Cele patru glande paratiroide, situate pe fata dorsala a tiroidei,
secreta hormonul paratiroidian sau parathormonul, care are rolul de a mobiliza calciul din oase si de a stimula absorbtia calciului din intestin. Mareste excretia de fosfor in urina si reab-sorbtia tubul ara de calciu. in consecinta, o secretie crescuta de parathormon va mari calcemia si va scadea fosforemia. O actiune opusa o are tirocalcitonina - al doilea hormon paratiroidian - cu actiune hipocalcemianta. Cauza cea mai obisnuita a hipoparatiroidismului o constituie lezarea sau indepartarea chirugicala a glandelor paratiroide in cursul unei operatii pe tiroida. Mai rar, afectiunea se datoreaza distrugerii glandelor prin hemoragie, infectie sau iradierea tiroidei cu raze Rontgen sau cu iod radioactiv. Uneori cauza hipoparatiroi- dismului nu poate fi gasita. in toate cazurile, indiferent de natura insuficientei paratiroidiene, scaderea secretiei de parathormon micsoreaza concentratia calciului in sange. Aceasta duce la cresterea excitabilitatii sistemului nervos central, favorizand astfel aparitia crizelor de tetanie.
Simptomatologie: cele mai multe cazuri de tetanie se intalnesc la copii. Manifestarea tipica a bolii o constituie contractura spastica, simetrica, a membrelor, precedata de crampe, furnicaturi si amorteli. Contractura la mana se traduce prin spas- mul carpopedal, care da mainii aspectul descris sub denumirea de mana de ma-mos". La copil apare destul de frecvent spasmul laringian. in cazuri severe apar tulburari in respiratie, cianoza, sufocare si moarte. La adult, spasmul laringian poate fi confundat cu astmul bronsic. Spasmele generalizate se insotesc de fotofobie, greutate in vorbire (disartrie) si spasme viscerale (tetanie gastrica, spasm piloric). Tulburarile psihice sunt frecvente, mergand de la iritabil itate, anxietate, depresiune si panica, pana la delir si stupoare. in forma cronica a tetaniei apar tulburari trofice - uscaciunea pielii si a parului, unghiile se mp usor, iar eczemele apar frecvent. Cataracta este o manifestare obisnuita a bolii. Cariile dentare sunt numeroase. Exista o forma acuta a bolii, declansata de indepartarea chirurgicala a unui adenom para-tiroidian. Tetania se iveste la cateva zile dupa operatie, iar manifestarile sunt dramatice. Cel mai adesea, insa, tetania este latenta, iar episoadele acute sunt provocate de oboseala sau de emotii. in tetania latenta, manifestarile sunt mai reduse ca intensitate. Bolnavul se plange de slabiciune musculara, oboseala, amorteli, crampe moderate si furnicaturi in corp. Manifestari similare pot aparea dupa diaree cronica si varsaturi repetate cu pierderea de calciu. Exista si o tetanie neurogena (spasmo-filie), care apare in nevroze. Graviditatea este un factor agravant al tetaniei, datorita pierderii de calciu in timpul sarcinii. Tratamentul preventiv se refera la o serie de precautii care trebuie luate in cursul operatiilor pe tiroida si paratiroide. in timpul crizelor se vor da bolnavului sedative si tranchilizante. Scaderea calciului in sange se combate c*u saruri de calciu (gluconat, clorura sau lactat de calciu), administrate in injectii i.m., i.v. sau per oral. O atentie deosebita trebuie acordata in timpul efectuarii injectiilor i.v. de clorura de calciu. Daca substanta iese afara din vena, produce dureri mari si necroza tesuturilor. Este obligatoriu ca administrarea de calciu sa fie asociata cu vitamina D,, in doze de 600 000 -1 200 000 u de 1 - 3 ori pe saptamana. Se mai utilizeaza preparatul A.T. 10 sau Tachystin, care este un hipercalcemiant mai puternic decat vitamina D 2 . in tetania acuta, bolnavul trebuie scos rapid din criza, cu injectii i.v. de clorura sau gluconat de calciu si cu sedative. Asistentele medicale, in comportamentul lor fata de bolnav, trebuie sa tina seama de faptul ca hipoparatiroidienii au un sistem nervos dereglat: obosesc usor, sunt anxiosi si iritabili si de aceea trebuie sa li se ofere conditii de liniste si repaus. Este bine sa evite meseriile care i-ar supune unor eforturi mari, fizice si intelectuale. HIPERPARATIROIDISMUL (boala Recklinghausen) Boala se datoreaza secretiei excesive de hormon paratiroidian. in 90% dintre cazuri afectiunea este provocata de un adenom paratiroidian, mai rar de cancer sau de hiperplazia paratiroidelor.
