FAMILIA

Rudenia, familia, casatoria

Rolul pe care rudenia l-a jucat n viata actorilor sociali nu a fost mereu acelasi. Daca
n societatile preindustriale relatiile de rudenie influentau ntr-o masura foarte mare
ntreg itinerariul parcurs de individ de-a lungul vietii sale, n societatile industriale si
postindustriale, rolul lor tinde sa scada. Studiile sociologice dovedesc ca n aceste
societati, relatiile de munca tind sa fie mai importante pentru individ dect relatiile
de rudenie. Totusi, relatiile de rudenie ocupa si astazi un rol semnificativ n
ansamblul relatiilor sociale.
Rudenia este apropierea biologica sau spirituala, socialmente recunoscuta ntre
individzii umani.1
Rudenia biologica poate fi consancvina, avnd la baza legaturi de snge sau afina,
avnd la baza casatoria.
Rudenia spirituala (nasia, fratii de cruce) este o relatie de tip conventional, dar ea
poate reglementa att raporturile sociale ct si raporturile biologice. De exemplu,
ea poate interzice casatoria cu o persoana din linia nasilor. Rudenia reflecta adesea
viziunea despre lume a unui grup uman, caracterul sau social, mai degraba dect
cel biologic constituind trasatura sa esentiala (Anthony Good, Alan Barnard).
Elementul cheie al rudeniei este familia.
Familia este un grup relativ permanent de indivizi legati ntre ei prin origine,
casatorie sau adoptie.
Murdock, n 1949, facea distinctia ntre familia nucleu si familia extinsa. El preciza
ca familia nucleu este compusa din adulti de sex opus mpreuna cu copiii lor naturali
- sau 353i82d adoptati. Astazi, existenta familiilor monogame, de homosexuali pune
n discutie pertinenta acestei definitii.
Familia nucleara poate mbraca doua forme :
a)
etc.) ;

familia de orientare (n care ne nastem si avem statutul de copil, frate

b)
familia de procreere (pe care o creem prin casatorie, n care avem statutul
de sot, parinte etc.). Ea se mai numeste si familie conjugala.
Cei mai multi oameni sunt, n acelasi timp, si membrii ai familiei de orientare si
membrii ai familiei conjugale. Datorita acestui fapt ei sunt expusi la experiente,
mentalitati, ndatoriri, perspective diferite, uneori chiar opuse. Uneori, adultii se
simt striviti de povara multiplelor si concomitentelor ndatoriri ce deriva din dubla
lor calitate de copii ai batrnilor lor parinti si parinti ai copiilor lor (minori). Cresterea
longevitatii populatiei fac ca echilibrarea acestor ndatoriri sa devina o problema

sciala tot mai mare, determinndu-i pe sociologi sa catalogheze actuala generatie

adulta ca "generatie sandvis".2
Familia extinsa este numita deseori si consancvina, datorita legaturilor de snge
care exista ntre membrii ei. Ea este alcatuita din doua sau mai multe familii
nucleare unite prin legatura dintre parinti si copil (de exemplu, parintii, copiii si
bunicii acestora alcatuiesc o familie extinsa).
Familia nucleara conjugala se creeaza prin casatorie. Casatoria este o modalitate acceptata social - prin care doua sau mai multe persoane constituie o familie. Ea
poate comporta un aspect juridic (recunoasterea formala de catre o institutie
legitima a uniunii maritale) si un aspect religios (recunoastere formala, prin
sacralizare, de catre o institutie religioasa legitima a uniunii maritale).
Mult timp unirea maritala a fost recunoscuta, legitimata doar din punct de vedere
religios, casatoria civila (sanctionarea juridica constituind o aparitie relativ recenta).
10.2.

