Culoarea atribut estetic definitoriu al marfurilor

Culoarea apare ca unul din cele mai importante elemente ale esteticii. Din cele mai vechi
timpuri, omul s-a folosit de culoare, i-a atribuit cele mai interesante semnificaii i chiar puteri
magice, dar cercetarea tiinific a culorilor ncepe abia n secolul al XVII-lea i va lua o
amploare deosebit n secolele urmtoare, o dat cu dezvoltarea industriei coloranilor, industriei
textile i pielriei, construciilor etc. Disciplina care studiaz astzi teoria i practica culorii
poart numele de cromatologie.
n 1666, Isaac Newton constat c o raz de lumin care trece printr-o prism se
descompune n culorile spectrului i stabilete astfel apte culori primare. Ulterior, se susine
existena n spectrul cromatic a patru culori pure" (rou, galben, verde i albastru) i apoi, a trei
culori primare (rou, galben i albastru), n adaos cu alb i negru. Din aceast perioad ncep s
se dezvolte cercetrile asupra mecanismelor vederii cromatice. Astzi, cercetarea culorii are un
caracter interdisciplinar (psihologie, medicin, chimie, fizic, design, inginerie etc.) i o mare
valoare aplicativ, n cele mai variate domenii de activitate: industrie, arhitectur, art,
cosmetic, comer, reclam i publicitate, nvmnt, sntate etc.
Culoarea, ca efect, nu exist dect la nivelul ochiului.
Din punct de vedere fizic, culoarea reprezint o anumit band a spectrului
electromagnetic, cu o lungime de und care este susceptibil de a stimula elective conurile
retiniene. Deci, culoarea este o caracteristic a luminii, msurabil n funcie de intensitatea
energiei radiante i de lungimea de und. Obiectul simplu emite, transmite sau reflect lumina,
avnd o distribuie spectral oarecare, care apoi este tradus de ochi, nervi, creier, ca un rspuns
de culoare.
n consecin, fenomenul de culoare poate fi definit ca o caracteristic a luminii,
lumina fiind acel aspect al energiei radiante de care un observator uman este contient prin
senzaiile vizuale care apar prin excitarea retinei ochiului. Se contureaz, ns, alte dou aspecte
ale noiunii de culoare: aspectul psiho-fizic i psihosenzorial.
Din punct de vedere psiho-fizic, culoarea este acea caracteristic a luminii care permite a
distinge, unul de altul, dou cmpuri de aceeai form, mrime i structur din spectrul vizibil.
Din punct de vedere psiho-senzorial, culoarea poate fi caracterizat prin: tonalitate,
luminozitate (intensitate) i saturaie (puritate).

Valoarea estetic a culorii

Din punct de vedere senzorial-perceptiv, fiecare culoare se caracterizeaz prin cele trei
proprieti de baz, care determin valoarea estetic a culorii:
1. Tonalitatea cromatic, care este dat de lungimea de und. Senzaia de culoare este
generat de radiaiile lungimilor de und reflectate. Corpurile care reflect toate lungimile de
und sunt percepute ca albe, iar cele care absorb toate lungimile de und sunt percepute ca negre.
Absorbia i reflexia, n diferite proporii, a tuturor lungimilor de und determin nuane
acromatice aflate ntre alb i negru, deci griul. Exist ncercri de a face o deosebire ntre
termenii de ton i nuan cromatic. Cel mai des se constat tendina de a utiliza termenul de ton
cromatic pentru culorile saturate, iar termenul de nuan cromatic pentru culorile (tonurile)
modificate prin folosirea albului i negrului.
Prin cercetri, s-a constatat c, o dat cu fiecare cretere de aprox. 2-5 m ( micrometrii)
a lungimii de und a radiaiilor luminoase, ochiul nostru distinge un nou ton cromatic sau nuan
de culoare. Diferena de lungime de und dintre rou nchis este de 370 m. Pe aceast gam de
lungimi de und se disting aproximativ 130-200 de tonuri cromatice ce formeaz familii de
culori.
Astfel, roul prezint aproximativ 57 de tonuri distincte, portocaliul 12, galbenul 24,
verdele 12, albastrul 29, iar violetul 16 tonuri cromatice. Prin combinarea diferitelor grade de
saturaie i a celor 200 de tonuri, n cazul unui subiect cu percepie cromatic normal se pot
individualiza aproximativ 17000 de nuane cromatice.
Sub privirea ochiului, tonurile cromatice evolueaz progresiv de la unul la altul n spectrul
cromatic, pornind de la rou i ajungnd la violet. n mod similar, fiecare nuan cromatic trece
aproape pe nesimite de la tonul corespunztor spre alb sau spre negru.
Pornind de la aceste fenomene, se poate obine o nou organizare i reprezentare grafic a
spectrului cromatic, a tonurilor i nuanelor cromatice. Astfel, prin combinarea organizrii
cromatice circulare cu alb i negru, se ajunge la un nou model de organizare cromatic, mult mai
complet i care poart denumirea
de steaua cromatic.

