Constantin Brancoveanu si relatiile cu Rasaritul

Constantin Brncoveanu (n. 1654 - d. 15 august 1714) a fost un mare boier, Domn
al rii Romneti ntre 1688 i 1714 i nepot al domnitorului erban Cantacuzino. n
perioada n care a domnit, ara Romneasc a cunoscut o perioad de nflorire cultural
i de dezvoltare a vieii spirituale.
n 1714, pe 15 august, a fost executat la Istanbul, mpreun cu cei patru fii ai si
(Constantin, tefan, Radu i Matei), precum i cu sfetnicul su Ianache Vcrescu. Cu
toii sunt venerai de ctre Biserica Ortodox Romn, sub numele de Sfinii Mucenici
Brncoveni.
Constantin Brncoveanu s-a nscut n anul 1654, la Brncoveni (actualmente
comun n judeul Olt), ntr-o veche familie boiereasc. Era fiul lui Matei (Papa)
Brncoveanu i al Stanci (Cantacuzino), sora domnitorului erban Cantacuzino.
Rmnnd orfan de tat la vrsta de doar un an, a fost crescut de un unchi al su, stolnicul
Constantin Cantacuzino (un reprezentat de seam al culturii umaniste n spaiul
romnesc), care i-a oferit o educaie aleas pentru acele vremuri, nvnd, printre altele,
greaca, latina i slavona. Cstorit cu Marica, nepoata lui Antonie Vod din Popeti,
Constantin Brncoveanu a avut cu aceasta patru fii: Constantin, tefan, Radu i Matei i
apte fiice: Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Blaa i Smaranda. Soia sa, Doamna
Marica, a fost adevratul administrator al ntregii averi a Brncovenilor, despre care se
afirma pe atunci c era fabuloas. Ea tia rostul fiecrei moii, al fiecrei case i al tuturor
sumelor de bani depozitate n bncile din vestul Europei, la Viena, Veneia sau
Amsterdam.
Epoca lui Brancoveanu, desi este, in multe privinte, continuarea domniei lui
Serban Cantacuzino, aduce totusi elemente noi de improspatare si reprezinta culmea cea
mai inalta a culturii vechi romanesti in Muntenia.
Constantin Brancoveanu a fost ales domn in anul 1688, dupa moartea neasteptata a lui
Serban Cantacuzino. Un cronicar contemporan a descris in cel mai mic amanunt
imprejurarile in care Brancoveanu s-a urcat pe tronul Tarii Romanesti. Trupul lui Serban
Cantacuzino zacea inca neingropat, cand boierii cu mitropolitul tarii, Teodosie, si cu
patriarhul Ierusalimului, Dionisie, se intrunira la sfat in spataria cea mica, ca sa aleaga un
nou domn. Teama ca nu cumva in luptele crancene dintre nemti si turci sa se iveasca
tulburari in jurul scaunului domnesc si sa aduca paguba si pustiire tarii, i-a unit pe toti
intr-un singur gand si i-a facut sa se opreasca, in alegerea lor, asupra lui Brancoveanu,
care se tragea din neamul lui Matei Basarab si era, dupa mama, nepotul domnului
decedat.
Constient de primejdiile care pandeau tara intre cele doua tabere uriase, el a dus o
politica inteleapta: pastrand relatiile traditionale cu Poarta, se straduia totusi sa intretina
legaturi de prietenie cu tarile crestine, de care-l apropia comunitatea credintei. In 26 de
ani de domnie a reusit, cu mici exceptii, sa pastreze pacea si linistea in tara si sa-i asigure
bunastarea. "Despot luminat", dar nu tiran, "print al aurului", dar modest, cinstit si