O viziune multiculturala asupra familiei

10.2.1
Reguli de constituire a cuplurilor familiale si practici de alegere
a partenerului
Familia este o institutie sociala universala, nsa regulile de constituire a familiei si de
alegere a partenerului difera de la o societate la alta. Exista doua tipuri de
reglementare maritala : endogamie si exogamie.
Endogamia stabileste alegerea partenerului din interiorul aceluiasi grup; oamenii se
pot casatori ntre ei numai daca apartin aceleiasi rase, religii, caste, etncii. Ea
stabileste deci, clasa de persoane cu care este permisa si ncurajata casatoria. Roul
ei este de a creste solidaritatea de grup. Astazi asistam la o crestere tot mai mare a
ratei casatoriilor ntre grupuri diferite. n acelasi context, constatam ca, n multe
societati granita endogama se confunda cu granita societatii.
Exogamia stabileste alegerea partenerului din afara grupului, respectiv din afara
familiei nucleare, a clanului, tribului sau comunitatii locale. Ea stabileste, cu alte
cuvinte, clasa de indivizi innacceptabili ca parteneri conjugali, interzicnd relatiile
sexuale ntre rude de snge proclamnd tabuul incestului. Exceptie de la aceasta
regula au facut familiile regale din Hawaii, dinastiile egiptene, familiile imperiale
Inca. De regula, n toata lumea, prohibitia incestului este nsotita si de reactii de
aversiune, dispret, dezgust. n viziunea lui Claude Levy Strauss, afirmarea incestului
drept tabuu ntareste interdependentele sociale, dezvolta aliantele ntre familii,
ncurajeaza diversitatea culturala si sociala.
Practicile de alegere a partenerului variaza si ele de la o societate la alta. Putem,
totusi, reduce multimea metodelor utilizate pentru cstigarea partenerului marital la
urmatoarele patru : 3

a)
casatoria prin rapt consta, asa cum se subntelege si din denumirea ei n
rapirea stiei si este utilizata n acele societati n care femeile sunt n numar mai mic
dect barbatii. Este o practica mai putin obisnuita ce urmareste corectarea
dezechilibrului numeric care exista ntre cele doua genuri ;
b)
casatoria prin cumparare este o practica mai frecventa. n societatile care
practica aceasta metoda de alegere a partenerului, cumpararea poate fi facuta fie
de barbati, fie de femeie. n unele cazuri, se stabileste un "pret" pentru mireasa
(sau un serviciu), n altele, dimpotriva, barbatul este cel care primeste o "zestre" din
partea femeii sau a familiei ei.
c)
casatoria prin aranjament este o metoda de alegere a partenerului destul
de raspndita n lume. Multe societati considera casatoria o institutie sociala extrem
de importanta att pentru individ, ct si pentru societate si de aceea considera ca
ea trebuie "aranjata" si nu lasata la discretia tinerilor lipsiti de experienta si de
maturitate.
n lucrarea "Din tainele Indiei", Mircea Eliadene povesteste ca "fecioarele indiene nu
au nici o initiativa n faptul casatorei . ntr-o familie traditionala, fecioara este vestita
cu cteva zile nainte de nunta, iar pe sot nu l vede dect n mijlocul ceremoniei,
dupa ce casatoria a fost legata si juruita".
d)
casatoria prin consensul partilor este cea mai cunoscuta practica de
realizare a casatorei. Conform acestei metode, optiunea maritala este facuta n mod
exclusiv de catre cei doi tineri, care urmeaza sa se casatoreasca. Astazi, n Romnia,
ca si n foarte multe alte state se considera ca acesta este singurul mijloc legitim,
singurul mijloc care se cuvine pentru alegerea partenerului marital.
10.2.2. Tipuri de casatorie
Casatoria poate avea multe forme :
a)
monogamia, respectiv casatoria unui sot cu o singura sotie. Din punct de
vedere statistic este cea mai raspndita forma la nivelul mondial, fiind practicata n
toate societatile;
a)
poligamia, respectiv casatoria unui sot cu doua sau mai multe stoii.
Ea a fost raspndita n societatile traditionale n 83% din cele 862 de societati
analizate de Murdock (1967);
c)
poliandria, care consta n casatoria a doi sau mai multi barbati cu o
singura sotie. Ea este o forma de casatorie relativ rara si, de regula, se
concretizeaza n dreptul fratelui mai mic de a ntretine relatii sexuale cu sotia
fratelui mai mare, n cazul n care nu se pot asigura sotii pentru toti fratii;
d)
casatoria n grup. Aceasta este considerata de majoritatea specialistilor ca
un mod de casatorie marginal. n legatura cu acest tip de casatorie (ce consta n

