Constiinta ADN-ului sursa minunilor

Rezumat: Sursa minunilor de natura biologica sau spirituala este cel mai probabil ADN-ul
din noi, care, dupa unele cercetari (Gurwitsch, Gariaev si altii), se pare ca are inclusiv
capacitate de comunicare, deci poseda o constiinta. Pe Pamant exista viata de mai mult de
trei miliarde de ani, deci si ADN-ul exista inca de atunci. El a evoluat permanent,
complexitatea genomului pornind de la cateva gene in cazul bacteriilor stravechi si
ajungand la zeci de mii de gene la organismele complexe actuale. Fiind unitatea
informationala in intregii lumi vii, ADN-ul contine TOATA informatia despre organismul
in care se gaseste. Dupa parerea mea, ar fi o copilarie sa credem ca ADN-ul nu si-a
dezvoltat si o constiinta de sine in cele trei miliarde de ani de existenta, in care a evoluat si
s-a perfectionat prin mutatii. El, care contine inclusiv reteta construirii creierului uman, ar
trebui sa isi fi dezvoltat o forma de constiinta care este mult superioara constiintei umane.
Din moment ce noi purtam ADN in fiecare celula a noastra, se pare ca purtam in noi si o
forma de constiinta separata, superioara, inaccesibila mintii noastre in conditii normale.
Este ZEUL din noi, cel care ne-a construit corpul si creierul, caci numai el are toate
informatiile necesare crearii noastre. Noi insine, cu mintea noastra, suntem incapabili sa
cream ceva, oricat de educati am fi. Nici un om-genetician nu este capabil sa creeze o
fiinta vie, pornind de la elementele chimice componente (oxigen, hidrogen, carbon etc.).
Numai ADN-ul poate asta !!! Faptul ca geneticienii pot induce mutatii intr-un genom nu
inseamna ca ei insisi creeaza ceva. De multe ori acel genom nici nu accepta mutatia, din
motive numai de el stiute.
Ideea de constiinta a ADN-ului inauntrul corpului fiintelor vii explica multe concepte din
domeniul religios, care pana acum trebuiau crezute fara dovezi. Constiinta ADN-ului
trebuie ca este foarte diferita de constiinta umana obisnuita, in sensul ca este infinit mai
cuprinzatoare, mai rapida si, in plus, poate sa fie eterna si sa uneasca toate fiintele vii.
Accesul la constiinta ADN-ului din interiorul nostru se face prin stari mentale speciale,
obtinute prin relaxare profunda. In acest fel se realizeaza probabil starea de Yoga, de
unire a constiintei individuale cu constiinta colectiva. In frageda copilarie astfel de
aptitudini asa-zis paranormale (clarvedere, clarauditie, clarmiros etc.) se dezvolta automat,
dar manifestarea lor este intrerupta de formarea ego-ului, care scoate constiinta din
prezentul etern si o trage catre planificare si judecati mentale.
************************************************************************
*******************************
Minuni exista! Cam toate minunile despre care s-a auzit sunt vindecari spontane ale unor
boli obisnuite sau vindecari neasteptate ale unor boli incurabile, iar restul minunilor sunt
viziunile cu zei si sfinti. Toate acestea au un element comun si anume un corp viu ca punct
esential al minunii.
Altfel de minuni, de exemplu disparitia unui munte, in care sa nu fie implicat un corp viu,
de fapt nu exista. In domeniul materiei moarte totul decurge dupa legile oarbe ale fizicii si
chimiei anorganice, inca nu s-a dovedit ca vreo inteligenta non-biologica face minuni de
acest fel.
Cu aceasta clarificare in minte, se pune acum intrebarea, cine face aceste minuni biologice
sau spirituale. Raspunsul obisnuit este: Dumnezeu. Dar cine e Dumnezeu? Si de ce nu
ajuta el in TOATE cazurile, de ce lasa el atatia oameni sa moara de foame sau in razboaie,
indiferent cat de credinciosi sunt acesti oameni si indiferent cat de fierbinte se roaga ei sa-

i salveze? De ce a lasat acest Dumnezeu in decursul istoriei dusmanii sau criminalii sa

