Академический Документы
Профессиональный Документы
Культура Документы
ORIENTARII
SCOLARE
SI
PROFESIONALE (CA ETAPA INITIALA A
ORIENTARII IN CARIERA)
1.1
Delimitari conceptuale
1.1.1. Orientarea scolara si profesionala in
sens clasic
Orientarea scolara si profesionala (OSP) este definita, traditional, ca un
sistem de actiuni educationale, pe care le intreprind factorii responsabili, in
vederea sprijinirii elevului in alegerea unei scoli, unei profesiuni, care sa se
potriveasca personalitatii sale, si care, totodata sa fie solicitata de societate. In
aceasta acceptie, orientarea scolara este o premisa pentru orientarea
profesionala iar orientarea profesionala constituie o finalizare si o validare a
orientarii scolare. Prin OSP se urmareste folosirea rationala a resurselor
umane . ()
In Dictionar explicativ de psihologie colara OSP este definita astfel :
sistem de actiuni si influente care se exercita asupra elevilor in vederea
optiunii cat mai corecte pentru o anumita scoala (forma de invatamant) si
pentru o anumita profesiune care sa asigure, in cat mai buna masura,
satisfacerea trebuintelor personale si a celor sociale, potrivit cu interesele,
aspiratiile si aptitudinile fiecarui tanar. ()
Studiind componentele esentiale ale pedagogiei, Ioan Bontas include
OSP in cadrul componentelor complementare ale acesteia, alaturi de :
educatia permanenta ;
cercetarea pedagogica ;
managementul educational.
Autorul defineste OSP drept un sistem coerent si dinamic, de
principii, actiuni si masuri, prin care un individ sau un grup sunt indrumati
(ajutati) sa-si aleaga (sa opteze pentru) o anumita scoala, corespunzator
inclinatiilor, aptitudinilor si aspiratiilor proprii, in scopul dezvoltarii
personalitatii, respectiv pentru o anumita profesie si pentru integrarea socialutila. ()
Sorin Cristea defineste OSP din perspectiva continutului si din
perspectiva metodologica a acestei activitati complexe : OSP reprezinta
ansamblul actiunilor optionale si consultative realizate prin modalitati
pedagogice, generale si speciale, subordonate, din punct de vedere al
continutului, dimensiunii tehnologice/aplicative a educatiei, iar din perspectiva
metodologica, activitatii de asistenta psihopedagogica si sociala a cadrelor
didactice, elevilor si parintilor, proiectata la nivelul sistemului de invatamant.
()
Din perspectiva continutului OSP este un sistem al dimensiunii
tehnologice a educatiei, care vizeaza formarea-dezvoltarea capacitatilor
generale si specifice ale elevilor de aplicare a cunostintelor in diferite contexte
psiho-sociale.
Din perspectiva metodologica OSP este un subsistem al activitatii de
asistenta psihopedagogica a cadrelor didactice, elevilor si parintilor, care se
realizeaza la nivelul sistemului de invatamant.
OSP se inscrie in cadrul mai larg al activitatii de asistenta psihopedagogica desfasurata in unitati conexe ale invatamantului preuniversitar de
nivel teritorial si zonal () :
a)
centre de asistenta psiho-pedagogica a elevilor, cadrelor didactice
si parintilor, care functioneaza in fiecare judet si in municipiul Bucuresti
b)
cabinete de asistenta psiho-pedagagica a elevilor, cadrelor
didactice si parintilor, care functioneaza interscolar pe zone ale judetului si
municipiului Bucuresti.
In aceste centre se desfasoara o activitate de orientare complexa si
permanenta a actorilor educatiei (elevi, cadre didactice, parinti) proiectata
de specialisti in pedagogie, psihologie, sociologie, cu statut de profesorconsilier sau de psihopedagogul scolar.