2. Intensitatea sau ncrctura energetic a undelor electromagnetice determin

luminozitatea sau gradul de strlucire a culorii, care face ca o culoare s ni se par mai mult sau
mai puin vie. Luminozitatea cea mai ridicat o posed galbenul, iar cea mai sczut culorile
violet, albastru.
3. Puritatea sau saturaia este nsuirea culorii de a fi mai concentrat, mai saturat sau
mai pal i este dat de distana la care se situeaz o culoare cromatic dat fa de culoarea
acromatic-alb. Culorile spectrale se numesc pure sau saturate dac nu sunt amestecate cu alte
culori i au gradul de puritate egal cu unitatea. Saturaia unei culori se poate reduce prin
amestecarea ei cu culoarea alb. Datorit acestor proprieti, culorile ni se par vii" sau moarte",
calde" sau reci", apropiate" sau ndeprtate", grele" sau uoare", tari" sau
slabe",vesele" sau triste".

Efectele fiziologice i psihologice ale folosirii culorilor

tiinele care stau la baza ergonomiei scot n eviden efectele fiziologice i psihologice
pe care cromatica obiectelor le exercit asupra omului. Cercetrile i experienele fcute de ctre
specialiti au demonstrat c mbinarea culorilor poate s influeneze i s modifice senzaia de
confort, s afecteze funcionalitatea i solicitarea diferitelor organe anatomice, s influeneze
psihicul omului. Astfel, se exercit influena asupra capacitii cerebrale prin aparatul vederii
implicit asupra capacitilor fizice i neuro-psihice. Ansamblul organelor i structurilor nervoase
implicate n procesul vederii comand cel puin 90% din totalul activitiilor zilnice jucnd un rol
preponderent.
Dat fiind numrul important de funcii nervoase acionate n procesul vederii, aparatul
vederii constituie una din cauzele importante ale apariiei fenomenelor generale de oboseal.
Influena exercitat de cromatica culorilor asupra capacitii fizice i neuro-psihice se manifest
prin efecte care modific activitatea i dispoziia psihic .
Fiecare culoare are efecte psihologice proprii, foarte diferite, n funcie de individ, dar
asemntoare n majoritatea cazurilor. Cele mai importante dintre aceste efecte sunt crearea unor

iluzii cu privire la distan (deprtare sau apropiere), temperatur (cald sau rece) i influen
asupra dispoziiei generale (calmare, deconectare nervoas etc.).
Din punct de vedere al efectelor psihologice, cromatica culorilor se poate caracteriza
astfel:
-