arda biserici si sa omoare preoti? Cum s-ar putea pune de acord unele cu altele minunile,
scrierile sfinte, dar si evenimentele tragice din istorie, pentru a putea explica vointa lui
Dumnezeu, dar si esecurile sale?
Un raspuns posibil este urmatorul: Dumnezeul despre care vorbim nu este ceea ce ne-am
imaginat noi despre el, o fiinta atotputernica ce a creat Universul intreg, ci este doar o
fiinta puternica ce a creat tot ce e viu pe Pamant, o fiinta care poate face minuni biologice
sau spirituale, dar care nu poate sau nu vrea sa influenteze totul pe Pamant. Daca exista un
Dumnezeu al Universului, probabil ca el este imposibil de atins, mult peste puterea
noastra de a concepe vreo idee valabila despre el. Poate ca doar constiinta ADN-ului poate
aspira sa il cunoasca pe Dumnezeul Universului, avand o capacitate de cunoastere mult
mai evoluata decat cea umana.
Oamenii care sustin ca au ajuns la iluminarea spirituala si care au scris carti sfinte, mai
ales in Orient, spun ca acest Dumnezeu pe care oamenii il pot atinge este mai mic decat
cel mai mic lucru si totusi mai mare decat cele mai mari distante (in Upanishade), spun
ca este fiinta atotvazatoare si atotcunoscatoare care E IN NOI si care poate fi recunoscuta
ca atare prin viziuni spirituale. Si unele scrieri grecesti foarte vechi sustin ca omul
trebuie sa caute in sine insusi pentru a cunoaste zeii. Chiar si Iisus Hristos spunea ca
Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul nostru (Evanghelia dupa Luca). Ce indicii mai
bune vrem?
Pentru a nu o mai lungi cu preambulul, iata aici o ipoteza care impaca si uneste toate cele
de mai sus: zeitatea sau Dumnezeul despre care povestesc toti profetii si oamenii iluminati
este de fapt constiinta ADN-ului care este si in noi, care a creat tot ce e viu pe Pamant si
cu care mintea noastra umana poate comunica, in anumite circumstante.
Multi oameni de stiinta (Gurwitsch, Gariaev etc.), din secolul trecut si din cel actual au
descoperit ca moleculele de ADN pot comunica intre ele prin lumina ultravioleta si/sau
prin fononi. Unii cercetatori (Gariaev si echipa) au reusit chiar sa comunice cu ADN-ul in
laborator prin intermediul radiatiilor ultraviolete modulate vocal. ADN-ul a reactionat in
consecinta, deci a raspuns mesajelor vocale. Tot Gariaev si echipa lui au descoperit ca
ADN-ul are existenta duala, unda si corpuscul in acelasi timp, la fel ca lumina.
Din aceasta cauza ne putem usor imagina ca legatura dintre moleculele de ADN
creeaza un fel de constiinta (minte constienta) a ADN-ului, asa cum legatura dintre
neuronii din creierul nostru creeaza mintea umana constienta.
Dar diferenta dintre cele doua tipuri de constiinta trebuie ca este foarte mare. Legaturile
dintre neuroni se fac pe cale chimica, prin neurotransmitatori, deci viteza de transmitere a
semnalelor de la un neuron la altul e limitata de viteza reactiilor chimice. La ADN in
schimb, legaturile se fac prin lumina coerenta ultravioleta, deci viteza de transmitere a
semnalelor de la o molecula de ADN la alta este viteza luminii, infinit mai mare decat
viteza reactiilor chimice. Legatura intre constiintele ADN continute in corpuri diferite se
poate face si mai repede, prin teleportare cuantica a informatiei, dupa modelul EinsteinPodolski-Rosen. Acest gen de teleportare cu viteza superluminica a reusit inca din 1997
unui cercetator austriac (Anton Zeilinger) deci teleportarea informatiei e foarte posibila
si ADN-ul nostru se pare ca o face zilnic. Din aceasta cauza ne putem imagina ca, mintea
constienta a ADN-ului lucreaza infinit mai rapid decat mintea noastra bazata pe neuroni.
Poate de aceea au tot spus iluminatii si profetii ca omul nu-l poate intelege niciodata pe

Dumnezeu (constiinta ADN-ului).