incoruptibil, Brncoveanu a asimilat deopotriva virtutile unui adevarat sfnt, unui mare
caracter si unui veritabil politician.
Din momentul alegerii ca domn , Cantacuzinii au uneltit timp de 25 de ani
mpotriva lui Brncoveanu si nu s-au oprit pna cnd nu si-au atins mrsavul scop,
croindu-si n acelasi timp propriul drum spre esafod. Ei i-au avut complici pe boierii
Balaceni, care "totdeauna si ntindea mintea dupa niste pareri nebunesti... n zilele lui
Antonie-voda, au ucis niste negutatori moscovlii, mpreuna cu care erau si calugari mersi
pentru mila la Mosc". Alti complici au fost boierii Stirbesti. Desi ctiva dintre respectivii
boieri fusesera condamnati de divan la moarte sau la nchisoare pentru diferite infractiuni,
Brncoveanu i-a iertat si i-a gratiat mereu, nestiind pe cine. Nu iubea razbunarea. Era un
om blnd si iertator, asa cum trebuie sa fie crestinul. Iubitor de cultura si de credinta
ortodoxa, Brncoveanu a sprijinit aceste domenii, neconditionat. Biserica "Sfntu
Nicolae", manastirea Stavropoleos din Bucuresti, manastirea Hurezu, manastirea Smbata
de Sus construita n Ardeal, biserica "Sfintii mparati Constantin si Elena", din
Constantinopol, Spitalul Brncovenesc, ansamblul arhitectural de la Mogosoaia,
nfiintarea unui numar mare de tipografii la Bucuresti, Snagov, Rmnic, Buzau,
nfiintarea Scolii Domnesti de la Sf. Sava - iata numai cteva din contributiile lui
Brncoveanu la cultura si civilizatie. Sa nu uitam de lacasele de cult pe care le-a ctitorit la
Sfntul Munte Athos, n arhipelagul grecesc si n Bulgaria de azi.
La acestea se adauga renovarea attor biserici si mnastiri din vremea naintasilor.
Stilul brncovenesc s-a impus cu succes n arhitectura ultimelor secole. Este caracterizat
de elemente ale arhitecturii taranesti din Muntenia, exprimate la o scara mai mare,
mbinate discret cu elemente bizantine, vizibile n coloanele teraselor si balcoanelor,
coloane care de multe ori nu au celebrele ornamente la terminatii, care sa determine un
caracter doric, ionic sau corintic. Stilul brncovenesc mai e caracterizat de pecetea unor
basoreliefuri originale, ca celebrul "vultur cruciat", precum si de culoarea alba imaculat a
peretilor exteriori. Mai sunt si exceptii, ca n cazul complexului de la Mogosoaia, unde
domina culoarea caramizie a materialului de constructie.
n Valahia s-au tiparit cele mai multe carti, att originale, ct si de traducere. La curtea
domneasca, cultura era coordonata de eruditi precum mitropolitul Antim Ivireanul, un alt
mucenic al ortodoxiei, cel mai mare autor de oratorie sacra, sau italianul Antonio del
Chiaro, autorul unei carti de impresii despre Valahia. Toate acestea au contribuit si la o
buna imagine a Valahiei pe plan extern. Domnitorul muntean era un politician abil, un
foarte bun diplomat, reusind prin faptele si calitatile sale, dar nu n ultimul rnd prin
caracterul sau, sa pastreze relatii de prietenie cu marile cancelarii europene, cu
papalitatea, dar si cu Poarta, evitnd conflictele diplomatice sau armate. "Fericiti facatorii
de pace...".
Cantacuzinii si complicii lor mituisera ctiva mari dregatori turci, pentru a-l minti
pe sultan ca Brncoveanu unelteste mpotriva sa. Dezinformarea a prins roade, iar
voievodul a fost detronat prin firman de la Poarta, n Joia Mare. Apoi, alaturi de familia
sa, a fost dus la Stanbul si nchis n nchisoarea celor sapte turnuri. Aici au fost torturati.
n ziua praznuirii Adormirii Sfintei Maria, pe 26 august (15 august, pe stil nou), sase

membri ai familiei Brncoveanu au fost executati n public la Stanbul. Este vorba de

voievod, de patru fii ai sai, Constantin, Stefan, Radu, Matei si de Ianache Vacarescu,
ginerele domnitorului. Anterior executiei li s-a propus ca n schimbul vietii, sa treaca la
religia musulmana, dar romnii L-au ales pe Christos. Sub o tortura cumplita,
Brancoveanu si-a declarat intreaga avere, inclusiv mosiile si depozitele de bani din
strainatate. In afara de proprietatile din Transilvania, familia Brancovenestilor
fusese expoliata de orice bun. Se parea ca lucrurile se vor opri aici si chiar domnul
mazilit scrisese in Ardeal sa i se pastreze bunurile de acolo. Nimeni nu banuia ca
sadismul vizirului Gin Ali Pasa va intrece orice limita. Acesta hotaraste pedeapsa capitala
pentru Brancoveanu, cei patru fii ai sai si pentru clucerul Ienache Vacarescu, sfetnicul de
incredere al fostului domn. Ca o ironie, executia a fost hotarata pentru 15 august, exact
data in care Brancoveanu implinea varsta de 60 de ani. In acea zi neagra, a cazut intai
capul clucerului, apoi ale feciorilor, iar Brancoveanu, obligat sa treaca prin tortura
infioratoare de a-si vedea copiii ucisi, este condus ultimul catre esafod. O moarte care, in
acele conditii, venea ca o eliberare. Mult mai tarziu, trupurile Brancovenestilor au fost
aduse in tara si ingropate in biserica Sfantul Gheorghe cel Nou din Bucuresti, insa
venerarea lor ca sfinti martiri a inceput la scurta vreme dupa uciderea lor miseleasca.

Cantacuzinii nu au savurat prea mult timp roadele tradarii. "ntia minune au fost ca,
trimitnd Stefan-voda pe doamna-sa si pe coconii lui la Mnastirea De-un-Lemn, unde
este o icoana a Maicai Preacestii, facatoare de minuni, pentru nchinaciune si pentru chip
de evlavie, ntmplndu-sa n ziua de Snta Mariia mare, adeca adormirea Preacistii... n
care zi si la Tarigrad au taiat pe Constandin-voda si coconii lui (o minune!), ntr-aceeasi
au lovit pe aceasta doamna a lui Stefan-voda nevoie, lovitura, ndracire ct s-au spariiat
toti cti era acolo cu dnsa si sa mira ce sa-i faca. Si multa vreme cu acea ndracire au
fost".
Demonizarea primei doamne a tarii, a carei exorcizare nu stim daca s-a realizat, l-a attat
si mai rau pe tiranul Stefan Cantacuzino, care, sub pretextul ca sotia sa ar fi fost
fermecata de calugarite, a ordonat persecutarea acestora si chiar spnzurarea unora dintre
ele.

BIBLIOGRAFIE
Cartojan, Nicolae : Istoria Literaturii Romane Vechi, Editura Minerva,
Bucuresti- 1980;