1.

Definirea managementului financiar, sarcini si obiective

Mng fin reprezint un ansamblu de principii, metode, tehnici, instrumente
i aciuni prin intermediul crora se fundamenteaz deciziile financiare n
contextul realizrii unor obiective organizaionale, formulate printr--o
strategie de ntreprindere. Ii asum n cea mai mare parte rspunderea pentru
politica financiaradoptat la nivel microeconomic, care urmeaz a se aplica
n vederea atingerii obiectivelor urmrite de proprietarii i/sau administratorii
resurselor financiare. Sarcini:

evalueaz eforturile financiare ale tuturor aciunilor care

urmeaz a fi ntreprinse ntr-o perioad de gestiune dat in
cadrul companiei;

asigur capitalul la un cost ct mai sczut posibil;

urmrete modul de utilizare al capitalului;

urmreste obinerea rezultatului financiar scontat i

repartizarea acestuia pe destinaii;

asigur i menine echilibrul financiar n concordan cu

necesitile ntreprinderii etc
Obiectivele mng fin:
asigurarea eficiena constituirii i utilizrii capitalului, in
scopul realizrii suportului financiar pentru maximizarea
valorii de pia a ntreprinderii i, implicit, creterea averii
acionarilor;
asigurarea echilibrului financiar ntre nevoile de capitaluri
circulante i de trezorerie i sursele de capitaluri atrase
temporar;
alegerea unei strategii financiare de cretere i consolidare
a valorii ntreprinderii.
furnizarea ctre investitorii poteniali, n orice moment, de
informaii despre planurile financiare ale ntreprinderii;
ntocmirea de rapoarte i analize financiare profesioniste,
bine fondate, care iau n considerare variabilele interne i
externe ale ntreprinderii;
creterea gradului de profitabilitate a afacerii.
2.Tipuri si exemple de decizii adoptate in intreprindere care au impact
financiar
Decizia financiara reprezinta rezultatul unui proces rational de alegere
constienta din mai multe variante posibile, a unei solutii considerate optime
n planul activitatilor si operatiunilor financiare
1.
Dup natura obiectivelor:

Deciziile strategice se raporteaz la angajarea unor

obiective de mare amploare, avnd un coninut complex i
un rol determinant n evoluia ntreprinderii. Ele stabilesc
coordonatele majore ale strategiei financiare promovate pe
termen lung. n unele opinii se consider c de aceste
decizii depinde supravieuirea ntreprinderii. Este vorba, de
exemplu, de introducerea unui nou produs, de o investiie
costisitoare sau de o extindere n exterior prin achiziia unei
alte societi. Luarea unei asemenea decizii cere o analiz
complet a ntreprinderii i a mediului su pentru limitarea
riscului de eroare;

Deciziile tactice corespund realizrii operaiunilor

financiare curente, sunt subordonate deciziilor strategice,
reprezentnd continuarea logic a acestora, pe care le vor
detalia i segmenta. Ele sunt mai numeroase, dar mai
simple prin coninut i mai precis conturate. Este vorba, de
exemplu, de ntocmirea bugetelor sau de politica de
aprovizionare;

Deciziile operaionale sunt cele mai numeroase. Este vorba

de rezolvarea unei probleme de oprire a produciei, ca
urmare a defectrii unui utilaj sau a unor disfuncionaliti
n aprovizionare, care a generat o ruptur de stocuri.
Asemenea decizii solicit un numr redus de informaii, dar
au o importan deosebit, ntruct de rapiditatea cu care se
adopt depind eficacitatea i productivitatea ntreprinderii.
2.
Dup natura activitilor care genereaz fluxurile
financiare:

decizii de investiii, cu influen direct asupra structurii

activelor ntreprinderii, deci asupra gradului lor de
lichiditate;

decizii de finanare care determin structura pasivului i

exercit modificri n gradul de exigibilitate al pasivelor i
n costul capitalului;

decizii de repartizare a profitului care influeneaz

modalitile de repartizare a dividendelor, exercitnd
implicaii directe asupra investiiilor i autofinanrii.
3.
Dupa frecventa cu care se adopta:

periodice, se adopta la intervale neregulate de tim; sunt

dificil de anticipat; depind exclusiv de potentialul
decizional al decidentului;

unice, au caracter exceptional; nu se repeta n viitorul

apropia
4.
Dupa posibilitatea de anticipare:

anticipate, se cunoaste perioada adoptarii si principalele

elemente implicite, cu mult timp nainte;

imprevizibile, perioada adoptarii si principalele elemente

implicate se cunosc cu putin timp nainte; calitatea
deciziilor depinde de initiativa si capacitatea decidentului
5.
Dupa sfera de cuprindere:

participative, sunt adoptate de organele de management

participati; consuma mult timp; sunt de tipul deciziilor
strategice si tactice;

individuale, se adopta de catre un singur cadru de

conducere; se bazeaza pe experinta si capacitatea
decizionala a managerului financiar respectiv.
3.Determinarea valorii valorilor mobiliare conform regulamentului
CNFP privind estimarea valorilor mobiliare, metodele de evaluare
Metoda fluxurilor financiare pornete de la premisa c valoarea
emitentului este egal cu valoarea actual a tuturor veniturilor viitoare
generate de emitent i se bazeaz pe:

metoda capitalizrii, care se aplic pentru emitenii care au

o evoluie stabil din an n an. Formula de calculare a
veniturilor prin metoda capitalizrii este urmtoarea: V=
[CF(1+g)]/(r-g), unde:
V - valoarea fluxurilor financiare viitoare capitalizat n
prezent;
CF - fluxul financiar mediu, prognozat pe termen lung pentru
emitent;
g - creterea medie prognozat a fluxurilor financiare ale
emitentului pe termen lung;
r - rata actualizrii.

