FACULTATEA DE STIINTE SOCIO UMANE

SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

REFERAT SUPLIMENTAR
LA PSIHOLOGIA
PERSONALITATII
Inteligenta emotionala si creativitatea

Student: Barbu Gheorghita Loredana

Inteligenta emotionala si creativitatea

Pn de curnd emoiile erau considerate ceva de care trebuie s scapi dac vrei s nu ai
neplceri. Azi se tie c emoiile pot fi educate i c beneficiile obinute n urma acestui proces sunt
enorme.
Inteligena emoionala redefinete imaginea despre lume i om. Azi tim c emoiile sunt cele
mai importante resurse ale omului i ca felul cum este construit creierul uman i permite acestuia mai
nti s iubeasc.
n legtur cu emoiile exista mai multe mituri:
Inteligen nseamn doar IQ.
Adevrul: IQ este doar o parte a inteligenei noastre generale. IQ-ul nu poate fi dezvoltat i nici
educat. Inteligena general crete dac se dezvolt inteligena emoional.
Succesul la locul de munca i n via depinde de IQ.
Adevrul: Cercetrile au artat ca succesul nostru la locul de munca sau n via depinde 80%
de inteligena emoional i doar 20% de intelect. n timp ce intelectul ne ajut s rezolvm probleme,
s facem ca calcule sau s procesm informaii, inteligena emoional (EQ) ne permite sa fim mai
creativi i s ne folosim emoiile pentru a ne rezolva problemele. Inteligena emoional este
abilitatea de a percepe i exprima, de a asimila emoii n gndire, de a nelege prisma emoiilor
i de a regla emoiile proprii i ale altora (Salovey, Mayer, Caruso, 2000).
Conform lui Howard Gardner , reputatul specialist n psihologie educaional de la
Harvard, exist nu unul ci apte tipuri de inteligen emoional:
-Inteligena spaial - capacitatea de a vedea structuri i forme cu precizie; cei care posed
acest tip de inteligen se exprim foarte uor prin desene, fotografii sau sculpturi.
-Inteligena kinestezica capacitatea de a utiliza corpul cu precizie, coordonnd micrile
foarte bine i, n acelai timp, putnd s neleag rapid toate nuanele unei micri.
-Inteligena muzical capacitatea de a identifica stilul unui compozitor i de a recunoate
diverse partituri muzicale
-Inteligena lingvistic capacitatea de a nva foarte uor o limba strin sau de a dezvolta
un vocabular foarte bogat.
-Inteligena logico-matematic capacitatea de a rezolva cu uurin probleme i de a te simi
foarte confortabil atunci cnd se lucreaz cu numere; aceasta este cea care determin obinerea unor
scoruri foarte mari la testele care msoar coeficientul de inteligen tradiional.
-Inteligena interpersonal i cea intrapersonal capacitile care te ajut s nelegi
sentimentele celor din jur i, respectiv, s i nelegi propriile sentimente; acestea sunt responsabile n
bun msur pentru cele 80 de procente ale succesului organizaional.
Redus la esen, inteligena emoional are trei componente: cunoaterea propriilor
emoii, gestionarea acestora i nelegerea i luarea n considerare a emoiilor celorlali.
Presupunnd c emoiile sunt contientizate n totalitate, n ciuda faptului c unele dintre ele
spun despre noi lucruri pe care nu am vrea sa le auzim, partea cea mai dificil este s nvm s le
gestionm n mod constructiv n vederea atingerii unui anumit scop. n acest proces este esenial
nelegerea faptului c orice emoie are att o latur pozitiv, ct i una negativ, iar acest lucru este
valabil i n cazul emoiilor considerate n mod tradiional negative, aa cum ar fi mnia. Dac latura
negativ a mniei este legat de faptul ca i ndeprteaz pe cei din jur, tensioneaz corpul i afecteaz
raiunea, latura pozitiva privete funcia auto-protectoare pe care aceasta o are pentru individ, precum i
capacitatea de a mobiliza la aciune.
De abia dup ce aceste etape sunt parcurse, se poate vorbi de nelegerea i luarea n considerare