casatoria a doi trei barbati cu doua trei femei), trebuie sa precizam ca cercetarea
domeniului nu a furnizat dovezi concludente privind practicarea ei ca norma
sociala.Murdock (1949) arata ca, desi monogamia este forma de casatorie cea mai
frecventa din lume, ea nu este si cea mai preferata, aceasta din urma fiind
poligama. E drept nsa ca restrictiile economice au mai temperat nclinatiile
frenetice catre poligamie : un numar relativ mic de barbati pot ntretine mai multe
femei, gospodarii etc.
10.2.3. Modele de descendenta, de resedinta si autoritate n familie
Societatile raspund diferit la interogatii de genul : cum ne determinam genealogia?
Cum stabilim care ne sunt udele? Care ne este originea? Exista mai multe modalitati
prin care poate fi stabilita descendenta si anume :
a)
Descendenta uniliniara, care ia n considerare doar o linie parinteasca, fie
ea masculina, si atunci vorbim de descendenta patriliniara, fie pe cea feminina, si
atunci vorbim de descendenta matriliniara. Cea mai raspndita forma n lume este
descendenta patriliniara si ea stabileste ca numele, proprietatile, bunurile sunt
transmise de la tata la fiu.
Tipul de descendenta a fost impus de marimea contributiei economice a celor doi
membrii ai cuplului. n societatile horticole, n care femeile asigurau o mai mare
parte din bunurile economice necesare familiei, cel mai frecvent ntlnim
descendenta matriliniara. n societatile agrare si pastorale, barbatii erau cei care
contribuiau mai mult la asigurarea bunurilor necesare familiei si, ca atare, s-a impus
descendenta patriliniara.
b) Descendenta bilaterala, care stabileste descendenta (mostenirea) n mod egal
att pe linia masculina a familie ct si pe cea feminina. Acest tip de descendenta l
ntlnim n majoritatea societatilor industriale ce au permis schimbarea rolurilor
genurilor si cresterea contributiei femeii n realizarea veniturilor familiei.
Resedinta familiei nou create se stabileste n mod diferit de la o societate la alta, n
functie de modul n care este repartizata puterea ntre barbati si femei. Normele
privind stabilirea resedintei au n vedere asigurarea securitatii economice si
protectia membrilor noii familii (n special a copiilor).
Cercetarile antropologice au evidentiat existenta a patru modele de resedinta. Cel
mai obisnuit model l constituie resedinta patrilocala, atunci cnd cuplul si
stabileste resedinta lnga sau n interiorul resedintei barbatului.
Resedinta matrilocala stabileste ca tinerii casatoriti sa locuiasca lnga familia femeii
sau mpreuna cu aceasta. Resedinta bilocala permite noului cuplu sa aleaga ntre a
locui ori cu/sau lna familia barbatului ori cu/sau lnga familia femeii. Astazi, cel
mai raspndit model este resedinta neolocala, n care, noul cuplu si ntemeiaza
propriul camin, cstignd astfel un mai mare grad de independenta fata de familiile
de orientare.

Societatile se deosebesc nu numai n privinta normelor care stabilesc resedinta

noului cuplu ci si n pivinta modului n care puterea si autoritatea sunt repartizate n
familie. Patriarhatul este cel mai frecvent model ; el consfinteste autoritatea
barbatului n familie. n opozitie cu el, se afla matriarhatul, sistem n cadrul caruia
autoritatea n familie i revine femii. l ntlnim n mai putine societati comparativ cu
patriarhatul. Sistemul egalitarconsfinteste faptul ca autoritatea n familie apartine
deopotriva femeii si barbatului.
Cu privire la modelele de casatorie, resedinta si autoritate analizate pna acum se
cuvine sa tragem urmatoarea concluzie : pe de o parte, ele fac parte din cultura
unei societati iar pe de alta parte, ele influenteaza valorile si normele respectivei
societati.
10.3.

Functiile familiei

n linii mari, majoritatea sociologilor converg catre recunoasterea acelorasi functii

ale familiei ca grup social. Trebuie sa remacam, totusi, ca ntre opiniile lor exista si
diferente semnificative de accente.
n viziunea antropologului francez Claude Levy-Strauss, familia prezinta urmatoarele
atribute principale :
a)

si are originea n casatorie ;

