Catina

http://nopalinvindecatorul.blogspot.ro/
Uleiul gras continut de fructul de catina este al doilea ca bogatie in vitamina E din lume (dupa cel de
palmier). Vitamina E are un rol major in mentinerea a numeroase procese si functii extrem de importante,
de regenerare, crestere, de formare a celulelor sexuale, etc. In afara de vitamina E, catina mai contine
vitamina A, C, precum si tot complexul de vitamine B. Este o planta cu proprietati regeneratoare,
reintineritoare, imunostimulatoare. Desi nu a fost pusa in evidenta existenta unor substante antibiotice sau
antivirale in compozitia sa, catina are un efect antiinfectios remarcabil, datorat in principal stimularii
capacitatii de autoaparare a organismului.
Recoltare
Fructele de catina (Hipophae rhamnoides) se recolteaza la sfarsitul lunii august si in luna septembrie, cand
au optimul de substante active. In aceasta perioada, catina contine cantitati mari de vitamina A si C; spre
lunile noiembrie si decembrie creste continutul de substante din complexul B.
De obicei, culegerea se face cu tot cu ramurele (anul urmator arbustul va avea si mai multe ramuri,
intrucat are o putere de regenerare impresionanta). Dupa culegere, fructele se usuca direct pe ramurele (in
general, aceasta uscare se face sub jet de aer caldut 35-40 de grade Celsius, deoarece la uscare normala
fructul se deterioreaza). Pentru a fi folosite in stare proaspata, fructele se desprind de pe ramuri cu o
furculita si apoi se consuma ca atare sau se conserva pe cale naturala cu miere (60% miere, 40% fructe de
catina).
Retete de vindecare pe baza de catina
Boli infectioase recidivante (bronsite, infectii intestinale sau genitale, cistite, etc.)
Preparatul de catina proaspata cu miere 600 de grame de miere la 400 de grame de fructe de catina
zdrobite este pe termen lung un remediu foarte important in tratamentul acestor afectiuni. Catina creste
capacitatea de aparare a organismului, mareste vitalitatea si ajuta la evitarea complicatiilor acestor
afectiuni.
In cazul infectiilor intestinale insotite de diaree puternica este mai eficienta o combinatie de pulberi de
fructe uscate de catina si de afin se iau 3 lingurite pe zi din fiecare planta, pe stomacul gol. Planta se tine
sub limba vreme de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa.
Hepatita, ciroza
Sucul foarte proaspat de fructe de catina (obtinut prin zdrobire si filtrare sau prin mixare) este un adevarat
elixir in aceste boli. El are efect regenerativ hepatic si drenor hepatic, antiinfectios, drenor biliar. Se beau
zilnic 100 ml de suc pe stomacul gol, cu jumatate de ora inainte de masa. O cura dureaza minimum 2

saptamani.
Cancer mamar, limfom malign Hodgkin, tumori benigne
Efectele antitumorale ale catinei au fost puse in evidenta in urma cu mai bine de 2 decenii de catre
profesorul Ioan Brad, savant roman care a studiat catina nu doar din punct de vedere biochimic, ci si
clinic, cu ajutorul unor medici de la mai multe spitale din tara. Rezultatele, mai ales atunci cand alaturi de
tratamentul cu catina s-a tinut si o dieta crudivora si vegetariana, au fost mai mult decat promitatoare
peste 60% din cazuri au fost vindecate sau ameliorate simtitor.
Va recomandam cura cu suc de catina:
- se beau zilnic 200 ml de suc de catina foarte proaspat, in amestec, eventual, cu 500 ml de suc proaspat
de mere
- sucul se consuma intr-o singura portie, dimineata, pe stomacul gol
- tratamentul dureaza o luna si se vor folosi fructe de catina culese de cel mult 5 zile si pastrate la rece (+4
grade Celsius)
- in paralel se tine un regim vegetarian, cu hrana preponderent crudivora.
Adjuvant in terapia cancerelor, indiferent de localizare
Cercetarile facute de profesorul Brad, care au constituit obiectul mai multor comunicari stiintifice, au pus
in evidenta ca, folosite ca adjuvant, extractele de catina amplifica efectul terapeutic al citostaticelor si le
micsoreaza sensibil efectele negative. Dupa cobaltoterapie, de asemenea, catina este un remediu
regenerator de nadejde.
Se face cura cu suc, descrisa mai sus, sau se consuma pulbere de fructe uscate de catina 3-4 linguri pe
zi.
Arsuri
Uleiul de catina (care se gaseste in plafaruri) are proprietati regenerative epiteliale extraordinare. Folosit
in tratamentul arsurilor, el reduce considerabil perioada de vindecare, determina o cicatrizare estetica si
diminueaza durerile.
Cu extracte de catina au fost salvati muncitori arsi de explozii la combinatele chimice, fiind mentionat
chiar si cazul exceptional al unui muncitor cazut in soda caustica, care a fost salvat prin tratamentul extern
si intern cu aceasta planta.
In arsurile usoare se foloseste uleiul de catina, care se intinde in pelicula, de 2-3 ori pe zi, pe locul afectat.
Acest tratament este valabil si pentru prevenirea arsurilor solare, deoarece uleiul de catina este un filtru

