1

Producerea fontei si a otelului

In natura niciodat nu apare fierul ca material pur, ci doar ca un compus. Acestea
sunt in principal oxizii de fier, care sunt amestecai cu constituienti minerali
numit steril. Amestecul de oxizi de fier si steril se numete minereu de fier.
Principala sarcin a metalurgiei este separarea de oxizi de fier de steril i pe de alt
parte, reducerea compusului de fier-oxigen. Prin adugarea de carbon n timpul
diferitelor procese, fierul este transformat in oel, iar prin aliere cu unele elemente se
obtine diferite tipuri de otel.
Procesul complet de producere a otelului consta in cateva etape.
1. Prelucrare minereu 2. Reducerea de minereu 3. Rafinare 4. Piese turnate
din otel
Prelucrarea minereului
La nivel mondial se estimeaza o cantitate de 500 miliarde de tone.
Valoarea de minereu extras in ultimul deceniu se estimeaza la 700 milioane tone.
Aceasta inseamna ca resursele naturale de minereu va fi suficient pentru mai multe
generaii n continuare. In scoara pamantului nostru se gasesc diferiti compusi de
minereu de fier.Principalele tipuri sunt:
Magnetita este un minereu de fier dificil, asigurand o concentraie mare de fier (5070%) prin aparitia Fe3O4. Depozite naturale importante de magnetite sunt in Suedia,
Norvegia si Rusia.
Hematitul este un reductibil, care produce o concentratie mare de fier (40-60%), apare
Fe2O3.
Limonita este un reductibil de fier, dar produce o concentraie foarte slab de fier (2045%). Apare: apa + Fe2O3.
Siderita este un minereu de fier reductibil, care produce o concentratie foarte slaba de
fier, apare: FeCO3.
Separarea minereului primar se face, de obicei, in tarile cu traditie in minerit, inante de
export. Acest lucru conduce la cresterea calitatii si reducerea costurilor de transport,
deoarece taxele sunt mai mici.
In activitatile miniere se folosesc pentru separare, proprietatile specifice ale minereului,
cum ar fi greutatea specifica si intensitatea magnetizarii. Primul pas in procesul de
prelucrare este zdrobirea si macinarea minereurilor. Utilizarea gravitatiei si fortele
centrifuge de separare primara, are loc in concentratoare spirala. In timpul procesului
de separare, in cadrul coloanelor de flotare, proprietati specifice diferite ale minereului si
ale sterilului sunt utilizate pentru separare. Imersarea materialului zdrobit intr-un lichid
cu densitate mare si injectarea de aer face ca mineralele de fier sa pluteasca si pot fi
descarcate prin partea de sus. Solutia magnetica foloseste fortele de camp magnetic
pentru a separa minerale de fier de alte minerale. Ca rezultat al acestor procese de
separare a minereului de fier creste concentratia de la 30-35% pana la 60-65%. Dar
aceste minereuri fin granulate nu sunt adecvate pentru prelucrarea n continuare.

2
In procesele de reducere ulterioara, este necesar sa se sufle gaz prin minereuri. Pentru
a spori eficienta, este necesar sa fie o dimensiune mai mare a pieselor de minereu,
lucru care se face prin sinterizare sau peletizare a minereurilor fine granulate.
Pentru sinterizarea minereului, se amesteca minereul si este amestecat cu aditivi
specifici si inclzit intr-o instalaie de sinterizare. Temperaturi ridicate, elimina particulele
de minereu impreun, formand un conglomerat poros. Acest conglomerat este apoi
macinat in maini speciale la dimensiunile necesare.
Prin metoda peletizarii este umezit cu apa si se amesteca cu aditivi speciali. Acest
amestec este turnat in forma de bile, cu un diametru de 10-15 mm si se incalzeste la o
temperatura de peste 1000 C. Dupa aceasta, materialul este folosit pentru producie
de otel in furnal.

Reducerea minereurilor de fier

Separarea oxizilor de fier este o reducere chimica.
Pentru a realiza o reducere de caldura, se folosesc agenti de reducere speciali.
Exista diferite tipuri de cuptoare :
Cuptoare de reducere directe
Cuptoare de topire si reducere
Tipul cel mai frecvent de cuptor pentru producie de otel in Germania este furnalul. Prin
urmare, se vor mentiona cateva tipuri de furnale. Calcarul si piatra de var sunt incarcate
in partea de sus a cuptorului. Apoi amestecul este incalzit treptat. In acelai timp,
amestecul fierbinte (600-1300 C) este suflat din partea de jos a cuptorului. Aceast
amestec fierbinte ( petrol sau gaze ), urca spre partea de sus, trecand prin numeroase
reactii chimice.
Aprinse prin explozie carbonul din cocs-ul care arde este convertit in CO2 dar

3
reconvertinduse cu ajutorul cocs-ului in CO. Gazele ascendente CO elimina oxigenul
din oxidul de fier si este convertit in CO2 proces de combustie.
Ar trebui sa citesti si: [crp limit="5" heading="0"] Reclame:
Acest proces are loc la intervale regulate si se oprete aproximativ la mijlocul inaltimii
cuptorului, din cauza temperaturii prea scazute in zona. Deoarece nu toate gazele de
CO sunt folosite in procesul de reducere, gazele fierbinti contin o cantitate suficienta de
CO, care poate fi inflamabila.

