituionaliarea
unei protecii adecvate a drepturilor fundamentale. #reptul constituional nu mai
poate fi conceput ast!i altfel dect ca un drept jurisprudenial, creat nu de orice
judec!tor, ci de unul constituional.
(n! la nceputul secolului E:, #reptul constituional era tratat ca o singur! disciplin!,
ca un drept limitat "i pur formal. .onstituia este un act solemn, relativ la instituiile politice
ale unui stat, la mecanismele prin care acionea! un regim politic. #ar o .onstituie nu poate
cuprinde totul. #e exemplu, ea nu reglementea! organiarea partidelor politice sau sistemul
electoral. #e aceea, singur studiul .onstituiei nu poate cuprinde toate fenomenele politice ce
apar ntr<o societate.
'ste motivul pentru care aceast! materie "i<a ad!ugat studiul Instituiilor politice, c7iar
dac! alegerea denumirii de Drept constituional i Instituii politice nu este poate cea mai
fericit!. Noiunea de instituie este definit! n dicionare ca un ansamblu de reguli stabilite n
vederea satisfacerii intereselor colective, definiie la care trebuie ad!ugat! preciarea, pentru
materia ce ne interesea!, c! domeniul n care intervine aceste reguli este cel politic. #e altfel,
noiunea de instituii politice dep!"e"te sfera strict! a #reptului constituional, interfernd cu
"tiina politicii. Astfel, aceast! disciplin! adaug! studiului normativ al .onstituiei, analia "i
explicarea fenomenelor n!scute n cadrul raporturilor dintre (utere "i autorit!ile ce sunt
purt!toare ale (uterii, pe de o parte, "i societate, pe de alt! parte.
3. IZVOARELE DREPTULUI CONSTITUIONAL
=voarele #reptului constituional sunt acele forme specifice mbr!cate de normele ce
alc!tuiesc aceast! ramur! de drept "i care constituie o condiie pentru ca ele s! fie obligatorii.
(rin aceasta, normele de drept se deosebesc de normele morale.
=voarele formale cunosc o anumit! ierar7iare. (rincipalul ivor este Constituia, care
n 3omnia este una scris!. 'a se afl! n vrful ierar7iei "i toate celelalte legi trebuie s! i se
supun!, n sensul c! acestea nu pot conine prevederi care s! contravin! literei "i spiritului ei.
Acest caracter nu i<a fost recunoscut dintotdeauna. (ornind de la principiul lui Fean<FacGues
3ousseau, "i anume c! parlamentarii au puteri delegate de la popor "i c! astfel legea
repreint! voina suveran! a poporului, doctrina, mai cu seam! cea france! "i cele care au
cunoscut influena ei, a absolutiat puterea legii, punnd<o pe aceea"i treapt! cu .onstituia .
Brmea! n ierar7ia ivoarelor formale, naintea legilor, actele cu caracter obligatoriu
ale Bniunii 'uropene (regulamentele, directivele i deciziile). (otrivit unei jurisprudene
constante a .urii de Fustiie a B.'., tratatele "i dreptul adoptat de Bniune n baa tratatelor au
ntietate fa! de dreptul statelor membre, prin urmare se situea! naintea legilor.
Dot n categoria ivoarelor dreptului constituional includem tratatele i conveniile
internaionale, "i n primul rnd #eclaraia Bniversal! a #repturilor ?mului.
Dratatele internaionale pot fi ivoare ale dreptului constituional odat! ce au fost
ratificate de c!tre (arlament, conform art.** din .onstituie. #e asemenea, pentru a aavea
aceast! calitate, tratatele internaionale trebuie s! fie de aplicaie direct! "i s! reglementee
raporturi specifice dreptului constituional. #e exemplu, sunt ivoare ale drptului
constituional tratatele internaionale bilaterale privind reglementarea cet!eniei, privind
frontierele, precum "i tratatele internaionale privind drepturile omului.
$n .onstituia 3omniei este consacrat principiul priorit!ii tratatelor internaionale din
domeniul drepturilor omului, la care 3omnia este parte. Aceast! prioritate se aplic! numai cu
privire la legile interne, nu "i cu privire la reglement!rile constituionale privind drepturile "i
libert!ile fundamentale, ns! acestea din urm! vor fi interpretate "i aplicate concordan! cu
#eclaraia Bniversal! a #repturilor ?mului, cu pactele "i cu celelalte tratate la care 3omnia
este parte (art.E: din .onstituie).
$n caul n care un tratat, indiferent de obiectul s!u de reglementare, la care 3omnia
urmea! s! devin! parte, cuprinde dispoiii contrare .onstituiei, ratificarea lui poate avea
loc numai dup! reviuirea .onstituiei (art.** alin.1 din .onstituie).