foarte bun pentru razele ultraviolete.

In arsurile mai grave se face o cataplasma cu fructe de catina proaspete, zdrobite, care se pun pe o fasa
sterila si se aplica pe locul afectat. Daca acizii organici continuti de fructele proaspete produc dureri sau
senzatii de usturime foarte mare, atunci se face o cataplasma cu fructe uscate, amestecate cu apa pana se
formeaza o pasta.
Intern, pentru vindecarea arsurilor, dar si a altor afectiuni ale pielii, consumarea a 20-30 de grame de
fructe de catina uscate sau a 100 de grame de fructe proaspete pe zi are un efect extraordinar. Cu aceasta
cura interna s-au obtinut rezultate remarcabile in tratamentul psoriazisului, zona-zosterului, herpesului,
acneei rebele la alte forme de tratament etc.
Stari depresive, alcoolism, nevroze severe, Parkinson
Cura cu suc de catina (100 grame pe zi) sau cu pulbere de catina (3 5 lingurite pe zi) este un adjuvant
foarte pretios in tratamentul acestor afectiuni. Tratamentul cu catina a fost testat in numeroase clinici de
neuro-psihiatrie, fiind pus in evidenta efectul ei benefic, atat folosita singura, cat si in combinatie cu
plantele medicinale psihotrope ori chiar cu medicatia clasica.
Echinaceea

Devenita celebra ca urmare a efectelor sale de exceptie asupra imunitatii, Echinacea este la ora
actuala una dintre cele mai folosite plante de pe glob. Spre deosebire de un simplu vaccin, care
este activ doar in ceea ce priveste o anumita afectiune, Echinacea actioneaza in sensul stimularii
globale a sistemului imunitar dubland capacitatea de reactie a acestuia in numai cateva zile de
administrare. Cele peste 500 de studii stiintifice realizate in ultimii ani asupra acestei plante au
relevat faptul ca Echinacea creste activitatea sistemului imunitar, inclusiv a celulelor
antitumorale, stimuleaza activarea celulelor imunitare T, favorizeaza cresterea de noi tesuturi in
cazul leziunilor, reduce inflamatiile in cazuri de artrita si boli ale pielii, diminueaza inflamatiile
sanilor, are actiune antibiotica, antivirala, antifungica. Datorita calitatilor sale remarcabile ea
ocupa unul dintre primele locuri in topul celor mai eficiente plante dintre cele studiate pana la
ora actuala.

O planta accesibila
Poate sa para surprinzatoare o asemenea afirmatie pentru o planta a carei tara de origine este
America de Nord. Renumele sau a facut insa ca ea sa se raspandeasca cu rapiditate in intreaga
lume. Desi in tara noastra nu creste spontan, ci doar in cultura, ea poate fi gasita cu usurinta
acum in plafare si magazine naturiste specializate in distributia plantelor. Se poate procura in
scop terapeutic fie sub forma diferitelor preparate naturale cu rol de stimulare a imunitatii, fie
sub forma de planta uscata. La noi in tara gasim mai ales specia Echinacea purpurea, in Occident
fiind folosite si alte specii, cum ar fi E. pallida, E. angustifolia, care au proprietati terapeutice
similare.
Descoperirea plantei
Meritul dezvaluirii efectelor vindecatoare apartine bastinasilor de pe continentul american, care
considerau ca aceasta planta este darul cel mai de pret al Marelui Spirit - Manitou pentru copii
sai, pentru a-i ajuta sa scape de orice boala, fie ea fizica sau psihica. Samanii o tratau cu respect
pentru ca prin puterea marelui Manitou si a acestei plante se vindecau cei care fusesera prigoniti
sau bantuiti de spiritele rele si isi redobandeau integritatea eu-lui. Ei o mai foloseau pentru
tratarea diferitelor afectiuni ale gatului, pentru dureri de dinti, infectii, rani, muscaturi de sarpe,
boli contagioase ca oreionul, pojarul, varsatul de vant, sau boli grave cum ar fi cancerul. Cand
apareau aceste boli, obisnuiau sa bea sucul radacinii de Echinacea. O mai foloseau si sub forma
de apa de gura pentru dureri de dinti sau de gingii, sau aplicau extern prisnite cu radacina pe
diferite tipuri de rani.

