Personaje reale-Harap-Alb,Craiul,Imparatul Verde,Imparatul Ros,Spanul; fabuloase-

calul,batrana,cei cinci giganti,fata imparatului Ros

Personaje tipice :Harap-Alb-Fat-Frumos, cazut in slujba unui personaj inferior, aminteste de eroii
mitologiei grecesti :Heracle este sclavul lui Euristeu,Perseu se afla in serviciul regelui Plyctet,Poseidon
se supune lui Laomedon,Apollo lui Admet ;expeditiile lui Harap-Alb,asociat cu tovarasii nazdravani,fac
trimitere la calatoria Argonautilor in cautarea lanii de aur.

Harap-Alb este un Fat-Frumos din basmele populare,destoinic si curajos,dar ramane in zona
umanului,fiind prietenos,cuminte si ascultator,ca un flacau dih Humulesti.
Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere a flacaului in vederea
formarii lui pentru a deveni conducatorul unei familii pe care urmeaza sa si-o intemeieze,nu
mai colinda lumea in cautare de faptevitejesti,adevaratul sau scop fiind desavarsirea spirituala.

HARAP-ALB este personaj principal (apare in toate momentele subiectului), functional,
pozitiv(pentru ca intruchipeaza fortele binelui), protagonist (in raport cu Spanul care este antagonist)
si personaj eponim (da titlul operei). El este personaj rotund deoarece nu este doar fiul de crai si
mezinul mai inzestrat decat ceilalti, ci de o fiinta complexa, cu defecte si calitati. Este atat de mult
ajutat de ceilalti incat cititorul naiv/lectorul inocent il poate considera o simpla marioneta. Totusi,
calitatile ii sunt relevate in fraze ezoterice: inteligent, intelept, bun, sociabil, vesel. Invata din greseli si
progreseaza. Cu fiecare secventa e mai aproape de summumul initierii. Harap-Alb este personaj
tridimensional deoarece iese din tipar, te surprinde ca atunci cand da calului cu fraul in cap, cand rade
la fel cu ceilalti de Gerila. Este un personaj real. Nu are nici o calitate supranaturala. Este un erou
ales,dar nu poseda valente fabuloase. G.Calinescu il aseamana unui flacau de la tara datorita
mentalitatii sale. Se comporta taraneste. Harap-Alb nu are nimic din stalucirea lui Fat-Frumos, dar
devine un erou exemplar prin extraordinara lui autenticitate umana: plange cand se simte batjocorit
de apasatoarele cuvinte ale tatalui sau(incepe a plange in inima sa),se manie si loveste calul cu fraul
in cap,ca un flacauan de la tara,se dovedeste mai fricos decat o femeie,cand se duce in Padurea
Cerbului,se bate cu mana peste gura.
Fiul de imparat dobandeste numele de Harap-Alb in momentul in care este subjugat de
Span.Coborarea in fantana este echivalenta cu coborarea in lumea lui Hades,el ieind de acolo cu un alt
statut social.Protagonistul are o dubla identitate :o identitate reala(de tanar print) si una aparenta(de
sluga a spanului).
Numele Harap-Alb este o asociere paradoxala sau un oximoron,care combina contrariile :se spune
caHarap ar putea fi fata vizibila a personajului,cea de sluga supusa,iar termenul Alb ar desemna
fata ascunsa a eroului si ar putea indica namurirea.Sau ar mai insemna cel care raspandeste
lumina,pentru ca Sfanta Duminica I se adreseaza cu apelativul luminate craisor.Eroul va ajunge la
aceasta treapta dupa al doilea moment al initierii sale,cand,aducand capul cerbului ucis,se parea ca
Harap-Alb soarele cu el il ducea'.Sau se mai crede ca alaturarea negrului(Harap) cu albul ar insemna
unirea celor doua principii Yin si Yang ;fiu al craiului si nepot(urmas) al lui Verde Imparat,Harap-Alb
este ales de soarta sa-I reuneasca pe frati,asa cum doua jumatati ale cerului formeaza intregul.
Harap-Alb al carui nume e format din doua noncolori,uneste in el binele si raul,intunericul
si lumina.
Eroul basmului popular are numai calitati,este puternic si curajos.Harap-Alb,insa,nu are
experienta,se ia dupa aparente,pe cand eroul de basm popular este atotstiutor,suficient de intelept
pentru a urma intocmai sfaturile,chiar si pe cele care I se par fara sens.Toate aceste intamplari
au,evident,rolul unui test de maturitate.Daca asculta sfaturile,el dovedeste chiar prin
aceasta,intelepciune,daca nu,va trebui sa strabata intregul drum la capatul caruia il asteapta examenul
final.
Eroul nu cunoaste viata si de aceea crede ca un simplu impuls initial este de ajuns pentru a
reusi.Sfaturile,ca orice copil,le uita insa repede.
Harap-Alb este o fiinta aparte,ceea ce se sugereaza si prin faptul ca e al treilea dintre
frati,mezinul,si deci predestinat prin nastere sa fie un invingator.
Este inzestrat cu o psihologie aparte,ceea ce-l individualizeaza este
impresionabilitatea:dezilusionat-lovit in adancul sufletului de apasatoarele cuvinte ale parintelui
suparat de nereusita fiilor mai mari,Harap-Alb se inroseste ca o botca,iese afara in gradina si incepe
a plange.
La aparitia babei care-I cere sa o miluiasca, se dovedeste ursuz si accepta de-abia dupa ce aceasta ii
descopera faptul ca e inzestrata cu puteri neobisnuite.La sfarsitul dialogului el priveste cu spaima si
mirare disparitia batranei in vazduh,invaluita intr-un horbot alb.Calul dobandit la indemnul ei este un
mijloc de transport fantastic ;el devine tanar,se regenereaza pentru ca mananca jaratec,amintind de
locuitorii miticei Atlantida sau ai Hiperboreei,care se pastrau tineri,vreme de o mie de ani,prin descarcari
de fulgere.Calul asteapta aventura,este metamorfozabil,pare a fi uitat acolo din timpuri
strvechi,predestinat pentru astfel de actiuni :timpul nu-l poate ucide,ii poate schimba numai aparenta.
Devenind Pegas,prin proba focului,calul il urca pe tanarul stapan in inaltul cerului (transformandu-l in
Omul universal