metoda actualizrii fluxurilor financiare, care se aplic la

estimarea emitenilor cu fluxuri financiare neregulate.
Formula de calculare a veniturilor prin metoda actualizrii
fluxurilor
financiare
este
urmtoarea:
V=
[CFi/(1+r)i]+{[CF*(1+g)]/[(r-g)*(1+r) n]}, unde:
V - valoarea fluxurilor financiare viitoare actualizat n prezent;
CFi - fluxul financiar prognozat pentru anul respectiv;
CF - fluxul financiar mediu, prognozat pe termen lung pentru
emitent;
g - creterea medie prognozat a fluxurilor financiare ale
emitentului pe termen lung;
r - rata actualizrii;
n - ultimul an de activitate a emitentului sau ultimul an pn la
stabilizarea volumului fluxurilor financiare la un anumit nivel;
i - anul, pentru care se prognozeaz fluxul financiar.

Metoda de pia pornete de la premisa c valoarea emitentului este egal cu

preul la care l estimeaz piaa i se bazeaz pe:
a) metoda tranzaciilor anterioare cu valorile mobiliare ale
emitentului respectiv, care ia n consideraie preurile la valorile mobiliare
respective nregistrate n tranzacii anterioare ntre pri independente. La
determinarea preurilor vor fi utilizate sursele de informaie accesibile cu
privire la tranzaciile pe piaa secundar a valorilor mobiliare pe ultimii 2 ani
i cu privire la participanii la aceste tranzacii conform cerinelor legislaiei.
n cazul n care n perioada nominalizat pe piaa bursier nu s-au nregistrat
tranzacii n volum mai mare de 5% se va folosi metoda estimrii companiilor
analogice;
b) metoda estimrii companiilor analogice cu aplicarea
coeficienilor de corectare, care ia n consideraie preurile la valorile
mobiliare ale companiilor analogice efectuate ntre pri independente.
Selectarea companiilor analogice se va face dup principiul omogenitii
genului de activitate, capacitii de producie, amplasrii teritoriale,
randamentului, volumului vnzrilor etc. Totodat, diferena ntre volumul
mediu al fluxurilor financiare ale emitentului - obiect al estimrii i ale
companiilor considerate analogice nu trebuie s depeasc 3 ori. Calcularea
coeficienilor de ajustare a preurilor se va face proporional cu raportul
anumitor indicatori ai rezultatelor (profit net nainte de impozitare la o
aciune etc.).
Metoda activelor la valoarea de pia pornete de la premisa, c valoarea
emitentului este egal cu valoarea activelor nete la preul de pia de care
emitentul dispune cu drept de proprietate. Valoarea activelor nete la preul de
pia se va determina conform raportului de evaluare a activelor ntreprinderii
ntocmit de ctre un expert independent ce dispune de licena respectiv
pentru evaluarea activelor ntreprinderii dup cum urmeaz: An = At D,
unde:
An - valoarea activelor nete la preul de pia
At - valoarea total a activelor la preul de pia
D - suma tuturor datoriilor i obligaiunilor emitentului.
4.Elementele de baza care se iau in considerare in procesul de adoptare
a deciziei de investiii in aciuni sau obligaiuni.
Actiunile sunt titluri de valoare care atesta dreptul de proprietate la o parte
din capitalul social al unei societati. Pot fi detinute pe termen scurt, mediu
sau lung, iar evolutia lor este corelata cu evolutia situatiei financiare si a
strategiei de afaceri a companiei respective, precum si a sectorului in care
opereaza si dinamica economiei in general.Oamenii investesc in actiuni
pentru a face bani - fie printr-o crestere a pretului actiunilor, fie din obtinerea
de venituri sub forma de dividende. Cresterea capitalului se produce atunci
cand creste valoarea investitiei. Detinerea de actiuni la o societate cu un pret
al actiunii in crestere este o modalitate care genereaza automat si o crestere a
capitalului propriu. In calitate de actionar, aveti dreptul de a participa la
hotararile adunarii generale a actionarilor societatii respective , precum si
dreptul de a beneficia de dividende. Cu toate acestea, investitiile in actiuni
prezinta anumite riscuri precum riscul de pozitie (Volatilitatea pietei bursiere
si a pozitiei financiare a societatii pot influenta pretul platit pentru actiuni) si
sectorul de risc (in caz de instabilitate economica intr-un anume sector de
activitate, societatile care apartin acelui sector economic vor fi afectate in
mod negativ).
Obligatiunea este un instrument financiar de imprumut. Cand cumparati
obligatiuni, deveniti un creditor pentru un guvern, o municipalitate, o
companie, sau o alta entitate, cunoscuta sub numele de emitent. In schimbul
acestor bani pe care ii imprumutati, emitentul va ofera obligatiuni prin care
promite sa plateasca o dobanda specificata pe toata durata de viata a