In China, Echinacea era considerata un remediu anti-otrava si unul dintre cele mai puternice
detoxifiante naturale. Din perspectiva medicinii chineze, Echinacea are o actiune preponderenta
asupra sangelui si plamanilor, stimuleaza si regleaza activitatea meridianelor stomacului si
ficatului.
Cum o folosim?
Unele principii ale Echinaceii sunt mai bine extrase in apa, altele in alcool. De pilda, acizii
constituenti nu se extrag in apa si de aceea este necesara o extractie in alcool, iar polizaharidele
in alcool se distrug, fiind necesara extractia cu apa. Din aceste motive trebuie sa stim precis
pentru ce o folosim, pentru a sti la ce forma de preparare vom recurge. In acest context exista o
singura forma de administrare care sa raspunda la aproape toate cerintele - pulberea din planta
uscata - motiv pentru care vom incepe prin a descrie intrebuintarile acesteia.
Pulberea din echinacea
Pentru dobandirea imunitatii la boli infectioase: pentru profilaxia gripei, guturaiului, bronsitei si
a diferitelor infectii acute care apar in timpul sezonului rece si la variatiile de temperatura
(cistita, pielita, anexita etc.), precum si ca o modalitate de protectie in timpul epidemiilor este
recomandata realizarea unei cure cu echinacea. Pentru a stimula profilactic activitatea sistemului
imunitar, este bine sa stim ca dozele mici luate zilnic sunt in general mai eficiente decat dozele
mari. Echinacea stimuleaza cel mai bine sistemul imunitar atunci cand se fac cure cu aceasta
planta. O astfel de cura se poate face astfel: timp de 2 saptamani se ia o jumatate de lingurita de
pulbere de planta de 4 ori pe zi cand avem stomacul gol, tinem plantele sub limba timp de 15
minute si apoi le inghitim cu putina apa. Dupa cele 2 saptamani in care am facut acest tratament,
urmatoarea saptamana facem pauza, dupa care reluam. Aceste cure sunt recomandate in
perioadele reci, in momentele cand ne simtim mai slabiti, mai expusi stresului, oboselii, racelilor.
In cazul in care suferiti de afectiuni renale, pulmonare (dar nu TBC), venerice, dermatologice,
este bine ca perioada de cura in care se ia Echinacea sa fie mai mare, dar sa nu depaseasca 8
saptamani, dupa care se face pauza timp de 1 saptamana.
Pentru combaterea infectiilor pulmonare se combina Echinacea cu iarba-mare (Inula helenium)
in proportii egale, se administreaza sub forma de pulbere sublingual cate 1 jumatate de lingurita
de 4 ori pe zi pe stomacul gol, se tin plantele sub limba si apoi se inghit cu putina apa.
Aceasta forma de administrare a fost utilizata cu rezultate excelente in tratamentul afectiunilor ce
apar la nivelul sanilor la femei: mastite, mastoze chistice, adenofibrom etc. In aceste cazuri,
pentru efecte sporite, se asociaza cu plante reglatoare hormonale ca: salvia, cretisoara si coada

