Kongeriget Danemark - Regatul Danemarcei

Vechiul blazon

Noua stema

Deviza regala: GUDS HJLP, FOLKETS KRLIGHED, DANMARKS

STYRKE"AJUTOR DE LA DUMNEZEU, IUBIREA POPORULUI, PUTEREA
DANEMARCEI"
Astfel, Regina Danemarcei, Margrethe a II-a, poate numra regi ca Gorm the Old
(decedat n 958) i Harald Bluetooth (decedat n 987) printre strmoii ei.
Danemarca este cea mai veche monarhie din Europa, monarhia danez exist de mai
bine de 1000 de ani.. n 1849 a devenit o monarhie constituional odat cu adoptarea unei noi
constituii. Monarhul este eful formal al statului, un rol mai mult ceremonial, deoarece puterea
executiv, exercitat de monarh, este exercitat prin cabinetul de minitri, primul ministru fiind
primul ntre egali (primus inter pares). Puterea legislativ este deinut att de monarh ct i de
Parlamentul danez, cunoscut sub numele de Folketing, care este constituit din (nu mai mult de)
179 de membri. Puterea judectoreasc este deinut de Curtea danez.
Pn n secolul al X-lea danezii au fost cunoscui sub numele de vikingi, coloniznd,
atacnd i avnd relaii comerciale cu toate regiunile Europei, alturi de norvegieni i suedezi.
Exploratori vikingi au descoperit Islanda din greeal, n drum spre Insulele Faroe.
Cele mai vechi case regale daneze au fost:

Casa de Valdemar, care se stinge in anul 1448, odata cu moartea regelui Christoffer III;
Casa de Oldenborg, care se stinge si ea odata cu moartea lui Frederik VII, ramas fara
mostenitori. Coroana trece la o ramura colaterala, descinsa din Christian III, in persoana lui
Christian IX (1818-1906), alegere aprobata de Conferinta Internationala de la Londra din 1852.
Aliantele matrimoniale din ultima perioada au facut ca familiei Holstein sa i se adauge
alte nume, astfel ca prezenta casa regala a Danemarcei poarta denumirea oficiala de Casa
Schleswig Holstein Sonderborg Glucksborg.
Christian IX, nascut pe 8 aprilie 1818 in castelul Gottop din Schlewig, va deveni rege la
15 noiembrie 1863. Perioada de inceput a domniei sale este marcata de un eveniment istoric
nefericit: in urma bataliei de la Dybbool Danemarca pierde ducatul de Schleswig Holstein
Lanenburg in favoarea Prusiei. Razboiul ducatelor (1864) il lasa pe rege fara doua cincimi din
regat si 20 % din populatia sa.
Cu toate acestea in timpul lungii domnii a lui Christian IX (40 de ani), Danemarca
cunoaste un avant economic fara precedent: se dezvolta agricultura, industria, pescuitul, se
modernizeaza santierele, iar terenurile mlastinoase sunt asanate, ca o compensatie pentru
pamanturile pierdute in urma razboiului din 1864. El reuseste, de asemenea, sa aduca schimbari
benefice in sistemul politic al tarii. Danemarca va avea, incepand din anul 1866 (cand are loc
reforma Constitutiei) un sistem parlamentar bazat pe doua camere[2].
In anul 1942 se va casatori cu Louise de Hesse Cassel alaturi de care va duce o viata
simpla, lipsita de excese. Se spune ca receptiile date de cei doi regi la castelul Fredensborg erau
de-o modestie neobisnuita: invitatii erau gazduiti in camere rustice, pe peretii carora erau lipite
cartonase indicand calitatea ocupantului. In cazul in care se ocupau toate aceste camere, membrii
curtii, doamnele de onoare si sambelanii erau mutati in corturi ridicate in parc.
Cei doi au avut sase copii (Frederik,
Alexandra, Vilhelm, Dagmar, Thyra si Valdemar),
carora le-au oferit o educatie exemplara. Wladimir
D Ormesson, cunoscut om de stat al vremii
(ambasadorul Frantei in diverse tari), povesteste ca
cei sase printi obisnuiau sa numere pana la o suta si
inapoi atunci cand mergeau la opera, pentru a oferi
publicului impresia ca sunt veseli si vorbareti. Tot
din
registrul anecdotic, acelasi
Wladimir
DOrmesson povesteste ca printii erau pusi sa faca
conversatie cu scaune goale, pe care erau lipite
biletele, indicand calitatea imaginarului interlocutor,
pentru a-si exersa capacitatile de comunicare.
Toti cei sase copii ai regelui Christian IX fac
casatorii stralucite, inrudind Danemarca cu cele mai
importante familii domnitoare. Acest fapt i-a adus
regelui porecla de socru al Europei (Alexandra se
casatoreste cu printul de Wales, fiul reginei Victoria
a Angliei; Vilhelm, viitorul rege al Greciei, se
casatoreste cu nepoata tarului Nicolae I al Rusiei Olga Constantinova; Dagmar, casatorita