obligatiunii si sa restituie valoarea nominala a obligatiunii (principal) atunci
cand aceasta ajunge la maturitate. In general, obligatiunile sunt o investitie
mai sigura si nivelul de risc este reflectat in randamentul acestuia, in functie
de rata cuponului si pretul curent: care poate fi o prima (mai mult) sau
discount (mai putin) in raport cu valoarea nominala a obligatiunii.
Riscul investitiei. Principalele riscuri sunt rata dobanzii (in cazul cresterii
dobanzilor, preturile obligatiunilor scad; si invers, atunci cand dobanzile
scad, pretul obligatiunii creste). Cu cat timpul pana la maturitate este mai
mare cu atat este mai mare riscul de dobanda si riscul inflatiei (posibilitatea
ca valoarea veniturilor din dobanzi sa se erodeze din cauza efectului
inflatiei).
5.Metodele de gestionare a riscului: caracteristica succinta care este
deosebirea dintre metodele: coeficientul beta, deviaia standard, CAPM,
levierul operational.
Coeficientul Beta este un coeficient prin care se msoar riscul unui titlu
financiar (aciune) prin raportarea sa la pia (portofoliul pieei este asimilat
unui indice bursier). Coeficientul Beta este prezent n modelul CAPM (W.
Sharpe) care are urmtoarea ecuaie: E(Ri) = RFR + Beta x [Rm - RFR],
unde
E(Ri) - ctig ateptat
(REF) - rata fr risc a pieei
Rm - rata de profitabilitate a indicelui pieei
CAMP (capital asset pricing model)este o teorie care poate fi utilizat n
determinarea ratei rentabilitii activelor financiare i materiale. CAMP
presupune o relaie liniar ntre costul capitalului propriu i riscul systematic.
Formula CAPM: E(Rj) = Rf + Beta * (E(Rm) Rf), unde
E(Rj) = costul capitalului investit intr-un anumit titlu
Rf = rata de castig la o investitie lipsita de risc
E(Rm) = rata de castig a pietei
B = factorul individual pentru fiecare titlu
Deviatia standard (metoda statistica) se utilizeaz n cazurile n care rma
dispune de un volum sucient de informaie statistic - analitic pe elementele
analizate, necesare pentru n perioade de timp. Gradul de risc la folosirea
acestei metode se exprim prin mrimea abaterii medii ptratice de la
marimile ateptate. Esena metodei statistice de evaluare a nivelului riscului
se bazeaz pe teoria probabilitilor de repartizare a mrimilor aleatorii.
Calcularea probabilitii de adeverire a riscului reprezint i nivelul
lui.Etapele aplicrii metodei statistice:
1.
Calculm sperana matematic: M(X) = X1P1 + X2P2 + +
XnPn, unde:
X IXn - valorile pe care le poate avea evenimentul cercetat;
P1Pn - probabilitatea de apariie a evenimentului cercetat.
2.
Calculm dispersia pentru a putea afla abaterea medie
ptratic: D=suma(M(X)-(Xi))2 *Pi
3.
Calculm abaterea medie ptratic, care reprezint rdcina
ptrat din dispersie: =
.
4.
Calculam coeficientul de variatie, care ne indica gradul de
risc al deciziei sau al afacerii analizate:
=
Modificarea rezultatului ca urmare a variaiei cifrei de afaceri este
denumit n literatura de specialitate si efect de levier de exploatare.
Sensitivitatea rezultatului din exploatare la variaia volumului de activitate se
msoar cu ajutorul unui indicator, numit, fie coeficient de elasticitate, fie
coeficient de levier al exploatrii sau coeficientul prghiei de exploatare.
Formula este: e= CAN/(CAN-CAN*), unde
CAN - cifra de afaceri neta corespunztoare unei anumite structuri financiare
CAN* - cifra de afaceri critica sau PR critic
Cu ct ntreprinderea se ndeprteaz de pragul de rentabilitate cu att
elasticitatea este mai redusa deci riscul de exploatare este mai mic.
6.Levierul financiar ca factor de decizie
Efectul de levier financiar (efectul de parghie financiara) masoara efectul
indatorarii firmei asupra rentabilitatii capitalului propriu al unei entitati. In
acelasi timp, efectul de levier este o tehnica de gestiune financiara prin care
conducerea entitatii vizeaza ameliorarea rentabilitatii capitalului propriu. In
consecinta, efectul de levier pune in evidenta legatura existenta intre rata
rentabilitatii financiare si rata rentabilitatii economice, evaluand variabilitatea
rentabilitatii capitalului propriu in functie de politica financiara a
entitatii.Efectul de levier financiar intervine in legatura cu atragerea unui
capital extern, pentru care costul utilizarii este exprimat prin dobanda platita,
de exemplu credite bancare, imprumuturi obligatare sau finantare prin
leasing. Fiecare dintre aceste optiuni decizionale in finantarea afacerii isi
aduce un aport la determinarea ratei medii a dobanzii anuale platite, factor
semnificat de influenta a efectului de levier financiar.