racului. Efectele in aceste cazuri se fac simtite evident dupa minim 1-2 luni de tratament.
In cazul infectiilor persistente la nivelul gatului cu stafilococ auriu, pulberea plantei (1/2 de
lingurita) se va tine sub limba timp de minim 20 de minute, de 3 ori pe zi pentru un interval de 3
saptamani.
In cazuri de hepatita virala cronica, planta poate ajuta considerabil la ameliorarea starii de
sanatate, folosita in asociere cu un regim alimentar sever din care se exclud grasimile, prajelile,
carnea, alimentele rafinate si cu compusi sintetici.
Tinctura de echinacea
Tinctura de echinacea se prepara din 20 linguri de planta fin macinata care se pun intr-un borcan,
turnandu-se deasupra alcool de saptezeci de grade si amestecandu-se continuu pana planta este
complet acoperita. Dupa aceasta, borcanul se inchide ermetic si se lasa la macerat 10 zile. In
final tinctura se filtreaza si se pune in sticlute mici inchise la culoare. Se utilizeaza intern pentru
tratarea infectiilor cronice (in doza de jumatate de lingurita, de 3 ori pe zi) si extern contra
afectiunilor articulare si a reumatismului (sub forma de comprese pe articulatiile dureroase).
Tinctura se administreaza intotdeauna cu apa, pe stomacul gol.
Bolile venerice (candidoza, tricomoniaza) pot fi ameliorate si chiar vindecate prin realizarea
periodica de cure cu tinctura de echinacea, alternand 2 saptamani de tratament cu 1 saptamana de
pauza. In cazurile foarte persistente se utilizeaza in asociere cu alte tincturi din plante cu efecte
antimicotice si antiinfectioase obtinute din muguri de plop (Populus nigra) si galbenele
(Calendula officinalis), si se vor realiza totodata spalaturi cu macerat la rece din aceste plante.
In cazul poliartritei reumatoide rezultatele apar in mod evident daca se respecta o serie de
conditii stricte: alimentatia lacto-vegetariana cu efecte purificatoare asupra organismului (mai
ales alimentatia bazata pe cruditati), folosirea aplicatiilor externe sub forma de cataplasme cu
plante si administrarea interna a preparatelor pe baza de echinacea. Este stringent necesar in
cazul acestei tulburari sa se asigure un tranzit intestinal foarte bun, sa se evite constipatia,
retentia de apa si alte blocaje ale functiilor de eliminare, pe toata durata tratamentului.
Tinctura de protectie pe timp de iarna
Ingrediente
3 parti de radacina de Echinacea
2 parti de boabe de soc (proaspete sau uscate)
2 parti de macese
1 parte de coacaze negre (proaspete sau uscate)

1 parte zmeura (proaspata sau congelata)

1 parte radacina proaspata de ghimbir
1 parte portocale proaspete
Alcool
Mod de preparare
Se amesteca fructele si plantele si se pun intr-o sticla, se toarna alcoolul, si se lasa la macerat
timp de 2 saptamani, agitand de 2 ori pe zi. Pentru 200 de grame de plante vom folosi 1 litru de
alcool de 70 de grade. Dupa intervalul de timp destinat macerarii, preparatul se filtreaza si se
pastreaza in sticle inchise la culoare. Se administreaza dupa caz, in doza uzuala de 1 lingurita in
200 ml de apa, de 3 ori pe zi.
Macerat la rece
Se pun seara 2 lingurite de pulbere de planta intr-o cana de apa si se lasa la macerat pana
dimineata, cand se strecoara si se incalzeste usor a temperatura corpului, fara a aduce maceratul
la temperatura de fierbere! Este utilizat pentru a trata infectii ale gatului sub forma de gargara cu
50 de ml de preparat, de trei ori pe zi. Se poate folosi in plus in cazurile infectiilor renale si
urinare, rezistente la antibiotice, in asociere cu bace de ienupar (Juniperus communis) si frunze
de mesteacan (Betula pendula).
In cazurile alergiilor de primavara, precum si a celor care apar la praf sau polen, se obtin
rezultate considerabile folosind maceratul din echinacea, trei frati patati si coada soricelului (in
proportii egale) administrat in doza de 2 cani pe zi.
Preparat antialergic
Ingrediente
2 cani de apa, o jumatate lingurita de Echinacea radacina si nalba mare radacina, 1 lingurita de
flori de galbenele, o jumatate de lingurita de frunze de menta, un sfert de lingurita de radacina de
ghimbir.
Mod de preparare
Puneti impreuna la macerat plantele in doza de 1 lingura de amestec (in proportiile indicate) la o
jumatate de litru de apa. Lasati la macerat timp de 7 ore, dupa care strecurati si se poate bea. La
copii se administreaza 1-2 cani pe zi pentru o greutate de 20 kg.
Esenta florala
Creator al uimitoarelor esente florale, dr. Bach a fost cel care a descoperit la jumatatea secolului
trecut influenta extractelor naturale din diferite flori asupra psihicului uman. Precursor al
medicinii psihosomatice, dr. Bach a remarcat legatura existenta intre diferite boli si starile