Obiectivele generale ale acestor centre sunt :
a) asistenta psihologica a actorilor educatiei (mai ales activitatea de
cunoastere a elevilor)
b) asistenta pedagogica a actorilor educatiei (mai ales activitatea
de indrumare metodologica a profesorilor)
c) asistenta sociala (activitatea de orientare scolara, profesionala si
sociala a actorilor educatiei , in vederea elaborarii unor decizii optime la
nivel scolar, profesional si social)
In sens larg ORIENTAREA consta in punerea copilului in situatia de a
dovedi ca stie sa judece o imprejurare, sa o analizeze, sa o integreze in
contextul din care face parte, adoptand fata de ea o anumita pozitie, o
atitudine constienta si motivata de argumente convingatoare.
Presupunand cantarirea si examinarea unor conditii, descifrarea unor
premise si consecinte, precum si luarea unei atitudini intr-o interventie decisa,
orientarea se diversifica in forme de orientare scolara, profesionala, sociala,
familiala etc., fiecare fiind un aspect particular al acelorasi calitati generale si
trasaturi de personalitate. Orientarea (de orice natura ar fi ea : scolara,
profesionala, sportiva) se inscrie in dinamica devenirii umane ()
O examinare sumara a mecanismelor care stau la baza orientarii ne
arata ca este vorba despre un act complex, multiconditionat, cu numeroase
necunoscute. Orientarea este atat gandire si evaluare rationala cat si
afectivitate si spontaneitate ()
Orientarea presupune :
capacitatea de anticipare, de previziune si de proiectare a
unor mijloace si masuri necesare unui scop
capacitatea de a intrezari rezultatul unei actiuni si urmarile
asupra conduitei ulterioare
A vorbi despre orientare inseamna a vorbi in acelasi timp despre
educatie. Cele doua procese se interconditioneaza si sunt complementare.
ORIENTAREA este rezultatul unei experiente individuale si a unui proces de
educatie ; EDUCATIA este influentata de modul in care orientarea (ca
dimensiune importanta a individului) capata valente formative. Atat educatia
cat si orientarea angajeaza persoana in ansamblul ei.
a)
gasirea pentru o persoana a profesiunii celei mai adecvate
capacitatilor sale
b)
satisfacerea cu personal a tuturor ramurilor profesionale pe plan
national
Deci orientarea trebuie sa se faca nu numai in functie de individ ci si in
functie de cerintele societarii.
Din punct de vedere al individului, orientarea trebuie sa-i asigure
conditii prielnice dezvoltarii personalitatii si sa-i ofere satisfactii in munca. Din
punct de vedere social important este ca orientarea sa raspunda unor obiective
economice, astfel incot prin valorificarea potentialului de care dispune
personalitatea umana sa se asigure cresterea productivitatii muncii.
Orientarea profesionala urmareste stabilirea unei corespondente
optime intre individ si profesiune. In mod traditional, adolescentul era orientat
spre o meserie ce corespundea cel mai bine capacitatilor si gusturilor
personalitatii sale. Asa cum precizeaza N. Sillamy in Dictionar de
psihologie : O data cu progresul tehnicii, cu aparitia de noi profesii,
adolescentii sunt orientati catre un sector profesional, pentru ca ei sa poata
primi o pregatire generala suficienta care sa le permita recalificarea cu usurinta
daca lucrul acesta devine necesar. ()
Dupa M. Jigau, orientarea profesionala este procesul maximei
sincronizari dintre aspiratiile personale si cele sociale cu privire la munca,
privita ca sursa de satisfactii individuale si ca mijloc de progres economic
general. ()
Acest proces presupune competenta, invatare, pregatire profesionala
continua, competitie, selectie, asumarea de responsabilitati. De aceea
orientarea profesionala nu trebuie sa se rezume doar la informarea elevilor
asupra profesiunilor existente, ci trebuie sa duca la dezvoltarea de atitudini
pozitive a acestora fata de ele, sa-i determine sa manifeste preocupari legate
de profesiunea preferata.
