0 оценок0% нашли этот документ полезным (0 голосов)
110 просмотров5 страниц
...Dar este cineva aici cu care se poartă mai rău decît cu noi: Bujor. înainte era un reputat avocat. Acum este, ca mine, o ruină. Eu am totuşi posibilitatea de a schimba cîteva cuvinte cu alţi deţinuţi, el stă de şase ani la zarcă singur, legat de zidul umed al celulei. Deşi rar, eu am totuşi parte de cîte-un crîmpei de viaţă, el însă se află de peste 70 de luni în întuneric, fără scrisori, fără să vadă nici o fiinţă omenească, fără cărţi şi ziare, ţintuit de zid cu lanţuri ruginite şi scoabe de fier — e ca în fundul iadului.
Gheorghi, un tîlhar bulgar, mi-a şoptit nu demult că noaptea, cînd în jurul închisorii izolate în cîmp deschis nu bate vîntul, îl aude pe Bujor cîntînd psalmi cu o voce înfricoşător de joasă. Toţi prizonierii de la parter constată că vocea, la început puternică, se stinge încetul cu încetul, frîntă. Probabil că e cuprins de fervoare religioasă — sau poate că nu găseşte alt mijloc de a cere ajutor.
Оригинальное название
Prefata la 'Popor, ia aminte!' - Panait Istrati (1927)
...Dar este cineva aici cu care se poartă mai rău decît cu noi: Bujor. înainte era un reputat avocat. Acum este, ca mine, o ruină. Eu am totuşi posibilitatea de a schimba cîteva cuvinte cu alţi deţinuţi, el stă de şase ani la zarcă singur, legat de zidul umed al celulei. Deşi rar, eu am totuşi parte de cîte-un crîmpei de viaţă, el însă se află de peste 70 de luni în întuneric, fără scrisori, fără să vadă nici o fiinţă omenească, fără cărţi şi ziare, ţintuit de zid cu lanţuri ruginite şi scoabe de fier — e ca în fundul iadului.
Gheorghi, un tîlhar bulgar, mi-a şoptit nu demult că noaptea, cînd în jurul închisorii izolate în cîmp deschis nu bate vîntul, îl aude pe Bujor cîntînd psalmi cu o voce înfricoşător de joasă. Toţi prizonierii de la parter constată că vocea, la început puternică, se stinge încetul cu încetul, frîntă. Probabil că e cuprins de fervoare religioasă — sau poate că nu găseşte alt mijloc de a cere ajutor.
...Dar este cineva aici cu care se poartă mai rău decît cu noi: Bujor. înainte era un reputat avocat. Acum este, ca mine, o ruină. Eu am totuşi posibilitatea de a schimba cîteva cuvinte cu alţi deţinuţi, el stă de şase ani la zarcă singur, legat de zidul umed al celulei. Deşi rar, eu am totuşi parte de cîte-un crîmpei de viaţă, el însă se află de peste 70 de luni în întuneric, fără scrisori, fără să vadă nici o fiinţă omenească, fără cărţi şi ziare, ţintuit de zid cu lanţuri ruginite şi scoabe de fier — e ca în fundul iadului.
Gheorghi, un tîlhar bulgar, mi-a şoptit nu demult că noaptea, cînd în jurul închisorii izolate în cîmp deschis nu bate vîntul, îl aude pe Bujor cîntînd psalmi cu o voce înfricoşător de joasă. Toţi prizonierii de la parter constată că vocea, la început puternică, se stinge încetul cu încetul, frîntă. Probabil că e cuprins de fervoare religioasă — sau poate că nu găseşte alt mijloc de a cere ajutor.
inte la rndurile scrise cu snge ce vor urma. Pur i simplu strig de groaz, chem n ajutor! 1Prface Peuple, coute" a aprut n ediia francez (1927) a roma nului lui Aleksandr Kolossov. Sub titlul Lettre de la prison" /Scri soare din nchisoare"/, textul a fost reluat parial, trad. n rus, n Vecemiaia Moskva, 73,1 apr. Vezi Omul care..., 1996, pp. 124-127; pp. 274-277 de mai jos, inedite n romn, trad. Carmen urcanu (n. I.U.). 273 ntre banchet i ciomgeal A dori ca aceste rnduri s reprezinte un afront moral adus contiinei nucite a leneilor mei admiratori i admi ratoare crora nu le place cnd ncetez s fabric art pur" i cnd le amintesc c o parte a lumii url n ctue i se b lcete n snge nchegat. mi cerei doar triri delicate, emoii artistice? Fr strig te, fr gemete, fr revolt? i vrei, dac e revolt, s o dozez delicat, ca s-o putei digera n linite? Nu uita, vagabondule de ieri, desculule flmnd! Amin- tete-i c ne eti dator pentru felia de pine cu unt pe care o mnnci astzi!" Cu ce poft v mnnc eu sandviciurile i cum triesc n momentul de fa se va ti numai dup ce oasele voastre vor putrezi o dat cu ale mele, o, lenei admiratori! Iar pentru c suntei curioi i credei c m-ai fericit cu sandviciurile voastre, iat, vi-1 ofer pe cel care mi-a fost ser vit n dimineaa aceasta: e uns cu rahat. Poft bun!