psihice, urmarind sa remedieze in acelasi timp si trupul, dar si mintea. Desi a fost initial o idee
greu de acceptat pentru contemporanii sai, folosirea esentelor florale a ajuns la ora actuala in
Occident la indemana a milioane de oameni, fiind considerata una dintre metodele fitoterapeutice
cele mai fine si nenocive de a influenta psihicul uman.
Esenta florala de Echinacea este un remediu fundamental pentru depasirea multor boli fizice sau
psihice, in special cand persoana respectiva trece printr-o perioada de zbucium sufletesc sau stres
psiho-emotional. Echinacea ajuta la restabilirea demnitatii fiintei. Persoanele care au suferit
traume sau abuzuri sexuale, care se simt risipite interior, amenintate de dezintegrare fizica sau
psihica este bine sa faca aromatizari ale camerei in care locuiesc cu esenta acestei plante. Cel mai
bine este sa aromatizati o camera calduroasa si luminoasa cu esenta de Echinacea, va intindeti
confortabil cu capul spre nordul magnetic pe o patura si va relaxati gradat tot corpul fiind foarte
atenti la aroma plantei care va patrunde in plamani. Simtiti cum puterile sale magice va mangaie
sufletul, va redau increderea, va aduc pace si impacare. Acest exercitiu este bine sa fie realizat
dimineata si seara, timp de mai multe saptamani, pana cand sesizati o stare de incredere in sine,
de restabilire a valorii personale.
Precautii la administrarea plantei
Este o planta sigura si foarte bine tolerata de majoritatea oamenilor, nu prezinta nici un fel de
toxicitate cunoscuta. Cu toate acestea, Echinacea trebuie utilizata cu precautie in cazuri de boli
autoimune cum ar fi colagenoza, perturbarile tesutului conjunctiv, lupusul etc. In conformitate
cu studiile realizate in Germania, utilizarea sa in cazurile de Sida sau alte infectii ale bolnavilor
de Sida este controversata.
Confirmari ale stiintei
Actiunea la nivel celular
Studiile efectuate asupra acestei plante au scos la lumina mecanisme importante ale activitatii ei
astfel incat a fost posibila intelegerea utilizarilor sale potentiale. Astfel, glicozidele din radacina
au o actiune de stopare a proliferarii stafilococilor, care, mai ales cel auriu, pot dezvolta
rezistenta la antibioticele de sinteza, generand astfel forme de boala trenante si/sau recidivante. O
alta categorie de componente active din planta, echinacozidele (active terapeutic intr-o cantitate
de 6 mg), s-au dovedit la fel de puternice ca si o unitate de penicilina, din punct de vedere al
efectului antibiotic!
Tinctura din planta a fost capabila sa incetineasca atat cresterea, cat si reproducerea
protozoarului Trichomonas vaginalis si s-a dovedit eficienta in stoparea recurentei infectiei cu
Candida albicans. Explicatia acestor actiuni consta in capacitatea plantei de a preveni infectia si