initial cu tareviciul Nicolae, se recasatoreste cu fratele mai mic al acestuia, dupa ce tareviciul
moare de tuberculoza; Thyra se casatoreste cu Ernst August II de Hanovra; iar Valdemar se
casatoreste cu Marie dOrleans, fiica ducelui de Chartres Robert dOrleans).
Frederik VIII urca pe tron in anul 1906, la varsta de 63 de ani si, desi are o domnie scurta
(sase ani), acesta nu este lipsita de evenimente. In anul 1908 ministrul justitiei Alberti este acuzat
de frauda, scandalul provocand demisia cabinetului Christiansen si adoptarea unei noi
Constitutii.
In anul 1869 regele Frederik se casatoreste cu Louise de Suedia, unica fiica a regelui Carl
XV al Suediei si Norvegiei. Aceasta era supranumita Lebada datorita gatului sau lung si a
atitudinii sobre. Ii va darui regelui opt copii: Christian, Carl, Louise, Harald, Ingeborg, Thyra,
Gustav si Dagmar.
In anul 1912 regele sufera un atac de apoplexie, dupa care pleaca in sudul Frantei. La
intorcere debarca la Hamburg impreuna cu sotia sa si moare in imprejurari bizare la 14 mai 1912.
Se spune ca ar fi suferit un atac de embolie in timpul unei plimbari de unul singur, atac in urma
caruia a fost transportat la un spital maritim din oras. Din cauza faptului ca nu avea asupra lui
nici un act de identitate, familia si anturajul il descopera abia mai tarziu.
Christian X, nascut la 26 septembrie 1870 in castelul Charlottenlung, devine rege la
varsta de 41 de ani. Izbucnirea primului razboi mondial la numai doi ani de la incoronarea sa
prevesteste o domnie dificila pentru Christian.
Desi intentia sa a fost aceea de a tine regatul la adapost de razboi, regele este obligat de
catre Germania sa mineze stramtorile pentru a impiedica invazia engleza in Marea Britanie. La
15 iunie 1915, in plin razboi mondial, are loc o modificare constitutionala importanta pentru
Danemarca: se instituie reprezentarea proportionala si se acorda drept de vor tututror femeilor,
indiferent de statutul acestora.
n urma nfrangerii Germaniei, Danemarcei i s-a oferit de ctre puterile de la Versailles
returnarea provinciilor Schleswig-Holstein. Temndu-de de atitudinea revanard german,
Danemarca a refuzat Holstein i a insistat asupra organizrii unui plebiscit n ceea ce privete
returnarea provinciei Schleswig. n 1920, n urma plebiscitului, Schleswigul de nord a reintrat n
componena Danemarcei.
n ciuda continuei neutraliti, Danemarca a fost invadat de Germania (Operaiunea
Weserbung), pe data de 9 aprilie 1940. Dei i s-a acordat iniial autonomie (pn n 1943 din
cauza unei foarte active micri de rezisten), Danemarca a rmas ocupat militar de-a lungul
ntregului rzboi. Danezii au avut o puternic simpatie pentru cauza aliat; 1900 de ofieri de
poliie danezi au fost arestai de ctre Gestapo i trimii, sub paz, pentru a fi deinui la
Buchenwald.
Atitudinea regelui in fata acestei situatii a fost una demna si sfidatoare: continua sa-si
faca plimbarile calare prin Copenhaga fara nicio escorta, isi manifesta ostilitatea fata de Reich
prin gesturi simbolice in scris sau in cadrul intalnirilor pe viu cu acesta. La una dintre
telegramele trimise de Hitler cu ocazia aniversarii sale regele da un raspuns scurt Multumesc
mult si se semneaza Ch REX. Atunci cand Hitler ii propune sa unifice cele doua natiuni sub
acelasi domnitor, Christian ii raspunde dezinvolt Eu sunt prea batran pentru a lua atatia
oameni sub coroana mea. Ar trebui sa vorbiti cu fiul meu.
Acest conflict mocnit izbucneste in cele din urma, astfel ca, la 29 august 1943, in
Danemarca este decretata starea de asediu, guvernul demisioneaza, iar regele este exilat in
castelul de la Sorgenfri. Aceasta stare dureaza pana la 5 mai 1945, cand, dupa intrarea trupelor
britanice in tara, Parlamentul este redeschis.

Desi a avut o domnie grea, traversata de doua razboaie mondiale, Christian X a dat
dovada de curaj si a adoptat o atitudine demna in fata unuia dintre cei mai temuti oameni de stat
ai vremii: Hitler.
In urma casatoriei sale cu Alexandrine de Mecklemburg Schwerin, fiica marii ducese
Anastasia a Rusiei, au rezultat doi urmasi: Frederik si Knud.
Frederik IX, nascut la 11 martie 1899 in castelul de la Sorgenfri, printul urmeaza Scoala
Navala si reuseste ulterior sa obtina comanda unei flote daneze. Pe langa pasiunea sa pentru
mare, Frederik este pasionat si de muzica: conduce Orchestra Casei Regale si Orchestra
Simfonica a Radioului danez.
Preia tronul la varsta de 48 de ani si se va dovedi un rege sensibil si modest. La 24 mai
1935 se casatoreste cu Ingrid de Suedia, cu care va avea trei fiice: Margrethe, Benedicte si Anne
Marie singurele mostenitoare ale lui Frederik, nascute inainte de urcarea acestuia pe tron. Pana
la momentul respectiv coroana daneza se transmitea in descendenta regelui Christian X, prin
ordine de primogenitura masculina. Nasterea celor trei fiice in familia regala ridica, insa,
problema succesiunii. Astfel ca, in anul 1953, are loc modificarea Constitutiei, modificare prin
care se instituie regimul unicameral si se schimba legea succesiunii la tron, dand acces si
femeilor.
Frederik si Ingrid au dus o viata simpla, au constituit un model de fericire conjugala si au
contribuit la modernizarea imaginii monarhiei daneze. In anul 1972 regele s-a stins din viata, la
spitalul din Copenhaga, in urma unei pneumonii. I-a urmat la tron fiica cea mare: Margrethe,
devenita Margrethe II dupa incoronare.
S-a nascut la 16 aprilie 1940, la o saptamana dupa invazia germana in Danemarca. Dupa
cinci ani isi incepe scoala intr-o clasa special amenajata in palat. Dupa majorat devine regenta a
regatului si isi incepe pregatirea pentru meseria de regina, facand studii de drept si filozofie la
Universitatea din Copenhaga. Studiaza ulterior dreptul constitutional, stiintele politice si
economice si limbile straine la universitati prestigioase din lume.
In primavara anului 1965 printesa participa la un dineu organizat in Londra, unde il
cunoaste pe viitorul sau sot: Henri Laborde de Monpezat- un diplomat francez de mica noblete,
fara avere si, peste toate acestea, catolic. Se vor casatori pe 10 iunie 1967 si vor avea o casnicie
reusita. Desi nu a fost agreat in prima faza de danezi, fiind ridiculizat si comentat din cauza
atitudinii sale arogante, a preferintei pentru lux si a elegantei sale excesive, printul consort
reuseste sa intre in gratiile populatiei, acceptand pozitia a doua in stat.
Frederik si Joachim sunt cei doi fii ai
cuplului regal. Nascuti la numai un an diferenta
ei sunt educati in acelasi timp si mod pentru a
deveni printi mostenitori. Pe 23 august 1988
amandoi fratii sufera un accident rutier din care
scapa ca prin minune.
Frederik isi incepe educatia la o scoala
primara din Copenhaga, intre anii 1992-1993
urmeaza cursurile Universitatii din Havard,
dupa care se intoarce in Aarhus pentru
definitivarea studiilor. Obtine masteratul in
stiinte politice, devenind primul print regal

