ASISTENTEI SOCIALE Sistemul de asistenta sociala poate fi definit ca totalitatea principiilor umanitare pe care se ntemeiaza ajutorul acordat unor membrii ai comunitatilor, aflati n nevoie, sau sistemul de asistenta sociala reuneste ansamblul mijloacelor tehnicofinanciare utilizate de administratia publica centrala si locala pentru materializarea politicilor sociale nationale. Asistenta sociala este componenta non-contributiva a sistemului de protectie sociala si reprezinta ansamblul de institutii si masuri prin care statul, autoritatile publice ale administratiei locale si societatea civila asigura prevenirea, limitarea sau nlaturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situatii care pot genera marginalizarea sau excluderea sociala a unor persoane. Asistenta sociala cuprinde prestatiile si serviciile sociale acordate n vederea dezvoltarii capacitatilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, cresterea calitatii vietii si promovarea unei societatii incluzive si coezive. Obiectivul principal l constituie protejarea persoanelor care, datorita unor motive de natura economica, fizica, psihica sau sociala, nu au posibilitatea sa si asigure nevoile sociale, sa si dezvolte propriile capacitati si competente pentru participarea activa la viata sociala. n mod frecvent termenul de asigurari sociale se substituie celui de asistenta sociala. Daca sistemul asigurarilor sociale este un sistem contributiv la care participa angajatorii si angajatii, sistemul de asistenta sociala este un sistem de ajutorare finantat de la bugetul de stat si bugetele locale, n interesul persoanelor care nu sunt apte de munca si nu dispun de mijloacele necesare traiului. Asistenta sociala se constituie mai degraba ca un ,,pact social" prin care societatea se angajeaza sa ajute pe cei considerati de catre ea ca fiind n nevoie, fara ca multi dintre contribuabili sa se astepte ca ei nsisi vor fi n situatia de a primi un asemenea ajutor. Sprijinul material n sistemul de asistenta sociala poate proveni si din contributiile (donatiile, sponsorizarile) voluntare ale persoanelor fizice si juridice. Caracteristicile asistentei sociale sunt: - asistenta sociala, ca o componenta a sistemului de protectie sociala este o institutie relativ independenta si se adreseaza persoanelor care nu pot munci sau sunt dezavantajate social; - sistemul juridic care i reglementeaza actiunile si interventiile, aplica programele umanitare pentru asigurarea n practica a politicilor sociale stabilite de administratia publica centrala si locala; - finantarea serviciilor sociale si a ajutoarelor, indemnizatiilor si alocatiilor familiale se asigura de la bugetul de stat si bugetele locale. Asistenta sociala mbraca forme variate de sprijin pentru persoanele n dificultate si se bazeaza pe urmatoarele principii: - respectarea demnitatii umane, potrivit careia fiecarei persoane i este garantata dezvoltarea libera si deplina a personalitatii; - universalitatea, potrivit caruia fiecare persoana are dreptul la asistenta sociala, n conditiile prevazute de lege; - solidaritatea sociala, potrivit caruia comunitatea participa la sprijinirea persoanelor care nu si pot asigura nevoile sociale pentru mentinerea si ntarirea coeziunii sociale; - parteneriatul, potrivit caruia institutiile publice si organizatiile societatii civile coopereaza tn vederea organizarii si dezvoltarii serviciilor sociale; - subsidiaritatea, potrivit caruia statul intervine atunci cand initiativa locala nu a satisfacut sau a satisfacut insuficient nevoile persoanelor. 3. ORGANIZAREA SI REGLEMENTAREA ASISTENTEI SOCIALE Problemele asistentei sociale se abordeaza si se rezolva n cadrul national al fiecarui stat, asistenta sociala prin natura sa avnd un caracter intern. Asistenta sociala se restructureaza si se dezvolta n functie de situatia existenta a populatiei si de traditiile locale si regionale, insa
se tine cont si de reglementarile internationale. Potrivit prevederilor art. 22 din Declaratia
Universala a Drepturilor Omului se stabileste ca orice persoana, n calitatea sa de membru a societatii, are dreptul la securitate (protectie) sociala si deci, la asistenta sociala; ea este ndreptatita ca, prin efortul national si colaborarea internationala, tinnd seama de resursele fiecarei tari, sa obtina realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si pentru libera dezvoltare a personalitatii sale. Consiliul Europei actioneaza pentru realizarea unei uniuni strnse ntre democratiile europene, pentru ca ntr-un cadru organizat sa se garanteze pacea sociala, progresul national, libertatea si drepturile omului. n acest cadru, el desfasoara o intensa activitate de elaborare si punere n aplicare a unor instrumente internationale n domeniul social. Astfel, Carta Sociala Europeana si normele recente privind securitatea (protectia) sociala, rezolva prin ratificarea de catre statele membre, o multitudine de probleme din domeniul legislatiei interne, o strnsa cooperare economica, sociala si politica ntre statele europene. Potrivit prevederilor art. 13 al Cartei Sociale Europene, partile contractante s-au angajat sa urmareasca ca orice persoana care nu dispune de resurse suficiente si care nu este n masura sa si le procure prin propriile sale mijloace sa le primeasca dintr-o alta sursa sub forma de prestatii rezultnd dintr-un sistem national de protectie sociala. n Romnia anul 2001 a constituit pasul decisiv n crearea coerentei legislative si institutionale fiind adoptata Legea nr.705/2001 privind sistemul national de asistenta sociala, act normativ care deschide calea reformei si dezvoltarii sistemului national de asistenta sociala. Asistenta sociala este asigurata pe plan central de mai multe ministere cu atributii n domeniu, cum sunt: Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Ministerul Sanatatii si Familiei, cu Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Justitiei, Comitetul Romn pentru Adoptii, Autoritatea Nationala pentru Protectiei Copilului si Adoptie, Ministerul Administratiei Publice, iar pe plan local de consiliile judetene si consiliile locale ale unitatilor administrativ-teritoriale, respectiv directiile judetene de munca si protectie sociala.