Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele su Dragobete care s-a cstorit

mpotriva dorinei ei. Pentru a-i necji nora, ntr-o zi rece de iarn, i-a dat acesteia
un ghem de ln neagr i a trimis-o la ru s-l spele, spunndu-i s nu se ntoarc
pn cnd lna nu devine alb. Fata a ncercat s spele lna, dar chiar dac
degetele sale au nceput s sngereze, culoarea lnii rmnea tot neagr. De
disperare, pentru c nu se putea ntoarce acas la soul iubit, a nceput s plng.
Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Cristos i-a aprut n cale i i-a dat o
floare roie, spunndu-i s spele lna cu ea. Mulumindu-i, fata a pus floarea n ap,
a splat lna i a constatat cu uimire c lna s-a albit. Fericit c a reuit s duc la
bun sfrit aceast sarcin grea, i-a ndreptat paii spre cas, dar nu a fost primit
bine, soacra sa, din contr, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o c Mrior
(aa i spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Iisus) era iubitul ei. Dup aceasta
ntmplare, Dochia a pornit mpreun cu turma sa spre munte, fiind convins c
primvara venise deja, altfel de unde ar fi putut Mrior s aib floarea? Pe
parcursul cltoriei sale, i-a scos, rnd pe rnd, cele doisprezece cojoace pe care le
purta, pn a rmas fr nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe ct de frumos
fusese la nceputul zilei, pe att de urt se fcuse acum. Ningea i totul ncepuse s
nghee. Dochia a ngheat mpreun cu oile sale, transformndu-se, conform
legendei, n stan de piatr. Rocile se pot observa i astzi pe muntele Ceahlu i
sunt o mrturie vie a acestui mit romnesc