Culoarea este cu att mai cald cu ct se apropie de rou i cu att mai rece, cu ct

predomin albastrul;
Culorile nchise au efect depresiv, descurajant, negativ;
Culorile prea vii sunt obositoare;
Culorile deschise au efect stimulativ, vesel,pozitiv.
Impresia estetic pe care o dau culorile constituie, de asemenea, un efect psihic. Efecte

estetice se obin printr-o dispunere i alegere judicioas a culorilor, adaptate obiectului sau
mediului pentru care se folosesc, cu condiia s se in seama de exigenele fiziologice i
psihologice. Reaciile diferite ale celui ce percepe suprafeele colorate sunt, printre altele,
urmarea unor asociaii pe care omul le face cu fenomenele naturale, cu aspectul cerului senin sau
al unui fir de ap, cu aspectul unui cmp nverzit ori al unui foc intens etc. Pe criteriul unor
asemenea asociaii au fost alese i, de regul, codificate culorile de semnalizare, de informare.
Combinaiile de culori folosite la vopsirea cldirilor, ncperilor, utilajelor, mobilierului,
echipamentului etc. sau la colorarea produselor industriei bunurilor de consum trebuie s
ndeplineasc n acelai timp efectul cromatic, utilitar i estetic.
n alegerea culorilor se ine seama de principalii factori fizici proprietile lor de
reflexie i absorbie a luminii.
Proprietile de reflexie, exprimate prin coeficientul de reflexie, au valori mai mari la
culori deschise, care reflect lumina ntr-o proporie mult mai mare, dect la culorile nchise, care
au o reflexie redus i o absorbie sporit. ntre contrastele de culori alb i negru exist o mare
deosebire de reflexie. Albul, cu un coeficent de reflexie de 85%, este strlucitor, iar negrul cu
coeficentul 3%, posednd o puternic absorbie de lumin, este ters. Celelalte culori au valori
intermediare, cu coeficieni de reflexie ntre 7% i 75%.
Aplicnd coeficienii de reflexie, se poate direciona folosirea culorilor n diferite cazuri,
cnd se cer vopsiri n culori stridente, pentru obiecte care trebuie s ias n eviden sau n culori
deschise, pastelate, odihnitoare.

Efectul fiziologic i psihologic al culorii este n strns legtur cu condiiile tehnice de

lumin din mediul nconjurtor.

Funcionalitatea culorii
Folosirea culorii se face din considerente practice i estetice n scopul de a contribui la
accelerarea desfacerilor, de a crea imaginea firmei i nota de individualitate a produsului, de a
contribui ntr-o anumit msur la utilitatea mrfurilor.
Funcionalitatea culorii se poate sintetiza n urmtoarele aspecte:
-

culoarea produsului poate contribui la creterea productivitii, prin mbuntirea

condiiilor de lucru ale omului (crearea unei ambiane mai bune, eliminnd strlucirea

orbitoare sau culorile obositoare);

culoarea poate contribui la securitatea muncii, prin indicarea riscurilor i asigurarea unei

funcionri juste;
culoarea are un rol de protecie a produselor ambalate mpotriva luminii i umiditii;
culoarea poate fi aplicat ca parte integrant n estetica mrfurilor, pentru a le face mai

atractive i eficiente;
culoarea se utilizeaz n desfacerea produselor, pentru a atrage atenia cumprtorilor

asupra ntreprinderii productoare i asupra produsului;

culoarea poate avea o funcie informativ care uureaz relaiile comunicative ale omului
cu mediul.

Preferinele pentru culori

Preferinele pentru culori sunt determinate de diferite elemente legate de o anumit
cultur, de o anumit atitudine apreciativ, bazat pe patru criterii:
-

criteriul obiectiv, ce are n vedere proprietile culorii :luminozitate, puritate, intensitate;

criteriul psihologic: o culoare stimuleaz, nclzete, calmeaz etc.;
criteriul asociativ: o culoare place sau displace n funcie de senzaia sau amintirea pe

care o trezete;
criteriul semantic: se atribuie culorii o nsuire expresiv (vioiciune, agresivitate,
oboseal etc.).