de a reface tesutul infectat partial prin inhibarea activitatii enzimei hialuronidaza. Sistemul
enzimatic al hialuronidazei reprezinta primul mecanism de aparare celulara, implicand substanta
care are ca rol legarea celulelor unele de altele, si anume acidul hialuronic care se comporta ca o
bariera impotriva agentilor patogeni. Unii agenti patogeni activeaza enzima hialuronidaza care,
odata activata, distruge integritatea acestei substante, ceea ce face ca bariera sa devina slaba si
agentii patogeni sa poata patrunde cu usurinta, sa se ataseze de celulele expuse, sa patrunda
membrana lor si sa le distruga. Rezultatul este infectia insotita de inflamatie. Echinacea inhiba
actiunea enzimei hialuronidaza prin ingradirea ei intr-un anume fel, avand ca rezultat cresterea
temporara a integritatii barierei. De aceea mai putini agenti patogeni pot actiona in sensul
distrugerii acestei substante de baza, atat de importanta pentru apararea organismului. Un sir de
alti constituenti mediaza acest proces, in special un complex de polizaharide numite echinacin B.
Aceasta actiune anti-hialuronidazica este implicata in regenerarea tesutului conjunctiv distrus in
timpul infectiei si in eliminarea organismelor patogene care au generat infectia.
Actiunea la nivelul sistemului imunitar
Polizaharidele purificate obtinute din Echinacea prezinta o mare forta de activare a sistemului
defensiv al celulelor macrofage ale organismului. Aceste celule macrofage initiaza sistemul de
distrugere a organismelor patogene si a celulelor canceroase. Echinacea activeaza singura aceste
celule, independent de actiunea celulelor T. Aceasta contribuie atat la distrugerea celulelor
canceroase cat si a agentilor patogeni, marind nivelul fagocitozei prin ridicarea nivelului
celulelor albe cum ar fi neutrofilele, monocitele, eozinofinele si limfocitele B. Polizaharidele
poseda cele mai bune proprietati de stimulare a sistemului imunitar si sunt de asemenea
antivirale. Cu toate acestea, actiunea principala a acestei plante (cea de sustinere a imunitatii)
depinde intr-o anumita masura de starea de sanatate ce exista deja la nivelul sistemului imunitar.
In lipsa unei populatii active integre de anticorpi cu care sa lucreze, capacitatea Echinaceei de a
lupta contra infectiilor se limiteaza la actiunea sa antiseptica, care este mai putin impresionanta.
De aceea se poate spune ca eficienta Echinaceii depinde extraordinar de mult de timp: aceasta
planta ar trebui sa fie administrata inca de la primele simptome ale infectiei, altfel activitatea sa
se va adauga la o batalie pe cale de a fi pierduta impotriva bacteriilor care deja si-au castigat o
pozitie fortificata in organism. Glicozidele echinacozide par sa fie primele antibiotice, dar mai
sunt si alte substante active prezente care pot actiona sinergic. Cercetatorii au descoperit, de
asemenea, in planta un principiu de inhibare a tumorilor - o hidrocarbura oncolitica lipo-solubila
aflata in uleiul esential, ceea ce o recomanda atat in cazurile de tumori benigne, cat si maligne.
Alti constituenti ai sai au proprietati bacteriostatice, antitumorale si prezinta o activitate
anestezica.
Toate aceste date sustin faptul ca Echinacea actioneaza puternic asupra sistemului imunitar, fiind
din acest punct de vedere unul dintre cele mai redutabile remedii fitoterapeutice.

Actiunea la nivelul articulatiilor

Acelasi compus din Echinacea si anume hialuronidaza (pe care o vom numi prescurtat HA) are
un rol important in lubrefierea incheieturilor. Artrita distruge HA, dar actiunea protectoare a
Echinaceei are un efect antiinflamator ceea ce afirma necesitatea folosirii plantei in cazurile de
artrita. In acest sens, studii germane mentioneaza faptul ca preparatele pe baza de Echinacea sunt
eficiente in cazurile de poliartrita reumatoida.
Alte proprietati semnificative
Cercetarile realizate de specialistii germani au evidentiat de asemenea faptul ca Echinacea este
un remediu eficient in cazurile de alergii si astm.
Un studiu realizat cu 200 de copii a revelat faptul ca grupul care a luat Echinacea a racit mai
putin, iar cei care totusi au racit au avut mai putine zile cu febra.
Echinacea mai este utilizata extern si intern in cazurile de mastite (inflamatia sanilor), in
afectiunile tumorale benigne ale sanului (fibrom, adenofibrom mamar) sau in cazurile de fisuri
ale sanului la femeile care alapteaza.
Fumul si bobitele de tamaie tamaduiesc bolile de nervi, racelile si alunga greutatile
sufletesti
In medicina noastra traditionala, plantele considerate sfinte au fost dintotdeauna folosite si in
tamaduirea unor afectiuni. Putini stiu ca Biblia face referire la multe remedii medicinale. Dintre
ele, tamaia e considerata un dar regesc, are o mare putere de vindecare si impiedica raspandirea
molimelor. Daca stim cum s-o folosim in scop terapeutic, vom descoperi ca tamaia rezolva multe
suferinte, de la cele trupesti, pana la cele ale sufletului.
2187 0

