Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
educationale parentale pot influenta in mare masura modul de implicare in viata si activitatea
grupala, modul de raportare la anumite norme si valori, modul de abordare interpersonala.
4.cultural-formativa. Consta in dezvoltarea unor capacitati creatoare pe taram artistic, in
formarea si cultivarea apetitului cultural-spiritual, a atitudinilor si sentimentelor estetice.
Bazandu-se pe atasamentul natural pe care copilul il are fata de parinti, familia reuseste sa
aiba o mai mare pondere in aceasta actiune. Ea este considerata agentul principal al integrarii
sociale, deoarece are sarcina de a transmite acele norme si roluri sociale care formeaza
individul pentru viata. Primele roluri sociale copilul le invata in familie. Personalitatea se
creaza diferit pe baza a ceea ce mosteneste si a ceea ce experimenteaza din primii ani de
viata. Climatul familial in care copilul se dezvolta si se formeaza ii marcheaza, in mod
inevitabil, personalitatea.
O atmosfera familiala vesnic framantata de tensiuni, deformata de lipsa de afectiune
reciproca a membrilor, viciate de defectele caracteriale ale parintilor, pline de certuri si acte
de violenta constituie un mediu traumatizant pentru copil. El va privi oamenii, societatea cu
teama si suspiciune. Sunt primele forme de neadaptare pe care le manifesta copilul crescut
intr-un astfel de climat27.
Ambianta familiei influenteaza climatele familiale, carea pot fi de solidaritate sau de ostilitate
si rivalitate, climate senine sau tensionate. Acestea se datoreaza relatiilor dintre soti, relatii ce
alcatuiesc fondul ambiantei in care se naste si se dezvolta personalitatea copilului. Copilul
trebuie sa simta in jurul sau grija si prezenta adultului, trebuie sa se simta in deplina
siguranta, iar siguranta inseamna pentru copil dragoste si stabilitate. Dragostea adresata este
necesara copilului nu numai pe planul afectiunii; ea are ecouri profunde si pe planul
dezvoltarii fizice si intelectuale. Pentru a fi iubit, copilul trebuie sa fie acceptat de catre
membrii familiei.
Siguranta in care trebuie sa se simta copilul pentru a se dezvolta normal este conditionata de
stabilitatea mediului familial. Daca in locul unui teren solid si sigur el se trezeste pe unul
miscator, gata in orice clipa sa se dezagrege, atunci cresterea lui va fi intraziata sau
deformata.Copilul are nevoie sa stie cu precizie incotro se indreapta, sa parcurga un drum
trasat de adult, fiindca mult timp el este incapabil sa discearna, sa aleaga si sa se conduca
singur. Nimic nu este mai nefast pentru copil ca nesiguranta ambiantei, ca permanenta
schimbare a cadrului de referire,ca inconstanta climatului afectiv in care se dezvolta. Copilul
nu poate, de pilda, sa inteleaga de ce este frustat de prezenta unor persoane cu care s-a
obisnuit, de ce i se cere sa ignore pe cineva pana ieri iubit28.
Cu cat creste mai mult numarul caminelor a caror unitate se clatina sau se distruge, cu atat
creste mai mult si numarul copiilor al caror echilibru fizic si psihic se tulbura. Cea mai mare
parte din cazurile de vagabondaj si delicventa juvenila provin din familii cu unul sau ambii
parinti absenti (decedati, despartiti, necunoscuti), si din parinti recasatoriti, in concubinaj, cu
comportare imorala, delicventi, alcoolici sau dezinteresati complet de soarta copilului.
Functia de socializare a fost afectata si ea de mutatiile lumii contemporane. Sistemul scolar a
inlocuit, in mare masura, procesul instructiv-educativ al familiei, iar inlocuirea este datorata
atat unor cauze subiective, cat si obiective. Concluzionam ca parintii nu mai pot asigura
transmiterea de cunostinte copiilor lor, nu le mai pot satisface nevoia de instructie la
standardul exigentelor actuale.
Intrucat lumea moderna este marcata de dinamismul sau fara precedent, de abandonarea sau
marginalizarea traditiei si de consecintele sale globale, tendinta de modificare a statusului si
rolului individului in familie, determina schimbari si in gradul de satisfacere a functiilor
familiei29. Datorita slujbelor in afara familiei, parintii sunt mai putin timp impreuna cu copiii,
care sunt dusi, de la cele mai fragede varste, in institutii specializate (gradinite, crese). Astfel,
ei nu numai ca nu dispun de timpul necesar realizarii unei scolarizari firesti, dar, de multe ori,
nici nu au constiinta necesitatii actiunilor educative.