Aceste criterii, corelate cu cele trei caracteristici ale culorilor - tonalitate, strlucire,
saturaie - pot forma scala de apreciere a culorilor.
Copiii pn la doi ani nu percep contient dect albul i negrul i numai pe la trei ani
ncep s disting difereniat albastrul i galbenul, pentru ca, n continuare (pe o distan de timp
variabil), s deosebeasc roul i verdele.
Experimentele au dovedit c preferinele pentru culoare se manifest nc din fraged
copilrie. Civa oameni de tiin germani au stabilit c: ntre 3-6 ani copiii prefer rou i rou
violet; ntre 6-8 ani copiii prefer rou carmin; ntre 8-9 ani copiii prefer oranj; ntre 9-10 ani
copiii prefer galben citron; ntre 11-14 ani copiii prefer verdele mediu; ntre 15-16 ani copiii
prefer ultramarinul.
Repetarea experimentului n alte condiii spaio-temporale nu ofer nici un fel de
certitudine c rezultatele ar fi aceleai. Se pare c, n general, tinerii prefer tonurile vii,
vrstnicii, n cea mai mare parte a lor, sub nrurirea mentalitii sociale (a unor norme morale)
folosesc culori nchise i terse.
Dup cercetri n domeniul preferinelor, s-a ajuns la concluzia c brbaii prefer:
albastru, rou, purpuriu, galben, verde, violet, iar femeile prefer: albastru, verde, violet, rou,
galben, rubiniu.
n urma sondajelor psiho-sociologice s-a stabilit i o tipologie pe sexe a frecvenei
preferinelor cromatice. Conform acestor sondaje a reieit urmtoarea situaie:
-

tipul R (rou) se ntlnete mai frecvent la brbai;

tipul V (verde), G(galben), V(violet) este consemnat de obicei n rndul populaiei

feminine;
tipul O"(orange), A"(albastru) se ntlnete n egal msur la ambele sexe.
Firea sau temperamentul implic i modalitatea de introversiune sau extraversiune a

comportamentului cromatic. Astfel, s-a stabilit c tipurile introvertite (asociate cu

temperamentele flegmatic i melanconic) prefer cu predilecie albastrul i verdele, respingnd
roul. Extravertiii (de obicei colericii i sanguinicii) au mari afiniti pentru rou, portocaliu i
galben, evitnd de regul violetul i negrul.
S-au stabilit urmtoarele relaii ntre preferinele cromatice i tipurile temperamental
constituionale: tipul atletic alege roul; tipul cerebral are predilecie pentru albastru; tipul egoist
este interesat de galben; tipul amical, jovial prefer oranjul; tipul artistic prefer purpuriul.
Sensibilitatea pentru culoare crete i prin intermediul educaiei i instruciei curente.

Combinaiile de dou culori sunt preferate pentru aspectul lor global, pentru aspectul
componentelor privite aparte i pentru dispoziia spaial a culorii centrale i a celei de fond. n
legtur cu acestea, s-a enunat un principiu al greutii, care se aplic la suprapunerea
culorilor pe orizontal: dac dou culori sunt suprapuse, cea mai nchis trebuie s se gseasc
sub cea deschis. Acelai principiu se aplic i la saturaie: culoarea cea mai saturat trebuie s
serveasc ca suport celei mai puin saturate. n dispunerea culorilor pe vertical, exist n general
tendina de a se deplasa culoarea mai nchis sau mai saturat ntre dou culori deschise sau mai
puin saturate.
Necesitatea de a dispune culorile n spaiu arat c impresia estetic nu deriv numai din
elementele alese, ci i din modul de a le folosi, de a le aeza unele fa de altele.

