You are on page 1of 15

DESEURI ORGANICE DIN AGRICULTURA

Consideratii generale
O consecinta importanta a cresterii animalelor este reprezentata de producerea unor
cantitati insemnate de dejectii sau reziduuri organice. In general, aceste reziduuri organice
din zootehnie sunt valorificate, in special, ca sursa importanta de materie organica si
elemente minerale pentru solurile agricole. De altfel, in literatura de specialitate, ele sunt
numite adesea ingrasaminte organice. Cresterea productiei animaliere, ca si cea vegetala,
a fost dictata de cererea pietei ca o consecinta a cresterii demografice, pe de o parte si a
exigentelor privind cantitatea si calitatea hranei, pe de alta parte. Fermele industriale de
crestere a animalelor sunt cele mai mari producatoare de reziduuri organice zootehnice
dar, adesea, acestea sunt si echipate cu un intreg sistem de colectare, tratare, depozitare
si/sau reciclare a acestor reziduuri. Fermele medii si mici si, foarte frecvent, gospodariile
individuale realizeaza productii dereziduuri organice zootehnice pentru care nu au solutii
de gestionare, ceea ce face ca aceste materiale sa devina, cel putin, stanjenitoare pentru
mediul inconjurator. Din nefericire, nici fermele sau complexele industriale de crestere a
animalelor din tara noastra nu poseda utilitatile specifice si un plan de gestiune a acestor
reziduuri. In consecinta, suprafete agricole insemnate sunt afectate de prezenta acestor
reziduuri aruncate in mod intamplator.
Un aspect important, care trebuie subliniat, este valoarea ridicata de fertilizare pe
unitatea de volum, in special a gunoiului de grajd si a dejectiilor. Daca acestea sunt bogate
in nutrienti, atunci, pentru producatorii agricoli, devine rentabila stocarea si utilizarea lor
in locul ingrasamintelor minerale, care sunt mai putin accesibile din cauza preturilor
ridicate. Este evident ca aceste ingrasaminte organice sunt mai ieftine si la indemana
fiecarui producator agricol si, in plus, pot fi completate cu ingrasaminte chimice pentru a
realiza necesarul optim de nutrienti pentru culturile agricole. De asemenea, dejectiile de
porc sau de pasare, in special, pot fi procesate si transformate in substanta concentrata, ce
poate fi valorificata prin comercializare ca ingrasamant.

Productia si importanta economica a reziduurilor zootehnice


Cantitatea de dejectii produsa de un animal depinde de mai multi factori. De asemenea
caracteristicile acestora, asa cum reiese din tabelul 1. In tabelul 2 se prezinta cantitatea si
continutul dejectiilor pe cap de animal.
Deseurile de origine animala, care nu prezinta riscuri deosebite, pot fi supuse prelucrarii
industriale si producerii de fainuri de carne, de oase, de sange sau fainuri mixte, prin
diferite tratamente termice. Subprodusele si alte deseuri organice, care rezulta de la
animale lipsite de boli transmisibile, crescute in ferme isolate, la distanta mare de centrele
de prelucrare industriala, se preteaya pentru neutralizare prin compostare, in amestec cu
alte deseuri organice vegetale. Rezultand compost de uz agricol. In fermele mari de tip
intensive, in care exista statii de biogas, anumite deseuri pot fi supuse fermentarii
metanice, in asociere cu alte deseuri vegetale, rezultand biogaz si namol fermentat, lipsit
de riscuri infectioase si parazitare. In unele tari, mai ales in SUA, se practica fermentarea
lactica a cadavrelor de pasari, rezultand un produs lipsit de nocivitate, care poate fi folosit
ca supliment nutritive sau ca ingrasamant organic. Pentru cadavrele, subprodusele si alte
diferite deseuri ce provin de la animale in urma evolutiei unor boli cu risc mare de
transmitere la animale si om, se recomanda mai ales distrugerea prin
incinerarecoincinerare, iar pentru materialele presupuse a fi contaminate cu agenti
infectiosi sau parazitari mai putin rezistenti la factorii de mediu, se poate aplica
ingroparea in cimitire de animale sau aruncarea in puturile seci.
Gunoiul de grajd sau balegarul.
Reprezinta un amestec de asternut (paie, coceni, rumegus, frunze etc.), dejectii si urina,
acestea din urma in cantitate mare la comparativ cu puterea absorbanta a asternutului,
diferenta pana la cantitatea emisa fiind colectata in fosa de purin. Gunoiul de grajd
provenit de la cai si oi este mai bogat in elemente nutritive decat cel de la bovine sau
porcine, compozitia acestuia depinzand de calitatea asternutului, de cantitatea si calitatea
hranei consumate, precum si de particularitatile digestiv metabolice ale animalelor
considerate. Gunoiul de grajd este un ingrasamant organic complet, continand toate
elementele nutritive necesare plantei: N, P, K, Ca, Mg, B, Mn, Zn, Cu, etc. Compozitia
chimica a gunoiului de grajd de diferite proveniente este prezentata in tabelul 3.
Gunoiul de grajd mai prezinta importanta pentru actiunea multilaterala pe care o are
asupra insusirilor fizico-chimice ale solului prin ridicarea starii generale de fertilitate. El
mareste permeabilitatea pentru apa si aer, contribuie la cresterea continutului in humus,
sporeste capacitatea de tamponare si puterea de retinere a substantelor nutritive. De
asemenea, imbogateste solul cu microorganisme folositoare si mareste cantitatea de
bioxid de carbon din sol care ajuta la solubilizarea substantelor nutritive.
Cantitatea de gunoi de grajd obtinuta pe animal si pe an poate fi estimata astfel:
Vaci de lapte in sistem legat ..10 12 tone/ an / cap
Vaci de lapte in sistem legat, iarna . 5 7 tone / an / cap

