You are on page 1of 4

Floarea

Florile ne inconjoara in orice situatie ne-am afla: botez, nunta, inmormantare.


Ele reprezinta de multe ori pata de culoare' ce da farmec lumii in care traim, caci
inflorirea fragililor dar gingasilor toporasi, primavara, este asteptata de toata
lumea ca un mare eveniment, iar toamna cu greu ne despartim de frumoasele si
zburlitele crizanteme, care uneori rezista in fata frigului pana in noiembrie.
Florile frumusetea, originalitatea formelor si culorilor lor nu dispar decat
odata cu ele : toate calitatile pe care natura li le atribuie din cand in cand
nereprezentand altceva decat mijloace sofisticate de asigurare a continuitatii
speciei. Floare, sediul organelor sexuale masculine si feminine, trebuie sa
parcurga doua etape foarte importante si indispensabile, polenizarea si
fecundarea, pentru realizarea acestui obiectiv.

ntele superioare au flori hermafrodite incare sunt prezente simultan atat organele sexuale feminine cat si cele
oar in cateva cazuri cele doua sexe sunt separate: la plantele dioice (de exemplu: salcia, pomisorul ghimpos,
masculine si feminine sunt purtate de plante diferite; la plantele monoice (prumd si dovleac) aceeasi planta poarta
orile feminine cat si cele masculine.
Toate componentele florilor sunt in realitate frunze modificate, in diferite moduri, cu scopul de
a realiza diferite functii.
In continuarea tijei (pedunculului) florale poate observa o parte ingrosata numita receptacul pe
care se inserea diferite componente ale florii. Periantul reprezinta , este format din caliciu si corola, el
acoperind organele reproducatoare. Caliciul este format in exclusiitate din frunzulite verzi, numite
sepale, care au rolul de a proteja structurile interne ale florii, in special cand aceasta este boboc. Atunci
cand sepalele interne ale florii sunt unite, de exemplu la garoafa, caliciul este gamosepal, in schimb
cand ele sunt distantate, de exemplu la trandafir, caliciul este dialisepal. Caliciul este de cele mai multe
ori persistent, in anumite cazuri avand chiar tendinta de a evolua in timp, demonstrand astfel functia sa
protectiva.
Corola, al doilea element constitutiv al periantului, este formata din petale
care sunt in general viu colorate si parfumate. Ele trebuie sa fie atractive pentru
insecte in scopul de a favoriza polenizare si implicit reproducerea. Culorile
petalelor sunt determinate de trei grupe de pigmenti aflati singuri sau in
combinatie- care genereaza un adevarat curcubeu in petalele florilor:
anthocyanine care creaza umbre de violet, albastru sau rosu, betalaine care
formeaza un rosu intens si carotenoide care genreaza tente de galben sau
portocaliu. Chiar si culoarea petalelor se poate modifica in diverse moduri. De
exemplu o petala ce are o textura neteda este luminoasa, stralucitoare, in timp ce
o petala cu asperitati apare catifelata. Unele flori, folosind diversi pigmenti,
produc lumina ultravioleta pentru a atrage insecte sensibile la aceasta. Insa de

cele mai multe ori, pentru a-si atrage polenizatorii plantele creaza nectarul.
Acesta este creat de glande speciale aflate la baza petalelor.Unele flori secreta
cantitati impresionante de nectar, pentru a atrage polenizatori mai mari, cum ar fi
lilieci vegetarieni. Alte flori insa, ale caror polenizare depinde numai de vant sau
apa produc putin nectar sau chiar de loc. Totodata , unele specii prezinta intre
petale, glande minuscule, care produc uleiuri volatile ce sa vaporizeaza
instantaneu, si care dau florilor mirosul caracteristic.
Atunci cand petalele sunt unite intr-o oarecare masura atunci corola este
gamopetala, iar cand ele sunt separate corola este dialipetala. In cazul in care nu
exista o distinctie evidenta intre caliciu si corola (cazul lalelei ), periantul poarta
numele de perigon, iar frunzulitele florale se numesc tepale.
Androceul, aparatul reproducator masculin, , este constituit dintr-un numar de stamine formate
dintr-un peduncl steril, subtire si alungit, numit filament, care sustine in varful sau partea fertila
denumita antera. Aceasta este o dilatatie care contine sacii polenici la nivelul carora ia nastere polenul,
elementul fecundant masculin, colorat in general in gaben sau portocaliu. Atata timp cat floarea este
imatura, filamentele sunt mici, servind numai la transportul substantelor nutritive ce vor forma ulterior
polenul. Pe masura ce floarea se dezvolta, deschizandu-se , filamentele se lungesc, pentru a mentine cat
mai sus anterele, favorizand astfel fecundatia.
Gineceul, aparatul reproducator feminin, este constituir din unul sau mai multe pistile. Fiecare
dintre acestea este format in partea inferioara dintr-un segmant dilatat numit ovar, care contine unul sau
mai multe ovule. Partea filamentoasa situata deasupra ovarului este stilul, extremitatea superioara a
acestuia numindu-se stigmat, fiind destinat captarii si mentinerii granulelor de polen. In functie de
fiecare specie in parte, ovarul contine unul sau mai multe ovule, fiecare dintre ele continand celula-ou.
Dupa fertilizare , ovulele se dezvolta , transformandu-se in seminte, in timp ce ovarul devine fructul.
Daca floarea contine un singur ovul (carpela), fructul va contine o singura samanta, cum de exemplu
este piersica. La rosii, in schimb floarea contine numeroase ovule, si deci multe seminte.
Plantele pot avea o floare izolatasituata in varful tulpinii, dar frecvent prezinta mai multe flori
grupate, formand o inflorescenta.
Tipuri de inflorescenta:
-