Culoarea in designul ambalajelor

Preferina pentru culori este condiionat nu numai de legi ale percepiei, ci i de
convingeri i de predilecii personale. n afar de valoarea afectiv, deoarece toate produsele
cumprate sunt colorate, culoarea are i o mare valoare economic.
n consecin, pe lng simbolul de marc, culoarea constituie cu siguran al doilea
element de importan n identificarea ambalajului n context internaional. Galbenul pentru
Kodak, culoarea roie pentru Coca- au o pondere major (uneori peste 50%) din imaginea mrcii.
Culoarea este unul din cele mai importante mijloace pe care-l dein designerii pentru a face din
ambalaj o unealt efectiv de comunicare. Dar nainte de a decide folosirea unor culori, trebuie
s se cunoasc efectul acestora i mecanismul perceperii lor. Culoarea ambalajului face un
produs mai mult sau mai puin agresiv, mai feminin sau mai masculin, mai ieftin sau mai scump,
mai clduros sau mai rece. De la alegerea unei culori pentru caracteristicile sale intrinseci trecem
la cea care va fi condus de o grij determinat: aceea de a vinde, prin care facem un pas
important, intervenind cu o motivare.
Culoarea va fi un element de vnzare, impunndu-se mai nti alegerii cumprtorului
prin seducia sa. Fabricantul a simit aceast valoare i o utilizeaz din ce n ce mai mult pentru
scopurile sale comerciale. Culoarea este astfel o necesitate vital, peste tot ea i revendic
drepturile.Obiectele prezentate ntr-un magazin trebuie s atrag i s rein atenia, trebuie s se
impun mai nti privirii, pe urm minii prin aspectul lor, adic prin form i culoare.

n studiul metodelor de vnzare moderne, supermagazinul a necesitat experiene caracteristice,

care au permis scoaterea n eviden a rolului sugestiv al culorii. A reieit foarte repede mai ales
faptul c se poate jongla cu culorile pentru a da o adevrat personalitate supermagazinului cu
ajutorul obiectelor coninute, al ambalajelor lor, ct i al anturajului realizat.
Trebuie reinut faptul c anumite culori (gri, maro) sunt cel mai des defavorabile sau c
anumite culori permit diferenierea articolelor de lux fa de celelalte: violetul, carminul,
purpuriul. Mai sigur este faptul c anumite culori nu trebuie recomandate pe anumite piee unde,
din anumite motive de tradiie, cultur, religie sau politic, nu favorizeaz desfacerea. Astfel, n
China nu se pot vinde obiecte albe cci este culoarea doliului, a tristeii, a morii. Albastrul este
culoarea suprrii, dar ambele culori sunt appreciate n Grecia.
Culoarea cea mai vizibil este galbenul auriu, urmeaz roul i verdele. Albastrul nchis,
griul i maronul sunt cel mai puin capabile de a crea un apel.
n concluzie, alegerea culorii unui ambalaj trebuie s se fac n funcie de natura obiectului, de
locul de vnzare preferenial i de clientela medie.
Sunt cteva lucruri evidente i care nu trebuie scpate cu vederea. Mai nti, culoarea este
nainte de orice o senzaie, ea presupune o stare de spirit, provoac o reacie imediat a
organismului i psihicului. Primul rol al ambalajului va fi acela de a atrage atenia. Se va alege
deci culoarea suficient de vizibil, innd cont de faptul c produsele stau alturi de cele
concurente, nu sunt niciodat izolate, iar produsele care le nconjoar sunt la fel de colorate i
concepute n acelai scop.
In stabilirea culorilor unui ambalaj trebuie sa se tina seama de : destinatia lui, locul si
modul de folosire, varsta viitorilor consumatori, traditiile locale etc. Alegerea culorilor si
factorilor de finisaj, intensitatea culorilor, combinarea acestora trebuie facuta de creatori
competenti, cu gust verificat prin experientele reusite.
Colorarea trebuie folosita cu pricepere si chiar cu prudenta. Pare simplu si tentant sa
atragi atentia oamenilor prin culori tipatoare. Dar, in acest fel, succesul este departe de a fi
asigurat. Trebuie sa se tina seama de faptul ca a da o culoare produsului, ambalajului, inseamna o
cheltuiala si ca mai multe culori inseamna multiplicarea cheltuielilor. Se ajunge astfel si in acest
domeniu la un calcul de optimizare.