b) consta din sot, sotie si copiii nascuti din uniunea lor, cu toate ca, uneori, acestui
grup restrns i se mai alatura si alte rude ;
c) grupul familial este unit prin drepturi si obligatii morale, juridice, economice,
religioase si sociale.
Deducem de aici ca principalele functii ale familiei sunt functiile biologica,
economica, de solidaritate simorala.
G. P. Murdock apreciaza ca familia nucleara (ce se caracterizeaza prin
universalitate) ndeplineste n esenta patru functii : sexuala, reproductiva,
economica si socializatoare. n acelasi context, W.F. Ogburn precizeaza ca
principalele functii ale familiei traditionale sunt : functia de reproducere,
economica, educationala, recreationala, religioasa si social psihologica.
Functia biologica se refera n special la satisfacerea cerintelor sexuale ale
partenerilor si procreeare a copiilor. Ea trebuie sa asigure mecanismul nlocuirii
membrilor societatii de la o generatie la alta. Familia si societatea reglementeaza
activitatea sexuala, impunnd anumite restrictii. Restrictiile se refera, de regula, la
limitarea activitatii sexuale la sistemul marital si la tabuul incestului.
Functia socializatoare consta n "reproducerea" mostenirii sociale si culturale.
Familia asigura educatia copiilor, i nvata limba, c) valorile, normele. Procesul

socializarii copiilor ncepe n familie continund, mai apoi, n scoala, grupul de

prieteni etc.
Functia de plasare sociala se refera la faptul ca pentru fiecare individ, familia
constituie contextul social initial si i asigura o identitate sociala initiala. Pozitia,
statutul derivat din familie i influenteaza n mod semnificativ viitoarele experiente
de viata. Nu este totuna sa te nasti ntr-o familie bogata sau saraca, ntr-o familie de
intelectuali sau analfabeti etc.
n literatura sociologica, exista numeroase controverse privind caracterul pozitiv sau
negativ al efectelor acestor functii asupra indivizilor si societatii. Teoria
functionalista (Murdock 1949, Parsons si Bales, 1955) evidentiaza functiile pozitive
ale familiei. Ei considera ca familia este o institutie sociala principala, care ofera
societatii posibilitatea de a si rezolva problemele importante.
Teoria conflictualista sustine ca prin functiile ei, familia asigura perpetuarea
sistemului existent, limiteaza mobilitatea sociala. Din aceasta cauza, familiile din
clasa de sus si cea mijlocie tind sa obtina mai multa educatie, slujbe mai bune,
standarde de viata mai nalte dect copiii din familiile clasei muncitoare.
Functia economica consta n acumularea unor venituri suficiente pentru toti
membrii familiei si alcatuirea unui buget comun.
Functia de solidaritate se refera la rolul familie n statisfacerea nevoilor de
afectiune, caldura, respect si ajutor reciproc ntre cei doi parteneri si ntre toti
membrii familiei (parinti, copii, frati, surori).
n sociologia romneasca, Henri H. Stahl surprinde complexitatea functiilor familiei
clasificndu-le n doua mari categorii : functii interne si functii externe. Dupa
spusele sale, n prima categorie sunt incluse urmatoarele functii : a) biologica si
sanitara ; b) economica ; de solidaritate familiala ; d) pedagogico-educativa si
morala.
Functiile externe asigura socializarea si integrarea sociala precum si dezvoltarea
individualitatii, a personalitatii fiecarui membru al familiei.
Distinctia ntre functiile interne si externe nu este absoluta. ntre ele exista
conexiuni, interferente, determinari.
Caracteristicile societatii (regimul politic, legislatia, standardele educationale
generale, politicile sociale, nivelul dezvoltarii economice ) si pun amprenta asupra
modului n care familiile si exercita respectivele functii.
n literatura de specialitate ntlnim si teorii care sustin ca sunt mai
semnificative disfunctiile dect functiile familiei. Includem aici, n primul rnd, teoria
conflictualista. n conceptia reprezentantilor acestei teorii, familia este o unitate
sociala ce reproduce la scara redusa conflictele interclasiale (K. Marx, Fr.

Engels ). Randall Collins (1975) considera ca n raporturile de familie, sotul se

comporta ca un proprietar, ca un gangster, n timp ce femeia este victima
permanenta. n aceeasi ordine de idei, Jetse Sprey (1979) sustine ca membrii
familiei se confrunta cu doua solicitari conflictuale : sotii concureaza ntre ei pentru
autonomie, autoritate si privilegii si, n acelasi timp, coopereaza pentru a putea
supravietui.
n opozitie cu teoria conflictualista, viziunea interactionista accentueaza asupra
efortului realizat de membri familie n vederea construirii unei existente de grup, a
unei sub-lumi a cuplului. Pentru aceasta, ei si remodeleaza definitiile despre ei nsisi
si despre ceilalti, despre viata cotidiana, despre experienta trecuta si viitor.
Raporturile cu rudele si prietenii sunt redefinite n consens cu asteptarile
partenerului. Fiecare si modeleaza actiunile n raport cu celalalt. Astfel, cuplul
construieste o biografie comuna, o memorie coordonata n comun. Nasterea copiilor
va impune o noua remodelare a relatiilor dintre parteneri.
10.4.