Cai de tractiune 8 -10 tone / an / cap


Taurine adulte la ingrasat .13 -16 tone / an / cap
Tineret tauri in stabulatie permanenta .. 8 tone / an / cap
Tineret taurin in stabulatie numai iarna . 4-5 tone / an / cap
Ovine .. 06 tone / an / cap
Porcine (sistem gospodaresc) 1,5 tone / an / cap

Mustul de gunoi de grajd


Mustul de gunoi de grajd este colectat in platformele special amenajate pentru stocarea si
fermentarea gunoiului, prin acumulare in bazine de colectare inchise.
Dejectiile fluide, denumite si tulbureala, se obtin prin colectarea materialului rezultat din
spalarea grajdurilor folosind cantitati mici de apa (in proportie de 1/2 - 1/3 dejectii fata de
apa). Compozitia chimica a dejectiilor lichide difera in functie de specia de la care provin,
de tipul si cantitatea asternutului, gradul de dilutie, etc.
Pentru utilizare, se indeparteaza corpurile straine solide si se omogenizeaza (periodic si in
momentul administrarii). Se poate administra si partea lichida separata de cea solida.
Turbureala nefermentata si nediluata contine aproximativ 0,5 % azot total (majoritatea
amoniacal), 1,7 % K2O si 0,02 % P2O5. Pentru aplicarea pe terenurile agricole, amestecul
trebuie diluat in proportie de 1/ 6 cand s-au aplicat ingrasaminte minerale, ca fertilizare de
baza si intr-o dilutie de 1/ 4 cand ingrasarea organica este socotita ingrasarea principala.
Este un foarte bun ingrasamant pentru pasuni, in pomicultura si legumicultura. Se aplica
in cantitati de 30 50 m3/ha, in functie de textura solului si anume, se aplica o cantitate
mai mica pe cele nisipoase si mai mare pe cele argiloase. Imprastierea se face pe vreme
racoroasa (pentru a diminua volatilizarea NH3) fara vant, pentru a evita uscarea si este
obligatorie incorporarea, cu lucrari mai adanci pe solurile nisipoase si lucrari superficiale
pe solurile grele.

Dejectii semifluide (pasta, namol)


Dejectiile semifluide si fluide sunt colectate de la bateriile de crestere a pasarilor, din
fosele adaposturilor. Au un continut de substanta uscata de maximum 15% si sunt bogate
in fosfor. Pentru a fi utilizate trebuie sa fie libere de corpuri solide si omogenizate inainte
si in timpul administrarii. Administrate in timpul vegetatiei, au o actiune rapida,
elementele minerale putand fi disponibile imediat pentru plante, cu efecte deosebit de
favorabile asupra cresterii si dezvoltarii acestora.

Apele uzate din zootehnie


In ultimele decenii, in paralel cu sistemul traditional de crestere a animalelor si pasarilor,
in mica gospodarie individuala, s-a dezvoltat sistemul de crestere in ferme de tip
industrial, cu utilizarea procedeelor moderne de adapostire a animalelor, de preparare a
furajelor de automatizare a furajarii, precum si alte masuri de ordin tehnic. Caracteristic
acestor ferme zootehnice sunt aglomerarile mari de animale sau pasari intr-un spatiu
foarte restrans.
Compozitia si raportul dintre dejectiile solide si lichide variaza foarte mult cu felul si
cantitatea furajelor. Cu cat sunt mai concentrate cu atat dejectiile au un continut mai
ridicat de azot, fosfor, potasiu, etc. Atunci cand hrana administrata animalelor este bogata
in substante azotate, dejectiile lichide si solide sunt mai bogate in azot. Cu cat substanta
uscata din hrana este mai bine digerata cu atat continutul in azot, fosfor, potasiu etc. creste
in dejectiile lichide si este mai mic in cele solide. Cand hrana este fibroasa cantitatea de
substanta uscata este mai mare in dejectiile solide, iar cand este formata din furaje
suculente, atunci dejectiile lichide sunt in cantitate mai mare.
Evacuarea reziduurilor (dejectii + resturi de hrana + dezinfectie ) se realizeaza in mod
obisnuit, prin antrenarea cu apa sub presiune in reteaua de canalizare. La complexele de
pasari in sistemul de crestere in baterii cu evacuarea dejectiilor fara adaos de apa sau in
sistemul de crestere pe asternut la pasari sau ovine, evacuarea dejectiilor se face fara
consum de apa.
Continutul in materie organica si elemente nutritive permite utilizarea reziduurilor de la
fermele de crestere industriala a animalelor in agricultura, dar impune o gestiune atenta a
acestora pentru a se evita supraincarcarea solului cu anumiti poluanti, antrenarea
elementelor nutritive sub zona de actiune a radacinilor, scurgerile de suprafata si
incarcarea plantelor cu nitrati sau cu metale.
Apele uzate pot contine diversi germeni patogeni pentru om si pentru animale. Cercetarile
efectuate in domeniul patogeniei dejectiilor au aratat ca cel putin 100 din bolile
transmisibile de la animale la om pot fi vehiculate prin intermediul produselor si
reziduurilor zootehnice. Agentii patogeni ai unor boli, precum salmonelozele,
leptospirozele etc. pot rezista mult timp in reziduurile zootehnice. Speciile genului
Salmonella pot supravietui in dejectiile animale de la cateva luni la cativa ani, coocidioza
porcilor 7-9 zile, iar Trichiuris suius supravietuieste circa 45 de zile.
Se considera ca produsele reziduale zootehnice provenite din fermele de animale si pasari,
pot fi utilizate in agricultura ca apa de irigatie sau fertilizanti organici daca in respectivele
intreprinderi nu sunt probleme de epidemii fara masuri speciale de decontaminare.
Factorii care influenteaza rezistenta solului la poluarea aparuta in urma diseminarii in sol
odata cu produsele rezidulale a germenilor patogeni, includ numarul si tipul de organisme,
tipul de sol (structura, umiditatea, pH-ul, continutul in materie organica), temperatura,
cantitatea de precipitatii, cantitatea de lumina solara si competitivitatea florei microbiene.

