Genurile Literare

Genul liric:
Ideile si tririle autorului sint exprimate nemijlocit, direct
Specii ale genului liric:
Elegie-specie a genului liric cult, meditative, care e ptruns de o tristee, melancolie, jale, dezndejde printro filosofe profund, intr-o atmosfera de adnci framintari existentiale(sin prezente metafore si simboluri.).

Romanta- cintec specific doar romnilor. Acesta putind fi trist,melanolic, sentimental

Meditatie- specie a genului liric, cu caracter filosofic in care sint puse probleme , teme mari, legate de
existenta omului: binele, raul, (societatea) trecerea timpului, conditia geniului, viata, nasterea, moartea- ca
element al destinului.

Satira- specie a genului liric in care sint biciuite defectele morale ale oamenilor sau ale societatii cu intentii
moralizatoare.

Epistola- sp. a gen. lir. in versuri apartinind poeziei didactice, in care se trateaza un subiect filosofic moral,
artistic etc. sub forma de scrisoare.

Idila- specie de poezie lirica si erotica din sfera poeziei bucolice in care este prezentata dragostea in cadrul
rustic; bucolica.
Poezie cu forma fixa:
Sonetul- specie a genului liric alcatuit din dou catrene si trei terene, ultima fiind cu un continut de mesaj.
Exemplu: Eminescu Cnd insusi glasul

Rondelul- specie a liricii fixe ,constituita din 13 si 14 (lit. univers.) versuri si cu un refren, care deschide
poezia si care este reluat la mijlocul si la sfirsitul ei.
Exemplu: N.Costenco Rondelul doinei.

Gazelul- specie a liricii culte cu forma fixa alcatuita din 5-15 distihuri, originala in literaturile orientale; in
care fiecare al 2-lea vers al strofelor rimeaza cu 1 distih. Exemplu: G. Cosbuc Lupta vietii.

Glosa- specie a liricii culte filosofice de forma fixa ce este alcatuita din atitea strofe cite versuri cuprinde I ,
fiecare vers din prima strofa e comentat in strofele ulterioare, iar ultima e prima inversata.
Exemplu: Eminescu Glosa.
Particularitati:
Incepind cu strofa a2-a unde se comenteaza fiecare vers, versurile din prima pot sa nu se repete; abordeaza
principii filosofic, morale, epice si estetice.

Genul epic:
Toate sentimentele, ideile si gindurile sint prezentate cu ajutorul personajelor si al actiunilor.
Sint prezente momentele subiectului. Este prezenta expunerea artistica. Sin prezente personajele
artistice.
Sunt prezente modurile de expunere.
Specii ale genului epic:
Poem- specie a genului epico-lirica, alcatuita din mai multe episoade de intindere mare, in care se evoca
fapte glorioase din istoria unui popor, cu unul sau mai multe personaje axate in jurul unui erou exceptional,
legendar.
Exemplu: Dumbrava Rosie de Alecsandri.

Balada- specie a genului epic in versuri in care sint descrise real, fantastic sau mixt, momente incordate, de
regula tragice, din viata unui popor (fapte neobisnuite, intimplari dramatice din trecutul istoric, social,
national).

Povestirea- specie a genului epic in proza, in care se descrie o intimplare, un fapt real din viata, in care
actiunea se petrece intr-o perioada de timp nu prea mare. Exemplu.:Sadoveanu Cealalta Ancuta

Basm- specie a genului epic, cu elemente fantastice supranaturale care simbolizeaza fortele binelui si ale
raului in lupta pentru sau impotriva fericirii omului.

Poveste-specie a genului epic in proza in care se relateaza intimplarile fantastice ale unor personaje
imaginare in lupta cu personaje nefaste in care binele triumfa.

Snoava- s. a gen. epic in proza, de dimensiuni mici, care ironizeaza viciile societatii si ale oamenilor
(minciuna, lasitatea, lenea, mindria, aviditatea, avaritia).
Particularitati:
Caracter de fabula, anecdota.
Naraiune expresiva.
Predomina dialogul.
Legenda s. a gen. epic in versuri sau in proza in care se impleteste armonios realitatea cu fantasticul, in
care se exprima geneza unui lucru, finite, fenomen, eveniment, istorie, eroi.
Tipuri de legende:
Istorice
Mitologice
Culte (O sama de cuvinte I. Neculce) populare

Nuvela- s. a gen. epic in proza de dimensiuni mai mari decit schita si mai reduse ca romanul (cu un fir
narativ), in care este prezentat un episod, un eveniment de mare importanta din viata personaj. Principal, cele
secund. axinduse in jurul acestuia.
Particularitati:
Stilul obiectiv. Final tragic. Intriga relativ complexa.
Un singur fir narativ. Accentul se pune pe personaje.
Actiunea are loc pe un singur plan.

Schita- specie a genului epic in proza de dimensiuni reduse ce infatiseaza o intimplare scurta, dar
caracteristica unui personaj

Particularitat:
Caracter hazliu. Personaje tipice. Un adevar veridic. Un singur fir narativ. Stil concis.
Caracter moralizator deschis.
Literatura popular
Liric:
Epic:
1 Neritualic
Cntecul
Doina
Balada
Strigtul
Creaia aforistic

2 Ritualic
poezia obiceiurilor
(colinde, urtturi,paparude)
poezia trecerii
(oraii de nunt, bocete)
poezia magic
Epica Popular
Caracterici:

1 Formule: Iniiale de continuare finale

2 Hiperbola
3 Limbajul popular

legenda
snoava
basmul
balada
anecdota
parabola

4 Numele proprii tipice

5 ncercarea
Trsturi fundamentale ale literaturii populare:
1.Oral
2.Anonim
3.Specific
4.Colectiv
5.Sincretic
6.Intraductibil

Genul dramatic:

Actiunea se desfasoara in fata spectatorilor. Mod. principal de expunere este dialogul.

Actiunea e impartita in acte, actele in scene si tablouri.

Cuprinde textul propriu-zis, literar (monologurile, dialogurile personajelor), dar si indicatii scenice
(mimica, gesturi, decorul). Efecte vizuale, auditive (zgomot., muz.)

Intre acte se face de obicei cite o pauza.

De obicei se prezinta multe personaje.

De obicei actiunea se axeaza in jurul citorva personaje.

Continutul de idei si mesajul operei sint scoase in evidenta de jocul actorilor.

Subiectul si momentele subiectului sint specifice.

Specii ale genului dramatic:
Comedia- s. a gen. dramatic, in versuri ori in proza, cu un conflict comic, ce satirizeaza viciile omenesti
si sociale, avind deznodamint vessel si caracter moralizator.
Drama- s. a gen. dramatic in proza, plasata intr-e comedie si tragedie , avind conflicte puternice intre
personaje, conceptii si actiuni cu deznodamint grav.
Particulariti:
Personaje puternice, comlexe, imbinind trasaturile positive si negative.
Sublimul se imbina cu grotescul, tragicul cu comicul.
Prezenta elementelor lirice. Reda viata in toata complexitatea.
Tipuri de drame:
Sociala, istorica, romantica.
Psihologica, satirica, antica.

Tragedia- s. a gen. dramatic in versuri sau in proza, care are conflicte puternice, actiune grava si
deznodamint tragic.

Particularitati:
Personajele inflexibile.
Personajul se clasifica ca un ideal.
Contine conflicte psihologice intre om si destin, datorie si pasiune.
Sentimente marete: patriotismul, dragostea, demnitate.

VASILE ALECSANDRI
In ,,muzeul literaturii romane, V. Alecsandri isi are locul sau, un loc insemnat in toata dezvoltarea
culturii romane, fiind ,,un om nascut in ceas bun (Slavici), ,,un noroc al istoriei noastre (P.Zarifopol), cu reale si
importante contributii la unificarea constiintei nationale.
Scriitor cetatean, Alecsandri a considerat ca radacinile
adevaratei
literaturi stau in folclor, in realitatea sociala si cea istorica.
Marturisea:
,,daca imprejurarile m-au facut poet, aceasta a s-o multumesc
poporului
roman din care m-am nascut si care cuprinde in sanul sau
comoara
nesecata de cea mai sublima poezie.
Alecsandri este cel mai important poet roman de pana
la Eminescu. A
daruit contemporanilor si urmasilor sai o uriasa opera cu larga
deschidere
catre poezie, proza si dramaturgie, cu innoiri remarcabile pentru
fiecare gen si
specie literara. El a daltuit si modernizat limba literara. Un
contemporan al
sau, Hasdeu, aprecia pe Vasile Alecsandri: ,,El este
reprezentantul
cel mai puternic, cel mai complet al gandirii si al simtirii
romanesti. El a
cantat toate dorintele, el a plans toate nevoile si necazurile
romanimii
El este gloria nediscutabila a literaturii romane.

abel cronologic
821 Iulie 21 S-a nascut, conform opiniei majoritatii cercetatorilor, cel de-al doilea copil, Vasile, al medelnicerului
Vasile Alecsandri si al Elenei, nascut Cozoni, n orasul Bacu. Curnd familia viitorului scriitor se mut la Iasi.
(Conform altor surse, Alecsandri s-ar fi nscut n 1819 sau chiar n 1818.)

827 Vasile Alecsandri ia primele lectii de la dasclul maramuresean Gherman Vida, profesor la Seminarul de la Socola.

828-1834 Viitorul scriitor si continu nvttura n pensionul lui Victor Cuenim, deschis n 1828 la Iasi. Verile si le
petrece la Mircesti, unde tatl su cumprase mosia.

834-1839 mpreun cu alti fii de boieri, Vasile Alecsandri si face studiile la Paris. Dup trecerea bacalaureatului literar
se pregteste s intre la medicin, dar abandoneaz. Urmeaz cursurile facultatii de drept, ns dup cteva luni
renunt. Tatal su l-ar fi vrut inginer, dar i lipsea bacalaureatul n stiinte, pe care nu-l poate obtine. Se dedic
literaturii, scriind primele versuri n limba francez, ntre care poemul Zunarilla.
1839

n drum spre Patrie, Vasile Alecsandri ntreprinde o lung cltorie prin Italia. Viziteaz

1840

Florenta, Roma, Padova, Venetia, Triest. Din aceast cltorie culege impresii necesare scrierii primelor
opere n limba romn Buchetiera de la Florenta si Muntele de Foc.

1840 n revista "Dacia literar" (nr. 3, mai-iunie) este publicat nuvela Buchetiera de la Florenta. Este numit,
mpreun cu C. Negruzzi si M. Koglniceanu, director al teatrului din Iasi. Pentru nevoile scenei scrie vodevilul
Farmazonul din Hrlu, care se joac la 18 noiembrie.
1841

Pe scena teatrului iesean se joac piesa lui Vasile Alecsandri Modista si cinovnicul.

1842 V. Alecsandri cltoreste prin muntii Moldovei, fapt care i-a prilejuit "descoperirea tezaurului poeziei populare".
b influenta acesteia Vasile Alecsandri scrie primele sale poezii romnesti - Doinele.

1843-1844 Vasile Alecsandri ntreprinde lungi excursii prin muntii si prin satele Moldovei, culegnd folclor. Din
east perioad dateaz nuvela O primblare la munti.

1844 La 18 ianuarie are loc premiera piesei Iorgu de la Sadagura, primit de public cu deosebit cldur. mpreun cu
ihail Koglniceanu si Ion Ghica, scriitorul se afl n fruntea revistei "Propsirea". Aici sunt publicate o parte a doinelor
le, nuvelele O primblare la munti si Istoria unui galben. Aflat pentru cur la Borsec, Vasile Alecsandri scrie nuvela
orsec. D la iveal "fiziologia" Iasii n 1844.

1845 Face cunostint cu Nicolae Balcescu si cu alti tineri munteni la mosia Mnjina a lui Costache Negri. Tot acum
viziteaz Bucurestii. Este epoca n care creste afectiunea sa pentru Elena Negri, careia i dedic o seam de poeme.

1846-1847 Vasile Alecsandri o nsoteste pe Elena Negri n strintate, pentru ngrijirea snttii. Italia, Austria,
Germania, Franta, apoi din nou Italia i prilejuiesc impresii profunde. Ins boala Elenei se agraveaz, iubita poetului
stingndu-se pe vapor la ntoarcere n Patrie. n var se afl la odihn la Balta Alb. Impresiile din aceast localitate
si-au gsit expresia n nuvela Balta Alb.
1847 Scrie piesa Piatra din cas.

1848 Martie ncepe miscarea revolutionar din capitala Moldovei. Alecsandri scrie Desteptarea
Romniei si
dacteaz mpreun cu alti patrioti petitia cuprinznd revendicrile ce trebuiau aduse la cunostinta domnitorului Mihail
urza. Dup nbusirea miscarii se refugiaz n munti, apoi trece la Brasov. Evocarea acestor ntmplri o face n
agmentul de proz Un episod din anul 1848.

1849 Vasile Alecsandri redacteaz studiul Romnii si poezia lor, sub forma unei scrisori ctre A. Hurmuzachi, studiul
fiind publicat n revista "Bucovina".
1850 Aprilie 9 Are loc reprezentatia piesei Chirita n Iasi sau Dou fete s-o neneac.
1851 La ntoarcerea din Paris si Londra, cu vaporul pe Dunre, vasul e pe punctul de a se scufunda. ntmplarea e
povestit n episodul necarea vaporului Seceni pe Dunre, destinat s apar n primul numr al proiectatei reviste
"Romnia literar". Episodul este mai trziu ncadrat n naratiunea dramatizat Un salon din Iasi. August 5 Se
reprezint cu mare succes Chirita n Iasi.
1852 Aprilie Apare la Iasi prima fascicul din colectia de opere folclorice: Poezii poporale. Balade (cntece
btrnesti) adunate si ndreptate de V. Alecsandri. Octombrie Vasile Alecsandri scoate prima culegere din teatrul
su, Repertoriu dramatic. Se reprezint piesa Chirita n provincie.
1853 La Paris, unde se gsea nc din toamna precedenta, Vasile Alecsandri public primul volum de poezii
originale, Doine si lcrimioare, dispuse n trei cicluri: Doine, Lcrimioare, Suvenire. La Iasi i apare cea de-a doua
fascicul a Poeziilor poporale. Vasile Alecsandri ntreprinde o lung cltorie n sudul Frantei, n Spania si n nordul
Africii. Relatarea partial a acestei cltorii se cuprinde n "ziarul de cltorie" Cltorie n Africa. Scriitorul
intercaleaz n cursul relatarii diverse episoade narative, ca Cel nti pas n lume (publicat initial n 1841 n "Albina
romneasc" sub titlul Pierderea iluziilor) si Suvenire din Italia. Monte di Fo, publicat tot acolo, n 1843.
1854 Moare tatal scriitorului. Prelundu-si mostenirea, Alecsandri elibereaz tiganii robi de pe mosiile sale.