danez cu o diploma universitara (regina, desi a urmat cursurile universitare, nu a obtinut si

diploma de absolvire).
In anul 1995 este admis in corpul de inotatori combatanti (cea mai dura formatie militara
din armata daneza), impreuna cu alti trei candidati din 300 de inscrisi. Doi ani mai tarziu este
promovat capitan in rezerva al armatei de uscat si locotenent de vas in rezerva.
A fost timp de doi ani prim secretar la Ambasada regala a Danemarcei, dupa care,
plictisit de viata sedentara, s-a aventurat intr-o expeditie pentru traversarea Groelandei Sirius.
Mostenind mai mult caracterul nonconformist si independent al tatalui sau, decat pe cel
diplomat al reginei, Frederik a tinut multa vreme prima pagina a ziarelor de scandal, din cauza
legaturii sale amoroase cu Maria Montell o cantareata rock.
Pe 14 mai 2004 se casatoreste cu Mary Elizabeth Donaldson (vezi imaginea), nascuta in
Hobart, Tasmania, in anul 1972. Au impreuna un fiu, printul Christian (nascut in anul 2005) si o
fiica (nascuta in anul 2007).

NORVEGIA

Vechiul blazon

Noua stema

Deviza regala: ALT FOR NORGE

TOTUL PENTRU NORVEGIA/ CU TIMPUL SAU PENTRU NORVEGIA
Organizarea politica: Norvegia este o monarhie constituionala cu un sistem de
guvernare parlamentar.
Atributiile regelui sunt in mare ceremoniale, dar el este important ca simbol al unitatii
nationale. Desi constitutia din 1814 acorda puteri executive importante regelui, acestea sunt
aproape intotdeauna exercitate prin intermediul Consiliului de Stat in numele regelui. Puterea
extraordinara investita in monarhie de constitutie este totusi importanta, monarhia avand un rol

insemnat in domeniul securitatii statului. Consiliul de stat este format din primul ministru si
ministrii sai, numiti de catre rege. Guvernul trebuie sa fie confirmat de Parlament fapt pentu care
numirea de catre rege este o formalitate.
Teritoriul Norvegiei este locuit din antichitate de triburi germanice. Micile regate feudale
sunt unite in 872 de regele Harald I Hrfagar cel cu Par Frumos (860-933). In secolele IX-XI
vikingii intreprind expeditii care-i poarta din Norvegia pe coastele Islandei, Groenlandei,
Americii de Nord si Mediteranei. La inceputul secolului XI este adoptat crestinismul, iar in
prima jumatate a secolului XVI este introdusa reforma. In 1262 Norvegia isi extinde dominatia
asupra Islandei. La stingerea dinastiei intemeiata de Harald I Hrfagar, regele Suediei, Magnus
Eriksson, devine si suveran al Norvegiei (1319-1371), Norvegia si Suedia fiind legate printr-o
uniune personala. In urma unei aliante dinastice, intre 1380 si 1814, Norvegia ramane legate de
Danemarca printr-o uniune personala. Impreuna cu Islanda, Suedia si Finlanda, Norvegia face
parte, intre 1397 si 1523, din Uniunea de la Kalmar al carei hegemon este Danemarca. Cedata de
Danemarca Suediei prin pacea de la Kiel (1814), Norvegia obtine un statut autonom (la 20
octombrie 1814), ramanand legata de Suedia numai prin acelasi monarh. La 7 iunie 1905 uniunea
personala este denuntata, iar Norvegia se proclama stat independent.
Istoria familiei regale se confunda o vreme cu cea a Regatului Danemarcii, ce domina
Norvegia pana in 1814. Regii danezi sunt cei care se succed pe tronul Norvegiei, care isi pierde
puterea politica si, pana sa-si recapete independenta, devine o simpla provincie. Dupa castigarea
independentei se pune problema alegerii unui monarh. Dat fiind ca regele Suediei refuza acest
titlu, Parlamentul, la insistentele imparatului Wilhelm al Germaniei, ii propune coroana
printului Karl de Danemarca, fiul mai mic al
regelui Frederik VIII.
Karl de Danemarca se naste la 3
august 1872 la Charlottenlund si este al doilea
fiu al regelui Frederik si al printesei Louise de
Suedia. Urmeaza cariera navala in marina
daneza si duce o existenta discreta pana cand i
se propune tronul Norvegiei. Este candidatul
ideal: provine dintr-o familie stabila si
influenta, este casatorit cu fiica regelui
Angliei (Maud de Marea Britanie si de
Irlanda, ultimul copil al regelui Edward VII)
si are un fiu de 2 ani (Olav).
Printul cere sa fie supus unui plebiscit,
prin care obtine 80 % din sufragii, devenind
astfel primul rege al Norvegiei independente. Pentru a domni alege numele de Haakon VII si
schimba numele fiului sau Alexander in Olav, pentru a asigura continuitate intre domnia propriei
familii si cea a stamosilor sai din Evul Mediu. Conform ordinii dinastice noul suveran ar fi
trebuit sa poarte numele de Haakon IX. Tinand cont de sentimentele nationale ale noilor sai
supusi si de lipsa lor de incredere in Suedia, regele suprima pe Haakon V si pe Haakon VIII pe
motiv ca nu erau norvegieni decat prin mame, tatii lor fiind suedezi. Astfel nu mai raman decat
sase Haakon inainte de Haakon VII.
Incoronarea oficiala are loc la 22 iunie 1906, in catedrala de la Trodheim. Localitate
traditionala a incoronarii vechilor regi norvegieni, orasul Trodheim este, de fapt, un mic port,
modest pana aproape de saracie, in care nu se gaseste nici un hotel decent. In ziua incoronarii