LF= datorii financiare/capitaluri proprii= credite bancare/capitaluri proprii.

Rezultatul trebuie sa fie subunitar, o valoare supraunitara insemnand un grad
de indatorare ridicat. O valoare ce depaseste 2,33, ceea ce este echivalent cu
faptul ca creditele bancare reprezinta 70% din activele totale, exprima un
grad foarte ridicat de indatorare, societatea putandu-se afla chiar in stadiul de
faliment iminent daca rezultatul depaseste in mod repetat pragul de 2,33.
7.Care este deosebirea dintre levier operaional si levier financiar
LF= datorii financiare/capitaluri proprii
e= CAN/(CAN-CAN*), unde
CAN - cifra de afaceri neta corespunztoare unei anumite structuri financiare
CAN* - cifra de afaceri critica sau PR critic
8.Metode de gestiune a stocurilor, creanelor, mijloacelor bneti
Metode de gestiune a stocurilor
1.
Metoda celor dou recipiente. Aceast metod presupune aranjarea
elementelor din stoc in dou recipiente: unul este considerat stocul
curent, cellalt - stoc de siguran. Cand primul recipient se
golete, se face o nou comand i se trece la folosirea elementelor
din cel de-al doilea recipient. Aceast metod este eficient in
cazul intreprinderilor de comer cu amnuntul, dar i pentru unele
intreprinderi din industrie, cum ar fi nasturii pentru secia de
confecii, cuiele pentru secia de asamblare etc.
2.
Metoda liniei roii. Elementele din stoc sunt aezate intr-un vas de
sticl pe care este desenat o linie roie. Cand nivelul stocului
ajunge la aceast linie, devine necesar efectuarea unei noi
comenzi in aprovizionare. Utilizarea metodei este eficient in
cazul intreprinderilor din industria alimentar pentrupstrarea
diferitelor condimente (piperi, vanilie, rom etc),
3.
Metoda ABC const in clasificarea stocurilor in trei grupe, in
funcie de importana lor, de complexitatea aprovizionrii i de
gravitatea lipsei de stoc, de alte criterii, dup cum urmeaz: In
grupa A", se includ elemente puine la numr, dar valoroase. In
practic s-a constatat c ponderea acestorain total stocuri este de
10%, in timp ce valoarea lor constituie circa 70% din valoarea
total a stocurilor. Lipsa acestor elemente genereaz rupturi ale
procesului de producie. De exemplu: cafea, zahr pentru SA
Bucuria" sunt elemente importante; pentru SA Zorile", fabric
de inclminte, elementul important de stoc este pielea i/sau
inlocuitor de piele etc. In grupa B", se includ elementele mai
puin importante atat numeric, cat i valoric, ponderea lor in total
stocuri de materii prime i materiale fiind de 20%. In grupa C" se
includ elementele cel mai puin importante. Ele sunt multe la
nurnr circa 70% din numrul elementelor existente in stocuri, dar
dein doar 10% din valoarea stocului existent. Aprovizionarea se
poate face o singur dat in cantitatea necesarului anual, iar lipsa
acestor elemente de materii prime i materiale poate fiinlocuit cu
altele, ori lipsa lor nu provoac intreruperi ale procesului de
producie. Un exemplu elocvent poate servi umplutura de caramele
(magiun de mere, de prune sau de viin etc, care, cu uurin, se
pot inlocui reciproc).
4.
Just in Time (JIT) sau exact la momentul potrivit este o filozofie
organizationala ce se fundamenteaza pe ideea ca activitatea de
productie trebuie calculata si proiectata cu mare precizie astfel
incat stocurile sa fie reduse la minim. Asa cum se observa este o
orientare mai degraba spre proces si se aplica in primul rand la
firmele de productie! Organizatiile cu astfel de principii, interesate
cu precadere de potrivirea in timp a proceselor, formeaza oameni
foarte analitici, disciplinati, rigurosi si cu un acut spirit de
economie, angajament si seriozitate. Totusi chiar daca procesele de
productie sunt inalt flexibilizate astfel incat sa faca fata variatiilor
de cerere, nu este necesar ca si oamenii sa aiba dezvoltata aceasta
calitate de a fi flexibili si inovativi, cum este ceruta in mod
obligatoriu inmanagementul calitatii totale. De asemenea se pot
observa si unele ramuri ale ideilor dezvoltate de managementul
stiintific.
Politica de gestiune a creanelor (politica de credit) are sarcina de a stabili
comportamentul ntreprinderii privind acordarea creditului comercial
clienilor. Aceasta politica poate varia de la una foarte relaxata (acordarea
acestui credit tuturor clienilor) pina la una restrictiva (acordarea creditului
comercial nimnui). Nivelul i calitatea creditului acordat clienilor depind de
fora i credibilitatea clienilor cumprtori, care trebuie s fie demonstrate
sau probate. Astfel, clienii considerai necorespunztori pentru obinerea
creditului comercial n termeni obinuii, pot cumpra bunurile dorite de la
societatea comercial furnizoare, dar n condiii mai restrictive.Msurarea
calitii creditului se realizeaz prin: sistemul celor 5C, gestiunea prin
excepie, notarea creditului (credit scoring) i durata medie de ncasare a
facturilor emise. Sistemul celor 5C este o metod tradiional prin care se
realizeaz investigarea potenialilor clieni beneficiari de credite, prin luarea
n considerare a 5 factori - numii cei 5C ai creditului, ntruct cuvntul
denominrii lor ncepe cu litera C, aa cum rezult din prezentarea urmtoare:
1. Caracterul se refer la probabilitatea ca un client s ncerce s
onoreze obligaia sa de plat, chiar dac apar unele dificulti. Importana
acestui factor este deosebit, ntruct orice tranzacie realizat pe credit
implic o promisiune de plat. n acest sens, factorul moral este decisiv n
evaluarea unui credit.
2. Capacitatea este o estimare subiectiv a abilitii clientului de a
plti, apreciat dup performanele trecute ale acestuia, metodele folosite n
afaceri i, dac este cazul, dup unele observaii nregistrate la faa locului, cu
privire la spaiile de producie i de desfacere ale clientului. Pentru a-i forma
o prere ct mai adecvat despre potenialul client, analitii de credite vor
cuta s obin aceste informaii dintr-o diversitate de surse.
3. Capitalul reflect situaia financiar general a clientului,
caracterizat i analizat pe baza documentelor de raportare financiar, fiind
luate n considerare: rata ndatorrii, rata acoperirii dobnzii, ratele de risc,
ratele de rentabilitate .a.
4. Colateralul sau garania se refer la activele pe care clientul le poate
oferi furnizorului, ca garanie, n vederea obinerii creditului aferent
cumprrii.
5. Condiiile se refer la tendinele economice generale, cu impact
asupra clientului, precum i la unele evenimente speciale, cu caracter regional
sau sectorial, care pot afecta capacitatea clienilor de a-i onora datoriile
rezultate din cumprare/aprovizionare.