1855 Apare, sub conducerea poetului, revista "Romnia literar", n care se public poezia Anul 1855. Tot aici apar
fragmente din Cltorie n Africa si nuvela Balta Alb.
1856 Are loc congresul de pace de la Paris, decisiv pentru viitorul politic al Principatelor, care aspirau la unire.
Alecsandri se dedic integral cauzei luptei pentru Unire. n "Steaua Dunrii", ziar condus de Mihail Koglniceanu,
apare la 9 iunie Hora Unirii.
1857 Vede lumina tiparului culegerea de proz Salba literar, continnd povestiri, impresii de cltorie si cteva
scrieri dramatice. In ziarul "Concordia" din Bucuresti apare poezia Moldova n 1857.
1859 Dup alegerea ca domnitor a lui Cuza, scriitorul pleac ntr-o lung misiune diplomatic la Paris, Londra si
Torino, pentru a obtine recunoas-terea dublei alegeri a lui Cuza. La Paris i viziteaz pe Lamartine si pe Merimee si
caut s cstige bunvointa ambasadorului Rusiei, contele Kisseleff, fostul guvernator al Principatelor ntre 1829 si
1834.
1860 Abandoneaz activitatea politic si se retrage la Mircesti, n mijlocul familiei, unde se dedic scrisului,
compunnd piese de teatru, printre care Rusaliile si cteva cntecele comice.
1861 ndeplineste o nou misiune diplomatic, ncredintat de Cuza. n vederea recunoasterii Unirii de ctre puterile
europene, Alecsandri viziteaz Parisul, Torino, Milano, iar un timp gireaz afacerile agentiei diplomatice de la Paris,
n locul fratelui su. Rentors la Mircesti, scrie piese si cntecele comice.
1863 La Iasi apare editia a doua a volumului Doine si lcrimioare cu ciclul Mrgritrele. Apare partea a doua a
Repertoriului dramatic, cuprinznd ultimele piese ale scriitorului.
1866 Apare ntr-un volum ntreaga colectie a Poeziilor poporale. E numit membru al Societatii literare romne
pentru cultura limbii, care n 1879 avea s devin Academia Romn.
1868 Public, n "Convorbiri literare", primele pasteluri: Sfrsit de toamn, Iarna, Gerul etc.
1871 si d demisia din Societatea literar romn, dup ce aceasta hotrse s adopte principiul etimologic n
scriere si s publice dictionarul lui Laurian si Massim.
1872 Apare studiul Introducere la scrierile lui Constantin Negruzzi, mai nti n "Convorbiri", apoi ca prefat la
volumul de scrieri ale lui Negruzzi scos de Editura Socec. Scrie Dumbrava Rosie, pe care o citeste la o sedint a
"Junimii".
1874 Apare piesa Boieri si ciocoi, fiind reprezentat pe scena teatrului iesean.
1875 Apar la Socec primele patru volume din seria Operelor complete, cu o prefat a autorului. Ele cuprind creatia
dramatic. n acelasi an apar urmtoarele trei volume, cuprinznd creatia poetic.
1876 Apare volumul al optulea al Operelor complete: Proza.
1877 Mai 9 Proclamarea independentei trii n parlament. La aflarea vestii Alecsandri scrie poezia Balcanul si
Carpatul, cu care inaugureaz ciclul Ostasii nostri.
1878 Apare volumul Ostasii nostri.
1878-1879 Se dedic lucrului la drama istoric Despot-Vod. n mai 1879 citeste piesa la o sedint a "Junimii"
bucurestene. Are loc reprezentatia piesei la Teatrul National din Bucuresti. Este invitat s-si reia locul la Academie
si s participe la lucrrile anuale, fiind ales n comisia pentru modificarea ortografiei.
1880 Apare cel de al noulea volum din seria Operelor complete, cuprinznd Legende nou si Ostasii nostri. Apare
nuvela Vasile Porojan, sub forma unei scrisori ctre Ion Ghica. Scrie feeria Snziana si Pepelea. n "Albumul
macedoromn" al lui V. A. Urechi apare "istorioara de nceput de amor" Margrita, scris cu zece ani mai nainte,
dar relatnd un episod de tinerete, localizat n timp prin 1850-1852.

1881 I se decerneaz Marele premiu "Nsturel-Herascu" al Academiei Romne pentru drama Despot-Vod si
poeziile din ultimul volum de Opere complete.
1883 ntr-o sedint a "Junimii" si la Academie Alecsandri citeste noua sa pies Fntna Blanduziei.
1884 Fntna Blanduziei este reprezentat, cu mare succes, la Teatrul National. Scrie piesa Ovidiu.
1885 Este numit ministru plenipotentiar al Romniei la Paris, post pe care l detine pn la moarte.
1886 Realizeaz o nou versiune a piesei Ovidiu.
1888 Scrie Plugul blestemat. Se ivesc primele semne ale bolii care avea s-l rpun.
1890 August 22 Vasile Alecsandri se stinge din viat la Mircesti. Este nmormntat la 26 august n grdina casei,
daruit n 1914 Academiei, de ctre sotia poetului. Deasupra mormntului a fost ridicat un mausoleu din initiativa
Academiei, n 1928. ntreg ansamblul a devenit muzeu memorial.

Geneza pastelurilor
Alecsandri, din 1880 is creeaza un climat linistitor la Mircesti, eliberandu-se de corvezile politice si
oferindu-si indelungate ore de meditatie critica asupra propiei creatii. Intuind si exigentele timpului sau, ii scrie lui
Hurmuzachi in 1865: ,,Am scris bucati mai mult sau mai putin usoare, a venit timpul ca sa scriu ceva mai serios,
mai literar. Peste trei ani, ii marturiseste aceluiasi: ,,Am inceput o galerie de pasteluri ce va cuprinde diferite
tablouri de frumuseti ale naturii si de munca campului.
,,Pastelurile au aparut in ,,Convorbiri literare intre 1868-1869, iar in 1875, au aparut in ,,Opere
complete, intr-o selectie unitara, propusa chiar de poet, si cuprinzand 30 de poezii, carora le adauga 10 piese,
nelegate organic de acestea. In fruntea ciclului de poeme sublime(Hasdeu), autorul a asezat Serile de la
Mircesti, o idila de interior, si pastel ce exprima personalitatea creatorului sau, fiind si intaia poezie ce introduce
la noi motivul meditatiei la masa de scris, cu somnolarea in fata sobei.
Mircesti devine astfel resedinta poeziei, un spatiu unic, cu un bogat si tare aer spiritual, cu o
atmosfera de o puritate aproape metafizica, fara povara.(V. Voiculescu)
Pastelurile compuse acum, sunt expresia temperamentului sau clasic, inclinat spre soare. Ele constituie
intr-o lirica a linistii si a fericirii rurale, un calendar al spiritului rural si al muncilor campenesti(G. Calinescu).
Poeziile, compuse numai din catrene, au puncte de plecare hesiodice, horatiene si vergiliene, carora le adauga
puternice valente de sensibilitate moderna.
In vesnica rotire a anotimpurilor, Toamna, cea mai rasfatata de poetii romani, are la V. Alecsandri un
singur pastel:Sfarsit de toamna. Imaginile ei constracteaza cu cele ale verii, avand corespondente cu pictura lui
Andreescu Padurea desfrunzita. Anotimpul ramane bogat reprezentat in lirica romaneasca, prin Eminescu, Pillat
In vie, Goga Coboara toamna, Voiculescu Faurirea toamnei,Bacovia In gradina, Blaga Bunatatea
toamnei, demonstrand tot atitea valente ale anotimpului si reprezentari estetice. Astfel, preludiu poate fi sugerat
de poezia lui Alecsandri si Goga, un crescendo al anotimpului se afla in creatiile celor trei siluete masive ale
poeziei Voiculescu, Blaga, Bacovia, ultimul declansand spectacolul tragic shakesperean, Blaga propunand-o ca
pe un catarsis.
Iarna,desi neiubita de fiinta meridionala a lui Alecsandri, populeaza universul sau poetic, oferind un
spectacol fascinant,presarat uneori cu amintirea unor intamplari parca uitate, cu zboruri fantastice, cu vise. ,,Iarna,
,,Viscolul, ,,Sania, ,,Miezul iernii, ,,Sfarsitul iernii, infatiseaza acest anotimp cu notele lui caracteristice ;
zapada , crivatul , gerul , ce inunda vazduhul, campul, dealurile, apele, casele, padurea si vietuitoarele, ce fug
spaimantate.
Vara e la Alecsandri anotimp ce aminteste de iarna, prin acea liniste deplina, dar diferit de aceasta prin
miscare, flora si fauna, ca si prin verdele, ce apare atat de rar in cromatica pastelului.,,Lunca din Mircesti,
,,Concertul in lunca, ,,Rodica, ,,Balta, ,,Secerisul, ,,Cositul si ,,Baraganul compun un scenariu original al
anotimpului, simtit ca o simbioza a omului cu natura.Vara lui Alecsandri o anticipeaza pe cea a lui Cosbuc din
,,Vara si ,,Noapte de vara, pe Blaga din ,,Vara, St.O.Iosif din ,,Pasteluri, V.Eftimiu ,,Seceta, ori pe
O.Cazimir,,Iulie. De asemenea ,,Cosasi odihnindu-se si ,,Tarancuta,cunoscutele picturi ale lui Grigorescu se pot
asocia celebrarii acestui anotimp nuntit cu soarele. Doua serii de tablouri constante sunt definite in pastelurile

verii: pe de o parte seceta, (la V.Eftimiu si O.Cazimir), pe de alta, rodnicia (la Blaga, G.Dumitrescu). La
Alecsandri apare cel de-al-II-lea aspect, asociat cu prezenta campului.
In cartea anotimpurilor, Primavara ocupa in pastelul romanesc o suprafata redusa, fiind infatisata in
doua registre; unul de suprafata, ca anotimp al copilariei, al izbucnirii la viata, ca revansa la amorteala iernii, si
celalalt, de adincime, de meditatie lirica. La mircesteanul Alecsandri se gasesc ambele aspecte. Strigatul triumfator
al victoriei vietii izbucneste din cele mai mici glasuri: paraie, muguri, fluturi, firul de iarba si gandacul, copilasii
veseli, ca in ,,Oaspetii primaverii, ,,Cucoarele, ,,Dimineata, ,,Tunetul, ,,Pastele,.Alte versuri sugereaza un
vadit potential emotiv si meditativ al poetului care observa: ,, lumina e mai calda si-n inima patrunde. Unele
poezii ale lui Pillat, Voiculescu si Blaga vor adanci aceste aspecte in viziuni proprii.
In pastelurile romanesti, ca reper intermediar intre cosmic si uman, se concretizeaza diferite elemente
caracteristice cum ar fi: marea, muntele, sesul, balta. Din acestea Minulescu, Baconski, Maniu au facut semnificatii
mai adanci, simboliste. Alecsandri le-a transformat in efigii ale naturii, devenite la el insusi obiect al admiratiei. De
exemplu, Baraganul lui Alecsandri, aflat in vecinatatea lui Odobescu din ,,Pseudokinegeticos, ocupa un loc
important,impresionand prin lipsa semnelor de viata,prin tristetea sesului.Balta ce a debutat in literatura prin
Alecsandri: in,,Malul Siretului, siBalta, creeaza un univers activ colcaind de viata incipienta, o expresie
originala a fertilitatii spontane.In acelasi timp, in pastelurile lui Alecsandri lipsesc elementele extremitatii naturii,
cum ar fi: marea si muntele.
Ca aspect general, in pastel, umanizarea naturii este privita ca o infrangere, pierzind raporturile directe
sau indirecte cu cosmicul, prin intrarea sub imperiul legii umane. Naturii i se amputeaza dimensiunile infinite, mai
ales in poezia moderna, prin ingradirea ei de perceptii limitate ale unui spatiu ca: targul, gradina, casa (prezentate
miniatural, ori umoristic sau malefic).
,,Pastelurile lui Alecsandri contribuie la cunoasterea culturi romanesti cu inefabilul ei, cu farmecul
vietii rurale.,,Pastelurile au reprezentat,,Una din insulele cele mai izolate de furtuni din arhipelagulpoeziei
noastre descriptive.Sunt Georgicele noastre ajustate la meridianul nostrul moldav(Perpessicius).
Nu numai clasic sau numai romantic, Alecsandri este mai curand ,,un tip autohton de simtire gratioasa,
de un lirism senin, de o anume contemplativitate etnica ( P. Constantinescu). Valorificand exprisivitatea limbii
noastre, poetul ,,Legendelor, al,,Doinelor dar mai ales al ,,Pastelurilor a facut sa sune intr-un mod nou ,,graiul
cel mai dulce din tarile romane, parcurgand un drum de cautari fericite si impliniri.Pentru Alecsandri, limba ,,e
cartea de noblete, testimoniul de nationalitate al unui neam, altarul imprejurului caruia toti se aduna, cu inima
iubitoare si cu simtire de devotament unii catre altii.
Limba si stilul o culme a artei sale poetice in ,,Pasteluri, ca o expresie a asimilarii superioare a
folclorului, a limbii vechi, careia i-a adaugat elemente carturaresti si romantice.Astfel, poetul a depasit perioada
copilariei estetismului, ,,pastelurile fiind ,,Cea mai mare podoaba a poeziei lui Alecsandri, o podoaba a literaturii
romane indeobste, dupa cum observa marele critic literar Titu Maiorescu.
Stilul sau se caracterizeaza prin: claritate, simplitate, expresivitate, naturalete, conciziune, in mare
masura datorate influentei folclorului. In destule pasteluri, poetul porneste de la contemplarea unui fapt real, de la
care ajunge la un element fantastic sau invers: luna ploaia, zapada, focul il introduc in lumea mirifica a tineretii, a
iubirii.
Pastelul e construit pe o structura binara: debuteaza cu o imagine a naturii in generalitatea ei sau in
detaliu (vazduhul in ,,IARNA, cerul albastru in ,,Oaspetii primaverii, zorile in ,,Dimineata) si se incheie cu un
element concret, foarte apropiat poetului(,,O sopirla de smarald,/ cata tinta, lung la mine, parasind nisipul cald
in ,,Malul Siretului sau ,,Iat-o gingasa mladita cu sirag de martisor/Tu o rupi?Ea te stropeste cu fulgi albi
racoritori).
Poate fi aceasta optica si o expresie a cerintei lui Maiorescu de a avea un sfirsit brusc in poezie. Se
observa in aceasta poezie ca poetul se foloseste de fraze alcatuite mai ales din propozitii principale, ca in creatile
folclorice (ex. Oaspetii primaverii etc.) sau si cu o subordonata, de regula, atributiva( ex.: ,,Iarna, ,,Dimineata
etc.). Propozitiile pe care se sprijina aceste tablouri descriptive, sunt todeauna dezvoltate, cu parti multiple de
propozitie. Infuzia folclorului confera oralitatea stilului, confirmata de versuri ce contin interjectii (,,iata, in
,,Serile la Mircesti, ,,Iarna, in,,Sania, ,,Plugurile) ori expresii populare (,,dar ce vad, in ,, Miezul iernei),
exclamatii ce dau o nota de subectivitate tabloului (,,Ah! iata primavara cu sinu-i de verdeata/In lume-i veselie,
amor sperare, viata, /Si cerul si pamantul preschimba sarutari/Prin raze aurite si vesele cantari/-,,Oaspetii
Primaverii).
Cromatica pastelurilor (comentata de Calinescu, Piru, Cazacu) este monocroma. Paleta e saraca: alb,
negru, rar: galben, verde, culori intunecate sau sumbre. Notatiile auditive sunt mai rare decat cele vizuale;
,,Alecsandri nu ne ofera un tablou de natura in care sa se simta farmecul ei muzical (Vianu).
In privinta figurilor de stil, de asemenea, se poate observa optiunea poetului, inraurita de modelele
epocii. Alecsandri valorifica resursele lexicale (cu masura foloseste arhaismele si neologismele, avand aria lexicala