In mare parte flora microbiana proprie solului are actiune fata de flora microbiana de
impurificare contribuind in felul acesta la distrugerea germenilor patogeni. In plus, solul
nu ofera conditii favorabile de temperatura si umiditate, mai ales in straturile sale
superficiale, unde se cantoneaza flora supraadaugata supusa permanent radiatiilor solare,
nici suportul nutritiv necesar florei supraadaugate nu este asigurat, astfel incat germenii
patogeni dispar sau mai exact sunt distrusi dupa un oarecare timp de supravietuire in
sol.
Apele uzate brute evacuate din fermele de crestere a porcilor sunt separate in statia de
epurare intr-o fractiune lichida denumita ape uzate decantate si alta solida, namolul de
decantare.
Apele decantate sunt un ingrasamant azoto-potasic-fosforic valoros putand substitui, intro anumita proportie, necesarul de ingrasaminte chimice, dar putand sa ridice, in anumite
situatii, probleme grave de protectia mediului.
Aceste ape pot fi caracterizate dupa diferite criterii de pretabilitate ca satisfacatoare pentru
folosirea ca apa de irigatie, sunt acceptate pentru majoritatea plantelor de cultura, mai ales
pe soluri usoare si mijlocii cu drenaj bun, sunt nesatisfacatoare pentru plantele sensibile si
solurile grele sau cu drenaj deficitar si, de regula, este necesara amendarea cu gips.
Caracteristicile apelor uzate rezultata din fermele de taurine sunt influentate de urmatorii
factori: compozitia urinei (in functie de varsta animalului, greutate, ratia utilizata, starea
fiziologica), insusirile apei folosite in complex, asternutul utilizat, resturile de furaje si
diferite impuritati antrenate in procesul de igienizare, cantitatea si calitatea produselor
folosite pentru dezinfectare si deratizare, tipul de evacuare si conditiile climatice..
Domeniul foarte larg de variatie, diferentele mari intre medie, mediana si modul
evidentiaza marea variabilitate a caracteristicilor acestor ape, ceea ce impune ca atunci
cand se recomanda pentru a fi aplicate pe terenul agricol sa se faca analizele pentru
caracterizare.
Apreciind calitatea acestor ape pentru irigat dupa coeficientul de irigatie Priklonski
rezulta ca acestea au caracteristici ce se incadreaza intre satisfacatoare si nesatisfacatoare
apreciindu-se ca necesita introducerea drenajului artificial. Pericolul de alcalinizare al
solului in urma irigarii cu aceste ape uzate este coborat dar pericolul de salinizare este
ridicat. Continutul ridicat de clor face ca apa uzata sa ridice probleme grave pentru
culturi, neputand fi folosita la irigat prin aspersiune in timpul perioadei de vegetatie.
Apele uzate de la bovine sunt in general moderat si intens contaminate cu bacterii de
origine fecala. Dupa continutul in coliformi totali apa uzata este apreciata ca fiind intens
poluata, utilizabila numai pentru culturile ale caror produse sunt prelucrate termic
industrial, precum si pentru produsele vegetale nealimentare.
Se recomanda ca la irigat sa se utilizeze numai apa provenita din fermele zootehnice in
care nu exista situatii epidemiologice speciale (exemplu: epizootii de febra aftoasa,
salmoneloza acuta, bruceloza etc.).
Concluzia finala este ca apele uzate de la taurine se pot folosi la irigat pentru a se
valorifica continutul lor ridicat in elemente nutritive (N, P, K ), insa continutul lor ridicat
in saruri solubile impune fie diluarea lor, fie aplicarea unor norme reduse, aplicarea pe

brazde pentru a se evita contactul cu planta, numai la plantele tolerante le salinitate si pe


soluri cu drenaj corespunzator.
In unitatile avicole echipate cu baterii, colectatea dejectiilor are loc pe paturi de sticla
prevazute sub fiecare nivel cu baterii, iar evacuarea se face prin raclare la capatul
adapostului intr-un canal transversal, sub nivelul pardoselii si de aici printr-un transportor
elicoidal intr-o fosa amplasata in afara adapostului. Din fosa, care se descarca zilnic cu
vidanje, amestecul de dejectii (resturi de furaje, praf si apa) este stocat in bazine speciale
pana la folosirea lor.
Avand in vedere compozitia amestecului, apare ca necesara epurarea, in urma careia se
separa fractiunea solida si ramane asa numita apa uzata care, datorita continutului ridicat
in elemente nutritive (N, P, K), constituie sursa de substante fertilizante pentru plante.