Familia contemporana

n cadrul familiei nucleare traditionale, sotul este principala sursa de venituri si

autoritate a familiei. Sotia se ocupa de problemele gospodaresti si de cresterea
copiilor depinznd din punct de vedere economic de sot. Vrsta partenerilor la
casatorie era relativ scazuta, numarul de copii asigura cresterea demografica iar
rata divorturilor era relativ redusa. Acestea au fost, n linii mari, caracteristicile
familiei nucleare din secolul XIX si pna n deceniul 7 al secolului XX. Dupa aceasta
data, acest tip de familie a cunoscut un continuu si rapid declin. n multe din
societatile occidentale ea nu mai reprezinta azi dect 7-10% din totalul grupurilor
familiale. Principala cauza a acestui regres se presupune a fi cresterea ponderii
femeilor ocupate profesional. Acest fapt a dus la cresterea independentei
economice a femeilor, a satisfactiei lor psiho-sociale si a posibilitatii de egalizare n
raport cu partenerul - a pozitiilor sale de autoritate si putere.
Pe de alta parte, nsa, se presupune ca ocuparea femeilor n activitati extrafamiliale
a dus la diminuarea functiilor familiei, ngrijirii si supravegherii copiilor.
Cercetarile sociologice dovedesc ca rata casatoriilor (sanctionate legal) a scazut
dupa 1970 si mai drastic dupa 1990 (tarile scandinavice, SUA etc.). Romnia
prezinta una dintre cele mai nalte rate ale casatoriilor legale din Europa cu oate ca
ea a scazut comparativ cu anii '70-'80. Vrsta la prima casatorie a crescut
concomitent cu cresterea ratei divorturilor. Casatoriile se ncheie deci, mai trziu si
se destrama mai repede. Ne ndreptateste acest lucru sa spunem ca familia este o
institutie sociala pe cale de disparitie? Consideram ca ngrijorarea celor care cred
acest lucru este nendreptatita pentru ca odata cu cresterea ratei divorturilor, creste
si rata casatoriilor.
Alte caracteristici ale familiei contemporane ar mai fi scaderea ratei natalitatii si a
numarului de copii, cresterea ponderii nasterilor n afara casatoriilor legale,

amnarea fertilitatii cuplului pna la demararea activitatii profesionale, cresterea

ponderii cuplurilor n care partenerii au relatii extraconjugale si cresterea gradului
de acceptanta fata de aceste comportamente si schimbarea diviziunii rolurilor n
cadrul familiei.
Ne ntrebam daca astazi iubirea romantica mai reprezinta un criteriu esential n
luarea deciziei de a se casatori a tinerilor? Studiile realizate de Turner si Helms n
SUA (1988) confirma acest lucru. Ei sustin ca iubirea romantica se concretizeaza n
pasiune si o anumita forma a grijii. Pasiunea se refera la "fascinatia", sentimentul de
exclusivitate pe care ndragostitii l au unul fata de celaalt, precum si la dorinta
intimitatii n doi. Grija se refera la puterea de sacrificiu a unuia fata de celalalt si la
ocrotirea celuilalt.
Goode (1959) preciza ca iubirea romantica este foarte importanta, att pentru ca
asigura sprijinul afectiv, ct si pentru ca ajuta cuplurile tinere sa slabeasca
legaturile cu parintii.
Cu privire la rata nalta a divorturilor, numeroase studii realizate de sociologi
americani evidentiaza faptul ca ea nu afecteaza n aceeasi masura toate categoriile
socio-profesionale. S-a constata ca cei care se casatoresc mai devreme n
adolescenta divorteaza ntr-un procent mai mare dect cei care se casatoresc mai
trziu. De asemenea, rata divorturilor este mai ridicata n rndul clasei muncitoare
dect al clasei de mijloc, probabil si datorita tensiunilor financiare care o
macina. doi parteneri sunt mai mari, cu att creste rata divorturilor.
Aceleasi studii evidentiaza o mai mare vulnerabilitate la divort a celor care sunt mai
mobili din punct de vedere geografic.
n concluzie, principalele cauze care provoaca destramarea familiilor contemporane
sunt :
a)
Cresterea mobilitatii geografice si sociale ce au determinat slabirea
legaturilor comunitare si au contribuit la schimbarea mentalitatilor privind familia si
casatoria. Reticenta si stigmatul social legate de divort au scazut semnificativ.
b)
n multe din societatile contemporane au fost simplificate legile privind
divortul si a fost instituit divortul "fara vina", fapt ce a jucat si el un rol important n
cresterea divorturilor.
Relativ la consecintele divorturilor, Spanier, Thompson si Weitzman (1984, 1985)
sustin ca acesta poate genera sentimente de esec personal, singuratate si dificultati
de ordin economic-financiar.
Divorturile n familiile cu copii sunt mai complicate, ridicnd problema evaluarii
corecte a situatiei, astfel nct decizia privind ngrijirea ulterioara a copiilor, fie de
catre unul dintre parinti, fie de catre ambii, sa fie favorabila celor dinti.

