NUMERE COMPLEXE (aplicatii practice)

Notiunea de numar complex nu a aparut din probleme de geometrie, ci din probleme de algebra. Cristalizarea
acestui concept a durat aproximativ 100 de ani, de-a lungul sec.al- XVIII-lea. Matematicieni renumiti ca Leonhard Euler
(1707-1783), Jean dAlembert (1717- 1783) au utilizat corect numerele imaginare, care le completau pe cele reale, dar fara
sa le explice originea si proprietatile. Importanta introducerii numerelor 141j98b complexe in matematica s-a vazut in anul
1801in lucrarea Disquisitiones Aritmeticae a lui Karl Friederich Gauss.
I. Reprezentarea geometrica a numerelor complexe.
Execitiu;
Punctele M( 2,0) si N( 3,4) au ca afixe numerele complexe z M = 2 si zN = 3 + 4i.
Numerele complexe z1 = 2i si z2 = 3 i au ca imagine geometrica punctele A( 0,2) si B(3,-1)
Prin asocierea z = x + iy M(x,y), multimii R a numerelor reale ii corespunde axa Ox numita, in acest context, axa reala, iar
multimii iR a numerelor imaginare, axa Oy, numita axa imaginara. Planul ale carui puncte se identifica cu numerele
complexe prin functia g o f, definita mai inainte, se numeste planul complex. In acest fel, putem transfera pe C proprietatile
geometrice definite pe V2 sau P si reciproc, orice relatie stabilita intre numere complexe poate fi interpretata in V2 sau P .

II. Descrierea geometrica a operatiilor cu numere complexe. Distanta dintre doua puncte.

Exercitii:

1) Se considera punctele A, B, C si I de afixe

punctele A, B si C se gasesc pe un acelasi cerc cu centrul in I.

, si respectiv 2 + i. Sa se arate ca

Solutie:
Calculam distantele:

Deci A, B, C sunt puncte ale cercului cu centrul in I si raza 3

2) Sa se reprezinte in planul complex multimea punctelor M al caror afix z verifica egalitatea

.
Solutie:
Fie A si B punctele de afixe zA = -1 i si zB = 3

Relatia data se scrie

, adica MA = MB. Multimea cautata este mediatoarea segmentului AB.

III. Aplicatii ale numerelor complexe in geometrie.

1) Impartirea unui segment intr-un raport dat.
Fie A1, A2 puncte distincte din plan, de afixe z 1 si respectiv z2 si fie P un punct pe dreapta A1A2, astfel
, unde l I R, l -1. Daca P are afixul zP, atunci:

incat

zP =
Formula reprezinta afixul punctului care imparte un segment intr-un raport dat. Demonstratia formulei foloseste expresia

vectoriala a punctului P:

2) Afixul mijlocului unui segment.

Daca P este mijlocul segmentului [ A1A2], atunci l = 1. Din formula precedenta se obtine:

zP =
3) Centrul de greutate al unui triunghi.
Fie ABC un triunghi ale carui varfuri au afixele zA, zB, zC. Atunci centrul de greutate G al triunghiului are afixul

zG =

( zA + zB + zC)

4) Distanta dintre doua puncte; ecuatia cercului.

Daca A1, A2 sunt puncte in plan de afixe z1 si respectiv z2, atunci lungimea segmentului [A1A2] este

Rezulta ca cercul de centru Ao(zo) si raza r are ecuatia

5) Ecuatia dreptei care trece prin doua puncte.

Fie A1, A2, doua puncte distincte din plan de afixe z 1, respectiv z2.Atunci, dreapta A1A2 reprezinta multimea punctelor din
plan ale caror afixe z sunt de forma:
z = ( 1 - l) z1 + l z2 , l I R

6) O alta forma a ecuatiei unei drepte in C

Punctul P apartine dreptei A1A2 daca si numai daca afixul sau z verifica egalitatea:

7) Ortocentrul unui triungh. Dreapta lui Euler.

Fie ABC un triunghi inscris intr-un cerc cu centrul in originea O a sistemului cartezian xOy. Inaltimile AA 1, BB1 si
CC1 ale triunghiului sunt concurente intr-un punct H care indeplineste conditia vectoriala:
8) Centrul cercului inscris intr-un triunghi
Fie ABC un triunghi ale carui laturi BC, CA, AB au respectiv lungimile a, b, c. Centrul I al cercului inscris in triunghiul ABC
are afixul

zI =