marea a fost agitata. Printesele venite la ceremonie, imbracate elegant si acoperite de bijuterii
scumpe, au fost transportate de la iaht cu salupe care se balansau amenintator si au fost debarcate
in port galbene la fata si ciufulite.
Ceremonialul de incoronare, primul si ultimul al acestei dinastii, a fost executat de catre
monseniorul Wexelsen, care-l unge pe Haakon rege, primul ministru Christian Michelsen, care
ii aseaza pe cap coroana si de catre ministii: afacerilor straine, cel al razboiului si cel al
comertului, care-i ofera pe rand: sceptrul, sabia si globul.
Haakon VII domneste 52 de ani, timp in care reuseste sa pastreze independenta statului
sau, chiar cu pretul exilului. In timpul celui de-al doilea razboi mondial Norvegia, desi isi
proclama neutralitatea, este invadata de trupele germane. Regele este amenintat de Hitler, care-i
propune sa capituleze si sa numeasca ca prim ministru pe pronazistul Quisling. Haakon refuza si
se retrage, impreuna cu ministrii sai, in Londra, de unde domenste vreme de 5 ani. La
intoarcearea in tara, la 7 iunie 1945, poporul il intampina cu entuziasm si il numeste tatal
natiunii.
Haakon moare la 21 septembrie 1957, dupa ce sufera o fractura de col femural.
Se povesteste ca in timpul domniei regelui Haakon VII, la curtea Norvegiei receptiile si
balurile erau inexistente. Regina Maud, plictisita si melancolica, prefera curtile din Viena, Berlin
sau Londra. Cand avea chef sa danseze i se aducea cate un tanar dansator din burghezia locala,
atent selectionat, care nu avea voie sa schimbe nici o vorba cu suverana pe timpul dansului.
Muzica era produsa de un gramofon, manevrat de marele maresal al curtii.
Ii urmeaza la domnie singurul sau fiu, Olav. Nascut la 2
iulie 1903, printul Alexander de Danemarca este rebotezat Olav
in anul 1905, cand devine mostenitorul coroanei Norvegiei.
Educatia printului incepe intr-o scoala publica din Oslo.
Urmeaza apoi Academina militara norvegiana si colegiul Balliol
din Oxford, de unde obtine diploma de licenta in stiinte politice
si economie. Participa la numeroase competitii sportive (in
special la concursurile de sarituri cu schiurile sportul rege in
Norvegia), fapt ce-l face extrem de popular in randul supusilor
sai. Popularitatea si-o castiga de la o varsta frageda, cand
cucereste inimile norvegienilor cu un gest simbolic. In varsta de
2 ani, Olav participa la o intrunire organizata cu ocazia sosirii
parintilor sai in regat. Plictisindu-se in timpul discursurilor,
micutul Olav scapa de sub supraveghere si se indreapta catre un
grup de tineri care fluturau drapele nationale. Ia unul si se
intoarce triumfator catre suverani, in timp ce publicul il aclama
furtunos.
In anul 1957 ii succede la tron tatalui sau si devine Regele Poporului. Este foarte
apropiat de oameni si incearca sa duca o viata simpla: isi conduce singur masina, calatoreste
adesea prin Oslo cu mijloacele de transport in comun.
Popularitatea lui Olav V reiese si din povestirile care s-au vehiculat de-a lungul timpului.
In anul 1973 Norvegia traverseaza o criza de energie, iar condusul masinilor este interzis in
anumite week-end-uri. Dorind sa mearga la schi inafara Osloului, regele calatoreste cu tramvaiul.
La urcare, cand vrea sa-si cumpere bilet, vatmanul il anunta ca oamenii prezenti in tramvai i-au
platit deja calatoria. Un jurnalist il intreaba pe rege daca nu-i este teama sa mearga fara garda de
corp, iar regele ii raspunde: De ce ar trebui sa ma tem? Am 4 milioane de garzi de corp!

In anul 1929 Olav se casatoreste cu Martha de Suedia, vara lui primara, care indeplineste
timp de 16 ani rolul de prima doamna a regatului, asistindu-l pe socrul sau, vaduv incepand din
anul 1938, in activitatile oficiale. Din nefericire printesa moare de cancer cu 3 ani inainte de
urcarea pe tron a sotului sau, astfel ca, vreme de 53 de ani (1938-1991), Norvegia a fost un regat
fara regina.
Regele incearca sa se casatoreasca ulterior cu regina mama a Angliei (Elizabeth). Fara
succes insa. Regina il refuza pe motiv ca este dedicata tarii si fiicelor sale. Nici incercarea unui
mariaj cu ducesa de Kent nu este sortita izbanzii. Regele ramane vaduv pana la moarte, avand
totusi o relatie cu Astrid Blestvik, o norvegiana cu 15 ani mai tanara decat el, divortata si mama a
unei fiice. Conform regulilor dinastice norvegiene o posibila casatorie intre un rege si o plebee
divortata era de neconceput, fapt pentru care relatia celor doi ia sfarsit.
In urma casniciei cu printesa Martha se nasc 3 copii: Ragnhild, Astrid si Harald
Harald V a succedat la tronul Norvegiei dup moartea
tatalui sau, Olav V, la data de 17 ianuarie 1991. Fiu al, pe atunci,
printului mostenitor al Norvegiei, Olav si al Printesei Martha a
Suediei, Harald s-a nascut la Resedinta printului mostenitorde la
Skaugum, Asker, in apropiere de Oslo.
Dupa ce trupele germane ocupa Norvegia, la 9 aprilie 1940,
printul, in varsta de 3 ani, se refugiaza impreuna cu mama si
surorile sale in Statele Unite, la Pooks Hill, langa Washington. Aici
isi va incepe studiile, pe care le va continua dupa revenirea in tara,
la Oslo, obtinand bacalaureatul in stiinte. Ulterior urmeaza cariera
militara, obtinand gradul de locotenent, in anul 1959. Desi se
inscrie la Colegiul Balliol, acelasi pe care l-a urmat si tatal sau,
printul Harald manifesta mai mult interes pentru sporturi decat
pentru studii. Practica schiul, vanatoarea de tir, pescuitul si prefera
indeosebi ambarcatiunile cu vele.
Nu mosteneste charisma tatalui sau si nici nu se bucura de
popularitatea acestuia. Va fi numit printul cel trist. In timpul
domniei va fi deseori criticat de popor, mai ales pentru modul sau de viata, care e considerat a fi
prea costisitor. Criza de incredere a norvegienilor in suveranul lor se accentueaza odata cu
declaratia de avere, pe care purtatorul de cuvant al regelui Forberg o face in emisiunea
Brennpunkt (NBC). Unele voci nu ezita
sa declare ca regele Harald ar trebui sa
abdice.
In anul 1968, Harald se casatoreste
cuSonja Haraldsson, dupa o poveste
chinuitoare de dragoste care dureaza noua
ani. Sonja este fiica proprietarului unei
case de confectii. Desi tatal sau se opune,
iar primul ministru de atunci Geherdsen
declara categoric ca printul se va casatori
numai cu o printesa si ameninta ca, in caz
contrar, Norvegia va deveni republica,
Harald o ia de sotie. La 29 august 1968,
dupa 9 ani de zbucium si o tentativa de