Namolurile rezultate prin decantarea apelor uzate din fermele de crestere


industriala a animalelor
Efluentul evacuat din adaposturi sub forma de apa uzata bruta sau sub forma semifluida,
in functie de specie si sistemul de crestere, trebuie separat controlat intr-o fractiune
lichida si una solida, adica apa de irigatie si un ingrasamant organic in stare lopatabila, cu
un continut de umiditate de maximum 70 %. Aceasta deoarece reziduurile animale difera
de la o specie la alta si in stare bruta sunt dificil de transportat prin pompare. La unele
reziduuri, in special cele care provin de la rumegatoare, se poate separa o fractiune lichida
care contine cea mai mare parte a componentilor biologici activi, care consuma rapid
oxigen si o fractiune solida grosiera, inerta din punct de vedere biologic.
In cazul dejectiilor de la fermele de porci in instalatiile de decantare se formeaza namol
primar brut, insa in cazul celorlalte specii (ovine, bovine, pasari) nu este vorba de un
namol in adevaratul sens al cuvantului, ci de dejectii semilichide cu umiditate variabila
(85-95 % in functie de sistemul de evacuare a dejectiilor, de pierderile de apa in sistem si
de adaosul suplimentar de apa pentru asigurarea transportului in afara adapostului.
Namolul de la statiile de epurare a apelor uzate de la fermele de crestere a porcilor este
un amestec ce cuprinde dejectii solide, o mica parte din materlialele aferente asternutului,
resturi de hrana si diferite alte corpuri straine. Variabilitatea mare a componentelor
prezentate mai sus, la care se adauga si modul de separare a namolului determina o
compozitie chimica a acestuia, dupa cum urmeaza:
azot total: 1,5 3,4 % din substanta uscata;
fosfor total: 0,95 - 2,0 % din substanta uscata;
potasiu total: 0,11 0,30 % din substanta uscata;
saruri minerale (reziduu mineral): 700 - 1970 mg/100 g s.u., din care:
calciu: 213 mg/100 g s.u.;

magneziu: 153 mg/100 g s.u.;


sodiu: 15,2-51,5 mg/100 gs.u.;
clor: 15,5 - 348,6 mg/100 g s.u.
Dupa continutul in elemente nutritive si in saruri al namolului, rezulta ca acesta poate fi
considerat ca un ingrasamant organic bogat in azot si fosfor, sarac in potasiu si un
continut ridicat in saruri.

Namolul proaspat are o incarcatura foarte mare de microorganisme, aproximativ 1


milion celule/g namol uscat la 105 C, reprezentata mai ales de bacterii saprofite aerobe.
Namolul proaspat deshidratat nu contine substante toxice pentru viata microbiana din sol
pe care dimpotriva o stimuleaza.
Din punct de vedere epizootologic si epidemiologic, namolul proaspat prezinta pericol,
putand contribui la difuzarea agentilor etiologici ai unor boli infecto-contagioase si
parazitare din patologia animala, ce pot fi transmise si la om.
Datele din literatura de specialitate scot in evidenta faptul ca este posibila valorificarea
namolului de porc in agricultura, conducand la cresterea fertilitatii solului si a productiei
agricole, atunci cand se aplica in doze ce iau in consideratie o serie de factori, cum sunt:
capacitatea de epurare a solului, necesitatile productiei agricole, criteriile de pretabilitate a
solului, precum si faptul ca solul reprezinta 'o statie biologica' cu toate treptele de tratare,
iar capacitatea lui de a prelucra substantele organice complexe depinde de proprietatile
sale si de conditiile climatice din zona respectiva.
Valoarea agronomica a reziduurilor zootehnice

In aceasta epoca tematica de studiu si cercetare determinata de gestiunea reziduurilor


organice, in general si de cea a materiei organice, in special, este foarte complexa. In ceea
ce priveste materia organica a solului in raport cu practicile agricole exista numeroase
publicatii stiintifice, care trateaza totodata impactul practicilor agricole asupra acesteia si
efectele materiei organice asupra mediului inconjurator, in special efectele carbonului
organic, care contribuie la efectul de sera si la schimbarile climatice.
Materia organica este parte integranta a ecosistemului terestru in care plantele verzi
autrotofe sunt princilalii purtatori de energie. Ea reprezinta o sursa de elemente nutritive
dar, in acelasi timp, influenteaza insusirile fizice si fizico-chimice ale solului, precum si
materialul energetic necesar microflorei din sol si mobilitatea unor elemente nutritive.
Humusul este componentul de baza al materiei organice din sol, fiind o fractiune stabila a
acesteia. El reprezinta principalul rezervor al nutritiei azotate a plantelor si este folosit de
catre plante numai pe masura ce materia organica este oxidata de microorganisme.