Legat de orientarea profesionala Dictionnaire actuel de l' education
defineste notiunea de orientare profesionala colectiva (group vocational
guidance) : difuzarea de informatii concrete si de sfaturi de orientare unor
grupuri de persoane avand nevoi profesionale identice. ()
O definitie sintetica (ce cuprinde ambele aspecte ale orientarii) este
data in Vocabulaire de pedagogie moderne : orientarea este activitatea
care permite unui individ sa aleaga un anumit tip de invatamant (in functie de
aptitudinile, aspiratiile sale, de elementele constitutive ale personalitatii sale) orientarea scolara sau o anumita meserie - orientarea profesionala. ()
CONCLUZII
Orientarea scolara, impreuna cu orientarea profesionala constituie un
sistem de actiuni. Ele sunt axe ale aceluiasi proces, cu aceeasi finalitate, axe ce
se presupun si se interconditioneaza reciproc. Actiunile indreptate in directia
orientarii scolare se fac prin prisma orientarii profesionale, dupa cum aceasta
din urma reprezinta continuarea fireasca a celei scolare. Orientarea devine
simultan scolara si profesionala . ()
Cele doua laturi formeaza un continuu, aceasta fiind si motivul pentru
care se vorbeste despre ele ca despre un singur concept.
Nota definitorie a orientarii asupra careia insista tot mai mult
specialistii este caracterul ei educativ.
SELECTIE
ORIENTARE
CRITERII DE DIFERENTIERE
1. Durata
Selectia este o evaluare
rapida (intr-un timp limitat al
caracteristicilor individului)
2. Obiectivul urmarit
Alege din mai multi
Orientarea este un
proces indelungat (de
investigare a personalitatii
umane)
Cauta o profesie pentru
un individ
Orientarea utilizeaza
rational acest potential
profesiuni impun o alta optica a OSP. In acest sens subliniem doua aspecte:
- orientarea profesionala nu se incheie odata cu dobandirea unei
pregatiri, ci continua si dupa aceea
- individul (elevul, adolescentul) nu mai este orientat catre o singura
meserie, ci catre o familie de meserii, catre un sector profesional, astfel incat
sa poata primi o pregatire generala suficienta care sa-i permita recalificarea cu
usurinta, daca acest lucru este necesar.
"Dictionnaire actuel de l'education' defineste familia de meserii ca fiind
un grup de profesiuni care necesita cunostinte, aptitudini si o pregatire
(calificare) asemanatoare sau analoage. ()
Este necesar sa facem referire si la notiunea de ocupatie. Aceasta are o
sfera de cuprindere cu mult mai larga decat profesiunea. Ea se refera atat la
functiile pe care le poate ocupa cineva, cat si la activitatile extraprofesionale.
I.Dragan intelege prin ocupatie "aspectul concret al unei profesiuni,
desfasurarea ei efectiva.' ()
E. Este necesara, de asemenea, pentru alegerea scolii de urmat, o informare
scolara. Elevului trebuie sa i se ofere date despre reteaua scolara, conditiile
de admitere in diferite tipuri si grade de invatamant, continutul si finalitatea
studiilor etc.
F. Selectia scolara care se face prin examenele de absolvire si concursurile
de admitere (dar si natural, pe parcursul scolarizarii).
G. Pregatirea profesionala se desfasoara in diferite tipuri de scoli, cu
diferite profile, grade si modalitati de pregatire profesionala (liceu, scoala
profesionala invatamantul superior).
Pregatirea profesionala presupune:
a) instruirea profesionala, care presupune:
. instruire teoretica (acumularea de cunostinte teoretice de
specialitate)
. instruire practica (formarea deprinderilor, priceperilor, aptitudinilor
specifice profesiunii ce se invata)
b) educatia profesionala, care presupune:
. formarea interesului si pasiunii pentru profesia studiata
. inzestrarea cu calitatile etico-profesionale necesare formarii
specialistului (responsabilitate profesionala, disciplina muncii, dorinta de
perfectionare etc.)
H. Selectia profesionala - alegerea candidatului care prezinta in cel mai inalt
grad calitatile necesare pentru profesiunea data.
I. In urma calificarii si selectiei profesionale, tanarul trece in etapa de
practicare a profesiunii.
J. La inceputul acesteia, tanarul parcurge o etapa de adaptare profesionala,
in care ia contact cu realitatile de la locul de munca, cu colectivul de munca,
cauta sa le inteleaga si sa li se incadreze. Adaptarea profesionala este mai
lunga sau mai scurta in functie de corectitudinea selectiilor prin care a trecut
proaspatul calificat, de calitatea pregatirii sale profesionale.