Fierul lichid si apoi zgura se separa. Avand in vedere ca zgura este mai putin densa
decat de fierul, aceasta pluteste la partea de sus a furnalului.
Fierul lichid se varsa in oale, cunoscute sub numele de creuzete, care urmeaza sa fie
transportate la mixer.
Mixerul este din caramida refractara captusit, este un cilindru orizontal, ce pivoteaza pe
axa longitudinala.
Cele trei scopuri principale ale mixerului sunt:
-container de stocare pentru fabricarea otelului
-amestecarea metalului fierbinte pentru a realiza materiale omogene
-reducerea de sulf (convertirea continua din MNs + FeS n MNS + Fe, MNS este mai
putin densa decat Fe, si se regaseste n zgur)
Pentru a accelara acest proces, se adauga carbura de calciu sau magneziu.
Ca urmare fonta contine:
3-5% C
0.2 - 2% Si
0.2 - 3% Mn
0.1 - 2% P

4
0.02 - 0.06% S
Pentru a produce otel, valoarea cestor elemente trebuie sa fie redusa.
Continuarea tratamentului de la fonta la otel este numit de rafinare. Prin acest proces
atat, elemente de carbon cat si cele neferoase trebuie sa fie reduse la o cantitate tipica,
si anume cea dorita pentru otel. Toate procesele aplicate se bazeaza mai mult sau mai
putin pe faptul ca metalul este incalzit la temperaturi inalte iar oxizi de oxigen, de inalta
puritate, injectati oxideaza elementele nedorite. Aceasta se face prin generearea zgurei
care are diferite scopuri:
Formarea de FeO pe partea de sus a metalului fierbinte oxideaza in carbon si elemente
accidentale aflate in fier
Prin adaugarea de var se genereaza o forma lichida de elemente oxidate accidental
aflate in fier (P, Mn, Si)
Cele mai cunoscute procese sunt:
Procesul Thomas (nu se utilizeaza in zilele noastre). Constructiile care au fost facute
inainte de 1930, pot contine otel fabricat prin procesul Thomas. Datorita cantitatii mari
de fosfor si sulf in material comportarea la sudare este scazuta.
Procesul Siemens Martin (nu mai este permis in Europa)
Procesul de suflare cu oxigen
Procesul cu furnal cu arc electric
Procesul de suflare a oxigenului

In acest process deseurile de otel pot fi adaugate fontei in convertor pentru efectul de
racire.
Injectarea de oxigen pur presurizat din varf printr-o lance racita cu apa creaza
temperaturi cuprinse intre 2500-3000 C in zona de reactie numita zona de
inpingement.
Oxidul de carbon CO care se ridica, fluxul de oxigen si diferitele gradiente de
temperatura conduc la o baie amestecata. Ca rezultat al oxidarii elementelor aflate
accidental si fier se genereaza rapid o zgura reactiva.
Datorita distantei dintre lance si baie proprietatile zgurei pot fi ajustate. Pe masura ce
continua suflarea, exista o scadere continua a elementelor Si, Mn, C, P dizolvate in baia
de metal.Este necesar un timp de suflare de 20-30 minute pentru un convertor de 400
tone. In afara de procesul de suflare din varf exista si posibilitatea procesului de suflare

5
din partea de jos sau combinatii ale celor doua.
Procesul furnalurnalului cu arc electric

In contrast cu procesele ce utilizeaza reactiile exotermice, furnalul cu arc electric

genereaza temperaturi ridicate prin arce electrice sau in cazuri mai rare prin intermediul
inductiei.
Incarcarea materialelor cum ar fi deseuri de otel, fier spongios sau fonta, fluxuri si
agenti de reducere, precum si elemente de aliere care pot fi alimentate in proces se
face inainte sau in timpul rafinarii.
In general, procesul cu furnal cu arc electric porneste cu incarcarea cuptorului cu
deseuri si/sau fonta/fier spongios solid
Dupa inchiderea cuptorului procesul de topire porneste cu ajurul a trei electrozi din grafit
creand temperature de circa 3500 C. La aceste temperature se poate obtine dizolvarea
elementelor de aliere, care sunt dificil de topit.
Datorita faptului ca, in general, nu se sulfa nici un gaz in process, caldura de proces se
pastreaza. Pe de alta parte se poate sulfa gaz in cuptor, daca este necesara
accelerarea procesului.
In caz contrar, oxigenul pentru rafinare este extras din deseuri si alti agenti suplimentari.
Chiar si in furnalul cu arc electric se formeaza o zgura reactiva, care include toate
elementele nedorite.
Capacitatea furnalului cu arc electric poate atinge 300 tone iar timpul procesului este de
circa 40-60 minute cu extinderea posibila pentru alierea speciala. Toate procesele de
rafinare mentionate conduc la otelul cald ca produs final