Humusul contine in medie 3,5-4% N, 45-60% C, 34-45% O, 0,3-5,5% H, substante


minerale sub 1%.
Humusul constitue principala sursa de nutritie pentru microorganismele din sol. Anual,
prin activitatea microbiologica, se mineralizeaza in medie 0,5-1%, rezultand 50-100 kg N/
ha.
Starea de echilibru a materiei organice din sol se realizeaza atunci cand pierderile prin
mineralizare a materiei organice nu depasesc intrarile de materie organica humificabila
introdusa in sol pe diferite cai.
Criza materiei organice se explica, in principal, prin diminuarea reziduurilor de recolta in
sol si, pe de alta parte, prin reducerea stocului actual datorita cresterii adancimii de lucru
cu diferite utilaje.
Cerinta continua a solului pentru materie organica se coreleaza cu necesitatea ca
reziduurile organice din diferite sectoare economice, care se aduna in ritmuri tot mai mari
- urmand crestere demografica si a nivelului de trai, sa fie eliminate prin reintegrarea lor
in ciclurile naturale de vehiculare a substantelor si elementelor.
In domeniul productiei zootehnice, valorificarea reziduurilor a fost impusa de
generalizarea procesului de concentrare si specializare pe specii si produse, tendintele de
rezolvare referindu-se la doua cai principale : micsorarea continua a consumurilor
specifice, perfectionarea tehnologiilor de recoltare, stocare si tratare a reziduurilor
zootehnice si consevarea mediului natural.
Agricultura poate deveni utilizatorul principal al tuturor reziduurilor zootehnice,
asigurandu-si astfel o baza energetica care se poate reinnoi permanent si prin intermediul
careia sa furnizeze productii ridicate si de calitate, protejand in acelasi timp mediul
inconjurator.
Apele uzate decantate mecanic si namolurile obtinute in statiile de epurare sunt produse
cu capacitate ridicata de poluare a mediului, avand in acelasi timp valoare ridicata pentru
agricultura ca apa de irigatie fertilizanta si ca ingrasamant organic. Folosirea lor rationala
contribuie la cresterea fertilitatii solului, deoarece organismele din sol transforma materia
organica in substante utile pentru ameliorarea proprietatilor fizice, chimice si biologice
ale acestuia.
Aplicarea irationala a acestor reziduuri pe terenurile agricole conduce la cresterea
concentratiilor de elemente nutritive in scurgerile de suprafata, putand sa ajunga in apele
de suprafata unde stimuleaza cresterea plantelor acvatice, reduce continutul de oxigen in
apa sub un nivel minim necesar pentru viata pestilor, producand asa numitul fenomen de
eutrofizare. Pentru reducerea efectelor poluante a acestor reziduuri si pentru valorificarii
lor integrala, este necesar sa se aplice o tehnologie de productie specifica culturilor irigate
cu apa uzata si/sau fertilizate cu namol sau alete reziduuri zootehnice, avand in vedere, in
special, respecatrea rotatiei culturilor si a rotatiei tratamentelor cu aceste reziduuri,
precum si respecatarea dozelor de administrare a acestora.

Efectele reziduurilor organice asupra solurilor agricole


Materia organica a solului este compusa din biomasa microorganismelor din sol si din
materii, care difera ca stadiu de descompunere si grad de asociere cu materia minerala.
Aceste forme diferite ale materiei organice din sol reprezinta un imens rezervor de
nutrienti pentru plantele cultivate.
Efectele reziduurilor organice asupra solurilor sunt in general benefice prin aportul de
materie organica si elemente nutritive care contribuie la ameluirarea proprietatilor solului.
Totusi, aceste efecte benefice nu sunt evidente decat in situatiile in care aportul de materie
organica provenind din reziduurile organice este corelat cu alte elemente de tehnologie
agricola. Efectele aporturilor de materie organica in sol depind in primul rand de lucrarile
solului.
Carbonul organic al solului este considerat una dintre cheile fertilitatii acestuia. Nivelurile
carbonului organic in sol sunt afectate de practicile agricole si de procesele complexe in
care sistemul de lucrari ale solului au o puternica influenta asupra stratificarii si evolutiei
acestuia. Acumularea carbonului organic in sol depinde de evolutia timpului si de
protectia fizica si chimica impotriva microorganismelor si a eroziunii solului. Intoarcerea
brazdelor de sol (inversarea straturilor de sol) si pulverizarea acestuia prin lucrari anuale
de arat accelereaza descompunerea materiei organice, iar aceasta afecteaza proprietatile
fizice, chimice si biologice ale solului, care reprezinta cheia atributelor de calitate ale
acestuia (Rasmussen, 1999).
Tehnicile de lucrarea solului au un efect foarte mare asupra localizarii materiei organice.
Efectul major al practicarii lucrarilor solului este in special modificarea ce se produce
asupra localizarii carbonului organic, cu un gradient foarte pronuntat in situatiile in care
nu se efectueaza lucrarile solului. Daca practicarea anuala a araturii reprezinta cauza
principala a diminuarii unei cantitati importante din materia organica, unul dintre cele mai
pronuntate efecte ale sistemului zero lucrari, realizate in mod continuu, este
redistribuirea si stratificarea acesteia pe profilul solului. Numeroase studii au documentat
de-a lungul timpului ipoteza ca lucrarile solului de conservare permit mentinerea unor
proportii importante de materie organica in sol si amelioreaza structura acestuia. De
asemenea, in timp, productiile culturilor cresc substantial (Dick, 1997).
Stratificarea carbonului organic al solului este afectata de distribuirea reziduurilor pe
profilul de sol si se produce atunci cand se adopta un sistem de lucrari ale solului specific.
Gestiunea reziduurilor din agricultura poate fi clasificata in patru categorii principale
bazate pe plasarea finala a reziduurilor (Klavdiko, 1994, citat de Hernaz si col, 2002):
pe suprafata solului;
partial incorporate in sol;
complet incorporate;
complet amestecate cu solul.

Factorii care influenteaza stratificarea reziduurilor in conditiile practicarii lucrarilor