Metode de gestiune a mijloacelor banesti

1.
Modelul Baumol permite determinarea soldului optim de numerar.
Acest model echilibreaz costurile deoprtunitate aprute n urma
deinerii fondurilor sub form de numerar, cu costurile de
tranzacie care apar atunci cnd trebuie plasat o nou comand de
numerar. Q=[(2*v*c)/r], unde
Q = cantitatea titlurilor mobiliare vndute de fiecare dat pentru a
completa soldul mijloacelor bneti;
C - cheltuielile pe o comand;
v - Volumul vnzrilor;
r - Cheltuieli de pstrare.
2.
Modelul MillerOrr este utilizat atta timp ct ntreprinderea
ntrebuineaz permanent stocurile sale de mijloace bneti.
Modelul Miller Orr este se bazeaz pe faptul c fluctuaiile de
numerar sunt absolut ntmpltoare sau nu exist trend cresctor
sau descresctor al soldului de numerar. Este un model care
reflect existena numai a dou forme de active - mijloace bneti
i hrtii de valoare uor realizabile i este util ntreprinderilor care
nu sunt n stare s prognozeze nivelul zilnic al ncasrilor i
plilor. Modelul se realizeaz n cteva etape:

Se stabilete mrimea minim a mijloacelor bneti (Cl), care este

raional s fie deinut permanent n contul de decontare (se
determin prin expertiz, pornind de la necesitile medii ale
ntreprinderii n achitarea facturilor i eventualelor cereri de plat
ale bncilor, creditorilor);

n baza datelor statistice se determin variaia intrrilor zilnice de

mijloace bneti n contul de decontare (Var);

Se determin cheltuielile (Zs) de depozitare ale mijloacelor bneti

n contul de decontare i cheltuielile (Zl) de transformare reciproc
a mijloacelor bneti i a hrtiilor de valoare;

Amplitudinea variaiei soldului de mijloace bneti n contul de

decontare (R) se calculeaz conform formulei: R=3[3/4 *
(ZI*Var/Zs) ]1/3 ;

Limita superioar a mijloacelor bneti pe contul de decontare

(Ch), Ch = Cl + R;

Se determin punctul de revenire (Cr), Cr = Cl + R x .

