www.referat.

ro

Comentariu literar Colind de Arcadie

Suceveanu

Arcadie Suceveanu, poet cu Bucovina-n suflet si in cuvintul cultivat la valorile autentice

literaturii romane interbelice si contemporane reprezinta promotorul scrisului din
imbolduri launtrice sincere si puternice si totodata un cautator tenace al formulelor lirice
originale. Fiind un adevarat iubitor de patrie si de vatra parinteasca confera creatiilor sale
o dispozitie nostalgica de dor, printer care se revede si una dintre minunatele sale opera
colind o intruchipare fixa a cuplarii dintre subectivitatea constientizata si realitatea in
care pot actiona, experimenta, conclude amintirile cindva traite asupra viselor
impartasite. Pe cit de dificil de difinit pea tit de dificil de avaluat avind in vedere faptul ca
fiecare din noi in orce clipa a vietii poate fi patruns de acest sentiment imens si in acelasi
timp fragil, pot spune totusi ca dorul este unica sfintire care nu poate duce in trairi trecute
prin intermediul mintii fapt ce se evidentiaza in fragmentul dat insusi titlul acestei poezii
insusi titlul acestei poezii este o expresie clar definite ce ne sugereaza o traditie transmisa
din generatie in generatie specific neamului romanesc si care poarta ca umbra un aspect
plin de porcese fundamentale ale spiritului uman.
Poezia este compusa din 7 catrene cu rima incrucisata.
Tema acestei opera determinate de strofa a 6-a se serveste ca prilej de inaltare spiritual si
simultan contureaza trecere ireversibila a timpului contemplate de un dor complit, o
singuratate eternal, si o tristete enorma care se manifesta in urmatoarele versuri.
Pe frunte-a lor-se-incheaza un nimb de ceata
In pieptul meu lucreaza-un fier cu zimt
Si tot mai des se-aud huitasi de gheata
Pe partea lunii, cea dinspre parinti.
Ideea iremediabilitatii este marcata de epitetele ceasul lumii dor de moarta cumpana
vremii la fel ca si de forma numeral-substantivala doua vieti . Totodata vreau sa scot
in evident ca conceptual natura si concordant trairilor eului lyric se remarca prin
urmatoarele motive : motivul contecului axat in urmatoarele versuri
La geamul plins al casei de departe
Se aude-n nuapte-un cintec: lerui ler
Motivul ninsorii dominat in versurile ce urmeaza : ninge curat ca intr-un dor de moarte
Acum acolo ninge-a vesnicie
Fiind mereu in consonanta cu sentimentele sale autorul adduce in prim plan forma
superioara a perfectiunii si desavirsirii sufletului sau depasind rampa dintre vis si realitate
prin motivul dorului :
Cumpana vremii tulbure se-nchina
Cu focuri mari de ger spre cuibul lor
Si parca-I soarbe-o stranie luumina
Si-ncet se duc prin aspre vami de dor

Motivul tacerii :
Ca din tacerea lor insingurata
Isi rupe vorba insusi Dumnezeu
Motivul visarii :
Pe cai de fulgi acuma masi intoarce
Sa cad la prag, zidit intre nameti
Si ceasul lumii, cu noroace ace,
Sa-l dau-napoi cu, simple, doua vieti
Motivul Durerii:
Pe frunte-a lor se-ncheaga-un nimb de ceata
In pieptul meu lucreaza-un fier cu zimti
Valorizarea pe care ni-o transmite poetul defineste identificarea explicitatea cauzala si
utilizarea tuturor proprietatilor si relatiilor intre proprietati care ne permit sa atingem un
proces cognitive prin sesizarea, resimtirea si evocarea celor mai de prt si uimitoare
lucruri. Ca o parte a mentalitatii proprii si a sufletului in intregime prin melancholia
indreptata spre un trecut dulce si din pacate de neintors.