solului sunt (Delleine, 1980, citat de Hernaz si col, 2002):
tipul si modul de implementare a lucrarilor solului; adancimea si viteza la care aceastea
se executa;
textura solului si umiditatea acestuia in momentul in care se efectueaza lucrarile solului;
cantitatea, marimea si tipul reziduurilor, precum si distributia lor pe suprafata solului
In cazul semanatului direct, proprietatile fizice ale solului de la suprafata sunt uneori mai
afectate de degradarea materiei organice care se concentreaza. Pentru situatiile fara
aratura, biotransformarile materiei organice, localizata in primii centimetri de sol, sunt,
deci, cu atat mai mult dependente de factorii climatici (continut in apa, temperatura
stratului superficial de sol). Exista si riscul de pierdere a materiei organice a solului atunci
cind aceasta este localizata la suprafata si cind se produc fenomene de eroziune.
Cresterea numarului de probleme legate de calitatea mediului inconjurator in arealele
arabile si productivitatea pe termen lung a agroecosistemelor evidentiaza necesitatea de a
dezvolta si ameliora strategiile de gestiune a agroecosistemelor pentru a mentine si
proteja functiile solului si resursele.
Nivelurile materiei organice sunt foarte ridicate in solurile arabile, unde se practica
incorporarea de ingrasaminte organice provenind de la cresterea animalelor sau unde se
cultiva plante leguminoase.
Exista o legatura foarte puternica intre prezenta materiei organice in sol si stabilitatea
hidrica a agregatelor de sol si, mai departe, structura solului. Prin urmare, lucrarile
solului sunt intotdeauna susceptibile de a influenta de o maniera pozitiva sau negativa
aceste proprietati ale solului, astfel incat, din punct de vedere stiintific, se urmareste
gasirea raspunsurilor o serie de intrebari, precum cele invocate, printre altii, de
Kushawaha si col. (2001):
care este impactul lucrarilor solului, reduse ca numar, si al manipularii reziduurilor asupra
proprietatilor fizico-chimice ale solului?
sunt schimbarile privind stabilitatea hidrica a agregatelor de sol asociate cu continuturile
de materie organica din sol, in conditii diferite de lucrare a solului si de practici de
mentinere a reziduurilor culturilor?
la ce nivel al acumularilor in C organic si N ale solului se inregistreaza diferente intre
macro- si microagregatele de sol?
care este relatia dintre biomasa microbiana a solului si stabilitatea hidrica a agregatelor
sub diferite sisteme de lucrari ale solului si conditii de gestiune a reziduurilor culturilor?
Acelasi autor consemneaza ca, concentratiile in C organic si N total ale solului sunt mult
mai mari in conditiile aplicarii unui sistem minim de lucrari, iar, pe de alta parte,
macroagregatele de sol sunt capabile sa retina concentratii mai mari de C organic si N
total, fata de microagregate. Astfel, acestea s-au dovedit mult mai stabile. Aceasta datorita
rolului materiei organice in stabilizarea structurii solului.

Descompunerea materiei organice este controlata de numerosi factori biologici si abiotici.


Unul dintre acesti factori, modificat de catre lucrarile solului, este contactul dintre sol si
reziduurile organice aplicate. Acesta depinde de caracteristicile intrinsece ale reziduurilor
organice (cantitate, morfologie, compozitie biochimica), de gradul de fragmentare a
acestora si de localizarea initiala a reziduurilor, dupa aplicare. Cu cat acest contact este
mai intim, cu atat descompunerea este mai rapida. Se presupune ca in astfel de conditii se
pastreaza o umiditate mai mare in sol, iar cresterea numarului de microorganisme, care
colonizeaza si descompun materia organica, este adesea facilitata de umiditatea mai
favorabila. Disponibilitatea azotului in stratul de sol in care se incorporeaza reziduurile
organice este foarte importanta intrucat acest element mineral este indispensabil cresterii
microorganismelor. Un contact mai slab intre reziduurile organice si sol, determminat de
o localizare la suprafata sau de o distributie heterogena, conduce in general la o incetinire
si o limitare a disponibilitatii azotului pentru microorganisme. Acesti factori, precum
contacul sol-reziduuri organice si disponibilitatea azotului mineral depind de
caracteristicile initiale ale reziduurilor: cele bogate in azot sau usor fermentescibile sunt
mult mai putin dependente de calitatea contactului cu solul si de disponibilitatea in azot.
Dimensiunea reziduurilor este foarte importanta intrucat ea face sa creasca suprafata de
contact a acestora cu solul, atunci cand particulele sunt mici, ameliorand totodata
distributia lor la suprafata solului sau in sol.
Reglementari europene privind reciclare deseurilor organice ca materiale
fertilizante
Conform legislatiei Uniunii europene, biomasa reprezinta fractia biodegradabila a
produselor deseurilor si reziduurilor din agricultura (inclusiv substantele vegetale si cele
animale), domeniul forestier si industriile conexe acestuia, precum si fractia
biodegradabila din deseurile municipale si cele industriale.
Biomasa este considerata una dintre resursele regenerabile de baza ale viitorului ce poate
fi folosita la scara mica si mare. Ea contribuie in prezent cu 14% la consumul mondial de
energie primara. Pentru 3/4 din populatia globului ce traieste in tarile in curs de
dezvoltare, biomasa reprezinta cea mai importanta sursa de energie. In cele 25 de state ale
Uniunii europene, sursele regenerabile de energie au contribuit cu 6% la productia totala
de energie din 2002 [1]. tinta Comisiei Uniunii Europene este ca pana in 2010, energia
regenerabila sa aibe o contributie de 12%. Circa doua treimi din energia din sursele
regenerabile folosite in Europa revin biomasei (fig. 1).
Intreaga viata de pe pamant se bazeaza pe plantele verzi, care transforma dioxidul de
carbon si apa din atmosfera in materie organica si oxigen folosind energia oferita de
soare. Acest proces se numeste fotosinteza. Dioxidul de carbon din atmosfera si apa de pe
pamant sunt combinate prin procesul de fotosinteza rezultand carbohidratii care formeaza
elementele constitutive ale biomasei. Energia solara este acumulata prin fotosinteza in
legaturile chimice ale componentelor structurale ale biomasei. Cand biomasa este arsa,
oxigenul din atmosfera se combina cu carbonul din plante producand dioxid de carbon si
apa. Procesul este ciclic pentru ca dioxidul de carbon ajuns in atmosfera este absorbit din
nou de plante (fig. 2).
In ultimele cateva sute de ani, omul a exploatat biomasa fosilizata sub forma de carbune.
Acest combustibil fosil este rezultatul unei transformari chimice foarte lente, ce
converteste fractia polimerilor de glucide intr-o compozitie chimica ce seamana cu fractia
lignina.