a emoiilor celor din jur. n acest scop trei elemente sunt eseniale i ele nu reprezint o noutate pentru
nimeni :ascultarea activ, ceea ce nseamn mai mult dect a atepta rbdtor s ii vin rndul s spui
ceva, abilitatea de interpreta corect limbajul corpului i, nu n ultimul rnd, abilitatea de a distinge ntre
diferitele nuane ale emoiilor unei persoane. Doar utilizarea mpreun a acestor abiliti ne permit s
comunicm eficient la nivel emoional cu cei din jur, receptnd i transmind att latura raional, ct
i cea afectiv a unui mesaj.
Un aspect interesant l reprezint faptul c, spre deosebire de inteligena logicomatematica, cea care sufer modificri nesemnificative o data cu sfritul adolescenei,
inteligena emoional se poate dezvolta de-a lungul timpului, fr limita de vrsta, cu condiia sa
i fie acordat atenia si eforturile necesare.
Relaii mai bune cu cei din jur. Creativitatea ridicata. Capacitate mai bun de a te motiva
si a-i motiva pe cei cu care lucrezi. Capacitate mai buna de a conduce. Cinci motive pentru care
merit s ncercam sa dezvoltam inteligenta emoional.
Modalitatea prin care realizezi ca dozarea propriilor emoii este o aciune care are un rol
determinant in modul in care eti perceput de ceilali reprezint un factor cheie in cadrul inteligenei
emoionale. Persoanele care au un EQ ridicat tiu in general sa-i direcioneze foarte bine aciunile in
viat. Dincolo de faptul ci prioritizeaz i i fixeaz obiective realiste, n plus, au capacitatea de a
apela la raional atunci cnd sunt pui sa ia decizii- mai exact apeleaz la autocontrol.
Oamenii de tiina apreciaz c nainte de a gndi simim si ca aceasta ine de instinctul nostru
de conservare. Oricum, o data ce ncepi sa te temi pentru ceea ce simi ai ansa s fii deja pe drumul cel
bun. Capacitatea de a te retrage pentru un moment in expectativa pentru a analiza ceea ce simi te
determina s apelezi la autocontrol, prelund anumite abloane comportamentale pe care le-ai sesizat la
alii.
Un rol esenial n managementul emoiilor l joaca optimismul, abilitatea de a vedea
permanent jumtatea plin a paharului. Cu alte cuvinte, tiind cum s reacionezi pozitiv in momente
mai puin faste, depind obstacolele si adaptnd starea care te avantajeaz cel mai mult in acel
moment reprezint un management al emoiilor optim. i pentru ca succesul sa fie deplin, este necesar
o doza generoas de perseverent.
Conceptul de inteligenta, natura si functia ei si modurile de manifestare ale comportamentului
inteligent au determinat polemici si controverse aprinse intre oamenii de diferite specializari si
orientari. Directiile de definire prezentate se pot subscrie abordarii cognitive a inteligentei, care pune
accent pe abilitatile mentale: capacitatea de a rationa, planifica, rezolva probleme, de a gandi abstract.
Inteligenta, indiferent sub ce aspect este prezentata, reprezinta un atribut al personalitatii.
In timp, mai mare atentie s-a acordat inteligentei de tip cognitiv, academic; fiind implicata in rezolvarea
de probleme, a fost considerata predictor al eficientei in activitate. Observatiile, mai mult sau mai putin
empirice, asupra reusitei si succesului in viata au condus la concluzia ca inteligenta cognitiva nu le
explica intotdeauna si in intregime. Analizarea situatiilor in care se poate afla o persoana nu poate fi
abordata dintr-o singura perspectiva, pentru ca astfel s-ar limita sau s-ar impiedica realizarea unei
cunoasteri adecvate. Accentul, in cunoasterea omului si a realitatii sociale in care acesta se formeaza, se
dezvolta si actioneaza, a inceput sa se puna si pe aspecte de ordin afectiv.
Este gresit sa negam rolul afectivitati, a sentimentelor in stabilirea eficientei in relationare, cu atat mai
mult cu cat, interpretate in context cultural, aspectele de ordin afectiv au un rol pregnant adaptativ
pentru individ. In acest fel, opozitia emotie ratiune apare artificiala si inexacta. M. Zlate (2006)
considera ca procesele afective si cele cognitive, desi diferite prin specificitatea instrumentelor de
operare, prin modul de organizare a formelor psihice in cele doua registre (intelectual si emotional),