O rasina cu puteri miraculoase

In cultul crestin, tamaia e intrebuintata inca din cele mai vechi timpuri, considerata o buna
mireasma al carei fum se ridica spre cer ca simbol a rugaciunilor noastre. De fapt, tamaia este
sucul (rasina) unor arbusti exotici care, ajungand in contact cu aerul, se incheaga, la fel ca rasina
brazilor. Arbustii din familia Burseraceae cresc in India, China, Somalia, Etiopia si Egipt, prin
crapaturile stancilor din munti si in vecinatatea marii. Din incizii longitudinale facute in scoarta
acestui mic arbust, se scurge un lichid laptos. Acesta este colectat intre sfarsitul lunii martie si
inceputul lui aprilie. Fiecare copac aduce dupa vechime, grosime si starea copacilor, trei pana la
zece kg de tamaie. Un copac poate fi exploatat pana la patru ani, dupa care este necesara o pauza
de mai multi ani. Tamaia are diferite forme si culori, dupa locurile si tarile din care provine.

tamaia de Arabia, Egipt si Somalia e galbuie si in forma de lacrimi, cea de India este superioara,
galbena. in antichitate, era una dintre cele mai pretioase marfuri, valoarea sa fiind apropiataa de
cea a aurului. Tamaia intra ca ingredient la prepararea Sfantului si Marelui Mir. Azi se foloseste
pe scara larga tamaia suntetica. Dar, in scop terapeutic, se recomanda tamaia naturala. Atentie la
tamaia contrafacuta din diferite rasini de brad sau molid! Poate fi daunatoare.
Mijloc terapeutic in Europa si Asia
Tamaia, o substanta rasinoasa cu miros placut si aromatic, dezvolta bine aceasta aroma abia la
temperatura de 100grade C, cand se inmoaie fara a se topi. Are actiune farmacoterapeutica
antiinflamatoare, antiseptica, astringenta, carminativa si cicatrizanta, diuretica, expectoranta,
sedativa. Stiinta contemporana nu poate explica, de pilda, efectele exceptionale ale fumigatiilor
cu tamaie in tratarea epilepsiei, a tulburarilor senzitive sau a psihozelor grave, dar exista
numeroase consemnari ale efectelor extraordinare ale acestui procedeu. In lumea araba, tamaia se
dizolva in apa si se bea pentru dureri de stomac. Pentru infectii ale cailor respiratorii o aprind pe
carbuni, insipirand mirosul. Tot in medicina orientala, boabele de tamaie de culoare galbuie
rosiatica sunt folosite ca fortifiante ale psihicului. In Europa, tamaia a fost folosita pana la
mijlocul secolului XIX la alinarea durerilor reumatice. Medicina moderna pare a o redescoperi in
terapia cancerului, dizenteriei si febrei. In medicina populara si in cea manastireasca, este un
pretios leac magic, cu virtuti de protectie si de exorcizare. Se spune ca o bucatica de tamaie
sfintita tinuta la gat apara de deochi, de blestem, de ispitele Necuratului, de boli si de toate relele.
Un parfum care vindeca
Cum folosim tamaia in scop terapeutic? In primul rand, ca fumigatie. Tamaia are un rol
important in aromaterapie, avand un puternic efect de relaxare. Se spune ca inhalarea fumului de
tamaie ajuta la limpezirea mintii, substanta fiind folosita frecvent pentru rugaciuni si meditatie.
in acest scop, se poate folosi si uleiul esential de tamaie. Acesta are efecte favorabile in afectiuni
ale cailor respiratorii superioare (bronsite, laringite, tuse), fiind utilizat sub forma de inhalatii,
comprese sau in candela. Este tonifiant pentru piele, avand in acelasi timp proprietati
antiinflamatoare si astringente. Inhalarea aburilor de tamaie este recomandata in anxietate, stres,
stari tensionale. in stari de anxietate, se face in dormitor o fumigatie cu tamaie, inainte de
culcare. Somnul va fi foarte linistitor. Tamaia sub forma de fumigatii este adjuvant in psihozele
si nevrozele grave. De asemenea, masajul cu ulei esential de tamaie, pe fata si gat, are un rol
important pentru infrumusetarea pielii, pentru tratarea acneei. Extractul de tamaie se foloseste si
in industria parfumurilor, datorita calitatii sale de se evapora incet.
Leac pentru fumatori
Sub forma de tinctura, tamaia e buna in laringita, tuse, raceala. Se iau zilnic 20-30 de picaturi de
tinctura de tamaie, diluate in jumatate de pahar de apa. Suplimentar, se face gargara cu infuzie de
tamaie, care are puternice efecte antiinflamatoare si antiinfectioase. In caz de nisip si pietre la
rinichi, nefrite si infectii urinare, dimineata, la orele 8 si la orele 11, se ia cate o lingurita de
tinctura de tamaie diluata intr-un pahar de apa plata sau de izvor. Tratamentul dureaza 2-3
saptamani si se repeta de cate ori este necesar. Tamaia dezinfecteaza, cicatrizeaza si marunteste
pietrele de la rinichi. Tinctura se prepara prin combinarea a 10 lingurite de tamaie naturala cu un
pahar de alcool de 90 de grade. Pentru inflamarea sanilor, se pun pe zona afectata comprese cu
infuzie de tamaie. Se tin vreme de 1-2 ore pe zi. Se pare ca tamaia poate vindeca si de tabagism.
Dr. Barbara Ritson sustine ca explicatia faptului ca majoritatea credinciosilor nu fumeaza se