cea mai intinsa si mai variata din literatura romana de pana la Eminescu). Lexicul, morfologia si sintaxa sunt
folosite, creator, cu diferite valente stilistice. Mai frecvente sunt epitetele, indeosebi cele fizice, in structuri
nominale dar si verbale. ,,Alecsandri este un pictor impresionist, mai inainte ca impresionismul sa fie reprezentat
in tanara scoala romaneasca (Vianu). Se remarca si epitetele morale, personificatoare (,,Toamna, mandra
harnica, ,,Tacutul miez de noapte), epitete cu caracter enumerativ (,,Vesela campie acu-i trista, vestejita).
Analiza epitetelor evidentiaza tehnica picturala a poetului. Un rol deosebit il joaca si comparatiile mono si
polisemantice, statice ori dinamice, simple sau complexe, obiective si subiective (,,Fulgii zbor plutesc in aer ca un
roi de fluturi albi). Personificarile folosite in poezii, ofera dinamism (,,Siretul se-nconvoaie, adoarme la bulboace
balta care ,, se ascunde sub un val misterios). Metafora este la Alecsandri o sinteza a influentei populare, culte, pe
de o parte, pe de alta, o influenta a clasicismului si romantismului (,,Saniuta, cuib de iarna e cam stramta pentru
doi). Se intalneste si alegoria (,,Concertul in lunca are la baza o alegorie, natura cu privighetori este sala de
concerte).
Versificatia contribuie alaturi de celelalte elemente, la dezvaluirea sufletului poetului. Poezii ca
,,Sfarsit de toamna, ,,Iarna, ,,Sania, ,,Dimineata, ,,Plugurile, ,,Noapte au in primele doua versuri rima
feminina, iar in ultimile doua, rima masculina. Predomina rimele luminoase: ca de ex.,,calare/,,infiorare,
,,randunele/,,pasarele, ,,Zbor/,,dor etc. Cele mentionate au relevat cateva contributii ale poetului Vasile
Alecsandri la dezvoltarea patrimoniului nostru national, creatia sa confirmand caracterul apolinic al culturii
romane, ca o izbanda asupra dionisiacului uman.
Personalitatea lui a acoperit o epoca de raspantii in istoria noastra. Usa pantheonului ramane deschisa
de acel ,,rege al poeziei.

Caracteristicile pastelului
Descrisrea naturii
Versuri lungi
Figuri de stil
Timpul invariabil
Catrene
Rima imperecheat
Armoia dintre universul omului si natur
Tabloul dinamic i concis
Claritate

Miezul iernii
n pduri trsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par ngheate, cerul pare oelit,
Iar zpada cristalin pe cmpii strlucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scrie sub picioare.
Fumuri albe se ridic n vzduhul scnteios
Ca naltele coloane unui templu maiestos,
i pe ele se aeaz bolta cerului senin,
Unde luna i aprinde farul tainic de lumin.
O! tablou mre, fantastic!... Mii de stele argintii
n nemrginitul templu ard ca vecinice fclii.
Munii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivtul ptrunde, scotnd note-ngrozitoare.
Totul e n neclintire, fr via, fr glas;
Nici un zbor n atmosfer, pe zpad - nici un pas;
Dar ce vd?... n raza lunii o fantasm se arat...
E un lup ce se alung dup prada-i spimntat!

Glossa
Originea: spaniol
conceput de poieii curteni la

Sructura: form fix

fiecare vers din prima strf se repet n sfritul strofelor ulteriuare
se formeaz o nou srof
ultima srof este n form inversat in comparaie cu prima

Carcterul: poiezie gnomicexprim preri i sentimente

filosofic

Mihai Eminescu

(1850 - 1889)

Note Bibliografice

Nscut
15 ianuarie 1850
Botosani

bel cronologic
812 La 10 februarie se naste Gheorghe Eminovici, fiu al lui Vasile Eminovici si al sotiei acestuia, Ioana. Este tatl poetului. S-a rupt de mediul
satului natal si, prsind Bucovina, s-a stabilit n Moldova.
816 Se naste mama poetului, Raluca Jurascu, fiica stolnicului Jurascu din Joldesti.
840 La 29 iunie, Gheorghe Eminovici se cstoreste cu Raluca Jurascu.
1850 La 15 ianuarie, se naste n Botosani Mihail (Mihai cum i se zicea n familie), poetul, al saptelea copil.
1857 n luna august caminarul Eminovici conducea, cu pasaport, cinci copii la studii, peste granit, la Cernuti, printre care si Mihai. Ce cursuri
a urmat Mihai n acest an nu se stie.
858-1859 Copilul Mihai a urmat clasa a III-a la "National Hauptschule" din Cernuti, fiind clasificat al 15-lea ntre 72 de elevi.
859-1860 A urmat clasa a IV-a, fiind clasificat al 5-lea ntre 82 de elevi.
860-1861 nscris la Ober-Gymnasium din Cernuti, elevul Eminovici Mihai promoveaza clasa I, fiind clasificat al 11-lea n primul semestru si al
23-lea n cel de-al doilea semestru.
861-1862 Urmeaza clasa a II-a.

862-1863 Repeta clasa, dar de la 16 aprilie 1863 prseste definitiv cursurile, desi avea o situatie bun la nvttur. Plecnd de vacanta Pastelui
la Ipotesti, nu s-a mai ntors la scoal. Moare Ilie, care studia medicina la scoala lui Davila din Bucuresti.

864 Elevul Eminovici Mihai solicit Ministerului nvatamntului din Bucuresti o subventie pentru continuarea studiilor sau un loc de bursiet. I
se refuza "nefiind nici un loc vacant de bursier". Prin adresa nr. 9816 din 21 martie, ctre gimnaziul din Botosani, i se promite c va fi
primit "negresit la ocaziune de vacant, dupa ce, ns, va ndeplini conditiunile concursului". Elevul Eminovici pleac la Cernuti unde

trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu ddea reprezentatii. La 5 octombrie Eminovici intr ca practicant la tribunalul din Botosani, apoi,
peste putin timp, este copist la comitetul permanent judetean.

866 La 12/24 ianuarie moare Aron Pumnul. Cu aceast mprejurare sapte gimnazisti tipresc o brosura cu "lacrimioare... la mormntul preaiubitului lor profesoriu". A doua din aceste poezii este semnata: M. Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie revista Familia din Pesta
i publica poezia De-as avea... Iosif Vulcan, directorul revistei, i-a schimbat nsa numele din Eminovici n Eminescu, nume pe care poetul la adoptat imediat si pentru totdeauna. La 15/27 mai i se public poezia O calarire n zori. In iunie prseste Bucovina si se stabileste la Blaj
cu intentia marturisita de a-si rencepe studiile. La 16/29 iulie, revista Familia i publica poezia Din strainatate, la 14/26 august poezia La
Bucovina, la 11/23 septembrie Speranta, si la 16/28 octombrie Misterele noptii. n cinci numere consecutiiive din octombrie si noiembrie,
aceeasi revist i publica nuvela Lantul de aur, tradus dupa Onkel Adam, scriitor suedez. Un scurt timp a fost si la Alba Iulia, unde
particip la 27-28 august la adunarea anual a "Astrei". n toamn a prsit Blajul si s-a dus la Sibiu, unde e prezentat lui N. Densusianu; de
aici trecu muntii cum putu si veni la Bucuresti.

867 Intr n trupa lui Iorgu Caragiale, unde are rolul de sufleur si de copist. Cu aceast trup facu turnee la Brila, Galati, Giurgiu, Ploiesti. Citea
mult din Schiller, din care a si tradus poezia Besignatiune. i apare n Familia din 2/14 aprilie poezia Ce-ti doresc eu tie, dulce Romnie, iar
la 18/30 iunie poezia lui La Heliade.

868 Este angajat ca sufleur n trupa lui Mihai Pascaly, care concentrase mai multe forte teatrale: Matei Millo, Fanny Tardini-Vladicescu si actori
din trupa lui Iorgu Caragiale. n timpul verii, aceasta trup a jucat la Brasov, Sibiu, Lugoj, Timisoara, Arad si alte orase bntene
La 29 septembrie Eminescu semna contractul legal n aceast calitate. Obtinu de la Pascaly o camer de locuit, n schimb, ns, se oblig s
traduc pentru marele actor Arta reprezentrii dramatice - Dezvoltat stiintific si n legtura ei organic de profesorul dr. Enric Theodor
Rotscher (dup editiunea a doua). Traducerea, neterminat, scris pe mai multe sute de pagini, se afl printre manuscrisele rmase. Acum
ncepe si proiectul su de roman Geniu pustiu.

869 La 1 aprilie nfiinteaz mpreun cu alti tineri cercul literar "Orientul", care avea ca scop, ntre altele, strngerea basmelor, poeziilor
populare si a documentelor privitoare la istoria si literatura patriei. La 29 iunie se fixeaz cornisiile de membri ale "Orientului", care urmau
s viziteze diferitele provincii. Eminescu era repartizat pentru MoldovaLa 2 octombrie, Eminescu se nscrie la Facultatea de filozofie ca
student extraordinar, ca simplu auditor deci, lipsindu-i bacalaureatul. Aici face cunostint cu I. Slavici si cu alti studenti romni din
Transilvania si din Bucovina. Reia legturile cu vechii colegi de la Cernuti si de la Blaj. Se nscrie n cele dou societati studentesti
existente, care apoi se contopesc ntr-una singur -`Romnia jun". Scrisorile si telegramele ctre printi penru trimiterea banilor de
ntretinere se ntetesc.

872 Anul probabil al ntlnirii lui cu Veronica Micle, la Viena. La 10 februarie, ntr-o scrisoare ctre printi, se plnge ca a fost bolnav, din care
cauza se afl ntr-o stare sufleteasc foarte rea, agravat si de stirile triste primite de acas. La 18 martie ajunge s constate c "anul acesta e
ntr-adevr un an nefast" din cauza boalei si a lipsurilor de tot felul. La 8 aprilie solicit bani pentru a se nscrie n semestrul al doilea. Se
plnge si de lipsa unui pardesiu. n aceste mprejurri prseste Viena si vine n tar 1874 ntre 17/29 ianuarie si 7 mai are loc o bogat
corespondent ntre Maiorescu si Eminescu, n care i se propunea poetului s-si obtin de urgent doctoratul n filozofie pentru a fi numit
profesor la Universitatea din Iasi. Ministrul Invtmntului i trimite la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea doctoratuluiPe lng
sarcinile de la bibliotec, Eminescu pred acum lectii de logic la Institutul academic n locul lui Xenopol. Convorbirile literare de la 1
decembrie i public mprat si proletar. La 8 noiembrie promitea c va veni ntr-o joi la serat literar de la Veronica Micle, spre a citi o
poezie cu subiect luat din folclor. Colaboreaz la Lexiconul lui Brockhaus. Toamna o petrece n tovrsia lui Slavici, gzduit la Samson
Bodnarescu. Public n Convorbiri literare din 1 noiembrie un articol asupra lui Constantin Blcescu, reproducndu-i multe poezii.