Culorile pot si trebuie sa comunice informatii asupra calitatii si a unor caracteristici ale
produsului. Pentru produsele mai scumpe, de calitate superioara, trebuie folosite alte culori decat
pentru produsele de mare serie.
Si caracteristicile produsului pot fi evidentiate cu ajutorul coloristicii. Pentru produsele
avand o cantitate mare de clorofila se recomanda culoarea verde, durabilitatea si rezistenta se
sugereaza prin culoarea bronzului etc.
In alegerea culorilor trebuie sa se tina seama de efectul lor in conditiile de lumina si
spatiul oferit in salile de vanzare. De asemenea solutiile coloristice pentru ambalaje trebuie sa
tina seama de armonizarea cu culorile alese pentru comunicarea pretului si pentru comunicarea
prin grafica a caracteristicilor principale ale produsului. Cel mai des se foloseste albul pentru
evidentierea pretului si culori intense pentru sublinierea caracteristicilor produsului.

Efectele culorilor la consumatori

Rosul este o culoare care atrage privirea, retine atentia. El simbolizeaza forta, pasiunea,
sugereaza forta si vigoare, indeamna la actiune si dinamism. Dar rosul trebuie folosit cu multa
atentie. Un rosu prea inchis, sangeriu sau purpuriu, poate provoca agitatie necontrolata si chiar
stari depresive.
Un exmplu foarte relevant in care s-a folosit culoarea rosie cu un efect garantat este cel al
firmei Coca-Cola. Recunoastem cu totii culoarea inconfundabila a emblemei Coca-Cola care
este de un rosu intens, nu foarte deschis, dar nici inchis, o culoare care inspira tinerete si
jovialitate. Produsele gen cafea, ciocolata, bauturi revigorante (Red Bull) se folosesc des de
culoarea rosie si de semnificatiile ei.
Portocaliul invioreaza si inlesneste comunicatiile. El da impresia de curatenie si
intimitate (sigla Orange). Portocaliul este o culoare calda, stimulatoare emotiv, ea mareste
sociabilitatea, deci favorizeaza comunicarea.
Verdele este in general o culoare tonica, dar si cea mai pretentioasa si ambigua dintre
culori. Verdele este asociat cu prospetimea, este culoarea ecologiei, de aceea este folosit des la
produsele de curatenie. In anumite nuante, este o culoare pentru care au optat cei de la Connex si
Cosmote, pentru ca verdele este calmant, favorizeaza asociatiile de idei si imaginatia. Verdele pal
da impresia de delicatete, un verde auriu sugereaza energie, verdele galbui oboseala, iar verdele

inchis boala si deprimare.Se folosente in general la produsele care contin multa clorofila, iar ca
exemplu am luat iaurtul Activia, care contine germeni de grau si fibre vegetale.
Rozul pal indica feminitate si delicatete. Un roz mai accentuat da impresia de intimidate
si distinctie. Aceasta culoare se foloseste in general in ambalarea praduselor alimentare pentru
copii, a dulciurilor si a cosmeticelor.
Galbenul este o culoare tinereasca, un galben-masliniu sugereaza insa descompunerea si
deprima. Galbenul este des folosit pentru ca este o culoare de semnalizare, folosita si in semnele
de circulatie. Il intalnim pe bulinele de pret recomandat sau cand este vorba de preturi speciale
(2,5l la pret de 2l). In combinatie cu rosu sau negru se realizeaza acel contrast menit sa atraga
atentia asupra unei promotii sau reduceri de pret.
M-ul galben cu design special este distinctiv pentru lantul de magazine Mc Donald. Alegerea
este inspirata pentru orice fast-food, pentru ca galbenul nu numai ca este o culoare care
avertizeaza, dar are rol si in ameliorarea digestiei.
Albastrul deschis este culoarea seninatatii si linistii, dar albastrul prea inchis poate fi
deprimant.
Negrul este culoare de doliu, dar cand este slefuit si i se da luciu poate sugera foarte bine
eleganta si distinctia.
Bronzul este o culoare universala simbolizand solidaritatea si durabilitatea. El nu este
niciodata vulgar sau brutal.
Argintiul este folosit in industria alimentara mai ales la produsele dietetice, cum ar fi
bauturile light, fara zahar.
Albul combinat in special cu albastru, da impresia de prospetime si puritate. Aceasta
culoare este mai ales folosita in cazul produselor lactate pentru a sugera un produs igienic si
proaspat. Alte culori folosite pe ambalajul acestor produse au rolul de a elimina monotonia si
sunt de regula in nuante pastelate.
Exista si culori nobile, cum ar fi auriul, argintiul, purpuriul, albastru inchis intens, care
de regula indica nivelul premium al unui produs. Violetul tot o culoare nobila - este cel mai
putin indicat pentru semnalizarea unui produs pentru ca spun cei care au studiat efectul
culorilor - el este agreat doar de persoanele care au atins un anumit nivel spiritual, este o culoare
prea rafinata pentru publicul larg.

