La ciupercile din genul Candida se deosebesc urmatoarele
formatiuni: celula levurica, pseudomiceliul cu ramificatii verticilate (si formare de glomeruli), blastospori (muguri). In afara de blastospori nu gasim altfel de spori, cu exceptia chlamidosporilor. Cand blastosporii se formeaza din celulele care constituie un filament pseudomicelian, ei pot imita conidiile care, la ciupercile filamentoase, reprezinta sporii ce se formeaza pe cale nesexuala. Insa acestea nu sunt conidii adevarate, sunt pseudoconidii. CELULA LEVURICA Forma celulei levurice la ciupercile din genul Candida este vag sferica, uneori ovala sau ovoida sau alungita, atunci cand intra in compozitia unui pseudomiceliu. Diametrul celulelor tinere este de 2-4 microni, celulele mature putand ajunge la diametrul de 7 microni. La intervale de timp foarte scurte, prin diviziuni repetate, se poate ajunge la aparitia unor forme invizibile cu microscopul obisnuit. Materia celulara este diferentiata morfologic in structuri cu functie bine definita in biologia celulara. Unitatile morfologice ale celulei sunt: membrana celulara, membrana citoplasmatica, incluziunile citoplasmatice, sistemul vacuolar, mitocondriile si nucleul. Celula levurica nu are capsula. Ea este invelita intr-o membrana vizibila, mai ales la elementele tinere si la chlamidospori. Membrana celulara variaza in grosime de la un element la altul, ea este neomogena si inegala ca grosime chiar la acelasi element. Acest aspect neomogen este dat de prezenta unor mase electrono-opace neregulate inclavate in membrana. Membrana celulara este dublata pe fata interna de o membrana citoplasmatica formand o unitate ce se comporta ca un perete semipermeabil, mentinand integritatea celulei in conditii variate de pH. Din punct de vedere biochimic, membrana celulara este formata din hidrati de carbon sub forma de complexe mucopolizaharidice, lipide sub forma de fosfolipide si o cantitate mica de proteine. Ea este strabatuta in mod selectiv de diferite substante din mediul extern. Aceste substante sunt transportate specific in continuare de membrana citoplasmatica conceputa de Mitchell si Mozle ca o bariera dinamica, nu una statica alcatuita dintr-unmozaic de transportori specifici. Acesti trasportori sunt de natura enzimatica: fosfataza acida, fermenti citocromici, dehidrogenaze. Membrana citoplasmatica prezinta invaginari conice in membrana celulara, care ii da un aspect sculptat si ii maresc suprafata cu 50% fata de aceeasi membrana cu suprafata neteda. Moor a evidentiat, in 1965, in stratul extern al membranei citoplasmatice un grup de 20-50 de particule dispuse ordonat in aranjamente hexagonale situate intre invaginarile acesteia, particule care ar avea ca rol polimerizarea glucozei. Citoplasma are aspect diferit, dupa varsta celulei. Ea este bazofila si omogena la celulele tinere si ocupa in intregime continutul celular, in timp ce, o data cu maturizarea celulei, devine acidofila, refringenta si neomogena datorita vacuolelor si incluziunilor. Citoplasma reprezinta un sistem coloidal format din proteine, grasimi, hidrati de carbon, apa si diferite substante in care sunt situate incluziunile protoplasmatice,
vacuolele, mitocondriile si nucleul.
Incluzilunile sunt formate din depozite de materiale inerte: polizaharide, lipide, combinatii de metafosfati cu ARN. In mod constant se gasesc incluziuni de volutina sau metacromatina, rezerva de hidrogen si metafosfati. Incluziunile lipidice se prezinta sub forma globulara si au un continut de densitate unoforma. In celulele mature sunt in numar foarte mare iar in cele tinere fiind doar 2-4. In ceea ce priveste functia lor, unii autori le atribuie functia de depozitare, altii cea de adevarat organ celular, probabil cu rol in metabolismul lipidelor; in concluzie, altii sustin ca depozitarea lipidelor ar fii semn de degenerescenta. Lipidele ating procentul de 50-60% din greutatea celulei uscate in levuri cultivate in anaerobioza. Incluziunile de polimetafosfati reprezinta o rezerva de substante energetice sub forma unor picaturi mici, deformabile, care au un rol important in viata celulei, deoarece metabolismul lor este legat de procese biologice esentiale, ca: respiratia si biosinteza proteinelor si acizilor nucleici. Incluziunile de glicogen apar sub forma de granulatii refringente cu diametrul de 300 A, repartizate in citoplasma sau depozitate in vacuole. Ele constituie forma de rezerva hidrocarbonata tipica. Glicogenul reprezentand 3% din greutatea uscata a celulei, putand ajunge la 39% in unele cazuri. In celula levurica, vacuola reprezinta constituentul cel mai evident cand celula este necolorata. Dupa Moor, vacuolele mici au diametrul de aproape 0,3 microni si sunt, de obicei, agregate in grupuri de 5-6, dispuse in jurul nucleului, in timp ce vacuolele mari au diametrul de peste 3 microni si apar izolat. Vacuolele contin diferite substante dizolvate in apa si sunt inconjurate de o memebrana lipoproteica. Vacuola centralacu contur neregulat comunica cu nucleul printr-o deschizatura formand impreuna nucleul complet. Vacuolele au functia de reglare a presiunii osmotice celulare, au rol in respiratia celulara si reprezinta locul de acumulare al produsilor de degradare nocivi, rezultati din procese metabolice, ele fiind indispensabile celulei levurice.