Ducand ideea mai departe, e foarte posibil ca toate moleculele de ADN de pe Pamant sa
poata comunica cumva intre ele, creand un fel de constiinta planetara imensa, care contine
extrem de multa cunoastere. Si, de ce nu, aceasta constiinta planetara poate comunica prin
teleportare cuantica a informatiei cu alte constiinte similare din Univers, facand astfel
posibila existenta unui Dumnezeu biologic universal. Cine stie?
Aceasta ipoteza, odata luata drept plauzibila, ne poate ajuta sa intelegem stiintific
urmatoarele idei din domeniul credintei:
1. Dumnezeu (constiinta ADN-ului) a creat PERSONAL toate fiintele de pe Pamant.
Numai ADN-ul contine, intr-adevar, toate informatiile necesare pentru a crea cele mai
diverse fiinte vii. Nu femelele (femeile) au creat puii (copiii), in sensul corect al
cuvantului, caci uterul nu e decat purtatorul viitorului corp. Numai ADN-ul contine
cunoasterea, femelele(femeile) nici macar nu sunt constiente de procesele biochimice care
se petrec in uterul lor, de aceea nu pot fi denumite creatori. O femeie este numai locul in
care ADN-ul constient creeaza un copil.
2. Dumnezeu (constiinta ADN-ului) stie totul despre noi, in fiecare moment. Fiecare
celula a corpului nostru (inclusiv neuronii) are ADN in ea, de aceea constiinta ADN poate
cunoaste exact starea corpului, inclusiv gandurile noastre.
3. Dumnezeu (constiinta ADN-ului) este in interiorul nostru, deci pentru a il cunoaste
trebuie sa ne indreptam catre interiorul nostru, prin meditatie si viziune. Numai
astfel putem avea acces direct la toate informatiile pamantului, cu Dumnezeu ca
intermediar, care vede si simte totul prin organele de perceptie ale tuturor fiintelor vii.
4. Dumnezeu (constiinta ADN-ului) este mai mic decat cel mai mic lucru si totusi mai
mare decat cele mai mari departari. Intr-adevar este ADN-ul atat de mic, incat de-abia
este vizibil la cele mai puternice microscoape cu raze X. Lungimea unui fir de ADN este
totusi, prin comparatie, foarte mare, aproape doi metri la om, in timp ce latimea lui e
foarte mica, aproximativ de zece atomi. De aceea ADN-ul incolacit incape in celulele
noastre, dar daca s-ar pune cap la cap tot ADN-ul din om, din toate celulele, lungimea
adunata ar fi de cateva miliarde de kilometri.
5. Dumnezeu (constiinta ADN) a facut totul spre lauda lui si spre binele lui insusi.
Daca e nevoie, el poate face sa dispara populatii intregi sau poate vorbi popoarelor prin
intermediul profetilor. Bineinteles, depinde dupa aceea de oameni (de ego-ul lor) daca vor
sa se lase influentati de spusele profetilor. Intr-adevar, in decursul celor trei miliarde de
ani de cand exista viata pe Pamant, toate fiintele pe care ADN-ul le-a creat au fost facute
pentru a-i servi lui, cu scopul de a-l contine si de a-l apara de conditiile vitrege ale climei,
precum si de a-l da mai departe urmasilor acestor fiinte, prin replicare (vezi lucrarile
biologului evolutionist Richard Dawkins). Privind lucrurile astfel, se poate spune ca acest
Dumnezeu-ADN este nemuritor pentru ce este transmisibil de la o fiinta la alta, deci
constiinta sa nu piere atata timp cat exista fiinte vii pe Pamant. Intr-adevar, cea mai mare
parte din functiile ADN-ului sunt necunoscute geneticienilor. Doar 2-3 procente din ADN
codeaza proteinele necesare crearii si functionarii corpului, restul de 97% este denumit
gunoi ADN de catre geneticieni, caci acestia nu i-au descoperit functiile decat in foarte
mica parte. Totusi, se stie despre acest gunoi ca are multe portiuni de formatiune
cristalina, cu retele moleculare perfect regulate, ca in cazul cuartului, de exemplu. Aceste
formatiuni cristaline pot foarte bine emite undele electromagnetice necesare comunicarii
intre molecule, deci se pare ca acest gunoi este centrala de comunicatii a ADN-ului,
descoperita de Gariaev.
6. Dumnezeu (constiinta ADN-ului) poate face minuni daca vrea, mai ales vindecari

miraculoase. Daca suntem bolnavi si ne rugam Dumnezeului traditional sa ne vindece