n trecut, se considera ca divorturile erau foarte nocive pentru copii, ducnd la

insuccese scolare si cresterea delincventei. Cercetarile actuale realizate de Spanier
si Thompson par sa indice ca este preferabil un divort, atunci cnd atmosfera n
familie devine insuportabila, se caracterizeaza prin ura, violenta verbala, fizica,
psihologica.
Cu privire la violenta n familie, se constata ca aceasta este n crestere n multe din
societatile contemporane. Initial s-a considerat ca violenta este un fenomen tipic
clasei muncitoare. n realitate nsa, ea apare n toate clasele sociale, dar
posibilitatea ei creste n conditii de somaj si dificultati financiare.
Victimele violentei n familie sunt (de regula) femeile si copii. Multe dintre femei se
complac n situatii si nu divorteaza pentru ca nu au nici o alternativa economica, nusi pot ntertine singure copiii.
Agresivitatea fata de copii creeaza conditiile perpetuarii ciclului de violente : n
multe cazuri cei care maltrateaza au fost maltratati n copilarie.
n SUA n fiecare an sunt maltratate doua milioane de femei si cam tot pe att copii.
Astazi, exista multe organizatii care au ca obiect de activitate, monitorizarea,
prentmpinarea actelor de violenta n familie si ocrotirea victimelor mentalitatilor
privind familia si casatoria. Reticenta si stigmatul social legate de divort au scazut
semnificativ.
10.5.

Viitorul familiei. Forme alternative la casatorie

Cele mai raspndite modele alternative de viata care s-au raspndit mai ales dupa
anii '70 sunt : coabitarea consensuala, celibatul, casatoriile fara copii si menajele
monoparentale.
Coabitarea consensuala este o forma de cuplu familial care seamana cu familia
nucleara avnd aceleasi functii si confruntndu-se cu aceleasi probleme,
diferentiindu-se doar prin faptul ca nu si-au oficializat casatoria. Este o forma de
cuplu ntlnita mai frecvent printre tineri si printre cei care nu au copii.
n ultimii '30 de ani, concubinajul a crescut de aproximativ cinci ori, cu toate ca azi
el nu reprezinta mai mult de 5% din familiile americane. A crescut totodata si
acceptanta sociala fata de cuplurile consensuale. Tinerele generatii le percep ca pe
o posibilitate care le ofera sanse mai mari de alegere a partenerului potrivit.
Aceasta alternativa poate constitui, deci, o etapa premergatoare casatoriei. Deseori,
nsa, concubinajul reprezinta o forma alternativa la casatorie, un stil de viata
adoptat pentru o lunga perioada de timp sau definitiv.
Studiile de sociologie au aratat ca n SUA concubinajul este mai frecvent printre
studenti, printre cei care locuiesc n zonele metropolitane importante si mai putin
frecvent printre cei care se declara profund religiosi.