Simptomatologie: excesul de hormon paratiroidian duce la cresterea calciului din sange (hipercalcemie si la scaderea depozitelor de calciu si fosfor din oase. in consecinta, se elimina prin urina cantitati mari de calciu (hipercalciurie). Un efect imediat al acestui proces este eliminarea unor cantitati mari de urina (poliurie), cu aspect laptos, insotita de sete mare (polidipsie). La nivelul tesuturilor moi - vase, rinichi, stomac - se depun cristale de fosfat de calciu, care se prezinta la examenul radiologie sub forma de calcificari. Caracteristica acestei boli este calculoza renala, care se poate complica cu pielonefrita si calcificarea difuza a tubilor renali. in etapa finala a bolii survin demineralizarea scheletului si atrofia oaselor. Apar dureri osoase, eroziuni ale falangelor si osteoporoza craniului. Din cauza demineralizarii, calota prezinta la examenul radiologie un aspect particular, vatuit", datorita opacitatilor dispuse neregulat pe suprafata craniului. La nivelul oaselor lungi apar chisturi si se produc cu usurinta fracturi, bolnavul devenind cu timpul un infirm. Muschii sunt si ei afectati, fapt care se traduce prin oboseala musculara si hipotonie. Diagnostic: prezenta calculilor renali la un bolnav poate sugera existenta hiper-paratiroidismului. Examenul radiologie are mare valoare diagnostica, dar numai in faza avansata a bolii, cand apar chisturile, fracturile si osteoporoza. Hiperpa-ratiroidismul poate fi recunoscut, totusi, mai devreme, gratie investigarilor de labo- rator. Vom prezenta pe scurt cateva dintre ele. Dozarea calciului in sange este prima si cea mai importanta analiza. Se gasesc valori crescute ale calcemiei si concentratii scazute de fosfor sanguin. Excretia urinara de calciu este apreciata prin testul Sulcowitch. Se stie ca dupa un regim alimentar sarac in calciu, eliminarile de calciu in urina sunt in jurul a 150 mg/zi. in hiperparatiroidism, valorile sunt mult peste 150. Mai complicat este testul bilantului calcic, care apreciaza diferenta dintre aportul si excretia de calciu in urina si fecale. Bilantul este normal daca omul nu elimina mai mult calciu decat ingera. Cand exista pierdere de calciu prin urina, bilantul este negativ. Tehnica este urmatoarea: se da un regim alimentar care sa contina 150 mg calciu, alcatuit din oua, unt, paine, fructe, ceai, zahar, timp de 3 zile. inainte de proba se dozeaza calciul in urina din 24 de ore si in fecale. in a patra zi a probei se dau, din nou, la laborator, pentru analiza, urina si materiile fecale. Daca eliminarea de calciu este de peste 150 mg, inseamna ca exista pierdere de calciu. O alta proba utilizata in diagnosticul hiperparatiroidismul este clearance-vX fosforului. Tratamentul hiperparatiroidismului este chirurgical si consta in indepartarea tumorii paratiroidiene.