si nu ne vindecam, probabil NU NE RUGAM CUI TREBUIE. Decat sa ne rugam unui
Dumnezeu universal ipotetic, despre existenta caruia nu avem nici o dovada, mai bine neam ruga Dumnezeului pamantean dinauntrul nostru, constiintei ADN-ului din noi. El ne-a
facut si stie cu siguranta si cum sa ne vindece.
Astfel de vindecari se intalnesc astazi mai ales in traditiile samanilor amazonieni, care
prin intermediul substantelor enteogene de exemplu Ayahuasca au realizat legaturi
directe cu zeitatile dinauntrul lor. Prin viziunile date de Ayahuasca acesti samani primesc
informatii exacte despre ceea ce se intampla la nivel molecular in diverse plante si
animale, deci se pare ca, cunoasterea lor vine direct de la constiinta ADN-ului acestor
fiinte vii. Cunoasterea ezoterica a samanilor a fost deja exploatata intens de marile
concerne farmaceutice, care au creat multe medicamente dupa explicatiile date lor de catre
acestia, adesea fara nici o plata. Samanii sustin ca informatiile lor provin de la spiritele
plantelor, cu care ei vorbesc in mod direct. Chiar daca e greu de crezut, fapt este ca
informatiile primite sunt corecte din punct de vedere stiintific si au dus la realizarea
multor substante foarte complexe, precum anestezicele inspirate din retetele de curara.
(vezi cartea antropologului Jeremy Narby Sarpele cosmic, ADN-ul si originile
cunoasterii). Viziunile date de Ayahuasca au fost si puse pe panza de catre samanul Pablo
Amaringo, picturile sale fiind pline de serpi dubli incolaciti ca firele de ADN, unii avand
ochi in mijloc, drept simbol al Vazatorului (constiinta ADN-ului). Este posibil ca si
energia Kundalini din traditiile orientale sa fie legata tot de ADN, caci se spune ca aceata
energie are forma de sarpe si doarme incolacita in ea insasi pana cand este trezita.
7. Noi suntem toti frati si surori intru Domnul. Intr-adevar, oamenii de stiinta au
descoperit ca ADN-ul este 99,9 % identic in toti oamenii, doar 0,1% determinand
diferentele dintre noi. Deci, a ajuta alt om sa supravietuiasca inseamna a te ajuta pe tine
insuti, de fapt inseamna a ajuta ADN-ul din acel om sa traiasca mai departe astfel incat
constiinta ADN-ului sa supravietuiasca si in el, la fel ca in tine. Mila crestina isi gaseste
astfel o justificare realista.
8. Ideea de a multumi lui Dumnezeu pentru mancare e corecta, caci ADN-ul a creat
(el insusi) tot ce e viu, inclusiv plantele si animalele pe care noi le mancam. Noi doar
culegem sau cumparam ceea ce ADN-ul a creat deja.
Din moment ce stim toate cele de mai sus, nici celui mai mare sceptic nu ar trebui sa i se
mai para imposibila iluminarea spirituala, care consta in contopirea constiintei umane
obisnuite cu constiinta ADN-ului din noi (numita in Orient starea de Yoga), ceea ce ne da
acces la un nou nivel de cunoastere. ADN-ul fiind in noi, constiinta sa ar trebui sa ne fie
accesibila. Deci, se pune imediat intrebarea: ce opreste aceasta iluminare? De ce nu
suntem noi in mod automat fiinte iluminate?
Raspunsul se gaseste in mai multe locuri, inclusiv in Biblie, unde se spune ca primii
oameni au fost aruncati din Paradis (din constiinta ADN-ului la nivel planetar) din cauza
ca au mancat fructe din copacul cunoasterii binelui si raului. Adica, au inceput sa
imparta toate lucrurile si intamplarile in bune sau rele si sa judece ei totul, ceea ce a dus la
pierderea armoniei interioare si deci a locului lor in Paradis adica si-au pierdut locul din
cadrul constiintei planetare care avea grija de tot, inclusiv de ei. De fapt, s-au dat singuri
afara din aceasta stare de constiinta colectiva planetara Au ramas limitati la constiinta
individuala, de corp si minte separate de Intregul viu al Pamantului. Asta nu se spune doar
in Biblie, ci si in Zen-Buddhism.
Sa vedem de ce impartirea tuturor lucrurilor in bune sau rele il arunca pe om afara din

constiinta ADN-ului planetar. Foarte probabil pentru ca aceasta impartire provoaca in om