O disputa care dureaza de multa vreme este cea intre partizanii coloristicii si cei ai
textului publicitar. Cei dintai sustin ca textul publicitar trebuie redus la minim, functia
comunicarii informatiilor trebuie sa fie animata de coloristica, de simboluri si de forma
ambalajelor. Cea mai mare grija trebuie acordata coloristicii, care trebuie sa asigure nu numai
vizibilitatea dar si puterea de sugestie a informatiilor
Culoarea poate fi utilizata si ca intermediar in transmiterea unor senzatii diverse :
-

Acid : prin verde, galbui, galbui-verzui;

Dulce : prin roz sau portocaliu ;
Amar : prin bleumarin, maron, verde-oliv sau violet ;
Sarat : prin gri cu verde clar sau cu albastru clar ;

Concluzie

Traim intr-o societate de consum si concurenta acerba de pe piata ii determina pe

specialistii in marketing sa gaseasca cele mai eficiente modalitati prin care sa influenteze
comportamentul cumparatorului. O astfel de modalitate este si folosirea culorii de pe ambalaje.
Cei care se ocupa serios de aceasta problema folosesc in promovarea si prezentarea produselor
lor acele culori care sa ne determine sa ne golim portofelul.
Designerii si specialistii in marketing opteaza pentru o culoare sau alta si in functie de
tipul de produs pus in vanzare.Fiecare culoare are un anumit efect in psihologia
consumatorilor.In alegerea culorilor optime se tine cont de semnificatia fiecareia dintre ele si de
studii de caz asupra consumului produselor. Culorile nu doar c evideniaz obiectele si
produsele respective, dar ne influenteaz chiar si comportamentul. Trebuie luat n considerare
impactul culorilor folosite asupra publicului tint la care sunt adresate produsele.
Mai mult, culoarea este utilizata si ca factor de recunoastere a unei anumite marci. De exemplu :
Coca-Cola - rosu, Pepsi - albastru, cafea Jacobs - verde, ciocolata Milka mov deschis, iata
asocieri pe care le facem in mod curent. Firmele nou aparute pe piata se folosesc deseori de
culorile deja consacrate ale firmelor de marca, pentru a-si promova propriile produse. Exemplele
de pana acum dovedesc ca firmele de prestigiu stiu sa-si promoveze produsele si acorda
importanta culorilor atunci cand vor sa ne determine sa cumparam.
In concluzie, culorile ajuta la diferentierea produselor, la recunoasterea lor, uneori
sugereaza calitatea produsului, iata de ce ele constituie un important instrument de marketing,
deloc de neglijat de cei care vor sa invinga, sau macar sa faca fata concurentei de pe piata.

Academia de Studii Economice din Moldova

Referat
La disciplina Design i estetica mrfurilor

Tema: Culoarea atribut estetic

definitoriu al mrfurilor

Elaborat: Lungu Lucian, MERC-121

Verificat: pac Ghenadie, Conf. univ.