875 n prima parte a anului pune ordine n bibliotec si propune mbogtirea ei cu manuscrise si crti vechi romnesti. ntr-un raport din 6
martie, adresat lui Maiorescu, ministrul nvtmntului, nainteaz o list bogat de tiprituri si manuscrise vechi pentru achizitionare.
ncepe traducerea din nemteste a unei gramatici paleoslaveLa 15 august se stinge din viat la Ipotesti, Raluca Eminovici. Rmas fr slujb,
Eminescu primeste postul de corector si redactor al prtii neoficiale la ziarul local Curierul de lasi. Frecventeaz cu regularitate sedintele
"Junimii". De multe ori l vizit pe Creanga n bojdeuca sa. Convorbirile literare i publicau la 1 septembrie poeziile Melancolie, Criasa
din povesti, Lacul si Dorinta, la 1 noiembrie Clin, iar la 1 decembrie Strigoii. Curierul de Iasi avea numeroase rubrici redactate de
Eminescu, fr semnatur. n aceast form apare la 9 iunie schita La aniversara si nuvela Cezara n numerele de la 6, 11, 13, 15 si 18
august. Face un drum la Bucuresti, unde, prin Maiorescu, se mprieteneste cu Mite Kremnitz. Veronica Micle rmne ns idolul su.

877 Continu activitatea ziaristic la Curierul de Iasi. n forma polemic ia aprarea manualului de logic a lui Maiorescu, sub titlul Observatii
critice, n Curierul de Iasi din 12 august, si nc o dat recensiunea logicei Maiorescu, n Convorbiri literare din 1 septembrie. Public
cronici teatrale n legatur cu spectacolele la care asist. Viziteaz n dese rnduri casa btrnului Micle si particip la sedintele "Junimii",
dar se simte din ce n ce mai singur, fapt pe care i-l comunic la 20 septembrie lui Slavici, iar la 12 octombrie precizeaza, ctre acelasi, ca
Iasii i-au devenit "nesuferiti". Fiind invitat sa intre n redactia ziarului Timipul Eminescu paraseste Iasii n a doua jumatate a lunii
octombrie si vine la Bucuresti, unde se dedic gazetriei. Anul se scurge fr ca poetul s fi publicat mcar un vers. La 18 decembrie,
totusi, Negruzzi se entuziasm de seria de articole din Timipul, Icoane vechi si icoane nou "minunat scrise si minunat cugetate". Eminescu
ns nu avea bani nici pentru o fotografie cerut de Negruzzi la Iasi spre a-i pune chipul n tabloul cu portretele junimistilor.

879 Satisface din plin cererile repetate ale lui Negruzzi si-i trimite la Iasi poezii care se public n Convorbiri literare: Pajul Cupidon..., O, rmi,
Pe aceeasi ulicoar.., la 1 februarie, De cte ori, iubita.. Rugciunea unui Dac si Att de fraged.., la 1 septembrie, Afr-i toamn, Sunt ani
la mijloc, Cnd nsusi glasul, Freamt de codru, Revedere, Desprtire si Foaia vested, la 1 octombrie. Creste pasiunea pentru Mite
Kremnitz, careia i pred lectii de limba romn si-i ofer n manuscris poezia Att de fraged. Faptul l alarmeaz pe Maiorescu, dup cum
reiese dintr-o nsemnare a criticului din ziua de 1 iunie: "Grea epoca Eminescu" .
La 6 august moare Stefan Micle. Eminescu scrie Veronici. Vduva lui Micle vine la Bucuresti si-l roag s intervie pentru urgentarea

pensiei sale. mpreun fac planuri de cstorie nerealizabile. Se afund din ce n ce mai mult n munca de gazetar. n redactie are un rol
preponderent, dar obositor.

880 ntr-o scrisoare ctre Henrieta se plnge c are mult de lucru si c-i bolnav trupeste, dar mai mult sufleteste. Din partea familiei primeste
numai imputri, n special adresate de tatl su. N-are nici timp, nici dispozitie s-l felicite mcar pe Matei, care-i trimisese invitatie de
nunt. Se simte mbtrnit si ar vrea s moar. Nu-si vede capul de datorii. Nu publica dect o poezie: O, mam.., care apare n Convorbiri
literare din 1 aprilie. Negruzzi i scrie imputndu-i c nu-i mai trimite nici o colaborare. Renunt la cstoria proiectat cu Veronica Micle.
Mite Kremnitz afirm c inima poetului s-a aprins de o nou flacr. Maiorescu precizeaz c e vorba de o doamn Poenaru-Lecca, care-l
inspir, probabil. n poeziile pe care nu le public, dar le citeste la ntlnirile literare saptamnale. Corespondenta cu Veronica se poarta pe
un ton iritat. La 6 decembrie Veronica se plnge lui Hasdeu c Maiorescu l-a determinat pe Eminescu s nu-si tin fgduiala de a o lua n
cstorie.

881 Scrie la 18 martie, cernd iertare tatlui su, bolnav, c nu poate veni s-l vada. Lucreaz la desvrsirea Luceafrului si la diversele forme
din Mai am un singur dor. n Timpul din 4 octombrie Eminescu public o introducere la seria de Palavre, anecdote, taclale etc. ale lui E.
Baican, iar n numrul de la 10 octombrie se ocup, ntr-un articol de fond, de nsemnatatea limbii vechi din crtile bisericesti. La 21
noiembrie, cu ocazia dezvelirii statuii lui Eliade, scrie un articol n care ataca c Eliade este cel dinti scriitor modern al romnilor.
Raporturile epistolare cu Veronica devin ncordate din cauza lui Caragiale, cu care Eminescu se si ceart la serbarea pomului de Crciun de
la Mite Kremnitz.

882 La gazeta, Eminescu este flancat cu ncepere de la 1 ianuarie de un director si un comitet redactional care urma s-i tempereze avntul sau
polemic. Reorganizarea redactiei ns e inoperant, fiindc poetul continua s scrie n stilul su propriu. La 28 martie semneaz un "primBucuresti" ca recenzie la volumul nti de nuvele publicat de I. Slavici. Nu public nici o poezie n tot timpul anului. n schimb citeste n
mai multe rnduri Luceafrul n sedintele "Junimii" de la Maiorescu. Mite Krernnitz i-l traduce n nemteste. Este semnalat adeseori n cas
la Maiorescu. n seara de 13 septembrie, n absenta poetului, probabil, se citesc "iarasi vecinic frumoasele poezii de Eminescu". In seara de
8 octombrie citeste si corecteaz, mpreun cu Maiorescu, Luceafrul pe care l prezinta slefuit la "Junimea" de la 28 octombrie.
mpacat cu Veronica, i scrie si primeste numeroase scrisori. i comunic planurile pentru viat n comun la Bucuresti. n cteva rnduri,
Veronica a fost pentru scurt timp n Bucuresti. Dar curnd raporturile dintre ei se stric.

883 n ianuarie, Eminescu este internat pentru ctva vreme n spital. n lipsa lui se citeste la Maiorescu, n dou rnduri, Luceafrul n limba
german, traducere fcuta de Mite Kremnitz. Poezia, n romneste, vede lumina tiparului n Almanahul societtii studentesti "Romnia
jun" din Viena aprut cu mentiunea aprilie.
La 21 decembrie apare la Socec volumul cu poeziile lui Eminescu, avnd o scurt prefat semnat de Titu Maiorescu, si portretul autorului.
Impresie puternic pe lng cele publicate anterior de poet, volumul cuprinde si 26 poezii inedite.

885 Apare la Socec editia a doua a volumului de poezii, cu acelasi continut. Convorbirile literare din iulie i public Sara pe deal. Eminescu
continua modesta slujb la bibliotec si pred lectii la scoala comercial. Lipseste n lunile iulie si august, urmnd o cur la Liman, lng
Odesa, de unde scrie cernd bani pentru plata taxelor. La nceputul lunii septembrie nc nu venise la Iasi. I se d de ctre Editura Socec
500 lei n contul volumului de poezii.

886 Este mentinut n serviciul bibliotecii, unde ndeplineste roluri sterse: scrie statele de plat, adresele pentru naintarea lor, diverse circulare
pentru restituirea crtilor mprumutate si pentru convocarea comisiei bibliotecii. Epoca ilustrat din 1 ianuarie public Dalila (fragment). n
ntregime poezia a aprut postum n Convorbiri literare la 1 februarie 1890. Albumul literar al societtii studentilor universitari "Unirea", cu
data de 15 martie, i public poezia Nu ma ntelegi, iar Convorbirile literare din decembrie poezia La steaua.

889 La 3 februarie Eminescu este internat la spitalul Marcuta din Bucuresti si apoi este transportat la sanatoriul Caritas. La 13 aprilie se instituie
o curatel pentru asistenta judiciara a bolnavului. In noaptea de 15 iunie, la ora 3, poetul moare n sanatoriul doctorului Sutu din strada
Plantelor, Bucuresti. Ziarul Romnul din 16 iunie anunt la stiri: Eminescu nu mai este. nmormntarea are loc n ziua de 17 iunie. Corpul
defunctului este depus n groap la umbra unui tei din cimitirul Bellu. n octombrie se d la tipar editia a patra a volumului de poezii de la
Socec, cu un studiu al lui Maiorescu, intitulat: Poetul Eminescu. La 14 octombrie moare la Botosani Henrieta Eminovici, sora care-l
ngrijise pe Eminescu n ultimii si ani de viata. Veronica Micle ncetase din viat nca de la 3 august n chiria unor mici de la Mnstirea
Vratec.
Tot n acest an moare si I. Creanga.

Dimitrie Cantemir
Dimitrie Cantemir (*26 octombrie 1673 - 1723) a fost un domn al Moldovei, crturar enciclopedist,
lingvist i scriitor.

La 26 octombrie 1673 se nate la Siliteni (la sud de Hui, judeul Flciu), ca fiu al serdarului Constantin
i al Anei.
La 15 ani este luat ostatic la Constantinopol, ca zlog al tatlui su pe lng nalta Poart, nlocuindu-l pe
Antioh.
Dup moartea tatlui su este ales domn al Moldovei n 1693, dar Poarta nu-l confirm. Din 1695 e
capuchehaie la Constantinopol, al fratelui su Antioh, acesta fiind ales domn.
Se cstorete cu fiica lui erban Cantacuzino, Casandra, care-i druiete mai muli copii, ntre care
viitorul preot i diplomat rus Antioh Cantemir (1708-1744).
Turcii l-au nscunat pe Dimitrie Cantemir la Iai n 1710, avnd ncredere n el, dar noul domn - crturar
ncheie la Lutk un tratat secret cu Petru cel Mare n 1711, n dorina eliberrii de sub turci.
Dup doar un an de domnie (1710-1711) se altur lui Petru cel Mare n campania mpotriva turcilor i
plaseaz Moldova sub suzeranitate ruseasc. Dup ce e nfrnt de turci, neputndu-se ntoarce n
Moldova, emigreaz n Rusia, unde rmne cu familia sa. Moare la Kharkov n [[1723].

Opere principale
Divanul sau glceava neleptului cu lumea, prima oper scris n romn i tiprit la Iai n 1698;
Istoria ieroglific, cea mai important oper literar scris la Constantinopol n romn (1703-1705). E prima
ncecare de roman politic-social.
Hronicul vechimei a roman-moldo-vlahilor, scris in romn (1719-1722), cuprinde istoria noastr de la origini pn
la desclecare. Susine ideea cronicarilor: originea comun a tuturor romnilor.
Istoria Imperiului Otoman (Creterea i descreterea curii otomane), redactat n latin ntre 1714 i 1716 i tradus
n englez, francez i german.
Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scris n latin (1714-1716), cnd tria n Rusia, la cererea Academiei
din

Descrierea

Moldovei

Structura:
I Partea nti
1.Numele rii
2.Hotarele i cima
3.Apele Moldovei
4.Organizarea teritorial
5.Muni i minerale

9.Vntoarea
10.ngroparea domnitorului
11.Legile rii
12Justiia.
13.Veniturile rii

6.Cmpii i pduri
7.Animalele slbatic i domestice ale rii

IIPolitica
1.Forma statului
2.Alegerea domnitorului
3.Obiceiuri de nscunare
4.Confirmarea domnitorului
5.Destituirea domnitorului
6.Boierimea
7.Armata
8.Ceremoniile de la curte

14.Tributul
15.Nobilimea Moldoveneasc
16.Ceilali locuitori
17.Moravurile
18.Logodna i nunta
19.nmormintarea

III.Biserica
1.Religia
2.Erarhia Bisericeasc
3.Mnstirea
4.Limba
5.Alfabetul

Date generale(anul, locul aparitiei)

Fiind ales membru al Academiei din Berlin(sectia orientalistica) in 1714, la cererea acestei institutii incepe
scrierea cartii Descriptio Moldaviae,terminata in 1716 si publicata 53 de ani mai tarziu, mai intai in
germana(1769-1770), apoi in rusa(1789). In anul 1825, apare in varianta romana cu titlul Scrisoarea Moldovei,
urmata in 1851 de traducerea lui Costache Negruzzi, sub titlul Descrierea Moldaviei. Materialul e organizat in trei
parti: Partea geografica, Partea politica si Despre cele bisericesti si ale invataturii in Moldova. Cartea devine
un adevarat monument inchinat etnografiei si geografiei unui intreg popor.