9.Principalele elemente in analiza rezultatelor obinute referitoare la
eficienta activelor curente si capitalului circulant net
Rentabilitatea activelor este unul dintre indicatorii principali de rentabilitate
ai unei companii, si masoara eficienta utilizarii activelor, din punctul de
vedere al profitului obtinut.Daca in cazul rotatiei activelor totale este vorba
de cati lei de vanzari se obtin de pe urma unui leu de active, rentabilitatea
activelor arata cati lei aduce sub forma de profit un leu investit in active.Se
poate spune ca este un indicator mai important si mai complet, pentru ca
scopul final al oricarei afaceri este obtinerea de profit. De altfel, plecand de la
formula sa, "profit net" / "active totale", rentabilitatea activelor se poate
descompune, rezultand formula ROA = "rotatia activelor" * "marja neta"
((cifra de afaceri / active totale) * (profit net / cifra de afaceri), unde cifra de
afaceri se simplifica si rezulta chiar formula initiala a ROA).Folosind aceasta
descompunere se pot trage concluzii si se pot lua masuri atunci cand se
doreste maximizarea rentabilitatii activelor.Cunoscand faptul ca rotatia
activelor si marja neta sunt in general invers proportionale, se poate trage
usor concluzia ca rentabilitatea activelor tinde sa se mentina in aceleasi limite
indiferent de domeniu.Formula de calcul rentabilitatea activelor: Profit net /
Active totale
Rotatia activului total este o masura a eficientei utilizarii activelor. Rotatia
activului total se masoara ca raport intre cifra de afaceri neta si totalul
activelor companiei, si inseamna de cate ori sunt transformate activele in
vanzari pe parcursul unui an, sau mai simplu cati bani rezulta intr-un an din
utilizarea unor active de o anumita valoare (sau cati lei de vanzari rezulta
dintr-un leu de active).In general, sectoarele caracterizate de o rata de rotatie
a activelor mai mare au o marja de profit mai mica si invers, cele cu marje de
profit mai ridicate au rate de rotatie a activelor mai mici.Formula de calcul
pentru rotatia activului total:Cifra de afaceri / Total activ
Stocurile sunt activele curente: detinute pentru a fi vandute pe parcursul
desfasurarii normale a activitatii; in curs de executie (fabricatie) in vederea
vanzarii in procesul desfasurarii nor- male a activitatii sau sub forma de
materii prime, materiale si alte consumabile care urmeaza sa fie folosite in
procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.Elementele de stocuri
includ si bunurile aflate in custodie, pentru prelucrare sau in consignatie la
terti, care sunt inregistrate in contabilitate in mod distinct pe categorii de
stocuri. Detinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale si efectuarea de
operatiuni economice cu acestea, fara ca ele sa fie inregistrate in contabilitate,
constituie operatiuni interzise.
Creanele ntreprinderii reprezint activele financiare create de ntreprindere
prin furnizare de bunuri sau prestare de servicii direct unui debitor, altele
dect cele ce sunt iniiate cu intenia de a fi vndute imediat sau n
termen scurt, care trebuie categorisite ca reinute pentru tranzacionare.
10. Enumerati strategii/politici de finantare a activelor curente a
intreprinderii
n vederea asigurrii continuitii produciei i a ritmicitii vnzrilor, este
necesar nnoirea permanent a stocurilor i creanelor. Astfel, apare o nevoie
permanent de capital. n acest context, se pune problema existenei unor
surse permanente pentru finanarea nevoilor permanente. Pentru cunoaterea
situaiei patrimoniale la un moment dat, cea mai simpl expresie este redat
de Activul Net Contabil (ANC) care reflect mrimea patrimoniului format
numai pe seama surselor proprii i nu este mpovrat cu datorii.
Partea din surse financiare ce asigur finanarea permanent a activelor
curente reprezint fondul de rulment care se formeaz din capitaluri proprii
i din mprumuturi pe termen mediu i lung. Fondul de rulment se determin
n dou variante: Capital permanent Active imobilizate; Active curente
Resuse de trezorerie.
n baza primei metode se apreciaz modalitatea de finanare a investiiilor
n active curente, iar a doua metod caracterizeaz posibilitatea aprecierii
echilibrului financiar pe termen scurt privind nevoile i resursele de finanare.
Fondul de rulment poate fi:
fond de rulment brut sau total, care desemneaz toate
elementele de active curente posibile a fi transferate n bani
ntr-un termen mai mic de un an. El se compune din stocuri
diverse, creane clieni, avansuri acordate furnizorilor,
disponibiliti bneti n cas i n cont;
fondul de rulment net (FRN) sau permanent, reprezint o
parte din capitalul permanent care finaneaz activele
curente;
fondul de rulment propriu - reprezint excedentul
capitalului propriu fa de activele imobilizate i arat
autonomia de care dispune o ntreprindere n finanarea
investiiilor n active curente;
fondul de rulment strin reprezint datoriile la termen
O alt surs de finanare este necesarul fondului de rulment (NFR), care
reprezint necesarul de finanare generat de activitatea ntreprinderii n
fiecare stadiu al ciclului de exploatare, fiind dependent de decalajul ntre
ncasri i cheltuieli. Necesarul fondului de rulment apare ca diferena ntre
activele i pasivele de exploatare conform datelor din bilan. Necesarului
permanent de finanare i corespund capitaluri permanente, iar nevoilor
temporare le corespund creditele pe termen scurt.
Urmtoarea surs de finanare a activelor curente sunt creditele pe
termen scurt, care sunt formate din:

credite furnizor care apar atunci cnd furnizorii accept s

nu fie pltii odat cu livrarea mrfurilor;

credite bancare pe termen scurt este acordat pn la 12

luni, i n acest caz banca va lua drept gaj o ncasare
prevzut sau gradul de solvabilitate a ntreprinderii;

datorii fa de diveri creanieri, care reprezint sumele

datorate i nepltite.