O mare greseala ramane aceea a considerarii copilului o fiinta pasiva, socializabila dupa voia
fiecaruia, ignorandu-se faptul ca el este un subiect care gandeste si actioneaza, care intervine
constant si direct in procesul propriei sale dezvoltari. O alta greseala este aceea a ignorarii
faptului ca socializarea se manifesta pe tot parcursul vietii individului, parintii fiind ei insisi
supusi influentelor socializatoare, dincolo de influentele pe care le exercita asupra copiilor
lor.
3.Functia de solidaritate
Solidaritatea in familie asigura unitatea, intimitatea, coeziunea, securitatea emotionala,
protectia si increderea grupului familial. Ea este o functie complexa, si antreneaza toti
membrii familiei si toate momentele vietii familiale. M. Voinea 30 considera ca manifestarea
solidaritatii incepe inca din familiile de origine ale partenerilor, prin modul in care au fost
pregatiti, educati, orientati spre intelegerea celuilalt, spre oferirea protectiei si afectivitatii.
Solidaritatea familiala nu este un dat, ea se construieste, se perfectioneaza in procesul firesc
al vietii de familie, prin concesii si ajustari reciproce ale vietii de familie.
Concluzionand, atat relatia conjugala cat si cea parentala devin din ce in ce mai mult
dominate de contradictii si framantari. Pe de o parte, prima e influentata de un complex de
factori: emanciparea femeii, diviziunea moderna a rolurilor in cadrul familiei, satisfacerea
legata de viata sexuala, etc., relatia parentala e dominata de framantari din cauza adancirii
diferentelor dintre modelele culturale apartinand diferitelor generatii.
4.Functia sexuala si reproductiva.
Aceasta functie cuprinde doua componente: sexualitatea si procreerea. Functia
sexuala consta in satisfacerea trebuintelor sexuale, a instinctului sexual. In cadrul familiei,
relatiile sexuale se integreaza armonios in amplul sistem de interrelationare si
intercomunicare dintre membrii cuplului conjugal, capatand o finalitate specific umana.
Asadar, comportamentul social trebuie sa devina nu scop, ci mijloc pentru implinirea
personalitatii, pentru cresterea gradului de armonie al relationarii dintre soti, a coeziunii
grupului conjugal si familial32. Functia reproductiva asigura continuitatea speciei.
Prin functia sexuala, in contextul actului sexual, trebuie sa vedem atat satisfacerea
functiilor fiziologice, cat si satisfacerea unor nevoi afectogene, ambele in cadrul unor atractii
erotice in mod reciproc. Tot prin functia sexuala membrii cuplului conjugal invata sa se
cunoasca, sa se recunoasca, si mai ales, invata sa-si recunoasca dependenta fata de partener,
depinzand de individualitate, de tendinta de dominatie, de supunere, de stapanire de sine, de
suprasolicitare, etc. Functia sexuala trebuie sa permita o crestere a intensitatii relatiei afective
dintre cei doi33.
Functia sexuala constituie elementul fundamental al functiei de procreere. Functia de
procreere asigura normalitatea familiei si disponibilitatea acesteia de a se extinde numeric, si,
implicit, cresterea gradului de solidaritate a cuplului, prin cresterea sentimentului de
securitate, de siguranta atat a membrilor cuplului, cat si a copiilor. Evola considera ca
sexualitatea si reproducerea se gasesc intr-un raport invers proportional : cu cat e mai
puternic unul din cele doua elemente, cu atat celalalt este mai slab. Prin urmare, daca la limita
inferioara se afla inmultirea fara nici un fel de dragoste sexuala, la limita superioara se afla o
dragoste sexuala asociata chiar cu o excludere completa a reproducerii.
M. Voinea34 sustine ca reproductivitatea, la nivelul cuplului conjugal este influentata
de fertilitate. Fertilitatea este determinata de:
-varsta sotiei;
-durata casatoriei;
-starea de sanatate a cuplului (in special a sotiei);
-nivelul de instructie al partenerilor;