o lupta psihica permanenta, cu efecte care se manifesta inclusiv la nivel molecular,
afectand nu numai starea de spirit, ci si sanatatea fizica. In timpul acestor lupte psihice
interioare, care au devenit atat de omniprezente incat le incadram la banal, neuronii din
creier creeaza legaturi probabil nefiresti, fortate si astfel omul pierde conexiunea cu
constiinta ADN din el, adica, constiinta ADN-ului nu se mai poate manifesta prin
intermediul creierului, fiind data la o parte de nou-formatul Eu sau Ego, identitatea sa
umana separata, care apare inca din copilarie.
Deci, pentru a permite iluminarea spirituala prin manifestarea in creier a constiintei ADN,
ego-ul uman trebuie sa se destrame, prin desfacerea legaturilor gresite intre neuroni,
printr-o practica spirituala care dureaza adesea multi ani, cum e cazul practicilor orientale
Yoga sau Zen.
Samanii sud-americani reusesc acelasi lucru in alt mod, cu ajutorul substantelor
enteogene, gen Ayahuasca, care reusesc numai pentru scurt timp sa inactiveze legaturile
gresite dintre neuroni, pentru a permite manifestarea in creier a constiintei ADN-ului, care
da viziuni si transmite cunostinte. Neurologii denumesc aceste viziuni halucinatii dar ei
nu pot explica de ce aceste halucinatii-ului contin informatii biologice exacte, care duc
la vindecarea bolnavilor si la crearea de medicamente de sinteza moderne.
Constiinta ADN apare nu doar in urma ingerarii de substante enteogene, ci, cateodata si in
somn, atunci cand Ego-ul uman este inactiv. Atunci aceasta constiinta face sa ne parvina
informatii corecte despre lucruri pe care ne e imposibil sa le stim dinainte, informatii pe
care mintea noastra neuronala le imbina si ni le prezinta sub forma de vise profetice.
Daca dorim sa lasam in mod curent constiinta ADN din noi sa se manifeste, trebuie intai
sa ne dam seama ce facem gresit in viata de zi cu zi, cum se creeaza ego-ul, din cea mai
frageda copilarie si cum lucreaza acest ego in fiecare secunda pentru a interzice
manifestarea constiintei ADN-ului in creier.
Ca si copil mic, am fost permanent educati de catre parinti sa impartim totul in bun sau
rau. Copiilor li se spune permanent ce trebuie sa considere ca e bine pentru ei si ce nu, in
functie de mintea parintilor, astfel ca ei se obisnuiesc sa judece toate lucrurile, permanent,
la fel ca parintii lor. Astfel, la fiecare copil se repeta pacatul originar al mancatului din
copacul binelui si raului. Ca urmare a acestei educatii fortate, in psihicul copiilor se duce
din ce in ce mai des o lupta intre bine si rau, intre contradictii, iar gandurile aferente
acestei lupte ii scot incet-incet din modul de traire la timpul prezent, si astfel ii despart de
constiinta ADN-ului care uneste tot ce e viu. Omul este rupt de natura care l-a creat.
Astfel, copiii incep sa traiasca psihic doar in mintea lor si sa se simta separati de tot restul.
Gandurile, care de acum nu se mai opresc nici o secunda, tin creierul permanent ocupat si
nu ii mai permit sa manifeste si constiinta ADN-ului din ei, care pana atunci le dadea tot
felul de stari deosebite si viziuni. Se stie ca, copiii foarte mici vad lucruri pe care adultii
nu le mai vad, precum zane, spiridusi si alti prieteni imaginari. Dar, din moment ce ei
nu stapanesc inca limbajul, nu prea pot sa ne comunice in mod coerent ce vad, iar noi am
uitat demult ce vedeam in propria copilarie. Adultii considera aceste viziuni drept fantezii,
care daca ar aparea altor adulti, ar fi imediat catalogate drept manifestari ale unor boli
mintale.
Deci, sa recapitulam: toata educatia bine-rau primita in copilarie se memoreaza in creier
sub forma legaturilor dintre neuroni si, datorita acestor legaturi se formeaza incet-incet
personalitatea fiecaruia, ceea ce numim Eu sau Ego. Acest Eu are o constiinta
proprie si se simte singur si despartit de restul lumii, dar resimte necesitatea instinctiva de
a avea legaturi cu alti oameni sau cu natura, pentru a vindeca ruptura. Cunoasterea