K. Urmeaza in final integrarea profesionala, care este adaptarea completa la
profesiune si la cerintele ei, la conditiile socio-economice in care se practica ea.
Tanarul trece de la statutul de elev la statutul profesional dobandit prin
intermediul profesiunii.
D. Salade identifica 3 faze ale integrarii profesionale:
Click here
mult va fi copilul.
3. Fiecare din cei trei membri ai familiei se gandeste la o alta
profesiune. In asemenea situatii, discutiile in contradictoriu sunt frecvente si
ele dureaza adeseori pana in preajma concursurilor de admitere, ceea ce
impiedica nu numai buna alegere, dar si pregatirea pentru concurs.
4. Se intalnesc si situatii cel putin bizare, cand se alege in pripa o
profesiune, la care nici unul din membrii familiei nu s-a gandit din timp. In
aceste cazuri sunt frecvente schimbarile in alegere, care au ca efect
impiedicarea pregatirii corespunzatoare, imposibilitatea concretizarii, delimitarii
si stabilirii intereselor profesionale ale copiilor.
5. Situatia in care parintii nu se implica deloc in alegerea profesiunii
copilului, manifestand o totala neglijenta fata de acest proces.
6. Exista si o relatie favorabila unei rezolvari corecte a alegerii
profesiunii copilului: atat acesta, cat si ambii parinti sunt de acord asupra
profesiunii de urmat. Aceasta corespondenta, cu atat mai mult daca este
realizata din timp si daca alegerea este potrivita, asigura conditii favorabile
reusitei
Concordanta celor trei factori ai familiei in alegerea unei profesiuni este
favorabila numai in cazurile in care aceasta alegere este corespunzatoare,
adica numai daca particularitatile copilului corespund cerintelor impuse de
insusirea si practicarea profesiunii respective.
Este de dorit ca toate celelalte relatii sa evolueze inspre aceasta din
urma intr-un timp util, nu cu intarziere, in acest scop, parintii trebuie sa dea
dovada de intelegere si de spirit de cooperare in rezolvarea unei probleme a
carei importanta este hotaratoare pentru viitorul copilului.
"Criteriile' pe care le au in vedere parintii in influentarea alegerii
carierei copiilor se refera la:
> siguranta si viitorul profesiei pe piata fortei de munca
> durata studiilor pentru a atinge un astfel de obiectiv (timp in care
tanarul este dependent material de familie)
> costurile financiare (taxe ale educatiei)
> avantajele materiale asteptate
> pozitia sociala oferita de profesie
> potentialele riscuri ale muncii in exercitarea profesiei ()
> dorinta de implinire prin copii a unor visuri profesionale pe care
parintii nu le-au putut realiza
> dorinta de a asigura copiilor o profesiune superioara celei pe care o
au parintii
> dorinta ca nivelul profesional atins de parinti sa fie mentinut de copil
> traditia familiei ()
La copii, insa, in etapele de varsta mai mici, sunt predominante
"criterii' afectiv-motivationale, dar treptat locul acestora este luat de
"argumente' mai practice si consistente.
Constatam astfel ca influentele familiei in ceea ce priveste orientarea
scolar-profesionala a copiilor imbraca forme diferite de manifestare:
A. Atitudini parentale neutre, de neinterventie, totul fiind lasat pe
seama copilului
B. Atitudini parentale puternic autoritare, cand parintii inteleg sa
solutioneze problema impunandu-si punctul lor de vedere fara a lua in seama
imita, constient sau inconstient, atat actiunile, cat si atitudinilor parintilor sau
ale altor membri ai familiei.
5. Formarea unei motivatii superioare, care sa stea la baza optiunilor
scolare si profesionale
Din diversele cercetari din domeniul OSP reiese faptul ca foarte multi
elevi pun la baza optiunilor pe care le fac motive inferioare ce tin de profitul
material, mediul urban de practicare etc. Motivele superioare, de ordin socialmoral (dorinta de a fi util societatii, de a realiza lucruri importante pentru
comunitate etc) detine o pondere redusa in ierarhia motivatiei care sta la baza
alegerii studiilor si profesiunii de catre elevi.
