7.

Virtuti si valori profesionale si politice

Etica virtutii, venita din traditia aristotelica inaugurata de Etica nicomahica, a recapatat
un important teren in discutiile actuale (vezi McIntyre, 1999). Ea incearca sa raspunda, in cazul
nostru, la intrebarea: ce fel de profesionist sau de politician ar trebui sa fiu? Care sunt virtutile
necesare unui politician, profesor, analist politic, functionar public, ziarist, medic, om de afaceri?
Aceasta problema deriva din faptul ca implinirea profesionala este cotata ca o componenta
importanta a implinirii si dezvoltarii personale (human flourishing in original). Implinirea
profesionala trece drept una din conditiile prin care o persoana poate sa devina fericita sau cel
putin utila, sa simta ca are o viata cu sens si sa-i creasca stima de sine. Profesionistii isi
urmaresc deopotriva succesul propriu si serviciul competent. Uneori aceste doua valori devin
conflictuale. Daca succesul se poate masura in bani, in acest caz uneori o buna practicare a
profesiei poate sa fie in detrimentul succesului(vezi Airaksinen, 1998, p. 674.) Un practician este
virtuos in sensul idealului profesional si poate sa aiba succes ca practician, dar adesea aceasta
inseamna sa castige prost fiindca traieste int-o societe cu nivel redus de venituri sau fiindca
profesia sa e mai prost platita. El se concentreaza pe excelenta si pe client si prea putin pe bani si
imagine.
Valori profesionale. T. Airaksinen sintetizeaza cateva dintre valorile profesionale in
modul urmator (vezi Airaksinen, 1998, p. 674):
Profesia:

Valoarea:

Jurist

Legalitatea, Dreptatea

Medic, asistent

Sanatatea

Educator

Dezvoltarea persoanei

Psiholog

Autonomia clientului

Asistent social

Bunastarea (asistarea celor in nevoie)

Contabil

Corectitudinea

Lor li se mai pot adauga altele, cum ar fi: functionar public-binele public, politician-democratia
si promovarea drepturilor omului, analisti politici: pertinenta si obiectivitatea, jurnalisti,
onestitatea informarii s.a.
Aceste valori sunt considerate obiective mai ales fiindca sunt inevitabile, oamenii nu le resping si
se asteapta ca, recurgand la serviciile unei profesii, sa le poata atinge. Sensurile pe care le au
aceste valori nu sunt insa fixe. Ele se redefinesc si depind intr-o mare masura de politicile
publice care le orienteaza, ca si de dezvoltarea profesiei respective. Profesionistii unui domeniu
au 'putere discursiva', in sensul in care le revine o importanta autoritate epistemica in definirea
acestor valori.
Dileme standard in etica profesionala intervin mai ales in situatii cruciale intre starea de
fapt a unei societati in care se exercita o profesie si valorile morale ale acelei profesii.
Cele mai dificile probleme etice survin in cadrul regimurilor totalitare sau autoritare.
Legile sunt legi, au o astfel de valoare, dar multe dintre ele nu sunt drepte. Ziaristii si profesorii

sunt obligati sa manipuleze. Si chiar daca ei doar socializeaza in anumite valori, cele ale
societatii in care traiesc, la modul ideal fac un deserviciu democratiei si drepturilor omului.
Medicii erau obligati, in regimul totalitar romanesc, sa cheme procuratura atunci cand venea o
pacienta cu iminenta de avort. Adesea, din acest motiv, femeile ramaneau acasa, faceau
septicemii si mureau. Functionarii publici erau supusii statului, intr-un proces cu statul,
cetateanul era aproape intotdeauna perdant. Analistii politici in serviciu public nu existau, ca si
politicienii in acceptia pe care o dam termenului intr-o democratie.
Chiar si in practica curenta a tarilor cu regimuri democratice exista dileme de etica
profesionala greu de surclasat. Un avocat isi apara clientul, chiar si impotriva ideii de dreptate,
un profesor socializeaza elevii chiar si pe valori nedrepte, dar care sunt incetatenite, psihologii
pot sa-i faca pe pacienti si mai dependenti de insasi prin terapia pe care le-o aplica, desi rolul lor
moral este acela de a ajuta pacientii sa revina la autonomie, sa poata trai din nou 'pe picioarele
lor'.