prin proportia in care se manifesta in activitatea individului, sunt intr-o stransa interactiune,
inseparabile.
In lucrarea Descartes Error: Emotion, Reason and Human Brain (1994), dr. Antonio
Damasio considera ca emotiile, sentimentele sunt mai mult decat indispensabile in luarea deciziilor
rationale, iar accesul la invatatura de tip emotional, conduce la alegeri atat in cariera, cat si in
viata personala. In viziunea autorului, emotiile sprijina rationalitatea, capacitatea emotionala ne
ghideaza in fiecare moment atunci cand trebuie sa luam decizii, ea lucrand mana in mana cu
rationalul.
Acceptarea existentei mai multor forme ale inteligente ne ajuta sa explicam situatii deosebite,
precum succesul in activitatea profesionala sau in viata sociala in conditiile unui potential intelectual
mediu sau modest. Initial, D. Wechsler, autor al unor teste standardizate pentru evaluarea inteligentei, a
remarcat ca adaptarea individului la mediul in care traieste se realizeaza atat prin elemente cognitive,
cat si prin cele non-cognitive, incluzand aici factori de ordin afectiv, motivational, social.
Desi abordarile psihometrice au stabilit corelatia dintre un inalt nivel mental si reusita scolara,
observatiile mai noi au condus la concluzia ca nivelul la care se situeaza inteligenta cognitiva,
academica, nu este in sine un indicator al nivelului adaptare, de dezvoltare si de reusita personala la
mediul caruia ii apartine un individ. In urma unui sondaj, Sternberg (1986) a ajuns la concluzia ca
abilitatile implicate in rezolvarea sarcinilor cotidiene sunt reprezentate intr-o masura mai mare
de capacitatea de a intelege si de a stabili relatii cu oamenii si mai putin de nivelul mental.
D. Goleman (2001), preluand punctul de vedere al lui P.N. Johnson-Laird si K. Oatley, ofera ca
exemplu situatia a 95% dintre fostii studenti la Harvard ai promotiilor anilor 1940. Analizati la varsta
matura sub aspectul salariului, a productivitatii, a statutului in domeniul lor de activitate, a relatiilor cu
familia si cu prietenii, s-a constatat ca nu cei care au avut cele mai bune rezultate la testele din facultate
au reusit cel mai bine in viata, ci colegii lor, cu rezultate mai scazute.
In acest sens, aparitia si dezvoltarea conceptelor de inteligenta emotionala si inteligenta sociala
sunt in masura sa ofere o perspectiva mai ampla si profunda asupra abilitatilor necesare
adaptarii.
I
Desi studiul inteligentei emotionale a inceput in anii 80, abia odata cu aparitia cartii lui D.
Goleman, in 1996, inteligenta emotionala a fost privita ca un element important al eficientei
personale.
Definitiile date de diversi autori celor doua concepte au variat de la includerea si presupunerea
implicita a unuia in cadrul celuilalt, pana la definirea lor separata, ca abilitati de sine statatoare, intre
care exista determinari specifice. Cercetarile intreprinse de-a lungul timpului au condus la concluzia ca
este nevoie de ambele inteligente pentru a inregistra succese in plan social.
Intr-un studiu privind predictorii inteligentei sociale si ai inteligentei emotionale am realizat o
inventariere a abordarilor si definitiilor pe care le-au primit in timp cele doua notiuni. Intrucat domeniul
lor de definire nu este bine precizat, au aparut si se manifesta in continuare confuzii, cu atat mai mult
cu cat s-au inregistrat abordari care definesc o forma de inteligenta prin competentele celeilalte forme.
Din aceste considerente apare ca fiind destul de dificil de identificat acei factori cu valenta
predictiva, in masura sa ofere o informatie sigura cu privire la existenta si nivelul inteligentei