Legile repreint! acele norme a c!ror edictare constituie atributul exclusiv al
(arlamentului (art. +1 din .onstituia 3omniei). #eosebim n aceast! categorie legi organice,
care reglementea! domenii de importan! major! pentru societate "i legile ordinare, care
constituie un ivor formal al dreptului constituional, n m!sura n care vin s! transpun! n
practic! dispoiii cu caracter general, principii sau garanii enunate n .onstituie (de
exemplu, art. 8 "i , din .onstituia 3omniei).
=erar7ia ivoarelor formale continu! cu hotrrile arlamentului privind
!egulamentele Camerelor "i cu ordonanele "uvernului. $n leg!tur! cu acestea din urm!,
.onstituia prevede, prin articolul s!u **>, c! (arlamentul poate adopta o lege de abilitare
pentru a investi -uvernul cu dreptul de a edicta norme n domenii reervate legii ordinare,
stabilindu<se f!r! ec7ivoc domeniul "i data pn! la care se ntinde abilitarea.
(rintre ivoarele dreptului constituional nu putem s! nu amintim "i cutuma #obiceiul$.
? serie de reguli sauH"i instituii de drept constituional s<au n!scut din repetabilitatea unui
comportament, dincolo de orice reglementare scris!.
$n fine, dar nu n ultimul rnd, practica Curii constituionale a devenit un ivor
important al dreptului constituional romn. #e"i, ca regul! general!, jurisprudena nu este
socotit! ca generatoare de drept, observarea evoluiei dreptului constituional n alte !ri, n
special n !rile dotate cu o justiie constituional!, ne ndrept!e"te a afirma c! n preent
acest drept, pe de o parte, se transform! ntr<un drept jurisprudenial, iar pe de alt! parte,
abordarea sa trebuie f!cut! necesarmente din ung7iul dreptului comparat.
4. LOCUL DREPTULUI CONSTITUIONAL N SISTEMUL DREPTULUI
#reptul, ca "tiin!, este format dintr<o sum! de domenii sau ramuri, al c!ror criteriu de
delimitare este dat de obiectul lor de reglementare, respectiv de raporturile sociale
reglementate.
A"a cum remarca profesorul Dudor #r!ganu, principala dificultate care se ridic! n
leg!tur! cu caracteriarea raporturilor de drept constituional fa! de alte raporturi de drept
este consecina faptului c! att .onstituia !rii noastre ct "i alte constituii, reglementea! "i
raporturi sociale care, prin anumite tr!s!turi ale lor, sunt considerate ca specifice "i altor
ramuri de drept dect dreptul constituional. Astfel, munca "i protecia social! a muncii,
dreptul la mo"tenire, familia, dreptul la via! "i la integritate fiic! "i psi7ic! nasc raporturi
sociale care sunt reglementate att de dreptul constituional, ct "i de dreptul muncii, dreptul
civil, dreptul familiei "i dreptul penal. .eea ce deosebe"te ns! raporturile de drept
constituional de celelalte raporturi este faptul ca primele sunt raporturi de putere.
(rofesorul =on #eleanu releva dubla iposta! n care ne apare dreptul constituional n
sistemul dreptului& o dat! ca ramur! de drept, adic! ca o totalitate de norme "i instituii
juridice, iar a doua oar! ca factor structurant al ntregului sistem, orientnd reglementarea
juridic! din celelalte ramuri de drept. $ntr<adev!r, principalul ivor al dreptului constituional
fiind .onstituia, iar aceasta aflndu<se n vrful ierar7iei actelor juridice, reult! cu necesitate
c! normele care alc!tuiesc celelalte ramuri ale dreptului trebuie s! fie conforme cu normele
dreptului constituional. %pre exemplu, .onstituia din *,,* abrognd pedeapsa cu moartea,
aceasta nu mai poate fi cuprins! n .odul penal sau n vreo alt! lege penal!. (e cale de
consecin!, dreptul constituional a determinat structura dreptului penal, modificnd sistemul
pedepselor.
Brmnd mp!rirea dreptului f!cut! de Blpian, dreptul constituional se include n
dreptul public. Furisconsultul roman a distins n studiul #reptului, publicul "i privatul, dup!
cum el privea 3epublica sau particularii, indiviii. Bneori dreptul public "i cel privat nu se
afl! ntr<un ec7ilibru, ci unul are o v!dit! preponderen! n raport cu cel!lalt, ceea ce ne
conduce la a caracteria un stat de liberal sau totalitar. #istincia dintre dreptul public "i cel
privat se poate face folosindu<ne de cteva criterii, precum&
i) din punct de vedere organic, dreptul public prive"te raporturile guvernani<
guvernai, pe cnd dreptul privat se refer! la raporturile dintre guvernaiC
ii) din punct de vedere formal, dreptului public i este specific actul unilateral, ceea ce
ne ndrept!e"te a caracteria raporturile respective ca fiind raporturi de for!, pe
cnd dreptului privat i este specific actul bilateral, contractualC
iii) din punct de vedere material, dreptul public are ca obiect de reglementare interesul
general, pe cnd dreptul privat tratea! interesul particular.