Astfel, legaturile chimice suplimentare din carbine fac din el ca si combustibil o sursa mai
concentrata de energie. Toti combustibilii fosili-carbunele, pacura si gazul natural
reprezinta o biomasa foarte veche. De-a lungul milioanelor de ani, pamantul a ingropat
plantele
si le-a transformat in acesti combustibili valorosi. Dar desi combustibilii fosili contin
aceeasi constituenti- hidrogenul si carbonul ca si biomasa proaspata ei nu sunt considerati
regenerabili pentru ca ei necesita un timp foarte indelungat ca sa se formeze.
O alta diferenta intre biomasa si combustibilii fosili este facuta de impacturile pe care le
au asupra mediului. Cand o planta moare ea elibereaza cea mai mare parte din materia ei
chimica inapoi in atmosfera.
Combustibilii fosili sunt inmagazinati in adancul pamantului si nu afecteaza atmosfera
pamantului numai daca ei sunt arsi.
Compozitia chimica a biomasei difera multa in functie de specie, insa se poate spune ca
plantele
contin (15-30% in stare uscata) lignina (C40H44O6) si carbohidrati (zaharuri sau
glucide). Fractia de carbohidrati consta din mai multe molecule de glucide legate
impreuna in lanturi lungi sau polimeri. Cele doua categorii de carbohidrati reprezentative
sunt (40-45%) celuloza (C6H10O5) si (20-35%) hemi-celuloza.
Fractia de lignina consta din molecule diferite de cele ale glucidelor. Polimerii celulozei
lungi sunt folositi de catre natura pentru a construi fibrele care confera plantei soliditate.
Fractia de lignina actioneaza ca un liant ce tine fibrele de celuloza legate.
Biomasa prezinta multe avantaje ca sursa de energie.
Ea poate fi folosita atat pentru producerea de electricitate si caldura cat si pentru
producerea unei game largi de produse: combustibili lichizi pentru transport, combustibili
solizi si gazosi si alte produse.
Biomasa ca materie prima se prezinta sub diverse forme, care se gasesc din abundenta in
toate partile lumii inclusiv Europa. In ultimii ani s-au dezvoltat tehnologii avansate de
conversie a biomasei in combustibili sau de ardere eficienta. De sigur, nu toate resursele
de biomasa pot fi folosite in scopuri energetice. Biomasa reprezinta in acelasi timp o sursa
importanta de alimente, cherestea, hartie si cateva chimicale valoroase. Din acest motiv,
folosirea in scopuri energetice
trebuie integrata cu alte aplicatii prioritare.
Utilizarea biomasei in scopuri energetice poate aduce beneficii semnificative sociale si
economice atat pentru zonele rurale cat si pentru cele urbane. Lipsa actuala de acces la
surse convenabile limiteaza calitatea vietii a milioane de oameni de pe intreg globul
pamantesc, in special din zonele rurale din tarile in curs de dezvoltare. Cultivarea
biomasei este o activitate rurala, intensa, care poate duce la crearea de locuri de munca in
zonele rurale si poate opri migratia de la sate la orase oferind in acelasi timp posibilitatea
dezvoltarii altor industrii rurale.

UTILIZAREA DESEURILOR ORGANICE CA MATERIALE FERTILIZANTE

Situatia actuala la nivel mondial


Avantajul economic este cel de reducere a costurilor de salubrizare, dar si de fertilizare
artificiala. Pericolele deseurilor organice. In Statele Unite, peste 24% din totalul gunoiului
solid este format din resturi vegetale si animale care provin din gospodarii. In opinia
specialistilor, deseurile de origine organica nu ar trebui sa se regaseasca nici la gunoi, nici
la uzina de incinerare.Pentru ca, pe de o parte, tratarea acestor deseuri, conform
standarelor, este un proces costisitor,cu multe abateri de la norme, ceea ce implica riscul
transformarii lor intr-o importanta sursa de poluare cu metan si alte susbtante toxice, iar
pe de alta parte, alternativa obtinerii compostului, in gospodariile individuale, reprezinta o
importanta contributie la reducerea poluarii si a costurilor pe care le implica gestionarea
deseurilor organice de catre firmele de salubritate.
Norme stricte pentru reciclare. Compostarea este practicata si pe scara larga de catre
firmele de salubritate. In acest caz, respectarea normelor stricte de obtinere a compostului
este foarte costisitoare. Iar neglijarea lor atrage consecinte grave asupra mediului.
Compostarea defectuoasa poate polua solul cu substante nocive pentru plante, iar metanul
care se degaja in cantitati mari, intr-o asemenea situatie, contribuie, mai mult decat
dioxidul de carbon, la incalzirea globala, sau poate genera explozii, prin acumulare in
spatii inchise, in care se poate infiltra. Din aceste motive, in 1999 Uniunea Europeana a
emis 'European Landfill Directive', cu norme stricte, in reciclarea deseurilor, prin
compostare.
Tari precum Belgia, Olanda, Germania si Austria le respecta, in timp ce Marea Britanie
Spania, si Italia prezinta intarzieri. In Romania, subiectul compostarii, ca alternativa
ecologica si economica la solutia gropii de gunoi, nu se pune inca, neexistand nici macar
o preocupare de instruire a cetatenilor, in privinta practicarii compostarii in gospodarii.
Situatia actuala la nivel European
Intr-un context european in care politicile privitoare la mediul inconjurator tind sa
favorizeze reciclarea si valorificarea metriei, gestiunea deseurilor organice reprezinta o
miza foarte importanta. Tratamentele biologice, aerobe (compostare) sau anaerobe
(biometanizare) pot reduce volumul initial al deseurilor organice si heterogenitatea
acestora si pot contribui la o buna valorificare sau eliminare a lor cu costuri minime.
Biomasa, ca sursa de energie alternativa, contribuie, in prezent, cu 14 la suta la consumul
mondial de energie primara. Pentru trei sferturi din populatia globului ce traieste in tarile
in curs de dezvoltare, biomasa reprezinta cea mai importanta sursa de energie. Obiectivul
propus in Cartea Alba a Comisiei Europene pentru o Strategie Comunitara Energy for
the future: renewable sources of energy' presupune ca aportul surselor regenerabile de
energie al tarilor membre ale Uniunii Europene sa ajunga la 12% din consumul total de
resurse primare pana in 2010.