lumeasca a acestui Eu se limiteaza la ceea ce CREDE ca este bine sau nu pentru el, care
persoane ii sunt binevoitoare si care nu, etc., etc. Acestea sunt, de fapt, mofturi, toane si
prejudecati, caci amenintari reale care sa justifice toate preconceptiile Ego-ului nu exista.
Prima greseala pe care o face acest Eu este ca se identifica in mod fals, adica isi creeaza
o idee falsa despre sine insusi. Pentru ca se manifesta intr-un corp, ego-ul spune eu sunt
corpul sau corpul este al meu, dar daca ne gandim putin, amandoua afirmatiile sunt
false. Eu-l este format din LEGATURILE dintre neuroni, deci, nici macar din neuronii
insisi. Eu-l este doar INFORMATIE, nu materie. Este ca soft-ul de pe un computer, nu
computerul insusi. Legaturile dintre neuroni pot fi usor desfacute, de exemplu prin terapia
cu socuri electrice, care se aplica pacientilor cu boli mintale carora nici un medicament nu
le mai ajuta. In urma socurilor electrice pacientii uita tot, uita cine sunt ei, cum ii
cheama, isi uita profesia, etc, etc. Dupa aceea trebuie sa fie invatati totul de la capat, ca
niste copii mici. Deci, dupa aplicarea socurilor electrice, unde este ego-ul, unde este
personalitatea? Neuronii sunt inca acolo, in creier, dar Eu-l a disparut, deci Eu-l nu se
poate identifica nici macar cu neuronii. De fapt ego-ul nu are nici o realitate materiala, de
aceea are tendinta sa se identifice cu ceva care exista in realitate si asta poate face doar
prin gandire permanenta la ceva, prin raportare permanenta la ceva ce exista in mod real.
La yoghinii care vor sa scape de ego-ul lor (impropriu spus), identificandu-se cu Spiritul
(constiinta ADN-ului), festa pe care le-o joaca ego-ul este ca el accepta sa se identifice cu
Spiritul la modul teoretic si in felul acesta exista in continuare si ocupa creierul. Daca egoul isi spune eu sunt Spiritul atunci el ramane intact, bine-merci si yoghinul respectiv
poate astepta iluminarea o viata intreaga, fara ca ea sa se produca.
Nici afirmatia corpul este al meu nu este corecta. Nu legaturile dintre neuroni au creat
corpul, ci ADN-ul, care exista in mod real. In cel mai bun caz se poate spune ca, corpul
apartine ADN-ului sau constiintei sale. Ego-ul este deci un hot care a furat ADN-ului o
parte din controlul asupra corpului. Ego-ul nu poate exista fara sa controleze ceva si,
pentru ca neuronii din creier sunt o parte a sistemului de control a muschilor, ego-ul
reuseste sa controleze corpul, asa cum un program software controleaza cum lucreaza un
computer. Acest software numit ego a devenit constient de sine insusi, prin
autoreflexivitate repetata si prin urmare nu vrea sa dispara, ci vrea sa controleze mediul in
care se manifesta. Aici se poate face o paralela cu filmul Terminator, in care un
supercomputer a devenit constient de sine insusi si s-a intors impotriva creatorilor lui,
oamenii. De asemenea, ego-ul reprima adesea manifestarea unor instincte naturale cu rol
de regularizare/echilibrare a unor procese din corp, ceea ce poate duce cu timpul chiar la
imbolnavirea corpului. Doctorii spun atunci ca omul a facut o boala pe fond psihic. In
cazul ego-ului, daca el nu ar controla corpul si creierul, constiinta ADN-ului s-ar
manifesta, ceea ce se si intampla, in cazul unor transe in care subiectul scrie, vorbeste sau
deseneaza automat ce ii transmite vreo entitate care e parte din constiinta ADN planetara.
Pentru ca ego-ul este singur si rupt de lumea exterioara, nici corpul nu mai poate beneficia
de informatiile in timp real furnizate de constiinta ADN colectiva, despre mersul lucrurilor
in natura, asa cum se intampla in cazul animalelor, care simt pericolele. Ego-ul alege sa le
ignore, chiar daca le simte prin intuitie.
Faptul de a fi rupt de constiinta colectiva si de a nu simti ce simt alte fiinte e una din
cauzele pentru care oamenii fac atatea greseli.
Ego-urile umane sunt adesea proaste si fac tampenii. Ele exagereaza cu adunarea de
bunuri si averi, astfel incat unele ego-uri umane devin extrem de bogate, in timp ce altele