emotionale.
Cu toate acestea, am putea lua in calcul factori de ordin neuro-biologic, precum si factori
psihologici:
A. Factorii neuro-biologici cuprind factori de ordin neurologic, dar si factori ce tin de starea de
sanatate
.
Goleman stabileste o relatie intre integritatea fizica si buna functionare a nucleului amigdalian
si inteligenta emotionala. Pe aceeasi line se inscriu si cercetarile lui LeDoux, care a evidentiat existenta
cailor neurale ale sentimentelor. Arhitectura creierului si traseele neurale acorda nucleului amigdalian
rolul de santinela emotionala (Goleman, 2001, p.33); el primeste informatii directe de la simturi si
pare sa determine o reactie inainte ca acestea sa fie inregistrate complet de catre neocortex. Unele
reactii emotionale pot sa apara chiar si fara o participare cognitiva constienta.
Explicatia stiintifica s-a bazat pe manifestarile inregistrate in cazul lipsei nucleului amigdalian:
dezinteres fata de oameni, incapacitatea stabilirii unor contacte umane desi se poate purta o conversatie,
nerecunoasterea celor din jur, incapacitatea de recunoastere a propriilor si de a simti emotii, aspecte
care afecteaza capacitatea de a actiona cu inteligenta emotionala si sociala in mediu.
In planul sanatatii psihice si fizice, disfunctiile care pot sa apara sunt in masura sa afecteze atat
capacitatea de a ne intelege pe noi insine, cat si de a-i intelege pe cei din jur, de a relationa cu ei.
Alexitimia este o tulburare care se refera la dificultatea de a descrie sentimentele proprii sau
ale altora la capacitatea mult diminuata de a discerne emotiile si de a le diferentia de senzatiile
somatice. Alexitimicii dispun de capacitatea de a simti, dar sunt incapabili sa constientizeze, sa exprime
si sa explice adecvat sentimentele pe care le au. Este evidenta, in cazul lor, lipsa acuta a capacitatii
fundamentale de a dovedi inteligenta emotionala si sociala, de constientizare de sine (Goleman, 2001,
p.71). Atunci cand intensitatea sentimentelor este mare si ii impresioneaza intratat incat sa simta ceva,
experienta ii blocheaza, fiind perceputa ca o amenintare. Confuzia in privinta sentimentelor pare sa
duca
la
reale
probleme
medicale,
facilitand
dezvoltarea
somatizarilor.
Trebuie facuta distinctia intre somatizare si boala psihosomatica, in cazul careia problemele
emotionale pot duce la complicatii reale de ordin medical. Disfunctiile de ordin somatic sunt cele care
induc modificari in starea de bine fizic, determinand disfunctionalitati la nivelul proceselor de adaptare,
de relationare, de acceptare a propriei situatii si a celorlalti, perturband capacitatea de manifestare
empatica, motivatia, toleranta la stres, optimismul, increderea si respectul de sine.
Tot in acesta categorie putem include retardul psihic, care determina o relationare fara o
fundamentare realista evidenta (Verza, 2000), dar si handicapurile motorii si cele determinate de
anularea functionalitatii simturilor, care impieteaza si restrang aria de manifestare emotionala si de
relationare.
Pentru a atinge o stare de echilibru in plan emotional este important sa se cunoasca si sa se
accepte sentimentele si rolul lor cu mintea si corpul. Starea emotionala a unei persoane determina un
anumit mod de interpretare a situatiilor. Astfel, o dispozitie emotionala pozitiva duce la o gandire
optimista si, implicit, la solutionarea intr-un grad ridicat a problemelor, spre deosebire de emotiile
negative care genereaza pesimism si limiteaza capacitatea de actiune si decizie. Emotiile negative,
starea de stres conduc la slabirea organismului. Educarea si dezvoltarea inteligentei emotionale
constituie una dintre caile de eliberare a corpului de toxinele emotionale.