11.Elementele de cost al capialului si rolul acestuia in adoptarea deciziei

de finanare. Deosebirea dintre costul de ndatorare si costul capitalului
propriu. Factorii ce influeneaz costul capitalului in contextul adoptrii
unei strategii financiare.
Costul capitalului reprezint rata minim de rentabilitate solicitat pentru a
satisface cerinele de rentabilitate ale acionarilor (costul capitalurilor proprii)
i ale creditorilor ntreprinderii (costul capitalului mprumutat) pentru a
atrage surse de finanare pentru o anumit investiie. n termini economici
este vorba de costul de oportunitate. Elementele Capitalului propriu:

capitalul social;

rezervele asimilate capitalurilor;

fonduri, provizioane i rezultate asimilate capitalurilor.

Elementele capitalului imprumutat(indatorarea):

creditul bancar pe termen mediu i lung;

creditul obligatar.
Costul capitalului propriu reprezint acea rat de rentabilitate pe care
trebuie s o realizeze o ntreprindere astfel nct s menin valoarea afacerii.
Dac rata rentabilitii este mai mic dect costul de oportunitate atunci
valoarea afacerii scade, iar dac rata rentabilitii este superioar costului de
oportunitate atunci valoarea afacerii crete.
Costurile indatorarii se refera in primul rand la dobanzi, fara a se limita la
acestea; ele contin si alte cheltuieli ocazionate de imprumutul de fonduri.
12.Modalitati de finanare pe termen scurt. Care este influenta asupra
modificrii structurii financiare a ntreprinderii si a rezultatului
financiar net?
Obiectul deciziei de finanare pe termen scurt l constituie selecia i
mobilizareaoperativ a surselor de capitaluri circulante, la cel mai redus cost
al procurrii acestora, n condiii de reducere a riscului. Se refer la finanarea
a crei durat este de cel mult un an. Finanrile pe termen scurt vizeaz
activele de exploatare al cror cuntum variaz prompt n funcie de creterea
sau decreterea activitii de la un an la altul, de la un trimestru la altul etc.
La alegerea surselor de finanare pe termen scurt trebuiesc avui n vedere
patru factori: principiului armonizrii; costul; Disponibilitatea creditului;
Flexibilitatea.
Creditul de la furnizori este creditul prin care furnizorul livreaza
cumparatorului marfa cu plata amanata (pe credit) pe baza imprumutului in
bani pe care il primeste de la o banca, pe o perioada determinata cu plata
dobanzii convenite. Este o finantare bancara post livrare. Procedural,
cumparatorul va rambursa creditul conform ratelor si scadentelor, convenite
cu furnizorul, direct bancii care a imprumutat pe furnizor.
Asigurarea desfasurarii activitatii agentilor economici, satisfacerea
nevoilor curente de productie, a celor de investitii si a altor necesitati din
resurse proprii, fara a apela la resurse externe (contractarea de credite
bancare, emisiunea de hartii de valoare etc.).
Autofinantarea este un tip de creditare interna, se bazeaza deci exclusiv pe
posibilitatile proprii ale firmei, avand ca surse principale amortizarea
capitalului fix si partea nedistribuita din profit care este pusa in rezerva si
constituie sursa de finantare a formarii capitalului.Autofinantarea exprima
astfel capacitatea de acumulare interna a unei intreprinderi.
Creditul reprezinta o valoare actuala care se transmite de la un creditor
(investitor sau imprumutator) unui debitor (imprumutat) care se angajeaza sal ramburseze, dupa un timp, in conditiile specificate in contractul de credit, in
cadrul caruia debitorul promite plata dobanzii pentru a remunera pe debitor
Leasingul, forma presupunand perfectarea contractului pe durata de la o zi
pana la un an.
13.Modalitati de finanare pe termen lung. Analiza comparativa din
punct de vedere a costului, eficacitii si accesibilitii.
Leasing-ul (credit-bail) Reprezinta o solutie de finantare pe termen lung care
evita dezechilibrele mari de trezorerie, fiind o adaptare a firmei la capacitatea
limitata a mediului economic n ceea ce priveste finantarea investitiilor. n
leasing, chiriasul obtine unele avantaje legate de posesiunea bunului
(imobiliar sau mobiliar) nchiriat, finantarea achizitiei acestuia fiind realizata
de societatea de leasing. Principalele elemente ale procesului de leasing sunt:

chiria: cuprinde urmatoarele componente: amortizarea bunului

nchiriat; marja de profit a societatii de leasing (care are caracterul
unei dobnzi la capitalul nchiriat);

valoarea reziduala: valoarea pe care chiriasul trebuie s-o achite

societatii de leasing pentru a deveni proprietarul bunului nchiriat
(este valoarea de cumparare a bunului mai putin ceea ce sa amortizat din capital);

