Codul lui Zamolxe (Sinteză)

de Pavel Coruţ
În primăvara anului 1991, Petre Varain, superspion
paranormal din Octogonul românesc, s-a retras într-un fost
templu geto-dac ascuns în inima unui munte din lanţul
Carpaţilor Orientalli, pentru a medita în linişte la viitorul
Omenirii. După câteva zile de frământări psihice intense, în
lăcaşul ascuns a pătruns un extraterestru humanoid
asemănător la înfăţişare cu populaţia europidă. Acesta i-a
explicat superspionului şocat de întâmplare că o patrulă
extraterestră, originară din sistemele solare Vega şi Alcor,
supraveghează Omenirea pământeană încă de la primele
explozii nucleare. S-a prezentat cu numele Svidur Khom şi i-
a propus lui Petre Varain să devină agent al patrulei vegano-
alcore pe care o conducea. La sugestia superspionului
român, comandantul patrulei vegano-alcore a acceptat să
poarte şi numele zeului geto-dac Zamolxe.

Superspionul Petre Varain a acceptat să devină agent de

informaţii în slujba extratereştrilor civilizatori. Ca urmare,
extratereştrii l-au studiat în profunzime, i-au modificat
substanţial creierul şi l-au înzestrat cu însuşiri psihice
extraordinare. Ulterior, au aplicat acelaşi procedeu de
umanizare deplină şi asupra altor persoane din toate rasele
pământene, printre care şi mai mulţi români din Octogon, o
organizaţie secretă a superspionilor paranormali. Timp de 17
ani, spionii români au efectuat mai multe misiuni de culegere
de informaţii de pe Terra, la cererea extratereştrilor vegano-
alcori. La rândul lor, superspionii au primit de la extratereştri
multe reguli şi informaţii menite să-i ridice deasupra
Umanităţii semicivilizate din timpul nostru.

La începutul anului 2008, Svidur Khom, zis Zamolxe, i-a

permis superspionului Petre Varain să studieze informaţiile
deţinute de Alianţa Civilizaţiilor Humanoide despre originile
primare ale pământenilor. Cu această ocazie, Petre Varain a
aflat că strămoşii foarte îndepărtaţi ai oamenilor pământeni
au fost extratereştri de mai multe rase, plecaţi din lumile
Alianţei, din diferite motive. Superspionul român a primit
aprobarea comandantului vegano-alcor Zamolxe să publice
o sinteză a informaţiilor studiate, cu scop de a impulsiona
civilizarea Omenirii pământene. Cărţile lui Petre Varain
compun seria ORIGINI şi urmăresc evoluţia locuitorilor
Terrei în ultimul miliard de ani. Ele contrazic atât miturile
creaţioniste, cât şi teoria evoluţionistă (darwinistă), folosind
mai multe probe şi argumente ştiinţifice.
***

Primul volum din seria ORIGINI, Codul lui Zamolxe, descrie

condiţiile în care primii exploratori extratereştri au ajuns pe
Terra virgină, în urmă cu aproape un miliard de ani, astfel:

În urmă cu patru miliarde de ani 130 de civilizaţii humanoide

din Univers, au decis să se unească în Alianţa Civilizaţiilor
Humanoide.

De la bun început, Alianţa şi-a propusatingerea mai multor

scopuri: prevenirea războaielor între humanoizi, înfrângerea
civilizaţiilor non-humane din sfera de influenţă, explorarea
spaţiului universal şi colonizarea cât mai multor planete cu
humanoizi. Expansiunea humanoidă era condusă de
Consiliul Suprem al Alianţei Civilizaţiilor Humanoide, organ
legiuitor şi juridic format din câte un consilier din fiecare
sistem solar. De-a lungul timpului, Alianţa a ajuns o federaţie
de lumi humanoide, cu legislaţie unică şi organe executive
proprii.