De exemplu, in Ungaria, energia obtinuta din biomasa este in crestere. Aceasta a inlocuit
deja unele centrale care operau pe carbune. La un moment dat, premierul Ferenc
Gyurcsany estima ca, pana in 2020, 16% din energia produsa in Ungaria va proveni din
surse regenerabile. Producerea de biomasa reprezinta atat o resursa de energie
regenerabila, cat si o mare sansa pentru dezvoltarea rurala durabila. La nivelul Uniunii
Europene, se preconizeaza crearea a peste 300.000 de noi locuri de munca in mediul rural,
tocmai prin exploatarea biomasei.
Situatia actuala in Romania
Romania trebuie sa incurajeze investitiile in surse alternative de energie, pentru ca
ponderea energiei electrice produse din resurse alternative sa ajunga la 33 la suta pana in
2010. Desi biomasa este una dintre principalele resurse de energie regenerabila ale
Romaniei, in prezent tara noastra isi obtine cea mai mare parte din energia verde care
provine din resurse hidro. Exploatarea biomasei castiga insa tot mai mult teren si la noi.
A dispune de mijloace performante de tratare si eliminare a deseurilor, putin daunatoare si
durabile, ramane, nu numai in Romania, dar chiar si pentru intreaga Europa, o mare miza
a gestiunii deseurilor menajere (provenind de la orase sau comune), in timp ce filiera
valorificarii materiei organice (reciclare) presupune inca o confruntare cu costurile si
eficienta cantitativa si calitativa. In acelasi timp se pune problema de a preveni productia
de deseuri, de a alege mai bine politicile privitoare la deseuri, la diferite niveluri (local,
national, european), de a defini o organizatie locala eficienta si moduri de gestiune
echilibrate, de a ameliora informarea si participarea cetatenilor.
In Romania se dispune, in prezent, de o anumita experienta in materie de metode de
analiza, de conducere a procesului de compostare, de valorificare agricola a composturilor
din deseuri organice (municipale, din zootehnie sau din alte sectoare economice). In
actuala conjunctura economica, sociala si de mediu inconjurator, problematica deseurilor
trebuie privita din alte unghiuri, care implica optimizarea metodelor si a procedeelor de
tratare a deseurilor organice pentru o buna gestiune a emisiilor poluante (amoniac, gaze
cu efect de sera). Totodata, in Romania este nevoie sa se realizeze actiuni de formare a
cetatenilor privind tehnicile de colectare selectiva, compostare si reciclare a deseurilor
organice.
Daca majoritatea Romanilor stiu ca prin arderea combustibililor fosili in automobilele si
in casele lor, produc emisii care contribuie la schimbarile climatice, putini dintre ei
realizeaza ca deseurile (gunoaiele), pe care le elimina in fiecare saptamana, pot trece pe
banca acuzatilor. Aceste deseuri sunt la originea a peste 3,5 % din totalul emisiilor de
gaze cu efect de sera produse. In Romania, nu doar productia propriu-zisa de deseuri
menajere organice sau
deseuri organice de la diferitele sectoare economice reprezinta o cauza a cresterii gazelor
cu efect de sera, cat mai ales depozitarea sau, mai bine zis, aruncarea la voia intamplarii si
in locuri neavizate a acestor deseuri. Acestea, sub actiunea factorilor fizici, chimici si
biologici, intra in procese de descompunere si afecteaza deopotriva atmosfera, solul,
apele, vegetatia, peisajele, prin caracterul lor daunator.
In Romania, atat in ceea ce priveste deseurile menajere, cat si in ce priveste deseurile
din zootehnie, doar o foarte mica parte sunt reciclate, iar compostarea, desi este un

procedeu relativ cunoscut, este foarte putin intrebuintat. Multe dintre deseurile solide sunt
stocate in gropi amenajate, fara a fi neaparat ecologice, iar deseurile organice din
zootehnie sunt valorificate total necorespunzator de catre agricultori. Multe dintre aceste
doua tipuri majore de deseuri organice solide sunt arse, adesea in camp deschis Aceste
procedee antreneaza emanatii de gaze cu efect de sera in atmosfera, care fac sa creasca
caldura solara creandu-se astfel un efect de incalzire a planetei.
Daca in ceea ce-l priveste pe cetateanul de la oras nu se pune problema invataturii
acestuia despre ceea ce inseamna valoare agronomica a deseurilor menajere, in ceea ce-l
priveste pe cel din localitatile rurale, acesta trebuie sa fie ajutat sa cunoasca aceasta
valoare si sa o experimenteze astfel incat sa o constientizeze. Astfel, cu foarte multa
usurinta si cu foarte putine costuri, cetateanul din comunitatile rurale va invata sa
colecteze selectiv si sa trateze deseurile menajere, ca si pe cele din gospodarie in general,
avand componenta organica si sa le foloseasca in gradina ca material fertilizant foarte
valoros.