sinucidere, Sonja Haraldsson devine printesa mostenitoare a Norvegiei. Imbracata intr-o rochie
de matase alba, brodata cu perle, pe care si-a creat-o singura si neavand nici o bijuterie, Sonja se
remarca prin simplitate si bun gust. Este condusa la altar de socrul sau, Olav, in semn ca a fost
acceptata in familia regala. Dupa ceremonia religioasa, oficiata in catedrala din Oslo, urmeaza un
dineu frugal la Palatul regal. Valsul de deschidere este compus special pentru cei doi si se
numeste Ascultati vocea inimii voastre!.
Printesa s-a remarcat treptat datorita vitalitatii si ambitiei sale. Dupa casatorie obtine
bacalaureatul, iar in 1984 termina un masterat in istoria artelor. Devenind regina, ea si-a asumat
o multime de functii oficiale, printre care si presedintia Crucii Rosii norvegiene. I-a daruit
regelui Harald doi copii: Martha Louise si Haakon Magnus, viitorul mostenitor al coroanei.
Haakon Magnus s-a nascut la 20 iulie 1973 la Rikhospitalet,
in Oslo. Printul isi petrece copilaria in mijlocul naturii, in conacul
Skaugum.
Este al doilea copil si unicul fiu al Printului Mostenitor Harald
si al Printesei Mostenitoare Sonja (care au devenit ulterior Regele
Harald al V-lea i Regina Sonja). La data cand s-a nascut Printul,
succesiunea la tronul Norvegiei le era rezervata barbatilor. Astfel,
desi sora lui, Printesa Mrtha Louise, era cu doi ani mai n varsta,
Printul Haakon Magnus s-a nascut mostenitor al tronului. De atunci,
Constitutia Norvegiei a fost modificata, astfel incat si femeile pot
mosteni tronul.
Educatia si-o incepe la colegiul Smestat, unde este tratat cu
severitate, conform regulilor acestei institutii. Dupa obtinerea
bacalaureatului, in anul 1992, urmeaza scoala de ofiteri si apoi scoala militara a marinei de la
Bergen.
Pentru a scapa de presiunea mediatica, printul decide sa se retraga o vreme in Statele
Unite, unde urmeaza un curs de stiinte politice la Universitatea din Berkely, California, obtinad
masteratul in anul 1999. Revenind in tara, Haakon Magnus semneaza punerea in scena a mai
multor piese de teatru ale autorului sau preferat, Henrik Ibsen.
Din anul 1993 are o legatura amoroasa cu un manechin norvegian, Karin Knudsen, in
care multi norvegieni vad pe viitoarea lor regina. Cei doi se despart insa, iar in 2000 printul
anunta public, pe canalul de televiziune NRK, legatura lui cu Marit Tjessem Hoiby, mama
celibatara, cu un trecut incarcat.
Printesa mostenitoare Mette-Marit s-a
nascut la 19 august 1973 si este cel mai mic
copil al lui Marit Tjessem si Sven Olav Bjarte
Hoiby. Logodna Altetei Sale Regale Printul
Mostenitor Haakon cu domnisoara Mette-Marit
Tjessem Hoiby a fost anuntata la 1 decembrie
2000, iar cei doi s-au casatorit la Catedrala din
Oslo la 25 august 2001.
Au impreuna 2 copii: printesa Ingrid
Alexandra si printul Sverre Magnus.
Printesa Ingrid Alexandra s-a nascut la
Rikshospitalet, Spitalul Universitar din Oslo.

La 17 aprilie 2004, printesa a fost botezata in Capela Palatului din Oslo. Nasii ei sunt: Regele
Harald al V-lea, Printul Mostenitor Frederik al Danemarcei, Printesa Mostenitoare Victoria a
Suediei, Printul Mostenitor Felipe al Asturiei, Printesa Martha Louise si Marit Tjessem.
Printul Sverre Magnus s-a nascut la 3 Decembrie 2005 la Spitalul Universitar
Rikshospitalet din Oslo. Este al treilea intr-o linie de succesiune directa la tronul Norvegiei, dupa
tatal si sora sa: Majestatea Sa Regala Printesa Ingrid Alexandra. Printul a fost botezat crestineste
la 4 martie 2006, in capela palatului din Oslo.
Casa regala provine din familia princiar Glcksburg, din regiunea Schleswig-Holstein
din Germania.

SUEDIA

Vechiul blazon

Noua stema

Deviza regala: FR SVERIGE - I TIDEN!