Viaţa linştită şi prosperă din Alianţă a fost tulburată, în urmă

cu mai puţin de un miliard de ani, când varangii, locuitori ai
celor opt sisteme solare din constelaţia Varanga, actual Ursa
Major, au încălcat mai multe reguli din Constituţia lumilor
aliate. Consiliul Suprem al Alianţei, condus de bătrânul
vegan Incer, a fost informat de Kaj Meris, şeful serviciului
federal de spionaj, că Zaris, guvernatorul sistemului solar
Alcoor şi Roinar, guvernatorul sistemului solar Al Kaid, se
făceau vinovaţi de mai multe delicte federale: încălcarea
programului de selecţie şi perfecţionare genetică a populaţiei
humanoide, producerea de mutanţi din maimuţe, prin
inginerie genetică, folosirea unor arme expres interzise de
lege, sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul
Alianţei... Anchetele făcute în sistemele solare conduse de
cei doi guvernatori au confirmat aceste infracţiuni, scoţând în
evidenţă şi intenţia de secesiune a întregii lumi varange.
Judecarea guvernatorului Zaris s-a dovedit o sarcină foarte
grea pentru Consiliul Suprem, dar mai ales pentru
preşedintele Incer, a cărui unică fiică, Deira, era logodnica
inculpatului. Acuzatul Zaris s-a transformat în acuzator şi
reformator al legilor Alianţei, câştigând din ce în ce mai mulţi
adepţi din rândul guvernatorilor de lumi aliate. Ca atare,
Consiliul Suprem s-a văzut forţat să pronunţe cea mai
uşoară pedeapsă la adresa lui Zaris alcorul: exilarea din
sfera de influenţă a Alianţei şi ştergerea amintirii lui
(ostracizarea).

Toţi varangii au sărit în ajutorul proscrişilor Zaris şi Roinar. Ei

le-au oferit astronave de luptă şi transport, arme, alimente,
specialişti, mutanţi rovi pentru muncile grele şi material
reproducător cu care să fondeze o colonie pe orice planetă
virgină. Mai mulţi proprietari de flotile de astronave s-au
ataşat de escadra condusă de Zaris, din motive diverse.
Orejona, din sistemul solar Rigel al constelaţiei Orion, sătulă
de închistările legale din Alianţă, căuta o lume nouă, în care
să devină împărăteasă peste rasa ei roşie. Generalul negru
Omogo, din sistemul solar Sirius, şi-a oferit serviciile
luptătorilor săi, pentru solde consistente şi părţi din prada
ulterioară. Bogatul comerciant Shang Di, din rasa galbenă,
denumită shangă, s-a alăturat escadrei cu speranţa găsirii
unei lumi prospere, din care să se îmbogăţească şi mai mult.
Kobizii din sistemul solar Etamio al constelaţiei Draco au
văzut în expediţia lui Zaris un prilej de a scăpa de asuprirea
hermafrodiţilor draconi. O flotilă de vegani blonzi, condusă
de Mikal, s-a alăturat escadrei proscrişilor din interes pur
ştiinţific: voiau să cunoască spaţiul universal de dincolo de
frontierele Alianţei. Kaseii din Casiopeia, conduşi de
generalul Daran, căutau o lume sălbatică, în care să poată
acţiona ca zeii. Zaris trebuia să armonizeze multe interese
contradictorii, din poziţia de comandant al întregii escadre de
proscrişi.

Astronavele de război ale Alianţei au condus escadra

proscrişilor până la frontiera de sud a lumilor aliate,
avertizându-l pe Zaris să nu încerce să mai revină vreodată
în spaţiul civilizaţiilor humanoide. Exilaţii au pornit prin
infinitul spaţio-universal, în căutarea unei planete locuibile.
Au făcut prima escală în sistemul solar Akernas, locuit de
non-humani reptiloizi. Graţie relaţiilor de afaceri mai vechi
dintre Orejona şi imperatorul reptilian Dem, ei au fost bine
primiţi în sistemul solar Akernas şi au căpătat informaţii utile
continuării expediţiei. Următoarea planetă întâlnită de ei
prezenta mai multe inconveniente: avea uscatul foarte redus
şi era populată cu o feroce vegetaţie carnivoră. Ca atare,
aceştia şi-au continuat călătoria către Calea Lactee.