datoreaza inhalarii de tamaie, care ar avea rolul de a reduce tentatia. Ea a demonstrat ca fumul de
tamaie actioneaza inhibitor asupra receptorilor nicotinici din creier. Medicul american Ronald
Boris Vikery, nominalizat pentru Premiul Nobel pentru medicina, a dovedit ca inhalarea fumului
de tamaie scade cu 60% necesitatea de nicotina a fumatorilor. Se pare ca inhalarea fumului de
tamaie de 2-3 ori pe saptamana, vreme de 2-3 minute, e suficienta pentru a scapa de acest viciu.
Tamaia topeste pietrele de la rinichi
Tamaia sub forma de tablete care se sug ajuta la inflamatii cronice ale gatului. Specialistii in
medicina si farmaceutica cauta de mult timp un inlocuitor pentru cortizon care este folosit in
aceste inflamatii cronice, se pare ca tamaia este un leac foarte eficient. Pietrele la rinichi pot fi
eliminate cu bobite mici de tamaie si ulei de masline. Este un leac vechi care da mereu rezultate
bune. Tratamentul se tine 23 zile. in prima zi, se incepe cu un bob de tamaie invelit in miez de
paine, care se inghite cu o lingurita de ulei de masline. A doua zi se iau doua boabe, si tot asa,
pana la 12 bobite, cantitatea de ulei ramanand aceeasi. In a 13-a zi, numarul bobitelor scade. Este
bine sa inghitim tamaia fara a o tine in gura, deoarece daca atinge dintii ataca smaltul. Pentru a
nu aparea accidente din cauza contrafacerilor, nu va fi folosita intern decat tamaia procurata din
magazinele si farmaciile naturiste, pe ambalajul careia se mentioneaza explicit ca poate fi
administrata pe cale orala.
Smirna, aroma cu efect de medicament
Smirna este si ea un ingredient sfint cu puteri medicinale. Are actiune antiinflamatoare a cailor
respiratorii. Este intrebuintata si ca antioxidant, antiseptic, astringent, carminativ, deodorant,
sedativ si expectorant. Smirna ajuta la curatarea ranilor si tratarea racelilor si a infectiilor
fungice. pana la aparitia morfinei si a altor calmante de acest gen, smirna era cel mai utilizat
analgezic. in prezent, gasim aceasta rasina in componenta unor paste de dinti si a unguentelor
pentru tratarea problemelor dermatologice. Uleiul esential de smirna are efect puternic de
relaxare asupra corpului, dar poate fi folosit cu succes si in tratarea multor probme ale pielii:
eczeme, dermatite, sau chiar rani usoare, precum si pentru indepartarea infectiilor fungice. Pentru
indigestie si balonare, se iau 2-3 lingurite de infuzie, cu un sfert de ora inainte de a manca si la
cateva minute dupa ce am mancat. Acest preparat are efecte stimulente puternice asupra
digestiei, pe care o normalizeaza. Pentru maini si picioare reci, se vor face frictionari energice ale
mainilor si picioarelor, cu infuzie concentrata de smirna (obtinuta din 3-4 bobite din aceasta
rasina, la o jumatate de pahar de apa). Tinctura se prepara astfel: 10 grame de smirna se lasa
vreme de sapte zile sa se dizolve in 100 de ml de alcool alimentar de 90 de grade, intr-un borcan
inchis ermetic. Dupa trecerea acestui interval de timp, preparatul se poate utiliza, administranduse intern o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, de 2-3 ori pe zi. Nu folositi decat smirna
din magazinele naturiste.