PENTRU SUEDIA, IN RITMUL TIMPULUI!
Organizarea politica: Suedia este o monarhie constituionala. Parlamentul este
unicameral. Primul ministru si parlamentul (Riksdag), care are 349 de membri, care sunt alesi
pentru perioade de patru ani prin vot direct si reprezentare proporionala. Incepand din anul
1980, cand se modifica legea succesiunii, coroana se transmite in ordinea primogeniturii,
indiferent de sex. Pana atunci, conform vechilor reguli, valabile incepand din anul 1810, coroana
se transmitea numai descendetilor de sex masculin. In lipsa unui mostenitor suveranul este ales
de catre Parlament.
Istoria Suediei incepe odata cu perioada vikinga, pe cand poporul suonilor reprezenta
nucleul regatului de astazi. In secolele IX si X, cultura vikinga a inflorit in Suedia. Comertul,
atacurile si colonizarea se faceau in aceasta perioada catre est, spre Statele Baltice, Rusia si
Marea Neagra.
Pana in anul 1397 la conducerea Suediei s-au succedat mai multe dinastii: Stenkil,
Sverker, Folkung, urmand ca dupa o perioada de anarhie, tronul sa fie preluat de catre regele
Erik (mort in anul 1160), misionar evanghelist si patron al Suediei.

n 1397, cele 3 tari scandinave: Norvegia, Danemarca si Suedia au fost unite sub un
singur rege. Aceasta a fost o uniune personala, nu una politica, si in secolul XV Suedia a rezistat
incercarilor de conducere centralizata ale regelui danez, chiar si prin rebeliune armata. Coroana
suedeza s-a despartit in 1521 de aceasta uniune personala, cand, viitorul rege Gustav I al Suediei,
a devenit regent (1523). Acesta reface unitatea regatului, introduce Reforma luterana, instaureaza
monarhia ereditara si instaleaza dinastia familiei Vasa, care domneste in linie directa pana la
regina Christina (1689) si indirect pana la regele Karl XIII (1818).
Secolul XVII a fost martorul ridicarii Suediei ca una dintre marile puteri ale Europei prin
participarea la Razboiul de 30 de ani. Lui Gustav II Adolf (1594-1632), poreclit si Leul
Nordului, ii revine meritul de a fi obtinut victoria in urma acestui razboi.
La sfarsitul secolului XVIII tronul Suediei este preluat de Gustav III un descendent
departat al lui Gustav Vasa. Pasionat de arte si, in special, de muzica, acesta este asasinat in
timpul unui bal mascat. Ii urmeaza la tron fiul sau, Gustav IV Adolf, care devine rege la numai 14
ani. Acesta este atras de razboaiele napoleoniene si lupta in Franta de partea englezilor. In urma
Tratatului de la Tilsit, insa, Rusia preia haturile Europei de Nord si, in cele din urma, in 1809,
rupe Finlanda din estul Suediei si o declara Mare Ducat rusesc. Acest esec i-a fost atribuit lui
Gustav Adolf, fapt pentu care el a fost retronat, iar descendenta sa indepartata de la succesiune in
favoarea unchiului sau -Karl XIII (1748-1818). Acesta preia tronul la o varsta inaintata, fara a
avea mostenitori, fapt pentu care recurge la adoptia printului Christian de Augustenburg. Din
nefericire pentu familia Vasa, printul se stinge din viata in mod subit, in 1810, iar succesiunea la
tronul Suediei devine o problema.
Initiativa tanarului locotenent Otto Morner de a-l intalni la
Paris pe maresalul Bernadotte salveaza situatia. Jean Baptiste
Bernadotte, nascut la Pau in anul 1964, dintr-un tata jurist si o
mama provenind dintr-o familie de tarani instariti, se angajeaza in
armata de la o varsta frageda si are o evolutie spectaculoasa pe
scara sociala, ascensiune ce s-a datorat in mare masura casatoriei
sale cu fosta logodnica a lui Napoleon Desiree Clary. Dupa
cucerirea Lubeck-ului, in 1806, maresalul a dat dovada de o
clementa remarcabila, eliberand 1600 de prizonieri suedezi, fapt
apreciat de Gustav Morner unchiul locotenentului Otto Morner.
Pe acest fond vine propunerea de a deveni rege al Suediei, intr-un
moment cand tara se confrunta cu probleme ce pareau de
nerezolvat: Suedia pierduse Finlanda, era amenintata de a fi
cucerita de Napoleon si lipsita de succesori la tron. Desi batranul
rege Karl XIII se opune initial acestei candidaturi, argumentand ca
ar fi ridicol ca mostenitorul Coroanei sa fie un caporal francez, in
cele din urma, tinand cont de situatia grava a tarii sale, il accepta ca succesor. La 5 noiembrie
1810 are loc ceremonia de adoptie si Jean Baptiste devine fiul si mostenitorul lui Karl XIII.
La 5 februarie 1818, dupa moartea lui Karl XIII, Jean Baptiste Bernadotte devine rege al
Suediei sub numele de Karl XIV Johan. Cel care fusese poreclit in armata sergent Picior
Frumos, datorita prestatiei sale deosebite, sufera catre sfarsitul vietii, de o ingrosare a arterelor
si o cangrena a piciorului drept. Fapt pentru care trebuie sa i se ia sange. In timpul acestei
operatiuni, medicul observa ca regele are tatuat pe brat o boneta frigiana (emblema
revolutionarilor francezi) cu deviza: Moarte regilor!