B. Factori psihologici iau in calcul trasaturile de personalitate, temperamentul, nivelul de

dezvoltare mentala, ansamblul aptitudinilor si abilitatilor de care dispune fiecare persoana.
Relatia inteligentei emotionale si a celei sociale cu trasaturile de personalitate
Rolul trasaturilor de personalitate, a proceselor afective, motivationale, a capacitatii de
comunicare, a capacitatii introspective, a capacitatii empatice, a sociabilitatii, extraversiei, a dorintei de
socializare si a nevoii de relationare, dar si a temperamentului se manifesta destul de evident in
explicarea diferentelor inregistrate in structurarea inteligentei emotionale si sociale. Goleman (2001)
aduce in discutie doua tipuri de persoane, diferite din punct de vedere afectiv si considerate ca extreme:
pasionatul si indiferentul. Pasionalul are reactii emotionale exagerate fata de o situatie, in timp ce
indiferentul tinde sa ignore aproape total gravitatea unei probleme. Extinzand, putem aprecia ca, pentru
unii oameni, constiinta propriilor emotii este coplesitoare, in timp ce pentru altii aceasta abia exista.
Dezvoltarea emotionala este decisiva pentru succesul in viata. Capacitatea de a recunoaste si
de a face fata emotiilor duce la performante mai mari in munca si in stabilirea si mentinerea relatiilor
interumane. Aspectul cel mai frecvent studiat a fost empatia, ca fenomen psihic complex ce isi pune
amprenta asupra intregii vieti a omului, asupra comportamentului sau, explica relatiile cu cei din jur,
comunicarea interpersonala, intelegerea altora si construirea propriei strategii de actiune in societate.
Incercarile de a construi un instrument in masura sa ofere o imagine adecvata a nivelului inteligentei
emotionale si a celei sociale s-au soldat cu esec, in primul rand din cauza faptului ca nu s-a putut stabili
ce anume trebuie masurat. Altfel spus, cei doi termeni nu si-au gasit o operationalizare satisfacatoare si
nu a existat un consens cu privire la sfera de cuprindere si diferenta specifica. Exista multe conceptii si
foarte diferite cu privire la cele doua tipuri de inteligenta, unele atat de largi incat includ aproape toate
calitatile.
De exemplu, cu privire la inteligenta emotionala, Mayer, Salovey si Caruso au creat un
model, al capacitatii, in care definesc inteligenta emotionala in termeni de aptitudini si abilitati de
procesare a informatiilor emotionale. Autorii au pornit de la prezumtia ca inteligenta emotionala trebuie
sa fie masurata cu ajutorul unor teste obiective ale performantei (Matthews, G., Deary, I.J., Whiteman,
M.C., 2005). Insa, cum performanta este definita in functie de domeniul de manifestare, si trasaturile
care o conditioneaza sunt diferite. Ca atare, este destul de dificil de creat un test, un instrument care sa
evalueze nivelul inteligentei emotionale si care sa poata permite realizarea de predictii.
Bar-On considera, insa, ca inteligenta emotionala este un indice al capacitatii generale a unei persoane
de a se adapta la situatii dificile. El sustine, mai degraba, un model combinat in abordarea inteligentei
emotionale.
Relatia inteligentei emotionale si a celei sociale cu nivelul dezvoltarii mentale
Multe cercetari au evidentiat rolul inteligentei academice in dezvoltarea comportamentelor asociate
reusitei si succesului in viata. Binet, prin primele probe psihometrice destinate masurarii inteligentei, a
urmarit identificarea copiilor cu intelect normal pentru cuprinderea in invatamantul de masa,
considerand nivelul intelectual ca premisa a reusitei in viata. Literatura psihologica a evidentiat faptul
ca tinerii inteligenti sunt creativi, sociabili, activi, agitati, cu tendinta de a atrage atentia asupra lor,
debordanti, dornici de a invinge plictiseala, iar cei cu inteligenta mai scazuta sunt mai siguri si mai
putin ezitanti, manifesta o sociabilitate mai buna si un grad destul de ridicat al expansiunii sociale. 200
Cercetarile ulterioare au condus la concluzia ca nivelul intelectual nu este un indicator in sine al