Explicarea titlului
Titlu dat de Dimitrie Cantemir operei sale subliniaza ideea sa de a crea o descriere a Moldovei, cuprinzand o
analiza completa, din punctul de vedere geografic, istoric,economic, politic, etnografic, folcoloric, religioas,
administrativ si militar al acesteia, reusind sa realizeze o sinteza admirabila de factori ce contribuie la
individualitatea unui popor.
Astfel, cartea este structurata in trei parti, prima geografica, a doua politica, a treia despre biserica, limba
vorbita, scoli, obiceiuri, relevand calitatile moldovenilor (veselia, ospitalitatea), defectele (irascibilitatea), diferite
rituri si zeitati: Lado, Mano, Zana, Dragaica, Ursitele, Sanzienele, fiind amintit pentru prima oara mitul
Zburatorului, fiinta supranaturala inzestrata cu o putere deosebita, aceea de a insufla sentimentul dragostei la
tinerele fete. Cartea devine un adevarat monument inchinat etnografiei si geografiei unui intreg popor.
Modul principal de expunere folosit in realizarea celor trei parti -si anume descrierea- este un alt argument in
explicarea titlului.
Prin complexitatea operei, scriitorul devine primul nostru carturar care preia in sfera cercetarilor etnografia si
folclorul, facand-o cu o vibranta dragoste de tara si cu autentice virtuti literare.

Impresia generala asupra operei

Cantemir a pus temelia constiintei de sine a culturii romane in calitate de cultura europeana, intr-o vreme cand
Occidentul isi definea el insusi acest spirit european, Dimitrie Cantemir a traversat experienta unei sinteze
personale intre cele doua spatii culturale - oriental si occidental - si a intuit in profunzime caracteristica
europeana a culturii poporului sau. Acesta este meritul lui cel mai mare.

El a contribuit la constientizarea apartenentei spatiului romanesc la aceasta unitate. Ii datoram faptul de a fi

deschis peste timp arcul de cer care ne situeaza in plina lumina europeana si ne permite sa pastram activ spiritul
critic al culturii romane, consolidata pe linia mediana dintre Orient si Occident.
Putem constata ca lucrarile lui Dimitrie Cantemir propun un stil erudit si, in general,retoric. Valoarea lor se
impune de lor se impune de la nivelul amplu, documentar, prin idei progresiste, prin spirit enciclopedic.

Aprecieri critice asupra textului

George Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, 1941:

Prin 1711 Cantemir avea gata o <<Description Moldaviae>> ceruta de Academia din Berlin, ce fu publicata in
traducere germana la Hamburg abia in 1769 si care cuprinde pe scurt de toate, geografie, fizic, fauna, vegetatie,
interesante observatii despre ceremoniile de la curte si obiceiurile poporului(nunta, inmormantare).
Umanismul lui Cantemir nu formeaza o particularitate a unui om izolat, care a vazut multe tari si a citit multe carti.
Desigur ca ideile lui sociale si politice, ca si cele despre civilizatie intrec pe cele ale lui Miron Costin si ale
stolnicului Cantacuzino, dar ele deriva din acelasi curent cultural care formeaza scoala umanista romaneasca. Si
Miron Costin tradusese si scrisese versuri, incercase sa descrie frumusetile Moldovei, vazute de pe varful
Ceahlaului. Asadar, Dimitrie Cantemir are locul sau in istoria culturii noastre si nu in afara ei; el este un mare
continuator si un varf de munte izolat de sirul muntilor din tara noastra
Al.Bistriteanu,Creatia populara ca preocupare si izvor de inspiratie la D.Cantemir si N.Balcescu in Studii si
Cercetari de istorie literara si folclor, anul II, 1953, p.40:
O data cu Dimitrie Cantemir notiunea de creatie populara incepe sa capete contur in cultura noastra: productia
colectiva a maselor constituie un domeniu aparte, distinct de acela al gandirii carturaresti. Istoricul Cantemir
foloseste adesea informatia orala, dar stie, in acelasi timp, sa o deosebeasca de documentul scris.[]Materialul
folcloric serveste la cunoasterea psihologiei maselor populare. Atat in <<Descrierea Moldovei>> cat si in
<<Sistema religiei mahomedane>> definitiile etnografice se fundeaza pe acest material.
P.P.Panaitescu,Dimitrie Cantemir,viata si opera, Bucuresti, 1958, p.256-257:
Chiar si <<Descrierea Moldovei>>, opera lui geografica prin excelenta, se vede bine ca este o scriere geografica
datorita unui istoric. Istoric al romanilor si al turcilor, Cantemir a lasat urme adanci in cultura istorica a
posterioritatii. Nicolae Iorga:Il fut le precurseur de Montesquieu pour la theorie des revolutions dEmpire ensuite si familiere au
XIII-ieme siecle.

Mircea Eliade

Biografia:
1907 Mircea Eliade s-a nscut pe data de 9 martie n Bucureti, Romnia, ca al doilea fiu al cpitanului
Gheorghe Eliade i al Ioanei Eliade. Iniial numele tatlui su a fost Ieremia, i era originar din Tecuci.
1914

Se mut la Bucureti, unde urmeaz coala din strada Mntuleasa.

1917

Este admis la liceul Spiru Haret.

1921 Pe 12 mai, Mircea Eliade debuteaz cu Inamicul viermelui de mtase. A fost semnat Eliade Gh.
Mircea.
1923 nva italiana pentru a putea citi Papini n original i engleza pentru a-l citi pe Frazer. ncepe s
nvee ebraica i persana.
1925

Eliade este student la filosofie la Facultatea de Litere i Filosofie din Bucureti.

1927

Prima lui vizit n Italia. l viziteaz pe Papini, care l-a influenat n tineree.

1928

n octombrie el absolv Universitatea din Bucureti cu o lucrare despre Campanella.

1928

Pe 20 noiembrie pleac n India.

1928

ntre 25 noiembrie i 5 decembrie cltorete n Egipt. Pe 26 decembrie el ajunge la Calcutta.

1930

Din ianuarie pn n septembrie triete n Calcutta unde o ntlnete pe Maitreyi.

1931

Decembrie, Eliade prsete India i se ntoarce la Bucureti.

1933

Mircea Eliade i ia doctoratul cu lucrarea Istorie comparat a tehnicilor Yoga.

1936

ntre iulie i august Eliade cltorete la Londra, Oxford, Berlin

1940

Pleac la Londra ca i ataat cultural.

1941

Din 10 februarie i pn n 1944 este consilier la ambasada din Lisabona.

1945

16 septembrie, se mut la Paris cu fiica lui, Giza.

1948

i ncepe colaborarea la revista Critique, sub comanda lui Georges Bataille.

1949 15 iulie Mircea Eliade face o cltorie n Italia, unde scrie 300 de pagini din romanul Noaptea de
Snziene.
1950

Particip la Congresul Internaional de Istorie a Religiilor din Amsterdam.

1952

n mai pleac n Italia din nou.

1956

Pe 1 Octombrie pleac la Chicago.

1957

Eliade se mut la Chicago ca profesor de istorie a religiilor la Universitatea din Chicago.

1960

n septembrie Mircea Eliade ia parte la Congresul de istorie a religiilor la Marburg.

1964

Primete titlul de Sewele L. Avery Distinguished Service Professor.

1966

Pe 11 mai devine membru al Academiei Americane de arte i tiine.

1970

August - septembrie viziteaz Suedia i Norvegia i particip la Congresul de istorie a religiilor.

1977

Mircea Eliade primete premiul Bordin al Academiei Franceze.

1985

Devine Doctor Honoris Causa al Universitii din Washington.

1986 Pe 22 aprilie, la ora 9 am, Mircea Eliade moare i este incinerat a doua zi la Capela Rockfeller din
Hyde Park.

LUCIAN BLAGA
Personalitate impunatoare a culturii interbelice, Lucian Blaga, filosof, scriitor, profesor universitar, a
marcat perioada respectiva prin elemente de originalitate compatibile cu inscrierea in universalitate. S-a
nascut la 9 mai 1895 la Lancram, linga Alba Iulia, intr-o familie de preoti. Copilaria i-a stat, dupa cum
marturiseste el insusi, "sub semnul unei fabuloase absente a cuvintului", viitorul poet - care se va
autodefini mai tirziu "mut ca o lebada" - neputind sa vorbeasca pina la virsta de patru ani.
Primele clase le-a facut la Sebes (1902-1906), a urmat Liceul "Andrei Saguna" din Brasov (1906-1914),
unde era profesor ruda sa Iosif Blaga, autorul primului tratat rom^nesc de Teoria dramei. In anul izbucnirii
primului razboi mondial si-a inceput studiile de teologie la Sibiu, pe care le-a finalizat cu licenta in 1917.
Intre 1917 si 1920 a frecventat cursurile Universitatii din Viena, unde a studiat filosofia obtinind si
doctorantul.
Revenit in Romnia reintregita, s-a daruit cauzei presei romnesti din Transilvania, fiind redactor la
revistele "Cultura" din Cluj si "Banatul" din Lugoj.

Cariera
la 9 mai 1895 la Lancrm, lng Alba Iulia, ntr-o familie de preoi. Copilria i-a stat, dup cum
mrturisete el nsui, "sub semnul unei fabuloase absene a cuvntului", viitorul poet - care se va
autodefini mai Personalitate impuntoare a culturii interbelice, Lucian Blaga, filosof, scriitor, profesor
universitar, diplomat, a marcat perioada respectiv prin elemente de originalitate compatibile cu
nscrierea n universalitate. S-a nscut trziu "mut ca o lebd" - neputnd s vorbeasc pn la vrsta
de patru ani.
Primele clase le-a fcut la Sebe (1902-1906), a urmat Liceul "Andrei aguna" din Braov (1906-1914),
unde era profesor ruda sa Iosif Blaga, autorul primului tratat romnesc de teoria dramei. n anul izbucnirii
primului rzboi mondial i-a nceput studiile de teologie la Sibiu, pe care le-a finalizat cu licen n 1917.
ntre 1917 i 1920 a frecventat cursurile Universitii din Viena, unde a studiat filosofia obinnd i
doctoratul.
Revenit n Romnia rentregit, s-a druit cauzei presei romneti din Transilvania, fiind redactor la
revistele Cultura din Cluj i Banatul din Lugoj.
n 1926 a intrat n diplomaie ocupnd succesiv posturi la legaiile rii noastre din Varovia, Praga,
Lisabona, Berna i Viena. A fost ales membru al Academiei Romne n 1937. Discursul de recepie i l-a
intitulat "Elogiul satului romnesc".
n 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutat temporar la Sibiu n anii ce
au urmat dictatului de la Viena. La Sibiu redacteaz, ncepnd cu 1943, revista Saeculum, care va
aprea un an.
Din 1948, ndeprtat de la catedr, a lucrat n cadrul filialei din Cluj a Institutului de Istorie al Academiei.
A trecut la cele venice pe 6 mai 1961, fiind nmormntat la Lancrm.

Versuri
Poemele luminii (1919),
Pasii profetului (1921),
In marea trecee (1924),
Lauda somnului (1929),
La cumpana apelor (1933),
La curtile dorului (1938),
Nebanuitele trepte (1943),

Poezii(1962) - volum postum cuprinzind ciclurile Mirabila saminta, Vara de noiembrie ssi Stihuitorul.
Postum au aparut si ciclurile Virsta de fier 1940-1944, Cintecul focului, Corabii cu cenusa, Ce aude
unicornul.

Dramaturgie
Zamolxe, mister pagin (1921); Daria; Fapta; Ivanca; Invierea (1925); Mesterul Manole (1927); Cruciada
copiilor (1930); Arca lui Noe (1944), postum aparind Anton Pann (1964).

Filosofie
Creatia filosofica este grupata in trei trilogii: a cunoasterii (1943), a culturii (1944), a valorilor (1946). Cea
de-a patra, cosmologica, a ramas in stadiul de proiect.
In 1926 a intrat in diplomatie ocupind succesiv posturi la legatiile tarii noastre din Varsovia, Praga,
Lisabona, Berna si Viena. A fost ales membru al Academiei Rom^ne in 1937. Discursul de receptie si l-a
intitulat Elogiul satului rom^nesc.
In 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutata temporar la Sibiu in anii ce
au urmat dictatului de la Viena. La Sibiu redacteaza, incepind cu 1943, revista Saeculum, care va aparea
un an.
Din 1948, indepartat de la catedra, a lucrat in cadrul filialei din Cluj a Institutului de Istorie al Academiei.
aA trecut la cele vesnice pe 6 mai 1961, fiind inmormintat la Lancram.

Liviu Rebreanu

LIVIU REBREANU
(1885-1944)
Liviu Rebreanu (*27 noiembrie 1885, n comuna Trliua, judeul Bistria-Nsud, 1 septembrie 1944, n
Valea Mare, judeul Arge) este primul nscut dintr-o serie de 14 copii ai familiei Vasile Rebreanu, nvtor, i Ludovica din
Beclean.

Biografie
1891-1891 Termin coala primar n Maieru.
1895-1899 Absolv gimnaziul n Nsud i Bistria.
1900-1903 Urmeaz cursurile Liceului militar din Sopron.
1903-1908 i continu educaia militar la Academia Militar din Budapesta, devine ofier la Gyula, post
din care i d demisia.
1908-1909 E funcionar n Mgura Ilvei, Vrarea. Debutul literar n revista Luceafrul din Sibiu. Trece
munii i se stabilete n Bucureti. 1910 La cererea guvernului maghiar este arestat, nchis la Vcreti
i extrdat, va fi nchis la Gyula pn n luna august, dup care se ntoarce la Bucureti.
1911-1919 Devine secretar literar la Teatrul Naional din Craiova unde se cstorete cu actria Fanny
Rdulescu. Debuteaz cu un volum de povestiri Frmntri (1912) urmat de alte volume de povestiri:
Golanii (1916), Mrturisire (1916), Rfuiala (1919).
1920 Public romanul Ion. Blestemul pmntului, blestemul iubirii l consacr drept mare scriitor i i
aduce premiul Academiei Romne.
1922-1944 Faima lui crete dup ce public Pdurea spnzurailor n care ntlnim acelasi motiv pe care
l tratase n povestirea Catastrofa. Romanul este inspirat dintr-un fapt real, fratele sau Emil,
sublocotenent n armata Imperiului Austro-Ungar fiind spnzurat dup ce a ncercat n timpul primului
rzboi mondial s treac de partea armatei romne. n perioada urmtoare a scris romanele Adam i Eva
(pe schema rencarnrii, apte poveti de dragoste diferite, un roman cu rama), (1925), nuvela
psihologic Ciuleandra (1927), Criorul (1929)(o biografie romanat a criorului Horia), Rscoala
(1932)(un roman epopeic al rscoalei din 1907), Jar (1934), Gorila (1938), Amndoi (1940). Piesele sale
Cadrilul, Plicul i Apostolii sunt considerate de critici ca fiind sub nivelul artistic al romanelor.