Karl Johan moare in 1844 si este urmat la domnie de catre fiul sau, Oskar I, care, atins de
o maladie mentala, abandoneaza tronul in anul 1857 in favoarea primului sau fiu Karl, devenit
Karl XV, care-i succede in anul 1859. In anul 1872 Karl XV moare fara mostenitori de sex
barbatesc, lasand tronul fratelui sau mai mic, Oskar.
Oskar II se naste la 21 ianuarie 1829 la Stockholm. Este
cel de-al doilea fiu al lui Oskar I si nepotul lui Bernadotte. Avand
un spirit curios, care se manifesta inca din copilarie, Oskar va
petrece foarte mult timp in singuratatea cabinetului sau de lucru
si va intreprinde numeroase calatorii. Inainte de a deveni rege al
Suediei, printul urmeaza o cariera in marina.
Este ultimul suveran suedez care a fost incoronat, in
acelasi timp, rege al Suediei si rege al Norvegiei. Fiind un bun
diplomat, regele reuseste sa negocieze pe cale amiabila separarea
Norvegiei de tara sa. Uniunea a fost dizolvat n mod panic n
1905. De atunci, Suedia nu a mai participat niciodata la nici un
conflict militar sau politic.
Impreuna cu Sofia de Nassau Weilburg, care-i devine
sotie in anul 1857, are patru copii: Gustaf (mostenitorul tronului),
Oskar, Karl si Eugene Napoleon.
Gustaf V se naste la 16 iunie 1858 in castelul de la
Drottningholm si este tinut deasupra cristelnitei de catre
strabunica lui, regina Desideria. Urmeaza cariera militara,
ajungand la gradul de general. Este pasionat de vanatoare si de
tenis - sport la care castiga numeroase cupe de-a lungul vietii.
In anul 1907 urca pe tronul Suediei si este primul rege al
dinastiei care nu a fost incoronat, pentru a nu incarca inutil
bugetul statului. Ca si tatal sau, Gustaf este un rege rezervat si
serios, cu un puternic simt diplomatic. In timpul domniei sale,
Suedia atinge o dezvoltare economica fara precedent si un progres
material impresionabil. Pe plan international, regele reuseste sa
mentina Suedia inafara conflictelor, evitand cu tact si diplomatie
implicarea in cele doua razboaie mondiale.
Se casatoreste la 20 septembrie 1881 cu printesa Victoria
de Baden, care descinde pe linie femeiasca din vechea dinastie
suedeza a lui Gustav IV Adolf, detronat in 1809. Impreuna cu aceasta are trei copii: Gustaf
Adolf, Wilhelm si Erik.
Gustaf VI Adolf se naste in 1882 la Stockholm si preia
tronul de la tatal sau la 29 octombrie 1950, la saizeci si unu de ani,
dupa ce fusese print mostenitor vreme de 43 de ani. Asemenea
acestuia, refuza sa fie incoronat, pentru a scuti natiunea suedeza de
o cheltuiala grea si inutila.
Este pasionat de arheologie si intreprinde cateva campanii
de sapaturi in Grecia, Italia si China. De asemenea, printre pasiunile
lui, se numara si horticultura, mergand pana-ntr-acolo incat sa
realizeze butasi ciudati si grefe neasteptate de orhidee si camelii.

Gustaf VI Adolf dispune de o personalitate puternica si este inzestrat cu numeroase

calitati: este entuziast si curios, erudit (biblioteca sa numara peste 8000 de volume) pasionat de
sport si, in acelasi timp, preocupat de soarta tarii sale. Regele reuseste sa impiedice planurile
social-democratilor de a instaura republica si devine foarte popular in randul suedezilor.
In 1973 este internat in spital si afla ca sufera de ulcer stomacal si ca unul dintre rinichi ii
este grav afectat. Pe langa mesajele de simpatie si florile primite in semn de gratitudine, regele
este placut impresionat sa constate ca exista mai multe persoane care sunt dispuse sa ii ofere un
rinichi pentru transplant. Din nefericire, se stinge din viata la 15 septembrie, fiind regretat si
plans de toata populatia Suediei.
Gustaf VI Adolf a fost casatorit de doua ori: cu Margaret de Connaught, printesa de
Marea Britanie si Irlanda, in anul 1905 si cu lady Louise Mountbatten, in anul 1923, la trei ani
dupa decesul primei sotii.
Descendentii sai provin din prima casatorie: Gustaf Adolf, Sigvard, Ingrid, Bertil si Carl
Johan.
Gustaf Adolf , print de Suedia si duce de Vasterbotten, nascut la 22 aprilie 1906 este
succesorul lui Gustaf VI Adolf si mostenitorul tronului Suediei. Astfel ca el se pregateste din
timp pentru a ocupa tronul lui Bernadotte, urmand o cariera militara si asistandandu-si tatal in
indeplinirea atributiilor de rege. A dus o viata linistita, la castelul familiei regale din Haga,
alaturi de sotia sa, Sibylla de Saxa Coburg Gotha si de cei patru copii ai lor: Margaretha,
Brigitta, Desiree, Chistina si Carl Gustaf Folke Hubertus.
La zece luni dupa nasterea fiului sau, printul participa la o vanatoare in Olanda, la
invitatia lui Bernhard al Tarilor de Jos. La 26 ianuarie 1947, la intoarcearea acasa, avionul in
care se afla mostenitorul Suediei se prabuseste in flacari in apropiere de Kastrup. Astfel ca tronul
ii revine lui Carl Gustaf, singurul mostenitor de sex masculin
al printului Gustaf Adolf.
Carl XVI Gustaf, duce de Jamtland, devine conducatorul
Suediei la 15 septembrie 1973, la varsta de 27 de ani si este
succesorul bunicului sau, regele Gustav VI Adolf.
Carl Gustaf s-a nascut la 30 aprilie 1946, nasterea sa fiind
considerata o binecuvantare pentru dinastie, deoarece cuplul
princiar avusese numai fete inainte si nici un mostenitor de
sex masculin. Printul Gustaf Adolf nu se bucura prea mult de
acest dar al soartei, gasindu-si sfarsitul intr-un tragic accident
de avion. Astfel ca viitorul mostenitor al coroanei este crescut
de mama sa, care, dezamagita in speranta ei de a domni intr-o
buna zi in Suedia, isi indreapta asupra lui intreaga ambitie.
Rasfatat si cocolosit de mama si surori, Carl este in centrul
atentiei tuturor. La trei ani imbraca uniforma de ofiter in
regimentul regal de garda calare si crucea ordinului
Serafinilor si isi insoteste bunicul la toate manifestarile
oficiale.
Printesa Sibylla refuza sa il inscrie la o gradinita normala, astfel ca printul isi incepe educatia
la palat, alaturi de cativa colegi, atent selectionati, care nu aveau voie sa i se adreseze cu tu sau
cu numele de botez. Desi timid si dislexic, Carl beneficiaza de un tratament preferential si este
tratat cu respect in toate institutiile scoalare prin care trece.