nivelului de dezvoltare a inteligentei emotionale si sociale, in sensul in care o inteligenta academica

bine dezvoltata nu indica reusita in situatii cotidiene, spre deosebire de una mai scazuta.
Stein si Book (2003) sustin ca nivelul intelectual nu sustine manifestarea unui individ din perspectiva
inteligentei emotionale si a celei sociale. Asa cum considera si Goleman, nivelul intelectual este destul
de rigid, un dat care nu se poate modifica. El se dezvolta pana in jurul virstei de 18-20 ani, dupa care
ramane constant pe perioada varstei adulte, inregistrand un declin datorat senectutii, spre deosebire de
inteligenta emotionala care creste, se dezvolta si ramane constanta pana spre 40 de ani.
Sunt persoane constiente de ele insele, cu o dispozitie echilibrata, cu putine tulburari
psihosomatice. Manifesta si degaja incredere, au tendinta sa-si asume responsabilitati si ceea ce putem
numi simtul datoriei, dand dovada de ambitie, siguranta de sine, eficienta, urmarindu-si scopurile
personale
si
profesionale
si
afirmand
un
camp
larg
de
interese.
Sunt persoane responsabile, care isi iau obligatiile in serios si in care se poate avea incredere.
Au tendinta sa aprecieze regulile si ordinele si pun accent pe datorie si disciplina de sine. Accepta
reguli
si
cerinte
si
au
tendinta
sa
respinga
atitudini
mai
nonconformiste.
In general, dau dovada de comportament stabil, echilibrat, avand capacitate de gandire si actiune
independente. Adopta comportamente participative, se ataseaza usor, sunt competitive. Au capacitatea
de a se realiza in domenii in care se apreciaza comportamente de acceptare a normelor, obiceiurilor,
traditiilor
si
cauta
sa
se
alinieze
si
sa
se
adapteze
modelului
cerut.
Manifesta dorinta si au capacitatea de a stabili contacte, prietenii, si de a intretine si cultiva realtii. Mai
putin inhibati, rezervati si retinuti, aceste persoane manifesta o toleranta crescuta la frustrare, cu un
simt imperturbabil al valorii personale. Comportamentul lor social are tendinta de a exprima, activ sau
pasiv, acest simt al valorii personale. Desi pun accent pe ratiune, isi cunosc si isi accepta sensibilitatea.
Au tendinta sa se adapteze usor, avand capacitatea de a-si adecva comportamentul la situatiile in care se
poate gasi la un moment dat, respectiv la persoanele cu care interactioneaza.
Au capcitatea de a face fata unor situatii de indeterminare si ambiguitate, dand dovada de adecvare si
eficienta
personala.
Manifesta
tendinta
de
a
adopta
comportamente
flexibile.
Daca acceptam aceste trasaturi de personalitate ca indicatori ai inteligentei emotionale si ai cele
sociale, atunci putem afirma ca dezvoltarea mentala se afla in relatie cu celelalte tipuri de inteligenta.