Cri tiinifice
Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936)
Cosmologie i alchimie babilonian (1937)
Comentarii la legenda meterului Manole (1943)

Trait d'histoire des religions (1949)

Le Sacre et le Profane (1956)
Aspects du mythe (1963)
Le mythe de l'eternel retour (1969)
Le Chamanisme et les Techniques archaiques de l'extase (1974)

Opere literare
Maitreyi (1933)
ntoarcerea din rai (1934)
Huliganii (1935)
Domnioara Christina (1936)
Nunt n cer (1938)
Pe strada Mntuleasa (1968)
La ignci (1969)
Noapte de Snziene (1971)
Btrnul i birocratul (1974)
Debutul literar al scriitorului este nuvelistic. Il consemneaza revista \"Luceafarul\", din
Sibiu, condusa de O.Goga si O.Taslauanu, catre sfirsitul anului 1908, apoi, in anul urmator,
revista \"Convorbiri critice\", la Bucuresti, unde tinarul prozator se stabilise, incercind sa se
afirme in viata literara romaneasca. In anul 1910 este secretar de redactie la \"Falanga
literara si artistica\", condusa de M.Dragomirescu, functie ce o va detine si la \"Convorbiri
critice\". In 1911 este numit secretar al Teatrului National din Craiova, mai apoi devenind
colaborator de baza al lui Emil Girleanu, la acea data directoral institutiei.
Pina la aparitia primului sau roman, Ion(1920), a publicat citeva volume de nuvele
(Framintari, 1912; Golanii, 1916; Marturisire, 1916; Rafuiala, 1919). In decembrie 1928
este numit director al Teatrului National din Bucuresti, functie pe care o va detine vreme de
un an. In anul 1932 tipareste, la Bucuresti, revista \"Romania literara\", care apare pina la
6 ianuarie 1934. Moare la 1 septembrie 1944 la Valea Mare, in virsta de 59 de ani. Peste
citeva luni va fi deshumat si reinhumat la Cimitirul Bellu din Bucuresti.
Autorul romanului Ion izbuteste practic, gratie unor creatii epice obiective, neegalate, sa
strabata o intreaga etapa evolutiva.
Daca Sadoveanu e rapsodul literaturii romane moderne, Rebreanu e romancierul ei.
(George Calinescu)
Aparitia lui Rebreanu in literatura il situeaza intre traditie si inovatie. Liviu Rebreanu incheie
epoca literaturii samanatoriste si poporaniste dominata de idilism si compasiune, si deschide
un drum nou, in care scriitorul a asimilat si s-a integrat viziunii europene dominante a
timpului.Predilectia analitica a scriitorului incepe sa se contureze, pe spatii epice mai intinse,
in nuvele care vorbesc despre efectele umane tragice, pricinuite de primul razboi mondial
(Catastrofa, Itic, Sirul, Dezertor, Calvarul).
In cadrul evolutiei romanului romanesc, se poate vorbi de \"momentul Rebreanu\".
Prozatorul continua si adinceste cercetarea societatii romanesti, in traditia lui N.Filimon,
D.Zamfirescu si I.Slavici, printr-o vasta documentare si compozitie, printr-un studiu atent
de analiza psihologica.
Ne aflam in fata unui scriitor obiectiv, care uimeste prin puterea de a prezenta viata in

complexitatea ei sociala si psihologica, prin personaje surprinse in \"umila si precara lor

realitate sociala\"(Tudor Vianu).
Romanul Ion este primul mare succes al lui Rebreanu. Cartea, deosebit de apreciata,
primeste Premiul Academiei Romane. Reputatia prozatorului se consolideaza, doi ani mai
tirziu , cind scoate romanul Padurea spinzuratilor in care reia motivul din nuvela Catastrofa,
dar inspirat de sfirsitul tyragic al fratelui scriitorului, Emil Rebreanu, sublocotenent in
armata austro-ungara, executat pentru incercarea de a trece de partea romanilor, in primul
razboi mondial.
Alte romane, Adam si Eva, Ciuleandra, Craisorul, reprezinta preocupari, in parte izbutite, de
largire a investigatiei scriitoricesti. Deosebit este insa romanul Rascoala(1932), eposul
rascoalelor taranesti din 1907 si cronica a vietii social-economice si politice a Romaniei din
preajma rascoalei.
Scrierile care au aparut dupa acel roman prezinta mai putina importanta, remarcabile sunt
insa incercarile dramatice ale scriitorului (Cadrilul si Apostolii - comedii cu putina substanta
dramatica - si Plicul, satira mai viguroasa impotriva coruptiei administrative a unui oras de
provincie) si articole si interventiile sale in periodicele literare interbelice, reunite in volumul
Amalgam(1943). A fost director al Teatrului National din Bucuresti, presedinte al Societatii
Scriitorilor Romani (din 1925) si membru al Academiei Romane din 1934 (discursul de
receptie - Lauda taranului roman).
L.Rebreanu se distinge in literatura noastra prin realismul viziunii, prin caracterul social al
prozei sale, prin arhitectura riguroasa, desavirsita, in marele sale creatii, prin \"darul masiv
de a crea viata\". (M.Sebastian)

Apostol Bologa
Apostol Bologa este personajul principal al romanului Pdurea spnzurailor, primul erou din literatura
romn ntruchipat de intelectualul ce triete o dram de contiin.Eroul principal se contureaz n trei ipostaze
importante: cea de cetean, cea de romn i cea de om.
Apostol Bologa este fiul aprigului avocat Iosif Bologa ce fusese doi ani ntemniai, i al Marie, care avea
pentru copilul ei o dragoste idolatr i al crui suflet era plin de credin, reprondu-i chiar daca nu cumva l
iubete mai mult pe odrasla mai mult dect pe Atotputernicul. Astfel copilul Bologa La vrsta de 6 ani are o
viziune pe care mama sa o interpreteaz cape un semn divin i i dirijeaz copilul spre calea preoiei . Acesta
dezvolt din Bologa un caracter fricos, ndoielnic. Dar tatl ntors din armat dezvolt din Apostol un caracter
tenace , accentund latura patriotic n educarea lui, cuvintele lui emblematice fiind s nu uii nici odat c eti
romn. Astfel Bologa primete din partea priniilor lui o educaie contradictorie care prea solid. Elev la liceul
din Nsud triete un experien trist prin moartea tatlui su considernd c la pierdut pe D-zeu . Am pierdut pe
D-zeu, l fulger prin minte.
Student la facultatea de filozofie din Budapesta este dornic de cunoatere dobndind stima profesorilor
pentru inteligena srguina i curajul opiniilor, aici caut certitudini creznd c tiina i poate oferii un adevr
absolut.
Se logodete cu Marta Dansa i din orgoliu dar i din dorina de cunoatere se nroleaz pe front convins c
rzboiul este un adevrat izvor de via cel mai eficace element de seleciune() pentru c numai rzboiul este
adevratul generator de energii .
Romanul debuteaz cu scena spnzurtorii lui Svoboda n care se contureaz ipostaza de cetean. Toat
aceast ipostaz poate fi plasat sub formula omul nu este nimic n afar de stat.

Pe front este viteaz , decorat i captat n Curtea Marial i participnd astfel la condamnarea lui Svoboda.
Momentul n care afl c va fi mutat pe frontul din Transilvania va genera n sufletul lui adevrat imposibilitate
moral, de a lupta mpotriva propriului su neam.
Acum se contureaz a doua ipostaz a eroului cea de romn. Apartenena lui la naiunea romn va traversa
acum contiina eroului. Pentru a traversa situaia limit a existenei sale Bologa va ncerca s distrug reflectorul
rusesc creznd ca n acest fel ca rsplat nu va fi trimis pe frontul din Transilvania.Generalul Kark refuz
rugmintea lui Bologa i emite ipoteza unei viitoare dezertri. Ia hotrrea de a dezerta dar este rnit i internat n
spital iar confruntarea cu moartea l ngrozete.i mrturisete lui Varga c ideea dezertrii nu l-a prsit pentru c:
Lege, datorie, jurmnt sunt valabile numai pn n clipa cnd i impun o crim fa de contiina dat, nici o
datorie din lume nu are dreptul s calce n picioare sufletul omului.Repartizat la coloana de muniii din spatele
frontului contribuie indirect la crim fa de propriul neam.
Este chemat din nou la Curtea Marial i pus n situaia de a judeca 12 rani romni nvinuii pentru trdare.
Pentru a doua oar se contureaz ipostaza de romn. El hotrte pentru a doua oar s dezerteze i de aceast dat o
i face dei era contient c sublocotenentul Varga l urmrete. Pleac ntr-o noapte s treac linia frontului dar se
rtcete i este prin de o patrul chiar n sectorul lui Varga, care-l aresteaz. Este judecat i condamnat la moarte.
Acum se contureaz ipostaza lui de om.
Condamnat la moarte eroul se caut pe sine nsui, se elibereaz de teroarea ideilor pure de zbuciumul
sufletesc generat de sentimentul de culpabilitate de povara nesinceritii i a crimei de existena neautentic i fals.
Asistm astfel la un adevrat proces de purificare de mpcare a eroului cu sine cu ntreaga umanitate cu sine.
Acuma mi-e sufletul linitit iubirea mi ajunge cci iubirea mbrieaz deopotriv pe oameni i pe D-zeu viaa i
moartea
n momentul spnzurri, ca i Svoboda la nceputul romanului, Apostol i potrivi singur treangul cu ochii
nsetai de lumina rsritului. Moare n vreme ce n urechi i se stingea glasul preotului: Primete, Doamne, sufletul
robului tu Apostol
Apostol Bologa moare ca un erou al neamului su, din dragoste pentru ara sa, pentru libertate i adevr, pentru
triumful valorilor morale.

Bogdan Petriceicu
Hasdeu
S-a nscut la, n Basarabia i a studiat la universitatea din Kharkov-Harkov. n 1858 se mut la Iai ca
profesor de liceu i bibliotecar. Poate fi considerat ca fiind un pionier al multor ramuri ale filologiei i
istoriei romne.
n 1876 a fost numit director al Arhivelor de Stat din Bucureti, iar din 1878, profesor de filologie la
Universitatea din Bucureti.
Hasdeu a fost de asemenea i un ager politician. ns dup moartea singurei lui fiice, Iulia, n 1888, a
devenit un mistic cu o puternic credin n spiritism. Moare la Cmpina la 7 septembrie 1907.

Lucrri
Filologie i istorie
La Iai, a publicat Arhiva historic a Romniei (1865-1867) n care multe documente vechi slavone i
romneti au fost publicate pentru prima dat. n 1870 a inaugurat Columna lui Traian, cea mai bun
revist filologic din Romnia. n lucrarea sa Cuvente den Btrni (2 volume, 1878-1881) a fost primul s
contribuie la istoria literaturii apocrife din Romnia.
n Historia antic a Romnilor (1875), dei incomplet, ncepe investigaiile critice asupra istoriei
Romniei. Hasdeu a editat Psaltirea lui Coresi din 1577, publicnd-o n 1881.
Etymologicum Magnum Romaniae din 1886 a fost nceputul unui dicionar enciclopedic al limbii romne,
dar nu a terminat nici litera B.

Literatur
Lucrrile sale, printre care i o dram, Rsvan i Vidra, dau impresia unei originaliti a gndirii, iar
autorul divagheaz deseori purtat de erudiia sa profund i imaginaia vast.
Bogdan Petriceicu-Hasdeu (1836-1907) basarabean, s-a nscut n Hotin i a nvat n Rusia (Harkov), i
a slujit i ca ofier n armata ruseasc. La 1856, cnd se anex sudul Basarabiei la Moldova, trecu n
acest inut ca s scape de proteciunea ruseasc i ca s devin cetean romn. Ruii cerur
extrdarea lui i-l despuiar de dreptul de motenire pe care-l avea asupra unor moii ale familiei rmase
n partea ruseasc a Basarabiei, dar mai trziu i s-a recunoscut acest drept pe cale judiciar. La 1857 fu
numit membru al tribunalului din Cahul, dar nu sttu dect apte luni i demision. Veni la Iai unde fu
numit profesor de istorie i fond ntre altele, revista "Din Moldova" (1862-1863) n care, pe lng istorie,
ncerc s scrie poezii lirice, fabule, nuvele, critice etc. Tot atunci fu numit bibliotecar al universitii,
funcie pentru care arat mare rvn, druind chiar bibliotecii 4 000 de volume. Pe cnd era ministru Al.
Odobescu, fu numit membru n comisia instituit n Bucureti pentru examinarea documentelor
mnstirilor nchinate. Aflndu-se aici, intr n politic militant, fiind partizan al lui Koglniceanu i
susintor al loviturii de stat din 2 mai 1864, apoi membru al partidului naional-liberal i deputat.
Numit n 1878 director general al Arhivelor statului, ntreprinse publicarea documentelor din Arhiv i a
altora privitoare la romni n "Arhiva istoric" i "Cuvente den btrni". Atunci (1878) fu numit profesor la
universitatea din Bucureti pentru filologia comparativ, n care calitate tipri o parte din leciile sale pline
de originalitate i de cunotine vaste asupra literaturilor strine i asupra limbii romne.
n 1877 fu ales membru al Academiei. n aceast calitate, el fcu rapoarte interesante asupra diferitelor
chestiuni. Activitatea literar a lui Hasdeu e foarte ntins. Vom pomeni numai lucrrile de cpetenie i
mai cunoscute.
A scris nuvele, poezii, piese de teatru. Dintre nuvele citm una satiric "Micua" (1864), pentru care a
avut i n Iai un proces de pres, dar a fost achitat. Volumul de poezii (1873) cuprinde poezii ocazionale,
fabule, poezii sociale i politice, precum i o traducere din Tristele lui Ovidiu. Cugetri adnci exprimate
ntr-o "form dur" cum zice autorul nsui, versuri scrise n momente de suprare sau chiar de
dezndejde: aceasta e opera poetic a lui Hasdeu care n-a avut un rsunet deosebit. El a caracterizat-o
prin urmtoarele rnduri:
O poezie neagr, o poezie dur, O poezie de granit, Micat de teroare i palpitnd de ur, Ca vocea
rguit pe patul de tortur Cnd o silab spune un chin nemrgini.