durata contractului: reprezinta n jur de 70-80% din durata de

viata economica a bunului nchiriat.
Creditul reprezinta o valoare actuala care se transmite de la un creditor
(investitor sau imprumutator) unui debitor (imprumutat) care se angajeaza sal ramburseze, dupa un timp, in conditiile specificate in contractul de credit, in
cadrul caruia debitorul promite plata dobanzii pentru a remunera pe debitor
Imprumuturile din emisiunile de obligatiuni reprezinta contravaloarea
obligatiunilor emise prin subscriptie publica, potrivit legii.Sunt imprumuturi
pe termen lung, emise de societatile private, de sectorul public sau cel
semipublic, agenti care au, in general, acces pe piata financiara. de regula
este vorba despre societati comerciale mari (societati pe actiuni) care fac apel
la economiile publice.Aceste imprumuturi sunt divizate in parti egale, numite
obligatiuni, rambursabile la o scadenta determinata si generatoare de dobanzi,
de obicei anuale.Titlurile sunt remise creditorilor care au subscris
imprumutul, terti numiti si obligatari. Orice obligatiune are aceeasi valoare
nominala (valoare initiala). Ea pate fi nominativa sau la purtator.Conform
normelor si uzantelor, valoarea obligatiunilor emise de o societate pe actiuni
nu poate sa depaseasca trei patrimi din capitalul varsat existent, conform
ultimului bilant aprobat.Desi nu este exclus ca obligatiunile sa fie vandute
publicului chiar de cosietatea emitenta, in practica celor mai multor tari se
intalneste situatia in care aceasta operatie se realizeaza prin intermediul unei
institutii financiare specializate sau al unui grup de banci reunite intr--un
sindicat de emisiune.Obligatiunea este o valoare cu venit fix, in opozitie cu
actiunea, care este o valoare cu venit variabil.
14. Ce reprezinta PPP si care este avantajul finantarii prin proiecte,
credite pe termen lung si leasing?
Parteneriatul Public Privat (PPP) are ca obiect reglementarea proiectrii,
finantarii, constructiei, operarii, reabilitarii, dezvoltarii, inchirierii si
transferului oricarei lucrari publice, bun sau serviciu public care se realizeaza
prin aceasta procedura. Avantajele parteneriatelor public-private sunt:

solutii diverse de finantare privata a proiectelor publice,

reducerea costurilor pentru administratiile centrale sau locale,

utilizarea know-how-ului si a managementului privat in cadrul

proiectelor publice,

eficienta crescuta in dezvoltarea proiectului,

o perioada de implementare mai mica,

inovatie tehnica si un nivel mai ridicat al calitatii serviciilor

furnizate.
Leasing-ul reprezinta un instrument modern si avantajos de finantare a
bunurilor de folosinta indelungata, favorizand extinderea activitatii, cresterea
competitivitatii prin retehnologizare si un management eficient al resurselor.
Prezentat in mod simplu, procesul este urmatorul: dvs., in calitate de
beneficiar, va alegeti utilajul pe care doriti sa il exploatati si cadeti de comun
acord cu furnizorul utilajului asupra caracteristicilor tehnice, a garantiei si a
altor servicii conexe prestate de acesta. Dupa aceea, apelati la o societate de
leasing care va cumpara acest echipament pentru dvs. si vi-l va pune la
dispozitie in schimbul unei rate (chirii), care poate fi lunara sau trimestriala.
In majoritatea cazurilor, aceasta rata este constanta si se stabileste ca un
procent fix din valoarea echipamentului respectiv.Avantajele leasingului:
1. Achizitionand un echipament in leasing, scapati de o importanta cheltuiala
initiala pentru inzestrarea firmei dvs. cu echipament modern. Efortul
investitional este mai mic si aveti astfel posibilitatea utilizarii capitalului
propriu pentru alte proiecte sau, pur si simplu, pentru mentinerea unor
lichiditati sporite.
2. Leasingul se dovedeste o alternativa perfecta pentru obtinerea de utilaje de
inalta complexitate si tehnicitate, avand in vedere ca innoirea produselor si
uzura morala sunt deosebit de accelerate. Astfel, pe langa faptul ca perioadele
pe care se inchiriaza utilajele sunt de regula mai scurte decat cele care
corespund vietii fizice a acestora, in contractul de leasing se prevad clauze
care permit schimbarea operativa a unor utilaje depasite moral dupa
terminarea perioadei de leasing.

3. Procesul de aprobare a operatiunii este relativ scurt, iar politica firmelor de

leasing in domeniul garantiilor este foarte flexibila. Se poate merge pana la
situatia in care nu se solicita nici o garantie bancara.
Avantajele creditului pe TL:

Obinerea unui credit bancar este o operaiune de finanare mult

mai rapid dect iniierea i finalizarea unei emisiuni de
obligaiuni. n general, companiile obin astfel de finanri n 4-6
sptmni;

Piaa creditrii este accesibil majoritii companiilor, indiferent

de dimensiunea acestora;

O companie mare poate negocia sau poate chiar lansa licitaii

printre bnci pentru obinerea unui credit ct mai avantajos. Astfel,
poate obine rate de dobnd mai sczute, maturiti mai lungi sau
o structur de plat foarte flexibil, n funcie de periodicitatea
propriilor ncasri;

Finanarea prin intermediul bncilor se poate face i prin credit

revolving, o facilitate prin care companiile se mprumut cu ct i
cnd vor i ramburseaz finanarea cnd pot, cu condiia unor pli
minime la intervale de timp regulate;

mprumuturile bancare pe termen lung sunt flexibile. Pot fi

restructurate sau, dup caz, refinanate.