Вы находитесь на странице: 1из 2

(slide 2) Carbon-14, radiocarbon sau carbon radioactiv este un izotop

radioactiv de carbon cu nucleu atomic ce contine 6 protoni si 8 neutroni. Prezenta


lui in materiile organice sta la baza datarii cu radiocarbon, metoda folosita pentru
datarea arheologica, geologica si a mostrelor hidro-geologice.
(slide 3) Dintre metodele de datare absoluta, cea mai frecvent intalnita si folosita,
dar care a provocat si cele mai aprige discutii, este metoda C14 sau metoda
radiocarbon.
Metoda are la baza consecintele radiatiei cosmice asupra comportamentului
izotopilor C14 si a fost pusa in valoare de R. Hess in anul 1911. Datarea prin
metoda radiocarbonului (C14), dezvoltata de fizicienii J.R. Arnold si W.F. Libby, in
anul 1949, este viabila pe mai mult de 35000 de ani din preistorie.
(slide 4) Radiatia cosmica produce neutroni care penetreaza atmosfera Pamantului,
reactioneaza cu nitrogenul si produce izotopul de carbon-14 (C14 sau
radiocarbonul), care in nucleu are 8 si nu 6 neutroni, cum sunt in mod normal. Cu
acesti doi neutroni aditionali, nucleul este instabil si expus degradarii, adica
dezintegrarii radioactive.
Willard Libby a propus numararea particulelor radioactive eliberate de neutronii
care parasesc nucleul si a ajuns la o metoda pentru inregistrarea numarului de
emisii dintr-un gram de carbon.
(slide 5) Injumatatirea vietii, adica timpul necesar unei jumatati de C14 pentru a se
dezintegra este, n orice mostr, de aproximativ 5730 de ani (valorile calculate de
diverse laboratoare variaza de la 5500 la 6400 de ani). Mostrele mai vechi de
75000 de ani contin o cantitate foarte greu masurabila sau nemasurabila de C14.
Se considera ca, din punct de vedere chimic, izotopul de C14 se comporta exact ca
si carbonul obinuit (C12). Impreuna cu C12 acesta intra in dioxidul de carbon al
atmosferei. Pentru ca vegetatia isi dezvolta propria materie organica, prin
fotosinteza si prin folosirea dioxidului de carbon atmosferic, raportul dintre C14 si
C12 acumulat in vegetatie si animale este egal cu cel din atmosfera.
(slide 6) De indata ce un organism moare, radiocarbonul nu se mai incorporeaza
in el. Radiocarbonul prezent n organismul mort va continua sa se dezintegreze,
astfel ca dupa aproximativ 5730 de ani, doar jumatate din cantitatea initiala va mai

ramane in organism; dup aproximativ 11400 de ani, va mai ramane un sfert din
cantitatea initiala s.a.m.d.
(slide 7) Astfel, masurand cantitatea de C14 prezenta in resturile animale sau
vegetale, putem determina timpul care s-a scurs de la moartea plantei sau
animalului. Calculand diferenta dintre valoarea C14 prezent initial si valoarea celui
prezent in momentul descoperirii putem calcula timpul scurs in ani de la momentul
disparitiei vietii din resturile organice cercetate.
(slide 8) Se stie insa ca pe pamant radiatia nu este uniforma. Ea scade odata cu
latitudinea Pamantului si este din ce in ce mai mare in apropiere de ecuator.
Pe pamant zonele cu cea mai mare radiatie pe centimetru patrat sunt Sahara,
Desertul Australiei de Vest, Arizona etc
De asemenea, zonele cu un procent de radiatie mic sunt extremitatiile planetei,
Arctica si Antarctica.