Producerea fontei

Fonta este aliajul fierului cu carbonul, care conine ntre 2,06% i 4,3% carbon, iar
oelul, aliajul fierului cu coninutul carbonului sub 2,06%. n afara de fier i carbon,
fontele mai conin n cantiti mici i alte elemente siliciu, mangan, sulf, fosfor (numite
elemente nsoitoare) care nu au putut fi complet ndeprtate n procesul de elaborare sau
care au fost introduse n mod voit, pentru a le conferi anumite proprieti (elemente de
aliere).
Scurt istoric

Extragerea minereurilor de fier, practicat nc de pe vremea dacilor i a romanilor,
a contribuit la dezvoltarea siderurgiei. La sfritul secolului XIX au fost construite
funiculare i ci ferate nguste,(1882-1884) fiind puse n funciune primele trei
furnale la Hunedoara.
n furnale se etrage fierul din minereu sub forma de font topit. Primele furnale
pentru producerea fontei erau nite construcii masive, avnd zidaria alcatuita din
piatra reistenta la foc. Pentru a nu deranja coborarea coloanei de minereu si mangal
in timpul procesului,sectiunea interioara,care se mentine pe toata inaltimea
furnalului, era de forma patrata sau dreptunghiulara.
La producerea fontei in furnal,unicul combustibil folosit era carbunele de lemn
numit mangal.
In sec. al XVIII-lea apare ideea folosirii cocsului in furnal,care a condus la
eliminarea completa a mangalului.
In 1735 in Anglia s-a obtinut fonta topita in cocs.
Cu toate inbunatatirile aduse in acel sec.,productia se mentinea la un nivel scazut,in
conditiile unui consum mai mare de combustibil,ceea ce determina un pret ridicat al
fontei.Cu cat cantitatea de aer este mai mare,cu atat se arde mai mult combustibil in
furnal si cu atat mai mult minereu poate fi transformat in fonta lichida,
S-a incercat cresterea cantitatii de aer introdus in furnal. Furnalul modern poate
atinge zeci de metri.
Din sec. al XIV-lea si pana in prezent tehnologia de extragere a fontei din
minereuri,cat si furnalele au suferit numeroase modificari.

Caracteristici

Fonta prezint urmtoarele caracteristici generale: se toarn bine, se prelucreaz prin
achiere, dar nu se poate prelucra plastic (nu se poate lamina sau forja) i nu se poate suda.
Fontele turnate n piese mari sunt numite i fonte de a doua topire i se obin din fonte
brute, prin retopirea n cuptoare speciale (cubilouri) n scopul nlturrii impuritilor i a
obinerii anumitor compoziii. Ele pot fi: fonte cenuii,fonte nodulare i fonte maleabile.

Fontele cenuii (simbol Fc, urmat de cifra care ii indic rezistena minim la rupere la
traciune, n daN/cm2) se toarn foarte bine i se prelucreaz prin achiere, fiind
ieftine.
Fontele nodulare (simbol Fn - font cu grafit nodular) se obin prin adugarea
de magneziu n baia de font. Prezint proprieti mecanice la fel de bune ca oelul i se
toarn la fel de bine ca fonta cenuie.
Fontele maleabile (simbol Fm) se obin printr-un tratament termic special (de
maleabilizare); se pot prelucra bine prin achiere i au proprieti mecanice apropiate
de ale oelului.

Obinere
Fonta se obine prin topirea i reducerea minereurilor de fier n cuptoarele special
numite furnale. Fontele obinute n furnale se numesc fonte brute.
Dup compoziia chimic se deosebesc n fonte brute obinuite i fonte brute aliate.
Ele pot fi folosite n elaborarea oelului (fonte pentru afinare), n turnarea pieselor (fonte
pentru turnatorie).
Fierul topit obinut n furnalul nalt, venind n contact cu cocsul din partea de jos a
furnalului, conine diferite procente de carbon dizolvat (de obicei 3 sau 4%), mpreun cu
siliciu, mangan, fosfor i sulf n cantiti mai mici. Aceste impuriti scad punctul su de
topire al fierului pur de la 1535 C la circa 1200 C. Aceast font este deseori turnat n
bare.
Cnd fonta se prepar prin rcire brusc din stare lichid, are culoarea alb i se
numete font alb. Ea const n general din compusul cementita, Fe
3
C, o substan rigid
i casant. Fonta cenuie, obinut prin rcire nceat, consta din grune cristaline de fier
pur (numit ferit) i fulgi de grafit. Att fonta alb, ct i cea cenuie, sunt casante,
deoarece principalul constituent al primei, cementitul, este casant iar ultima este slbita de
fulgii de grafit distribuii prin ea i de ferita dur coninut.