Or, tocmai aceste motive constituie determinantele esentiale ale
optiunii OSP.
Motivele social-morale il ajuta pe copil sa depaseasca starile de
nehotarare sau fenomenele de indecizie si il orienteaza spre optiuni
profesionale adecvate si realiste. Aceste motive il vor ajuta mai tarziu pe
tanarul absolvent in actiunea de adaptare la profesiunea aleasa, precum si in
cea de depasire a dificultatilor impuse de eventuala nevoie a schimbarii
profesiunii.
GRUPUL DE PRIETENI
Exista in orice tanar o nevoie puternica de a face parte dintr-un grup.
Grupul de prieteni - ca si cel familial - ii ajuta pe copii sa-si contureze propria
identitate si modul de relationare sociala. Totodata, grupul are si o puternica
forta terapeutica si de reglare, efect evidentiat in anumite situatii dramatice.
Grupul de prieteni ai unui elev/tanar are o reala valoare pozitiva de
sprijinire a socializarii si dezvoltarii comunicarii cu altii, de intarire a
sentimentului de securitate personala, de sprijin emotional in situatii de stres,
de refugiu in caz de conflicte cu alte persoane (parinti, profesori, autoritati).
Cu toate acestea, multi parinti vad in grupul de prieteni ai copilului,
mai degraba, un inamic decat un aliat. Nu negam existenta unor grupuri/lideri
ai grupului care au o influenta negativa asupra "discipolilor'. Cu toate acestea,
in asemenea cazuri, sunt copii care stiu cand sa se retraga dintr-un astfel de
grup, au puterea sa fie selectivi, sa se opuna sau sa nu participe la actiuni
delictuale in grup. Neintelegand aceste aspecte, adesea parintii incearca sa-i
indeparteze pe copiii lor de grupul de prieteni, considerat nociv sau distructiv.
Reactia naturala a copiilor in situatia unei dezaprobari agresive este de
aparare, de adeziune mai puternica la grupul refuzat de parinti. Genul acesta
de situatii sunt, adesea, provocarile cele mai semnificative ale consilierii
individuale.
Grupul de prieteni are rolul de a asigura trecerea de la grupul familial
(cu un numar restrans de persoane) la grupul social larg. ()
MASS-MEDIA
Orientarea presupune informarea tuturor celor antrenati in realizarea ei
(parinti, profesori, copii) asupra scolilor si profesiunilor ce ar putea constitui
obiectul optiunilor. Mijloacele mass-mediei detin un rol important in acest sens.
Avantajul acestor mijloace (radioul, televiziunea, filmul, presa, diverse
indrumatoare si materiale tiparite) consta in aceea ca ofera informatii
pretioase, intr-o forma accesibila, unui numar mare de beneficiari cu privire la
diverse aspecte - psihopedagogice, medicale, sociologice, economice - pe care
le solicita o profesiune sau alta. Influenta lor se poate repercuta direct asupra
alegerii propriu-zise sau indirect asupra pregatirii psihologice.
Cu toate acestea, specialistii sunt de parere ca mijloacele mass-mediei
nu rezolva problema informarii, interventia scolii pentru dirijarea ei in
concordanta cu particularitatile individuale ale elevilor si cu cerintele societatii
impunandu-se cu necesitate. ()
ORGANIZATIILE DE COPIII SI TINERET
Pot juca si ele un rol important in OSP. "Activitatile organizate de
aceste organizatii, concepute in spiritul antrenarii elevilor cu aceleasi interese
si aptitudini, prin caracterul lor accentuat aplicativ si atractiv, fac pregatirea
psihologica si practica pentru diferite domenii de activitate.' ()
UNITATILE ECONOMICE SAU SOCIALE
Pot avea un rol activ in orientarea elevilor prin:
- statutul lor pe plan local
- solicitarile de forta de munca pe structuri de profesiuni si niveluri de
pregatire
- favorizarea informarii profesionale, reprezentand cadrul de
desfasurare a vizitelor sau intalnirilor cu specialistii.