In septembrie 1968 devine ofiter de marina, apoi studiaza finantele publice si stiintele politice
la universitatea din Uppsala, urmand stagii de practica in Franta, Anglia si New York. Imaginea
printului este insa una extrem de proasta: este considerat sters, cu un intelect limitat si este
recunoscut ca fiind amator al vietii de noapte si al masinilor de lux. Porecla de Alteta Sa
Casanova reprezinta votul de neincredere pe care majoritatea populatiei i-l acorda. Se merge
pana intr-acolo incat Parlamentul convoaca o comisie in vederea modificarii Constitutiei, care sa
duca in final la abolirea monarhiei.
Cu toate acestea, Carl Gustaf devine rege la 15 septembrie 1973, iar a doua zi dupa
inscaunare prezideaza primul consiliu de ministri, asistat de unchiul sau, Bertil. In anul 1974
Parlamentul voteaza o noua Constitutie prin care regele este privat de prerogativele sale,
avand numai o functie simbolica.
Cu timpul, insa, regele Carl XVI Gustaf da dovada de responsabilitate si seriozitate,
prezidand ramura suedeza a Fondului mondial al naturii si avand o viata de familie simpla si
linistita.
La 19 iunie 1976 se casatoreste cu
frumoasa Silvia Sommerlath, fiica unui om
de afaceri german. Reginei ii este atribuita, in
mare parte, schimbarea radicala de imagine a
lui Carl, considerat pana atunci un seducator
superficial.
Inteligenta, zambitoare si ambitioasa,
regina isi impune la curte propriul stil,
simplu si destins, reusind sa intineareasca
monarhia. Nasterea celor 3 copii (Victoria
Ingrid Alice Desiree, Carl Philip Edmund
Bertil si Madeleine Therese Amelie
Josephine in imagine alaturi de cuplu
regal, de la stanga la dreapta) intregeste aceasta imagine si acorda un plus de incredere in fata
populatiei, care, in ciuda intentiei social-democratilor de a aboli monarhia, inclina, mai degraba,
spre pastrarea acesteia.
Victoria se naste la 14 iulie 1977 la Stockholm si este mostenitoarea tronului Suediei,
conform noii legi de succesiune dinastica, promulgata la 1 ianuarie 1980. Conform acestei
modificari, care acorda drept de succesiune femeilor, Victoria este, la momentul actual, singura
femeie din lume care accede la conducerea unui regat.
Isi incepe educatia urmand cursurile unei scoli elementare de stat. Dupa ce obtine
diploma de bacalaureat, in 1996 (liceul din Stockholm), pleaca in Franta pentru a invata limba
acestei tari. Urmeaza cursurile Universitatii Catolice a Vestului, de la Angers, pentru ca mai apoi
sa plece in Statele Unite, unde, timp de doi ani, studiaza stiintele politice si istoria la
Universitatea din Yale. Revenita in tara, printesa isi continua studiile la Universitatea Uppsala.
Studiile teoretice sunt dublate de diferite stagii, pe care Victoria le efectueaza la Guvernul
propriei tari si la institutiile UE, pentru a se initia in
tainele vietii politice.
In anul 1997 printesa atrage atentia publica,
admitand ca are probleme de sanatate. Victoria
paraseste Suedia in 1998, retragandu-se in Statele
Unite cu scopul de a se vindeca de anorexie - boala

de care sufera si de a scapa de curiozitatea fotografilor. Un an mai tarziu revine in tara si declara:
Ma simt foarte bine, insa toata lumea a trecut printr-o perioada cu adevarat dificila.
In septembrie 2006 Victoria se inscrie la un program diplomatic, desfasurat in cadrul
Ministerului Afacerilor Straine. Programul dureaza un an si include efectuarea de studii si
cercetari academice, seminarii si lucrari practice in grup.
Printesa este foarte populara in randul suedezilor, gratie spontaneitatii si spiritului ei
activ. Se spune ca nu va trebui sa astepte moartea regelui, fiind pregatita pentru a prelua tronul
tarii. Cu atat mai mult cu cat Carl Gustaf si-a anuntat intentia de a abdica in favoarea fiicei sale,
rupand traditia predecesorilor sai, care au domnit pana la varste matusalemice.
In ceea ce priveste viata privata printesa refuza sa dea declaratii, desi acest aspect a facut
obiectul speculatiilor in presa suedeza. Incepand din anul 2002 i-a fost atribuita o relatie
sentimentala cu Daniel Westling, proprietarul unei sali de gimnastica si antrenorul personal al
Victoriei. Trei ani mai tarziu, ziarul Expressen anunta ca cei doi intentioneaza sa se casatoreasca
in vara anului 2006, insa nu a existat nici un anunt oficial in acest sens.
Suedia a ramas o tara neutra in timpul celor dou razboaie mondiale. A continuat sa stea
nealiniata in timpul Razboiului Rece si nu este nici astazi membra a vreunei aliante militare (desi
a participat la antrenamentele NATO).
Printul Wilhelm se casatoreste la 24 de ani cu printesa Maria de Rusia, in varsta de 18
ani. Dupa 6 ani de casnicie nefericita, cei doi divorteaza in 1814. Printesa se retrage la Paris unde
creeaza o intreprindere de broderii casa Kitmir, care lucreaza pentru croitorii de lux, printre
care si Casa Chanel. Fratele Mariei, printul Dimitri instigatorul uciderii lui Rasputin devine
amantul lui Coco Chanel. Printesa mai trece printr-un divort (dupa casnicia cu Sergiu Putiatin) si
devine fotograf renumit in New York, apoi pictor sarac la Buenos Aires, pentru ca, in final, sa
revina in Europa, la fiul ei Lennart, pe care il abandonase cu 11 ani in urma.