Bogdan Petriceicu Hasdeu, personalitate a culturii si a literaturii romane

Spirit enciclopedic in descendenta lui Dimitrie Cantemir si alui Ion Heliade Radulescu, poliglot
B.P.Hasdeu
a dominat prin vocatia universalitatii cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ca reprezentant al
gandirii stiintifice umaniste, insetat de cunoastere si creatie. El a deschis drumuri in filologie, folcloristica,
istorie, asezand cercetarea acestor domenii intr-un cadru care nu se va schimba multa vreme.
A desfasurat o prodigioasa activitate gazetareasca, fiind initiatorul a numeroase reviste si ziare:
"Romania" (1858), "Foaia de istorie romana", "Foaia de istorie si literatura" (1860), "Lumina", "Foaia
umoristica Aghiuta" (1863), "Arhiva istorica", "Satyrul" (1866), "Traian", "Columna lui Traian" (1870),
"Revista noua" (1877) s.a.
Principalele sale lucrari, concepute initial in dimensiuni uriase, au ramas, din pacate, neterminate. Cu
toate acestea Hasdeu poate fi considerat parintele filologiei romanesti moderne. El este cel care
formuleaza teoria substratului dacic, proiecteaza si realizeaza primele trei volume din "Etymologicum
Magnum Romaniae" (dictionar al limbii romane ramas la cuvantul "barbat"). In lucrarea "Principie de
lingvistica" este inclusa teoria privitoare la circulatia cuvintelor, criteriu de apreciere a individualitatii unei
limbi. Din vasta culegere de studii asupra limbii si culturii populare vechi intitulata "Cuvente den batrani"
au aparut doar doua volume si introducerea la cel de-al treilea. Hasdeu studiaza in aceeasi lucrare
folclorul din perspectiva comparatista, extinzandu-si cercetarile pana in spatiul iranian si sanscrit.
Dealtfel, se pare ca Hasdeu este primul care foloseste termenul de "folclor" in cultura romana, si il

defineste ca totalitatea culturii populare, in stransa legatura cu etnografia. Tot el este cel care a scris
"Arhiva istorica a Romaniei" ce cuprinde culegeri stiintifice de documente istorice, filologice, literare
nationale si internationale.
Ca istoric, este autorul monografiei "Ioan-Voda cel Cumplit", evocare a unui destin dramatic din trecutul
nostru, ce impune prin curajul si demnitatea sa. Lucrarea "Istoria critica a romanilor", proiectata in cel
putin cinci volume, a aparut numai intr-un volum si partea intai din cel de-al doilea, fiind o ampla sinteza a
istoriei si civilizatiei romane.
In domeniul literaturii beletristice a scris nuvela "Duduca Mamuca", republicata ulterior sub titlul "Micuta",
dar si un fragment dintr-un proiectat roman istoric: "Ursita". A scris versuri romantice, meditative. In
creatia dramatica a lasat comedia "Trei crai de la Rasarit" si drama "Razvan si Vidra". (1867)
Prima drama romantica de inspiratie istorica, "Razvan si Vidra" prezinta o viziune pasoptista asupra
trecutului, in spiritul ideilor "Introductiei" la "Dacia literara". Punctul de plecare l-a constituit un articol al lui
Balcescu despre Razvan-Voda, publicat postum in "Romania literara" (1852).
Destinul lui Razvan, tigan rob eliberat, este cel al unui erou romantic de exceptie, evoluand in situatii de
exceptie. El va cunoaste de-a lungul celor cinci canturi, cu titluri semnificative ("Un rob pentr-un galben",
"Razbunarea", "Nepoata lui Motoc", "Inca un pas", "Marirea"), bucuria maririi, dar si amaraciunea caderii.
Proiectat pe fundalul socio-politic al veacului al XVI-lea, Razvan urca treapta cu treapta spre devenirea
sa: este mai intai ofiter de haiduci, apoi ofiter in armata leseasca, hatman si in final domn. Lupta impotriva
prejudecatilor epocii, constituie principalul element al conflictului dramatic de esenta estica si psihologica,
adaugandu-se celui social. Pe masura desfasurarii actiunii, conflictul social (boieri-popor-domn) ramane
in umbra, conturandu-se din ce in ce mai sustinut cel psihologic, personajel devenind mai complexe si
mai individualizate.
Piesa apeleaza la o serie de conventii si teme cunoscute cititorului din literatura romantica anterioara.
Gasim astfel, in piesa, tema saracului imbogatit din intamplare care refuza bogatia, a stapanului devenit
robul robului sau, a celui umil si dispretuit care se ridica datorita meritelor sale proprii, a razbunarii prin
bunatate, etc. Pentru descrierea si realizarea scenica a acestor situatii dramatice romantice, autorul
utilizeaza procedee retorice, in general declamative si bazate pe exagerari, pe o viziune hiperbolica a
realitatii. Unul dintre cele mai frecvente procedee este "repetitia", cu diversele ei variante: repetitia unui
cuvant ("caci tu, tu ai fost pricina..."), a unui grup de cuvinte la inceputul unei sintagme sau propozitii
dintr-un sir de acelasi fel ("Nici un sprijin, nici un reazam, nici un scut..."), repetitia unui cuvant prin unul
sau mai multe sinonime ("Si-l intinde, si-l anina, si-l agata.") sau reluarea unui cuvant de la sfarsitul unui
vers la inceputul urmatorului.
Razvan, personajul principal, este construit in viziune populara, ca un luptator legendar pentru dreptate,
suferinta personala topindu-se in razvratirea sociala. Ca erou romantic, el este structurat contradictoriu,
inzestrat cu calitati de exceptie, de care este constient dar neputincios in afirmarea lor, apasat de
prejudecatile ce-i ignora virtutile. Astfel, el este generos, modest, are sentimentul responsabilitatii,
dragoste de semeni, sete de libertate, dezaprobare fata de stapanitorii haini pe care ii uraste, are spiritul
datoriei, o iubire patimasa pentru Vidra, si un patriotism fierbinte ("Fie paine cat de rea/Tot mai dulce mi
se pare/Cand o stiu din tara mea!"); slabiciunea pentru putere si marire, sub influenta Vidrei, duc la
caderea fulgeretoare cu sentimentul inferioritatii rasiale ("Tigan!...Tigan!...").
Hasdeu imbogateste literatura romana cu un personaj feminin de referinta, reflecand ideile inaintate ale
autorului. Vidra este un personaj complex, viguros, o femeie voluntara, ambitioasa, cu gustul maririi.
Apartinand neamului "acelui groaznec barbat/Care numai
c-o-mvancire patru domni a rasturnat" ea infrunta energic prejudecatile sociale si de rasa.
Celelalte personaje sunt impartite in doua "tabere" opuse, pe principul antitezei romantice. Astfel Sbierea,
Ganea, Basota sunt robii averii, ai autoritatii feudale subordonata marilor latifundiari; iar la polul opus se
afla luptatorii pentru libertate sociala, omenie, demnitate.

Alexandru Lpuneanul
de Costache Negruzzi

Negruzzi este creatorul nuvelei istorice romneti. Nuvela Alexandru Lpuneanul a fost publicat n primul
numr al revistei Dacia Literar n anul 1840. Nuvela lui Negruzzi este o capodoper, o culme nentrecut pn n
prezent.
Adevr i ficiune: n scrierea acestei nuvele Negruzzi s-a inspirat din scieri vechi, mai ales din cronica lui
Grigore Ureche. De aici a luat informaia despre ntoarcerea lui Lpuneanul mpotriva dorinei marilor boieri i
episodul uciderii celor 47 de boieri. Cercetrile recente pun n lumin faptul c Lpuneanul nici nu a fost un domn
att de crud; n realiate nici nu au omort 47 de boieri i c mai aspr era soia sa. Vinovat de acest deformare este
ns cronicarul Ureche. Important ns este, c pornind de la sumare date istorice, Negruzzi -prin talentul i
imaginaia sa- a reuit s creeze o ficiune credibil.
Nuvela nfieaz ntmplri din a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul. Este o perioad frmntat,
tensionat din istoria Moldovei, din cauza luptelor pentru putere.

Structura nuvelei: nuvela este alctuit din patru pri, fiecare avnd un moto semnificativ.
1. Dac voi nu m vrei, eu v vreu! - ilustreaz hotrrea lui Lpuneanul de a ocupa tronul mpotriva
dorinei marilor boieri
2. Ai s dai sama, doamn! - sunt cuvintele rostite de vduva unui boier i adresate doamnei Ruxandra, ca o
ameninare pentru crimele nfptuite de soul ei
3. Capul lui Mooc vrem! - exprim nemulumirea poporului din cauza numeroaselor dri i din cauza
asupririi boiereti
4. De m voi scula, pre muli am s popesc i eu! - sunt cuvintele lui Lpuneanul, care, revenit la realitate, i
amenin pe cei care voiau s-l clugreasc.
Nuvela are o compoziie echilibrat i a fost asemnat cu a celor patru acte ale unei drame. Astfel expoziia
o reprezint sosirea lui Lpuneanul n Moldova, intriga: aciunile domnitorului ndreptate mpotriva marilor boieri,
punctul culminant: uciderea celor 47 de boieri i a lui Mooc, iar deznodmntul este moartea lui Lpuneanul.
Alexandru Lpuneanul este un personaj complex, alctuit din lumini i umbre, asemenea oamenilor
adevrai. Cruzimea domnitorului este motivat istoric i psihologic: el i pedepsete pe marii boieri, care i doreau
puterea i pentru c l trdaser n prima domnie. Scopul politicii sale este centralizarea puterii n minile
domnitorului mpotriva tendinelor marii boierimi. Cuvintele lui Lpuneanul sunt memorabile, exprimnd hotrre
i o voin de fier.
Chiar de la nceput domnitorul dovedete vederi progresiste, naintate, rspunznd boierilor: Voi mulgei
laptele rii, dar a venit vremea s mulg i eu pre voi!
Pentru a se rzbuna, domnitorul se preface, simuleaz mpcarea cu marii boieri. De asemenea i-l apropie
pe Mooc. Totui violena i cruzimea lui depesc la un moment dat limitele normalului n scena uciderii boierilor
i a alctuirii piramidei de capete. n caracterizarea personajului Negruzzi noteaz gesturi, mimica, comportarea,
replica: -Bine ai venit boieri, zise Lpuneanul, silindu-se a zmbi; rspunse Lpuneanul, a crui ochi
scnteiar ca un fulger
i celelalte personaje sunt bine caracterizate (iretenia mitropolitului, care i sugereaz doamnei Ruxandra
s-i otrveasc soul, fr ca el s se implice).
Pentru prima oar n literatura romn Negruzzi caracterizeaz personajul colectiv: mulimea adunat sub
zidurile palatului.

Alexandru Lapusneanul
( rezumat )
Nuvela istorica Alexandru Laspusneanul de C. Negruzzi apare in 1840 si se incadreaza tematic in categoria
lucrarilor inspirate din istorie, pe linia recomandarilor pe care Kogalniceanu le facea in cunoscuta Introductie la
Dacia literara.