Celibatul. Jean Bacher constata ca celibatul se refera att la persoanele care nu au

relatii intime cu alte persoane, ct si la partenerii care locuiesc n menaje separate.
El a devenit astazi o optiune de viata sau o perioada de asteptare ntre doua
legaturi sau o adevarata sihastrie. O alta categorie de celibatari o constituie
vaduvele/vaduvii sau persoanele divortate, care nu se mai casatoresc.
Celibatul apare fie ca rezultat al optiunii personale, fie ca rezultat al unor
constrngeri extraindividuale, ca de exemplu, din cauza factorilor demografici :
numarul mic al partenerilor din categoria de vrsta socialmente adecvata. Astazi,
optiunea personala are o frecventa mai mare n determinarea celibatului comparativ
cu celelalte cauze.
Toleranta sociala fata de celibatari este n continua crestere. Aproximativ 25% din
americani locuiesc singuri.
Ca si cuplul consensual, celibatul poate fi o etapa temporara n viata indivizilor sau
poate fi stilul de viata preferat.
Deoarece celibatul constituie un factor care determina scaderea natalitatii, n
majoritatea societatilor se ncearca descurajarea lui prin impunerea unor taxe pe
celibat, impozite mai mari dect ale celor casatoriti, restrictii n obtinerea de credite
pentr locuinte etc.
Menajele monoparentale. Cresterea frecventei familiilor cu un singur parinte este
evidenta n toate societatile dar mai ales n SUA si Europa de Vest. Norman
Goodman precizeaza ca n timp ce n 1960 doar 8% din familiile americane erau
compuse dintr-un singur parinte si copii, astazi 20% se afla n aceasta situatie.
Majoritatea acestor familii sunt fomate din mama si copii minori. Menajele alcatuite
din tata si copii detin o pondere relativ mica, ele reprezentnd doar 10% din totalul
menajelor monoparentale n Europa de Vest si SUA.
Majoritatea menajelor monoparentale sunt rezultatul divorturilor si doar un numar
mic sunt cauzate de decesul unuia dintre soti sau de nasterea copiilor n afara
casatoriei. Standardele lor de viata sunt mai scazute si dificultatile cu care se
confrunta sunt mai mari dect n cazul familei nucleare. Se constata, de asemenea,
gradul scazut de satisfactie al parintilor singuri n raport cu viata de familie
comparativ cu cel al cuplurilor.
Familiile fara copii. Numarul familiilor fara copii a crescut n a doua jumatate a
secolului XX. n unele cazuri, este vorba de infertilitate sau doar de amnarea
fertilitatii ; n altele este vorba de optiunea definitiva de a nu avea copii.
Aproximativ 5% din femeile casatorite din SUA nu doresc sa aibe copii. Tehnologia
contraceptiva este utilizata pe scara din ce n ce mai larga n majoritatea
societatilor de aceasta categorie de femei.

Cercetarile actuale (desi insuficiente) evidentiaza ca familiile care nu doresc copii

sunt preocupate mai mult de cariera lor profesionala si au un nivel superior de
educatie. O parte semnificativa din aceste cupluri sunt formate din primii nascuti ai
familiilor de orientare (originare).
Pe lnga dorinta de a se afirma profesional n general, argumentele invocate de cei
care nu-si doresc copii sunt : nepriceperea de a fi parinti, lipsa vocatiei parentale,
preferinta pentru un mod de viata, caracterizat prin mai multa libertate, intimitate,
loisir.
n tarile cu o economie slab dezvoltata, unul din principalele argumente ale dorintei
de a nu avea copii a familiilor ce apartin clasei de jos, l constituie absenta
posibilitatii materiale (este si cazul Romniei).
Cei care nu-si doresc copii pot apela la mijloace contraceptive sau, n ultima
instanta, la avort.
Daca utilizarea mijloacelor contraceptive se bucura de o larga acceptanta sociala,
problema avortului a nascut serioase controverse.
Cu mici exceptii (de exemplu starea de sanatate extrem de precara a mamei)
avortul a fost ilegal n Romnia pna n 1990 si n SUA pna n 1973.
n SUA, gruparile care sustin dreptul femeii la avort au ncheiat o alianta
autointitulndu-se miscarea "pro-choice". n opozitie cu acestea, exista grupari care
se opun avortului, considerndu-l un act imoral si inuman si care, la rndul lor, s-au
organizat n ceea ce ei numesc miscarea "pro-life".
Cuplurile de homosexuali si lesbiene. Cu unele exceptii (de ex., San Francisco)
cuplurile de homosexuali si lesbiene au o frecventa relativ scazuta n majoritatea
societatilor. Asistam azi la o crestere temperata a tolerantei sociale vis a vis de
aceste forme alternative de viata.