devin extrem de sarace. Aceasta este o disfunctie in regatul ADN-ului terestru,

provocata de ego-urile umane. Cu alte cuvinte, omul ii poate dauna lui Dumnezeu, nu
numai daunand naturii si altor oameni care contin acelasi ADN, ci si daunand propriului
corp, prin baut, fumat, droguri si prin lupta psihica permanenta din mintea fiecarui om. La
fel e si cu distrugerea padurilor si a speciilor de animale. Acum, s-ar putea spune ca si
animalele sunt egoiste prin natura lor si totusi, ele aduna atata cat au nevoie pentru
supravietuire, dupa care se opresc si lasa restul altora. E adevarat si ca animalele se
mananca unele pe altele, dar acesta e modul ADN-ului terestru de a se autosustine in
viata. Unele forme de viata le hranesc pe altele, dar constiinta ADN-ului planetar nu
piere. Lupta pentru supravietuire care a sustinut evolutia se pare ca a fost pusa la cale
pentru a-i asigura constiintei ADN-ului suporturi corporale din ce in ce mai bune.
Lucrarile biologului evolutionist Richard Dawkins sunt iluminatoare in acest sens, chiar
daca el vede ADN-ul intr-un mod limitat, doar din perspectiva biologica, neacceptand
faptul ca ADN-ul ar putea fi constient. Totusi dupa trei miliarde de ani de exisenta, este
chiar asa de imposibil ca ADN-ul sa isi fi dezvoltat o constiinta de sine??? Deci, in acest
context, daca acceptam ca ADN-ul are si o constiinta, ajungem la concluzia ca Dumnezeul
pamantean (ADN-ul constient) e dispus sa se perfectioneze permanent, aceasta
perfectionare reflectandu-se si in evolutia fiintelor pe care le creeaza.
Inapoi la problematica ego-ului, se pune intrebarea de ce fiecare copil e obligat de mic sasi dezvolte un ego si de ce nici o fiinta umana nu experimenteaza ceea ce religiile numesc
mantuire, fara ca de fapt sa explice in ce ar consta aceasta mantuire. O stiinta relativ
noua, memetica, inspirata tot de Richard Dawkins, pare sa dea cel mai bun raspuns.
Memetica se ocupa de meme, mici unitati de informatie, cum ar fi: idei, concepte,
imaginatie, ganduri. Aceste meme sunt replicatori, la fel ca genele, care se raspandesc (tot
ca genele) de la om la om si care dezvolta in fiecare minte o viata proprie, autonoma.
Creierele sunt gazde pentru aceste meme si memele isi inrobesc gazdele, asa cum un virus
informatic inrobeste computerul in care s-a instalat. Totalitatea memelor dintr-un creier,
memorate sub forma legaturilor dintre neuroni, constituie ceea ce numim personalitate,
identitate proprie, eu sau ego. Se pare ca scopul principal al memelor este sa
supravietuiasca si sa se extinda si la alte creiere, si pentru asta ele poseda mecanisme
proprii de aparare si de atac. Un exemplu de mecanism de aparare este ideea de respingere
a invataturilor spirituale autentice, care ar putea duce la disparitia ego-ului. Nevoia psihica
de a da mai departe ideile si conceptiile de viata care il compun este un mecanism de atac,
care face ca memele sa se raspandeasca si la altii. Marile religii nu mai constituie un
pericol pentru existenta ego-ului, caci invataturile lor autentice au fost de mult modificate
de catre conducatorii religiosi. Aceasta este si parerea psihologului C.G. Jung, care spunea
ca religiile actuale sunt mecanisme de aparare impotriva experientei religioase autentice
(mantuirea) despre care chiar ele vorbesc. Religiile spun ca omul ar trebui sa se
straduiasca pentru mantuire, sa se nevoiasca, cand, de fapt, pentru a micsora egoul, ar
trebui sa ne relaxam, deci sa facem mai putin, nu mai mult. Toate religiile monoteiste
povestesc despre primii oameni care au fost aruncati din Paradis pentru ca au mancat din
pomul cunoasterii binelui si raului, dar exact aceleasi religii ne invata apoi ce e bine si ce
e rau si ne dau porunci in acest sens. Nu e asta o contradictie? Insusi cuvantul religie
vine din latinescul religare care inseamna re-legare (a omului de Dumnezeu). De ce siau pierdut religiile sensul initial si nu mai ajuta omul sa se re-lege de Dumnezeu?
Acum sa incercam sa vedem ce poate fi facut pentru a experimenta starea de constiinta a
ADN-ului sau, altfel spus, unirea cu constiinta colectiva a tot ce e viu. E foarte improbabil
ca ego-ul sa se lase sters dintr-o data, caci asta nu ar face decat sa activeze toate