inflorescente formate din flori pedunculate : ciorchine (glicina), stiulete (liliacul), umbrela
(morcovul), corimb (parul);

inflorescente formate din flori sesile , fara peduncul: spic (graul), ament (alunul), capitul
(margareta).

Uneori florile sunt grupate intr-un 'cluster', formand o inflorescenta, inflorirea desfasurandu-se de la
florile cele mai apropiate de baza coditei inspre varf. Atata timp cat lumina, apa, temperatura si
substantele nutritive sunt in cantitatile propice dezvoltarii in varful peduncului apar noi pedicele cu
boboci de flori in varf.
Ca tot ce traieste pe lume orice planta are un ciclu de viata , care incepe atunci cand semanta
germineaza, progreseaza cu cresterea radacinilor, a tulpinei si in final a frunzelor, care o vor ajuta
ulterior sa supravietuiasca prin sinteza substantelor organice necesare din seva bruta si energia solara.
Etapele urmatoare sunt evident formarea polenului si procesul de polenizare, pentru ca mai apoi sa se
poata forma fructul si samanta care va duce mai departe informatia genetica ce caracterizeaza acea
planta. Acest ciclu de viata al plantei poate fi de un an, in cazul plantelor anuale, de doi ani, in cazul
celor bienale si de mai multi ani in cazul celor perene. Unele plante perene infloresc in fiecare an in
timp ce altele dupa ce ani de zile s-au dezvoltat in doua sau trei saptamani infloresc, dand nastere la
interminabile rauri de flori pentru ca mai apoi sa se usuce si in final sa moara.

Oricare le-ar fi insa ciclu se viata florile au nevoie de cel putin doua sau trei saptamai inainte de a putea
inflori, timp in care acumuleaza energia necesara acestui proces. In perioada de inflorire planta trece
prin cel mai 'delicat' stagiu din intreaga ei existenta, acest fapt explica si de ce unele plante cun ar fi
florile Poinettia infloresc iarna, cand noptile sunt lungi, in timp ce spanacul infloreste in noptile scute
de primavara si vara. Si temperatua si intensitatea luminii influenteaza momentul in care floarea va
inflori, in desert, de exemplu o ploaie venita dupa multe saptamani de seceta 'hotaraste' florile sa
infloreasca.
Evolutia florilor
Plantele ce infloresc se considera ca au o vechime de 135 de milioane de ani, ele reprezentand
rezultatul transformarilor ce au afectat gimnospermele. Dupa indelungi cercetari oamenii de stiinta au
ajuns la concluzia ca primele flori semanau cu magnoliile de astazi sau cu 'liliacul de apa', celor doua
tipuri de plante lipsindu-le unele structuri specializate intalnite la plantele aza zise 'moderne'.
Insa sin 1990 cercetatorii au comparat ADN-ul diverselor flori si au determinat astfel relatiile dintre
acestea din punct de vedere a evolutiei. Astfel a fost descoperita o mica planta cu flori de culoare crem
din specia Amborella care se pare ca este ulrima 'ruda' supravietuitoare a primei plante cu flori (in
insula Noua Caledonie, Pacificul de Sud). Evolutia plantelor a schimbat radical fata Pamantului. Caci o
planeta ale carei ape sunt colorate de verdele monocromatic al algelor si a carei scoarta este impanzita
de flori viu colorate in rosu, protocaliu, violet, albastru, galben, este o planeta vie. Plantele cu flori s-au
inmultit repede, in mare masura deoarece fructele lor le-au imprastiat in mod eficient semintele, azi
fiind cunosute aproximativ 240 000 de specii.
Florile, ca si alte specii de amfibieni, reptile, insecte, pasari, mamifere sunt supuse disparitiei, ajutata
de acei oameni care nu numai ca nu previn extinctia in mod firesc a plantelor, dar o provoaca. Caci in
cautare de locuri 'bune' pentru constructia de locuinte sau pentru amplasarea unei fabrici, ei dau tocmai
peste putinele locuri neafectate de poluare. Ei patrund in mijlocul naturii si o infesteaza cu poluanti de
toate genurile: chimici, fonici, distrug stratul protector de ozon.
Si daca ne gandim bine fara plante oamenii nici n-ar exista, caci fosilele lor reprezinta principalii
carburanti folositi, radacinile plantelor fixeaza solul, in tulpinile lor isi gasesc adapost mici vietuitoare,
frunzele lor sunt 'laboratorul' de preparare a oxigenului, florile plantelor ne incanta privirea, iar unele
din fructele lor reprezinta baza alimentatiei umane si totusi oamenii le distrug cu atata ignoranta