CONCEPTUL SI STRUCTURA PIETEI DE CAPITAL

Orice economie nationala se caracterizeaza prin existenta si functionarea unei piete

specializate, piata de capital, pe care se intilnesc si se regleaza fluxurile cererii si ofertei de fonduri
banesti.
Conform clasificarii anglo-saxone, acceptata de majoritatea specialistilor, piata financiara este
structurata in piata monetara si in piata de capital. Ambele componente ale pietei de capital realizeaza
transferul capitalurilor disponibile in economie de la economisitori catre antreprenori.
Piata monetara cuprinde relatiile care se formeaza in domeniul atragerii fondurilor disponibile
pe termen scurt pina la 1 an. Aparitia si dezvoltarea pietei monetare a fost determinata printre altele de
existenta simultana a unor nevoi temporare de fonduri.
Piata monetara are un rol deosebit in finantarea pe termen scurt a intregii activitati economice
dintr-un stat, inclusiv a schimburilor cu strainatatea ale firmelor de pe teritoriul sau. In esenta,
persoane juridice specializate (banci comerciale) atrag sub forma depunerilor fondurile disponibile pe
termen scurt si acorda credite, de regula de termen pina la 1 an.
Piata de capital joaca un rol esential in politica economica. Valorile mobiliare, in
principal actiuni si obligatiuni, reprezinta alternative ale plasarii economiilor existente pe piata. Prin
intermediul actiunilor si obligatiunilor sunt mobilizate rezervele de lichiditati existente in economie si
este favorizata circulatia monetara.
Oferind plasamente atractive piata de capital sustrage sume importante pietei monetare.
Caracteristic pentru aceasta piata este faptul ca pe ea se vind si se cumpara active financiare
cu scadente pe termene medii si lungi, fara a fi schimbata natuara lor. Aceasta piata asigura o relatie
directa intre detinatorul si utilizatorul de fonduri: utilizatorul primeste fonduri si in contrapartida
emite titluri financiare pe care se obliga sa le rascumpere la scadenta.
Trecerea de la operatiunile specifice pietei monetare, care reprezentau finantarea indirecta a
celor ce aveau nevoie de fonduri prin intermediul bancilor, la operatiunile pietei financiare care
reprezinta finantarea directa poarta numele de dezintermediere.
Piata de capital, ca mecanism de legatura intre detinatorii de fonduri excedentare, adica
investitorii, si utilizatorii de fonduri, adica cei care emit titluri financiare, are doua segmente:
piata primara
piata secundara.
Piata primara este acel segment al pietei financiare pe care se vind si se cumpara titluri nou
emise. Aceasta piata asigura intilnirea dintre cererea si oferta de titluri, permitind finantarea agentilor
economici. Deci acest segment al pietei financiare asigura plasarea noilor emisiuni de valori mobiliare
in scopul atragerii capitalurilor disponibile pe termene medii si lungi. Cei care cumpara aceste valori
mobiliare (actiuni si obligatiuni) efectueaza un plasament pentru a-si modifica fondurile disponibile.

De asemenea, existenta acestui segment asigura deplasarea fondurilor disponibile in economie

catre cei care au nevoie de ele, transformind activele financiare pe termen scurt in capitaluri
disponibile pe termen lung si mediu.
Piata primara a titlurilor financiare favorizeaza reinvestirea unei parti din profitul obtinut de
investitori, acesta echivalind practic cu o majorare de capital realizata cu cel mai redus cost al
procurarii lui.
Avind in vedere faptul ca intre momentul emiterii si cel al scadentei unui titlu financiar exista
un interval destul de lung de timp, s-a creat posibilitatea ca valorile mobiliare sa fie vindute iar
detinatorii sa-si poata recupera capitalul inainte de termenul prevazut initial sau sa obtina cistiguri din
diferente de curs.
Aceste operatiuni se desfasoara in cadrul celui de-al doilea segment al pietei financiare, adica
pe piata secundara.
Acest segment indeplineste, ca si primul, un rol de concentrare a cererii si ofertei de titluri, dar
a unei cereri si oferte derivate care s-a manifestat dupa ce piata titlurilor s-a constituit.
Segmentul secundar al pietei financiare este reprezentat in principal de bursa de valori unde
cercuri largi de investitori institutionali si privati, vind si cumpara valorile mobiliare emise si puse in
circulatie pe piata primara.
Piata titlurilor financiare este prin natura sa o piata deschisa, publica, in sensul ca plasamentul
se efectueaza in marea masa a investitorilor, iar tranzactiile cu hirtii de valoare au un caracter public.
Pe de alta parte in practica exista si emisiuni si plasamente private de titluri, dar acestea nu fac
obiectul reglementarilor si nu beneficiaza de mecanismele specifice unei piete de capital publice.
Concentrind cea mai mare parte a tranzactiilor, la bursa de valori se stabilesc cursurile de piata
ale titlurilor tranzactionate, cursurile ce indica starea economica si politica din tara respectiva. Datorita
acestui fapt bursa devine extrem de sensibila, sintetizind influentele intregii vieti economice interne si
internationale. Bursa asigura lichiditatea capitalurilor disponibile dintr-o economie.
Ceea ce il avantajeaza pe detinatorul de titluri este negociabilitatea acestora, posibilitatea de a
le transforma oricind are nevoie in bani sau cind este interesat de o speculatie la bursa. Din aceste
motive se naste si se dezvolta o circulatie libera si intensa a titlurilor la o valoare reala, diferita de
valoarea nominala. Cursul acestor titluri sintetizeaza interesul publicului pentru detinerea titlurilor
emise de o entitate sau alta, interes motivat de eficienta economico-financiara a respectivei entitati.