Întâlnirea unui nou sistem solar aparent ospitalier le-a trezit

un licăr de speranţă în inimi, fapt pentru care l-au numit
Kefra, adică, licăr de speranţă, în limba alcoră. Prima
planetă din sistemul solar, integral albastră, nu era locuibilă,
însă fusese vizitată de fiinţe raţionale, care îşi lăsaseră
câteva simboluri sculptate pe un vârf de munte. A doua
planetă din sistem le-a prezentat un misterios oraş
ultramodern complet părăsit. În cursul nopţii au aflat şi cauza
exodului: planeta era infestată cu fiinţe pur energetice, care
afectau creierele humanoizilor. Abia pe a treia planetă din
sistemul solar Kefra, exilaţii au întâlnit locuitori humanoizi din
rasa vegherilor. Aceştia se retrăseseră din Calea Lactee, din
cauza deselor războaie dintre humanoizi şi-şi formaseră o
civilizaţie înaltă, bazată pe o disciplină rigidă. Vegherii le-au
indicat exilaţilor calea către un soare nou cu mai multe
planete.

Nenorocirea s-a abătut asupra escadrei sub forma piraţilor

nasai care le-au capturat mai mult de jumătate din
astronavele de transport alimente, medicamente, apă,
material reproducător şi alte bunuri. Foamea şi setea au
început să chinuie echipajele astronavelor. Primul sistem
solar întâlnit în cale s-a dovedit devastat de un război
nuclear care iradiase atmosfera singurei planete locuibile.
Exilaţii au continuat să se târască spre nadir, cu alimentele
şi apa strict raţionalizate. Cei mai slabi au început să
moară...

Când disperarea cuprinsese deja întreaga escadră,

comandantul Zaris a avut o viziune , pe timpul unui somn
letargic, asemănător morţii. El a văzut aievea sistemul nostru
solar, cu soarele Sol înconjurat de nouă planete. Speranţa a
renăscut în inimile expediţionarilor. Într-adevăr, sistemul
soarelui Sol i-a primit cu ospitalitate. Pe prima planetă
locuibilă, Var, actuală, Marte, exploratorii au întâlnit o
populaţie semi-sălbatică, harii, colonizaţi de extratereştrii
galei. Generalul Daran şi kaserii săi au rămas pe planeta
Var, să fondeze o civilizaţie împreună cu băştinaşii hari.
Restul escadrei s-a îndreptat către Geea (Terra).

Faptul că Geea era complet golaşă nu i-a descurajat pe

exilaţi. Ei erau mulţumiţi de faptul că atmosfera era perfect
respirabilă şi acceleraţia gravitaţională, aproape ca pe
planetele lor de origine. Expediţionarii şi-au împărţit
suprafaţa uscată a Geei între ei şi au aterizat fiecare în zona
sa de civilizare. Orionii au ocupat centrul continentului
american. Zaris le-a oferit mercenarilor sirusani sudul Africii,
ca plată pentru soldele restante. Shangii şi-au adjudecat
câmpia din sudul actualei Asii, scăldată de ocean. Mai la est
de ei, pe un continent înconjurat de oceanul planetar, s-au
aşezat kabizii conduşi de regele Zigan. Veganii şi-au stabilit
colonia în nordul Africii. Varangii au cuprins Orientul Apropiat
şi sudul continentului european. Către nord de ei, au fost
colonizaţi sălbaticii jerani, luptători uriaşi, capturaţi în timpul
confruntării cu piraţii nasai.

Ziua Genezei a început prin împărţirea terenului de cultivat şi

a sarcinilor de îndeplinit de către fiecare explorator. Noii
sosiţi pe Geea au declanşat geneza primară, conform unui
plan elaborat de naturaliştii expediţiei. Ei au creat petece de
floră, din seminţe aduse cu ei şi au început crearea faunei,
din icre şi ovule fecundate în laboratoare. Efortul genezei,
susţinut cu cele mai perfecţionate maşini din înzestrarea lor,
a durat câţiva ani. Exploratorii au ajuns să-şi producă
suficientă hrană de origine vegetală şi animală, astfel că-şi
puteau îndrepta atenţia către următorul pas de făcut. Au
început să reproducă tehnologia de pe planetele de origine,
construind oraşe, fabrici, uzine, ferme... Fiecare colonie
rasială s-a specializat în producerea unor bunuri de consum
şi de schimb. Mai mulţi sateliţi de comunicare au fost lansaţi
în atmosferă şi au fost puse în funcţiune posturi de
televiziune locale şi unul mondial. Periodic, guvernatorii din
colonii se întâlneau în capitala veganilor, Noul Hanab, pentru
schimb de experienţă şi coordonarea eforturilor. În două sute
de ani, civilizaţia "nemuritorilor" atinsese nivelul din Alianţa
Civilizaţiilor Humanoide. Toată lumea era mulţumită şi
fericită.