Oameni buni, prieteni!
Am mplinit astzi 72 de ani, i-mi putrezesc oasele n nchi soare. Micul comer pe care-1 fceam pe strada Da villa e dis trus, biata mea nevast a intrat n mormnt nainte de vreme, iar copiii mei, educai n spiritul orb al ovinismului i al le giunilor negre, nu vor s tie de mine, considerndu-m crimi nal i slug a evreilor". Oasele mele putrezesc ntr-o carcer, iar dac-mi va fi dat s ies viu din nchisoare, atunci se va des chide pentru mine alt adnc, cci flacra vieii mele nu mai poate plpi mult vreme. Ce-am fcut i care mi-a fost pedeapsa? Odat, ntr-o var, Constantinescu mi-a dat, mie, care nu b nuiam nimic, s pstrez un pachet. Uitasem de el cnd, pe ne ateptate, agenii Siguranei au nvlit n prvlie ca nite lupi, au confiscat pachetul n care, cum s-a dovedit mai trziu, erau manifeste ilegale i m-au arestat. Prea c pentru mine au venit 274 1927 vremurile Antichristului. M-au supus la torturi de nedescris ca s afle lucruri despre care nu aveam cum s tiu. Toate suferinele le-am primit ca pe o meritat pedeaps pen tru imprudena inadmisibil a unui negustor de dulciuri de a lua n pstrare un pachet al crui coninut i era necunoscut. M-au supus judecii Tribunalului Militar. N-am negat i n-am ascuns nimic. Am povestit totul aa cum s-a ntmplat. Preedintele completului de judecat s-a ndurat de mine i mi-a dat doar cinci ani de munc silnic. Au trecut de-atunci patru ani patru ani de detenie la Doftana. Cnd m-au adus aici prin Valea Prahovei, am privit cu lcomie tot ce m-nconjura, ca s-mi ntipresc n memorie fiecare fir de iarb, fiecare floricic, fiecare cas cu olane de pe marginea drumului. tiam c viaa mea se va sfri n spa tele acelor ziduri nalte, cenuii. Directorul nchisorii, pe nume Stnescu, m-a ntmpinat cum obinuiete s fac un ef de nchisoare. Mi-a spus: ine minte, cine trdtor, intri n nchisoare cu capul na inte, dar vei iei cu picioarele nainte !" Mi-au luat hainele i mi-au dat nite zdrene pline de p duchi, m-au njurat i m-au jignit, iar un gardian beat m-a b tut zile i nopi la rnd. Asta ca nvtur de minte i conform regulamentului nchisorii", mi-a explicat cnd l-am ntrebat de ce. Puteam s-mi explic de ce m-au btut la Siguran aco lo voiau s scoat de la mine informaii. Dar nu puteam ne lege de ce m bteau n nchisoare, unde eram hotrt s-mi ispesc pedeapsa. Am vrut s trimit o scrisoare acas. Directorul m-a chemat la el, m-a procopsit cu cteva palme i a strigat: Aici nu ai nici tat, nici mam, nici soie, nici copii; aici noi i suntem prini i te vom mngia aa cum merii!" Dar este cineva aici cu care se poart mai ru dect cu noi: Bujor. nainte era un reputat avocat. Acum este, ca mine, o rui n. Eu am totui posibilitatea de a schimba cteva cuvinte cu ali deinui, el st de ase ani la zarc singur, legat de zidul umed al celulei. Dei rar, eu am totui parte de cte-un crmpei de via, el ns se afl de peste 70 de luni n ntuneric, fr scrisori, fr s vad nici o fiin omeneasc, fr cri i ziare, intuit de zid cu lanuri ruginite i scoabe de fier e ca n fundul iadului. 