Fonta maleabil, care este mai dur i mai puin casant dect cea alb sau cenuie,
se prepar prin tratarea la cald a fontei cenuii cu o compoziie convenabil. n acest
tratament, fulgii de grafit se unesc n particule globulare, care, din cauza ariilor seciunilor
transversale mici, slbesc ferita mai puin dect o fac fulgii. Fonta este cea mai ieftin
varietate de fier, dar folosirea ei este limitat din cauza rezistenei mici. O mare parte din
ea se folosete la prepararea oelului iar o cantitate mai mic, la fierului forjat.

Fierul forjat este un fier pur, cu numai 0,1-0,2% carbon i mai puin de 0,5%
impuriti totale. El se prepar prin topirea fontei pe un pat de oxid de fier ntr-un cuptor
cu reverberaie, n care flacra este reflectat de acoperi n material pentru a-l nclzi.
Fonta topit este agitat, oxidul de fier oxidnd carbonul dizolvat n dioxid de carbon iar
sulful, fosforul i siliciul trec n zgur. Pe msura ce impuritile sunt ndeprtate, punctul
de topire al fierului crete i masa devine mai pstoas. Ea este ndeprtat din furnal i
btuta cu ciocane acionate cu abur pentru a ndeprta zgura.




Materii prime folosite la elaborarea fontei sunt variate si anume : materiale metalice,
combustibili, fondanti, materiale refractare etc.
Materialele metalice utilizate constau din fonta bruta de furnal, fonta veche, fier
vechi, strunjituri, deseuri proprii, feroaliaje.
Fondatii utilizati in incarcatura constau, in general, din calcar.

Partile principale ale unui furnal:
La exterior furnalul este invelit de o manta din tabla de otel si prevazut cu o zidarie
din materiale refractate.
In zona creuzetului,furnalul are doua orificii:
-orificiul de evacuare a gazului de furnal, in partea de jos
-iar mai sus orificiul de evacuare a zgurii.
La partea superioara a crezutului se gasesc gurile de vant pentru introducerea
aerului.
In furnal se introduc:
-minereu(care contine fierul);
-cocs(are rolul de combustibil);
-fondanti(materiale auxiliare necesare pentru topirea sterilului);
-aer incalzit necesar arderii combustibilului.
Din furnal rezulta:
-fonta topita;
-zgura topita;
-gaze de furnal.

Tehnologia de elaborare a fontei
Fonta, produs de baza al industriei siderurgice se elaboreaza in furnal, numit si
cuptor inalt.
Furnalul este un agregat complex cu o capacitate de sute de m
3
. Functionarea lui
este neintrerupta, cel putin pentru perioade de cativa ani, intre doua reparatii.
Prin partea superioara, numita gura furnalului se introduc materiile prime: cocsul si
minereul de fier. Sub actiunea gazelor, prin arderea combustibilului si a caldurii,
incarcatura coboara treptat in furnal catre zonele de temperatura inalta. In aceste zone ia
nastere fonta lichida, care se scurge in partea de jos a furnalului numita creuzet.

Elaborarea fontelor in cubilou
Cubiloul constituie cel mai raspandit agregat de topire folosit in turnatoriile de fonta
si aceasta datorita constructiei sale relativ simple si ieftine, usurintei in exploatare si
posibilitatii de obtinere a unei fonte lichide cu compozitia chimica si temperatura
dorite.