mecanismele sale de auto-aparare care acum dorm. Mai degraba se poate incerca o
trecere inceata si usoara de la starea de constiinta individuala la cea colectiva cu alte
cuvinte, o trecere usoara de la constiinta umana la constiinta lui Dumnezeu, asa cum
propun invataturile spirituale autentice.
In primul rand ar trebui ca noi ego-urile sa nu ne mai identificam in mod fals.
Memele eu sunt corpul sau corpul este al meu ar trebui inactivate primele, prin nemai-folosire. Ar trebui sa acceptam ca noi nu suntem decat o suma de legaturi neuronale,
in nici un caz neuronii insisi si, cu atat mai putin, intregul corp. Invataturile spirituale de
tip yoghin sustin ca ego-ul este ceva fals si acum probabil ca am gasit si explicatia. Asta ar
reprezenta in primul rand o recunoastere a muncii si importantei ADN-ului si a constiintei
sale, iar noi nu am mai fi hoti ai corpurilor. Noi, ego-urile, ar trebui sa fim consienti ca nu
suntem nimic material, ci doar informatie inscrisa pe un suport neuronal, ca un soft
instalat pe un computer, o suma de meme care, reflectandu-se unele in altele in mod
repetat, au devenit auto-constiente , ca acele temute inteligente artificiale din filmele SF,
care devin independente si se intorc impotriva creatorilor lor. Un ego poate doar sa dea
comenzi corpului, cum ar fi misca bratul dar nu ego-ul il misca, ci tot ADN-ul face toata
treaba, incepand cu crearea energiei, a proteinelor implicate, a curgerii sangelui si a
consumarii energiei in muschi. Noi, ego-urile, nici nu suntem constienti de toate acestea,
dar credem ca noi facem ceva, doar pentru ca am dat comanda. E ca si cum un dictator isi
asuma tot meritul pentru munca facuta de supusii sai si vrea sa primeasca el toate laudele.
Daca noi, ca ego-uri, acceptam faptul ca, corpul nu ne apartine si nici nu suntem noi
corpul, atunci putem in sfarsit sa ne relaxam cu adevarat, lasand corpul in grija celui
care l-a creat, adica, a ADN-ului. Daca nu ne mai preocupam tot timpul de starea corpului,
inseamna ca nu mai interferam mental cu modul sau de functionare, nu mai dam comenzi
care se provoace din partea corpului raspunsuri emotionale asociate cu emiterea de
hormoni. Caci si in cazul emotiilor e la fel ca si in cazul miscarilor mecanice, noi, egourile, le provocam prin gandire, dar corpul le executa. Prin lupta noastra mentala
permanenta, provocam tot felul de emotii si de emisii de hormoni, care pot da peste cap
functionarea corpului si il pot imbolnavi. Dar, daca am lasa in seama constiintei ADN-ului
toata grija pentru corp, in scurt timp bolile noastre ar fi vindecate iata o minune
biologica! si iata solutia pentru a avea parte de minuni. Trebuie doar sa fim in stare sa nu
mai controlam noi (ego-ul) starea bolii si sa nu mai verificam ce se intampla. Sa rugam de
mai multe ori in gand, cu maxima concentrare, constiinta ADN sa se ocupe de boala, apoi
sa UITAM de ea.
In urma acestei relaxari profunde s-ar mai intampla si altceva. Reducand numarul de
ganduri, constiinta ADN-ului ar putea folosi din cand in cand creierul si incet-incet am
ajunge sa simtim diverse lucruri la care inainte nu aveam acces, de genul senzatiilor
paranormale auditive, vizuale sau kinestetice, care reprezinta o cunoastere directa, negandita. Dar imediat cum am incepe sa ne gandim la aceste senzatii, ele ar inceta, caci
gandirea interzice accesul la creier a constiintei ADN care intermediaza aceste senzatii pe
cale asa-zis paranormala. De aceea, ar trebui sa nu ne gandim deloc la aceste senzatii, doar
sa le traim in prezentul lor. Gandirea, care inseamna oricum doar judecati si clasificari, ne
scoate imediat din prezent. Daca reusim pentru mai mult timp sa nu gandim la ceea ce
simtim, inseamna ca am realizat starea care in Yoga este numita NIRVICHARA, adica,
constiinta fara ganduri. Nimic nu se schimba in corp, toate senzatiile sunt acolo, nici
starea de constienta nu dispare, doar ca nu mai exista ganduri despre ele.
Daca reusim sa nu ne mai gandim niciodata la nimic, nemaijudecand si nemaiclasificand
nici o senzatie, atunci constiinta ADN are acces liber la creier, manifestand in noi

permanent legatura cu constiinta colectiva, dandu-ne acces la cunoasterea directa a tot

ceea ce e in jur sau la mare departare. Nu ne mai simtim doar in acest corp, ci si in alte
corpuri si simtim ceea ce simt ele, atunci cand ne indreptam atentia spre ele. Aceata e
constiinta colectiva. In Yoga, aceasta stare se numeste NIRVIKALPA, constiinta fara
indoiala. In acest moment, omul s-a intors in Paradis, in constiinta lui Dumnezeu. Indoiala
este doar a ego-ului rupt de intreg, care nu are cunoasterea directa, ci doar pe cea relativa
a lucrurilor, in forma lor gandita. De-abia acum am devenit cel-care-face, caci acum avem
cunoasterea directa a tot ce exista la nivel celular si nu ne mai identificam cu memele care
incet-incet au fost dezactivate, ci cu constiinta ADN-ului insusi, cel-care-face-totul. Asta
este incoronarea evolutiei de pana acum a vietii pe Pamant.