275 ntre banchet i ciomgeal Gheorghi, un tlhar bulgar, mi-a optit nu demult c noap tea, cnd n jurul nchisorii izolate n cmp deschis nu bate vn- tul, l aude pe Bujor cntnd psalmi cu o voce nfricotor de joas. Toi prizonierii de la parter constat c vocea, la nce put puternic, se stinge ncetul cu ncetul, frnt. Probabil c e cuprins de fervoare religioas sau poate c nu gsete alt mijloc de a cere ajutor. Atunci m-am dus la grefier i i-am spus: Am peste 70 de ani, Bujor e nc tnr. Punei-m n locul lui, ca s-i uurm suferinele ngrozitoare. Sau ucidei-1 ime diat i curmai-i chinurile insuportabile/' M-a luat n rs ca pe-un btrn nebun i, cu lovituri de cizm, m-a readus n celul. Am hotrt atunci s scriu aceast scrisoare. Nu l-am vzut n viaa mea pe Bujor i nici n-am vorbit cu el. Nu tiu ce a fcut i de ce st la carcer, dar simt c nici cea mai grav cri m nu merit o asemenea pedeaps. Mai devreme sau mai trziu voi muri i vreau ca glasul meu s ajung la oameni i s le trezeasc contiina. Salvai un om de chinurile i suferinele iadului! n viaa asta nu mai pot face nimic bun; dai-mi certitudinea c am ajutat un om atins de cea mai grea nefericire, un om care suport chinuri le cele mai dure, un om aflat ntr-un necaz inimaginabil. Probabil c aceasta va fi ultima scrisoare care va ajunge la dvs. O port de luni de zile n minte; am scris-o noaptea, la lu mina plpitoare a unei lmpi cu ulei, n atmosfera nociv a unei celule supraaglomerate; am scris-o n tain, tremurnd la gndul c pot fi surprins de ochiul vigilent al gardienilor. Ajutai-l! Ajutai-l pe Bujor! Ion Zizendel nchisoarea Doftana Judeul Prahova, Fort A 29 noiembrie 1926 N.B. Rog presa muncitoreasc s o reproduc. Pute, nu-i aa? O, admiratori care nu preuii dect arta pur"! Asta aterne un nor de tristee peste cerul arctic al sen sibilitii voastre estetice! 276 1927 Ei bine, fii aa de buni i citii paginile ce urmeaz la fel cum am fcut-o i eu. Ele reprezint tot atia nori negri, tot attea fulgere care strpung cerul cerul vostru, lip sit de soare generos , i spunei-mi dac asta nu v bag n speriei. Spunei-mi nc o dat dac n-am dreptul s scuip pe arta voastr inuman i s-mi atm privirea de no rii care se adun, se ntind i care n curnd vor acoperi ntre gul vostru firmament de indiferen polar, nori care vor vrsa ntr-o zi peste lumea voastr infam fulgerele celei mai ndreptite rzbunri. Atunci va strluci soarele nostru, soarele de care, datori t vou, sunt lipsite inimile generoase. Pn atunci m declar n rzboi cu aceast lume i voi face tot ce-mi st n pu tere ca s-i grbesc sfritul. Pn atunci m declar vinovat pentru c sunt liber cnd Bujor, prietenul meu, cnt psalmi cu o voce nfricotor de joas" ntr-o carcer a Doftanei, cnd pe toat suprafaa pmntului mii i mii de Bujori putrezesc n carcerele aces tei societi pe care esteii le gsesc comode, fiindc aceast societate este o bun consumatoare de emoie estetic, mar f care se vinde la pre de milioane. Acum m adresez ie, tovare muncitor, ie care m citeti aici, n locul unde pot s spun ce vreau. i spun: Cei mai vinovai de crima monstruoas care se comite sub ochii notri nu sunt cei care au un os de ros. Asta trebuie s tii. Trebuie s tii c lanurile de care se servesc cei de sus pentru a nlnui viaa sunt forjate cu braele celor de jos. Apropie-te, deci, de lumea noastr i spurc-i abjecta exis ten, demonstrndu-i cu rbdare o, cu foarte mult rb dare, dac nu vrei s-o pierzi! ct de rspunztor este acest tovar de sngele care curge n paginile crii, ct tre buie s-l blesteme cei pe care ctuele i umezeala i omoa r, ct trebuie s-l urasc vduvele i orfanii militanilor disprui. Tu o faci, mi vei spune, i te neleg. Ei bine, f-o, dezlnuindu-i toate forele! Niciodat nu vei face destul!" 277