Nivelul tehnologic atins le-a permis coloniştilor Geei să

trimită o flotilă de astronave în explorarea constelaţiei
Centauri. Aşa a început nenorocirea lor. Flotila le-a fost
atacată şi distrusă aproape total de gasteri, o civilizaţie
humanoidă războinică. Ultimile două astronave din flotilă au
fost urmărite de gasteri până la Geea. Agresorii s-au împărţit
în două grupări de atac şi au pornit asaltul împotriva
coloniştilor geeni. Prima grupare de gasteri a atras flotila
geeană într-o luptă către nadir, în timp ce a doua a
bombardat sistematic oraşele terrane, încercând să le
invadeze. Coloniştii geeni au rezistat eroic, apoi i-au respins
pe gasteri, folosind arme foarte eficiente: gaze de luptă şi
viruşi mortali fabricaţi de sirusani. După retragerea
agresorilor, geenii supravieţuitori au început să-şi
reconstruiască civilizaţia din ruine. Pierduseră însă o mare
parte din populaţia humanoidă, precum şi din rândul
mutanţilor rovi. Orionii au fost cel mai puţin afectaţi de atacul
gasterilor, astfel că au luat conducerea civilizaţiei geene.
Orejona, devenită împărăteasă, s-a dovedit mai liberală în
vederi. Ea a permis femeilor orione să se metiseze cu rovii
mutanţi şi să producă metişi apţi de muncă. Ulterior,
exemplul ei a fost luat şi de alţi colonişti, astfel că populaţia
geeană a crescut pe seama raselor inferioare şi efemere -
mutanţii rovi şi metişii. Nemuritorii veniţi din Alianţă trăiau
mult, până la circa 5000 de ani, însă se înmulţeau mai greu.

Coloniştii au lichidat urmările atacului şi se pregăteau să

ridice din nou o civilizaţie la nivelul atins anterior. Un nou
atac inamic, cu arme nucleare şi biologice, i-a aruncat însă
aproape în sălbăticie. O mare parte din populaţie a murit ori
s-a îmbolnăvit de boală de radiaţie. Mutanţii şi metişii erau
mai rezistenţi la boli, fapt pentru care savanţii vegani au
creat un medicament care, administrat raselor superioare
pure, le reducea capacitatea intelectuală şi durata de viaţă,
în favoarea creşterii rezistenţei faţă de factorii agresivi din
mediul de viaţă. Întreaga familie a guvernatorului alcor Zaris
s-a îmbolnăvit după al doilea atac, scăpând cu viaţă numai
tatăl şi doi copii, Canes şi Moira.

Refacerea vieţii civilizate după al doilea atac a decurs foarte

greu, datorită lipsei specialiştilor şi forţei de muncă. Zaris,
ajuns simplu cetăţean, şi-a îndreptat atenţia către educarea
celor doi copii supravieţuitori şi vizitarea celorlalte colonii,
pentru schimb de experienţă. După o vizită în colonia
orionilor, zaris a înţeles că trebuia să conducă personal
procesul de refacere a naţiunii sale. Ca atare, şi-a reluat
funcţia de guvernator al Alcoriei şi a organizat infima
populaţie rămasă după război într-un efort creator de
recivilizare. Situaţia din celelalte colonii era similară sau mai
proastă, astfel că sfatul mondial al guvernatorilor trebuia să
întreprindă măsuri comune de recivilizare.