Desi literatura romana se afla, pe atunci, in plin proces de formare, Alexandru Lapunseanul este cea mai
valoroasa nuvela istorica, neintrecuta pana acum.
Sursa de inspiratie a constituit-o Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche, capitolul Cand au omorat
Alexandru Voda 47 de boiari. In cateva pagini sunt concentrati cei cinci ani (1564-1569) al celei de a doua domnii a
lui voda Laspusneanul in Moldova. Privita in profunzime si in esentialitatea ei stricta, nuvela inchide idei si
categorii existentiale care o scot din limitele temporale, asigurandu-i perenitatea: Destin, Vina, Pedeapsa,
Rascumparare.
Structural, nuvela este alcatuita din patru capitole, cu tot atatea motto-uri:
Daca voi nu ma vreti, eu va vreu
Ai sa dai sama, doamna!
Capul lui Motoc vrem
De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu
Comparabile cu patru acte ale unei drame si strabatute de puternicul conflict intre domn si boieri, cele patru
capitole ar putea fi rezumate astfel:
Pierzandu-si tronul in prima domnie din pricina tradarii boieresti, Lapusneanu se intoarce cu oaste otomana,
hotarat sa si-l reia. In apropiere de Tecuci, este intampinat de postelnicul Veverita, vornicul Mooc, spatarul
Spancioc si Stroici care il sfatuiesc sa se intoarca deoarece poporul nu-l vrea. Raspunsul lui Lapusneanu este
memorabil: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu () si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi si voi merge ori
cu voia, ori fara voia voastra. Cunoscator al slabiciunilor omenesti, prevazator si viclean, Lapusneanu le da
drumul celorlalti boieri, pastrandu-l pe Mooc, caruia ii spune: Te voi cruta caci imi esti trebuitor, ca sa ma mai
usurezi de vlastamurile norodului. Sunt alti trantori de care trebuie curatit stupul.
In capitolul al doilea, gandurile de razbunare ale voievodului prind viata: cetatile sunt arse, boierii sunt ucisi la
cea mai mica greseala dregatoreasca, la cea mai mica plangere ce i s-arata. Privelistea sangeroasa a capetelor
spanzurate la poarta cetatii domina emblematic capitolul al doilea. Intr-una din zile, o vaduva al carei barbat
fusese ucis de curand o opreste pe strada pe doamna Ruxanda cerandu-i sa intervina pentru a se curma varsarea
de sange: Ai sa dai sama, doamna! () ca lasi pre barbatul tau sa ne taie parintii, barbatii si fratii.
Inspaimantata, Ruxanda incearca sa intervina pe langa sangerosul ei sot caruia ii marturiseste ca ii este frica.
Lapusneanu ii promite un leac de frica.
Capitolul al treilea este centrat pe momentul culminant al actiunii: uciderea celor 47 de boieri. Aceasta este
prefatata de sosirea domnitorului la mitropolie, unde, disimulant, acesta tine o desantata cuvantare prin care-si
cere iertare, totul incheiandu-se cu invitarea boierilor la un ospat, la curtea domneasca. Spancioc si Stroici,
presimtind primejdia, fug in Polonia. La sfarsitul ospatului, conform unui scenariu alcatuit initial cu sange recem
47 de boieri sunt ucisi de catre lefegiii domnitorului deghizati in servitori. In timpul macelului, Lapusneanu
luase pe Motoc de mana si se trasese langa o fereastra deschisa, de unde privea macelaria ce incepuse. El
radea; iar Motoc, silindu-se a rade ca sa placa stapanului, sitea parul zburlindu-i-se pe cap.
Intre timp, multimea se adunase la porti si ameninta sa intre in curte. Intrebati de armas ce vor, oamenii cer
capul lui Motoc pe care Lapusneanu li-l da pentru ca sunt prosti, dar multi. Din capetele mortilor, asezate
dupa rang, crudul Lapusneanu face o piramida pe care i-o arata doamnei ca leac de frica. Vazand privelistea,
Ruxanda lesina in timp ce domnul exclama: Femeia, tot femeie; () in loc sa se bucure, ea se sparie!.
In capitolul al patrulea este evocata moartea domnitorului. Retras in cetatea Hotinului, se imbolnaveste de
lingoare si cere sa fie calugarit, dar isi revine si ameninta. Ruxanda ii da sa bea otrava aduse de Spancioc si
Stroici, punand astfel capat unei domnii tiranice si sangeroase.
In nuvela se imbina, intr-o reusita sinteza, trasaturile a trei curente literare: clasicismul (echilibrul compozitiei,
evolutia conflictului, mesajul, economia de mijloace, realizarea unor caractere, atitudinea detasata a autorului),
romantismul (antiteza angelic-demonic, culoarea de epoca, surse de inspiratie, personajul principal alcatuit din
contraste tari, accentuarea unor trasaturi) si reaslismul (caracterul pictural al unor scene, imaginea multimii din
capitolul al treilea).
Cu un exceptional talent artistic, autorul a imbinat in nuvela un ascutit simt al istoriei cu taina patrunderii
psihologice.

Ionel Teodoreanu
(1897-1954)
Poate cel mai popular romancier al adolescenilor din perioada interbelic. Romancierul, cunoscut pentru
trilogia sa "La Medeleni" este ieean, fiu al avocatului Osvald Teodoreanu i al Sofiei. Nscut la 6
ianuarie 1897. Termin Liceul Naional Iai, iar n 1919 obine licena n drept. Profeseaz avocatura, dar
e atras de beletristic. Debuteaz cu schia "Bunicii" (n "nsemnri literare" 1919). Se cstorete, n
1920, cu tefana Lupacu (scriitoarea tefana Velisar). Debut editorial cu volumul de nuvele "Ulia
copilriei" (1923). Este legat, ca i fratele sau Pstorel, de grupul "Viaa Romneasc", tutelat de
Ibrileanu.
A scris vreo 20 de cri n proz, dar a avut cel mai mare succes de public, mai ales n rndul tineretului
colar, cu romanul masiv "La Medeleni" (1925-1927). Critica a subliniat prospeimea condeiului su n
evocarea copilriei i a adolescenei exuberante. Clinescu i ironiza stilul ncrcat, uor baroc
poreclindu-l "Metaforel" i i desfiineaz n "Istoria literaturii romane" cele trei romane. Presarnd cele trei
pri ale crii cu ntmplri din propria via, se pierde subtil n analiza sufletului omenesc. Creeaz
cteva tipuri memorabile de fete (Olgua, Monica). Romanul eman via, nvluind cititorul ntr-un farmec
de poezie. E un minunat evocator al vieii i gndirii copiilor, mici i mari. A mai scris romanele: "Bal
mascat", "Fata din Zlataust", "Lorelei", "Golia", "Turnul Milenei", "Fundacul Varlamului" etc., precum i
scrierile memorialistice "n casa bunicilor", "Masa umbrelor".

Ion Minulescu (1881 - 1944)

Note Bibliografice
Nscut6 ianuarie 1881
Bucuresti
Murit
11 aprilie 1944
Bucuresti, nmormntat la Bellu

abel cronologic
1881 n noaptea de 6 spre 7 ianuarie se naste Ion Minulescu, in Bucuresti, strada Covaci
nr. 15. Viitorul poet va copilri la Slatina, de unde e originar mama sa, Alexandrina
Ciuc, fiic a unui caval. Foarte tnr cnd rmne vduv, Alexandrina Ciuc se va recstori nu
peste mult timp de la moartea sotului cu Ion Constantinescu, cpitan de cavalerie.
1887 ncepe cursul primar la Pitesti.
1891 ncepe liceul in acelasi oras.
1897 Sub pseudominul (I. M.) Nirvan apar primele productii poetice ale lui Ion Minulescu, inc elev la Pitesti,
in revista "Povestea vorbei".
1898 Sub semntura I. Minulescu-Nirvan, tnrul poet public in "Foaia pentru toti".
1899 Dup ce si-a incheiat studiile liceale (clasa a VI-a si a VII-a le trece intr-un an, la pensionul particular
"Brnz si Arghirescu" din Bucuresti), Ion Minulescu si ia bacalaureatul.

1990 Poetul pleac la Paris spre a urma dreptul. Va renunta ins curnd la studiile juridice, fascinat de viata
boemei artistice pariziene. Acum ia Minulescu cunostint de literatura simbolist, citind cu pasiune pe
Baudelaire, Nerval, Aloysius Bertand, Lautramont, Verlaine, Rimbaud, Laforque etc.
1904 Ion Minulescu se intoarce in tar. l gsim printre scriitorii care frecventeaz cafeneaua Kubler (D.
Anghel, St. O. Iosif, Ilarie Chendi, P. Cerna etc.).
1905 Public versuri si fragmente de proz (Din jurnalul unui pribeag) in revista "Viata nou" a lui Ovid
Densusianu, unul din organele cele mai insemnate ale miscrii simboliste.
1906 Ion Minulescu incepe s publice parte dintre versurile ce vor compune Romantele pentru mai trziu in
revista "Viata Literar si artistic" a lui Ilarie Chendi. Tot in acest an incepe prietenia cu Dimitrie Anghel,
cu care va traduce in colaborare versuri din Albert Samain, Charles Gurin, H. Bataille, H. de Rgnier,
publicate in "Smntorul". Iarna 1906 - 1907 cei doi prieteni o petrec la Constanta, ecourile acestei
sederi pe trmurile Mrii Negre regsindu-se in versurile lor, in minulescianele Romante pentru mai trziu
(1908) si in Fantaziile lui D. Anghel (1909).
1907 l gsim pe Minulescu participnd la "smbetele literare" organizate de "Convorbirile critice" ale lui Mihail
Dragomirescu (din cercul "Convorbirilor critice" mai fac parte, in aceast perioad, Liviu Rebreanu, Emil
Grleanu, Mihail Sorbul, Dim. Nanu etc.). O poezie a lui Minulescu publicat in "Convorbiri critice" (n
orasul cu trei sute de biserici) i atrage atentia lui I. L. Caragiale care, de la Berlin, i scrie lui Mihail
Dragomirescu spre a-si arta pretuirea si spre a se interesa de tnrul poet.
1908 Sub directia lui Ion Minulescu apare la 20 martie "Revista celorlalti", de orientare simbolist. Dintre
colaboratori fac parte Mihail Cruceanu, Eugeniu Stefnescu-Est, N. Davidescu, Eugeniu Sperantia.
Articolul-program Aprindeti tortele reprezint o reactie violent, in numele artei innoitoare, mpotriva
traditionalismului. Revista si inceteaz aparitia o dat cu cel de-al treilea numr (10 aprilie 1908). Apare
primul volum de versuri al lui I. Minulescu, Romante pentru mai trziu, cu o copert desenat de Iser,
prieten de o viat al poetului. Apare volumul de povestiri de factur simbolist Casa cu geamuri portocalii.
1909 Succesul de public (dac nu si de critic) al Romantelor pentru mai trziu determin publicitatea celei
de-a doua editii a volumului, la Biblioteca romneasc enciclopedic "Socec".
1910 Cunoaste in redactia "Viitorului" (in cadrul creia lucreaz) pe Claudia Millian, viitoarea lui sotie.
1912 Ion Minulescu scoate a doua sa revist, "Insula", in jurul creia grupeaz colaboratori ca G. Bacovia,
Claudia Millian, Eugeniu Stefnescu-Est, Adrian Maniu, Mihail Cruceanu, D. Iacobescu, M. Sulescu, N.
Davidescu. Revista si inceteaz aparitia - simbolic? - tot dup al treilea numr (5 aprilie 1912).
1913 Apare volumul de versuri De vorb cu mine nsumi (copert si ilustratii de Iser).
1914 La 11 aprilie se celebreaz cstoria lui Ion Minulescu cu Claudia Millian (1887 - 1961), poet
simbolist, autoarea volumelor de versuri Garoafe rosii (1914), Cntri pentru pasrea albastr (1923),
ntregire (1936), precum si a unor piese de teatru, intre care drama Vreau s triesc (1937). Ion
Minulescu si Claudia Millian au avut o fiic, pe Mioara Minulescu, artist plastic inzestrat, care s-a
consacrat cu devotiune filial pstrrii memoriei printilor ei.
1916 - 1918 n timpul rzboiului, sotii Minulescu se refugiaz la Iasi.
1920 Un nou volum de proz al lui Minulescu: Msti de bronz si lampioane de portelan.
1921 Minulescu si face debutul ca autor dramatic: pe scena Nationalului se reprezint Pleac berzele si
comedia intr-un act Lulu Popescu (10 ianuarie).
1922 Romantele pentru mai trziu se tipresc in cea de-a treia editie, la "Cultura national". Poetul este numit
Director General al Artelor in Ministerul Artelor si Cultelor. Va detine aceast functie pn in 1940.
1924 Apare romanul Rosu, galben si albastru, unul din marile succese literare ale vremii, dup ce fusese in
prealabil publicat in paginile "Vietii romnesti". Se reprezint Omul care trebuie s moar "grotesc
tragic in trei acte", publicat mai trziu, in 1939, sub titlul Ciracul lui Hegesias.
1926 Se joac o pies caracteristic minulescian: Manechinul sentimental.
1927 Dup o lung intrerupere, Minulescu reapare cu un nou volum de versuri, Spovedanii, publicat in
colectia "Manuscriptum" (textele, in transcriptie autograf, sunt litografiate). Poemele din aceast
culegere in tiraj limitat (1.500 exemplare) vor fi incluse, mpreun cu altele, in volumul din 1930, Strofe
pentru toat lumea. Se reprezint piesa Allegro ma non troppo.
1928 Minulescu public romanul autobiografic Corigent la limba romn. O nou pies, relund in manier
fantezist motivul lui Don Juan: Amantul anonim. Se acord lui Ion Minulescu "Premiul national de
poezie".
1930 Apare volumul Strofe pentru toat lumea. Apare culegerea de nuvele fantastice Cetiti-le noaptea.
1931 Un roman cu intentii satirice: Brbierul regelui Midas sau Voluptatea adevrului. I se reprezint piesa
Porumbita fr aripi.
1933 Minulescu public un nou roman: 3 si cu Rezeda 4.

1935 Minulescu adun intr-o elegant plachet traducerile mai vechi realizate in colaborare cu Dimitrie
Anghel (Victor Hugo, Albert Samain, Charles Gurin, Henri Bataille, Henri de Rgnier).
1936 Apare un volum de Poezii in vechea serie a "Bibliotecii pentru toti", editat de Alcalay, in care sunt
reunite culegerile anterioare de versuri ale lui Ion Minulescu. Sub titlul Nu sunt ce par a fi Minulescu si
adun poeziile din ultimii ani.
1937 Piesa de teatru Nevasta lui Mos Zaharia.
1939 La "Fundatia pentru literatur si art" apare - sub ingrijirea autorului - volumul de Versuri al lui Ion
Minulescu, in seria editiilor "definitive".
1943 Apare o culegere de nuvele (intre care regsim unele din buctile din Cetiti-le noaptea) sub titlul: Cine-i
autorul acestui roman senzational? Se tipreste a doua editie definitiv, cu adugri, a Versurilor
("Fundatia pentru literatur si art").
1944 La 11 aprilie, in urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu inceteaz din viat in Bucurestii rvsiti de
bombardamentele americane. Este inmormntat la Cimitirul Bellu.

Acuarel
n orau-n care plou de trei ori pe sptmn
Orenii, pe trotuare,
Merg inndu-se de mn,
i-n orau-n care plou de trei ori pe sptmn,
De sub vechile umbrele, ce suspin
i se-ndoaie,
Umede de-atta ploaie,
Orenii pe trotuare
Par ppui automate, date jos din galantare.
n orau-n care plou de trei ori pe sptmn
Nu rsun pe trotuare
Dect paii celor care merg inndu-se de mn,
Numrnd
n gnd
Cadena picturilor de ploaie,
Ce coboar din umbrele,
Din burlane
i din cer
Cu puterea unui ser
Dttor de via lent,
Monoton,
Inutil
i absent...
n orau-n care plou de trei ori pe sptmn
Un btrn i o btrn Dou jucrii stricate Merg inndu-se de mn..