Agresorii gasteri nu erau însă dispuşi să renunţe la Geea. În

plus, ei erau mânaţi de dorinţa de răzbunare împotriva
geenilor care îi infectaseră cu viruşi de luptă. Ca urmare,
gasterii au organizat un nou atac nuclear, de data aceasta,
foarte intens. Norul de praf radioactiv a acoperit atmosfera
geeană aproape un an. O mare parte din populaţie, vegetale
şi animale, au pierit. Numai cei retraşi în refugii subterane şi
subacvatice au supravieţuit sănătoşi, ascunşi timp de 15 ani,
cât au durat radiaţiile ucigătoare. În acest răstimp, mutanţii
rovi, metişii şi uriaşii jerani supravieţuitori ai dezastrului au
decăzut în sălbăticie. De îndată ce nivelul de radiaţie a
atmosferei geene a scăzut la limita nepericuloasă, coloniştii
din rasele superioare au ieşit din refugii, încercând să reia
viaţa civilizată. Nu mai dispuneau însă de suficientă
tehnologie avansată, nici de forţă de muncă brută, deoarece
mutanţii şi metişii se retrăseseră în păduri şi jungle, ducând
o viaţă aproape sălbatică. Întregul efectiv de colonişti
civilizaţi s-a văzut nevoit să lupte pentru existenţă, muncind
pământul. Eroul primei cărţi, guvernatorul Zaris, a murit
cuprins de cele mai negre presimţiri privind viitorul civilizaţiei
geene. Înainte de a muri, i-a poruncit fiului său Canes să
acţioneze pentru recivilizarea mutanţilor şi rovilor.

Coloniile geene de după cel de-al treilea atac gaster se

prezentau jalnic. Kobizii începuseră să trăiască în sânul
naturii şi să practice magia. Shangii nu mai reuşeau să
purifice galgorul, combustibilul folosit în motoarele
aeronavelor, navetelor şi mijloacelor de transport. Rezerva
de galgor îmbunătăţit le mai ajungea numai pentru 1000 de
ani. Varangii se străduiau să revină la producţia industrială
mai modestă şi să recivilizeze păturile de populaţie
sălbăticite – mutanţii rovi şi metişii. Veganii au reconstruit un
mic focar de recivilizare în capitala lor, Noul Hanab. Sirusanii
negri începuseră să se lase chemaţi de natura sălbatică,
astfel că şi-au limitat preocupările industriale la extracţia şi
prelucrarea aurului. Orionii mai păstrau încă o urmă de
civilizaţie sub conducerea bătrânei împărătese Orejona. Din
ce în ce mai mulţi metişi şi mutanţi au începută să-i creadă
pe coloniştii civilizaţi zei atotputernici şi să-i divinizeze în
diferite forme. Shangii conduşi de Huangdi au instituit cultul
străbunului din ceruri, Shang Di. Sirusanii au început să
divinizeze spiritul zeului Omogo, marele lor erou civilizator.
Orionii continuau să-şi divinizeze zeii vii, veniţi din ceruri,
Orejona şi Omitot. Numai varangii şi veganii se străduiau să
reconstruiască civilizaţia raţională din trecut. Evoluţia
geenilor era contradictorie. Începuse era zeilor...
***

După studierea genezei primare, superspionul Petre Varain

s-a prezentat în faţa lui Zamolxe pentru lămuriri
suplimentare. A recunoscut faptul că Omenirea actuală e
semi-civilizată şi în pericol de autodistrugere. Comandantul
vegano-alcor i-a confirmat prognoza pesimistă, însă i-a
arătat şi posibilităţile de supravieţuire a civilizaţiei raţionale.
Extraterestrul i-a înmânat superspionului român un cod de
cunoştinţe şi reguli de comportare, prin aplicarea căruia
Umanitatea poate evolua către o civilizaţie paşnică şi
prosperă, evitând autodistrugerea.

Ultimul capitol din volumul Codul lui Zamolxe, intitulat

Pământenii sunt urmaşii sălbăticiţi ai unor extratereştri,
prezintă mai multe probe materiale şi ştiinţifice care susţin
descendenţa oamenilor actuali din colonişti extratereştri,
metişi şi mutanţi. Următorul volum din seria ORIGINI,
Luptele zeilor, va urmări evoluţia comunităţilor geene de
după ultimul atac nuclear şi până la ridicarea la o nouă
civilizaţie, în decurs de câteva milioane de ani.
***

Ipotezele prezentate în această carte pot fi discutate pe

Forumul Octogonul (http://octogonul.myforum.ro). Ultimul
capitol al acestei cărţi este disponibil integral, pe Wikisource.
Scriitorul Pavel Coruţ poate fi contactat pentru sugestii şi
propuneri de editare, prin email, la adresa
mctin_25@yahoo.co.uk . Cărţile scrise de Pavel Coruţ pot
fi achiziţionate prin comandă de pe site-ul nostru, folosind
secţiunea Magazin virtual.

4/6/2008