Cavitatea laringelui

Este captusita de mucoasa si comunica superior cu faringele iar inferior cu traheea, cu

mentiunea ca mucoasa acestor organe se continua una cu cealalta, fiind o mucoasa de tip
respirator.
Pe sectiunea frontala, cavitatea laringelui, are aspect de doua palnii (conuri) unite prin
baza lor mic, la nivelul carora se gases proeminente mucoasa ce contin in interiorul lor tesut
conjunctiv si muscular, cunoscute sub numele de plici vestibualre si vocale sau corzi.
Cavitatea laringiana comunica superior prin aditusul faringian, cu faringele, aditus delimitat
anteror de epiglota, posterior de incizura interaritenoidiana si lateral de formatiunile ce unesc
cele doua cartilaje, plicile ariepiglotice. Mucoasa care acopera aditusul laringian si in special
epiglota se continua cu mucaoasa radacinii limbii (plicile glosoepiglotice si valeculele). In
grosimea plicilor ariepiglotice gasim muschii cu acelasi nume si tuberculi cuneiformi, limita
acestor plici fiind la nivelul tubercurilor corniculati.
Inferior cavitatea laringiana se continua liber si larg cu traheea, loc pe unde pot patrunde corpi
straini. Prezenta intracavitara a plicilor laringiene, vestibualre si vocale impart cavitatea in trei
etaje:
A.Etajul supraglotic (vestibul laringian)
B.Etajul glotic (ventricul laringia)
C.Etajul infraglotic.
A.Etajul supraglotic
Se intinde de la aditusul laringian pana la plicile superioare numite vestibulare sau
ventriculare, este tapetat de mucoasa iar tesutul elastic al acecstui etaj se gaseste in
submucoasa, fiind binereprezentat si luand numnele de membrana cvandrangulara, ea se
intainde superior intre epiglota si plicile ariepiglotice, iar inferior ajunge pana la nivelul
plicilor ventriculare sau vestibulare. De mentionat ca toate structurile acestui etaj se
ingusteaza inferior.
B.Etajul glotic (mijlociu)
Este cuprins intre plicile vestibulare si plicile vocale. Intre aceste doua categorii de plici se
gaseste cate o proeminenta spre exterior care poarta numele de ventriculi laringieni cu rol in
respiratie dar si in fonatie ca si cavitati de rezonanta.
Plicile vestibualre:
Sunt doua plici orientate in sens anteroposterior care se intind de la unghiul intern al
cartilajului tiroid al laringelui pana la fata anterolaterala a cartilajelor aritenoide, ele au o
grosime maxima de 4mm si sunt situate deasupra plicilor vocale si paralele cu acestea.
Alcatuirea lor - sunt alcatuite dintr-un plicu de mucoasa laringiana in care se gasesc
ligamentul tiroaritenoidian superior, dand denumirea acestor plici deoarece el se mai numeste
ligamen ventricular
Rolur - este in fontatie dar pasiv, si in mod descriptiv ligamentele au mai multe parti: o fata
superioara ce priveste spre vestibul (etaj supraglotic), o fata inferiaora ce priveste spre
ventricul, o margine libera ce proemina intracavitar si o margine aderenta la plica
ariepiglotica. Intre portinuile proeminente ale acestor plici se delimiteaza un spatiu mai mic
numit rima vestibuli.
Plicile vocale (corzi vocale)
Sunt mai voluminoase, avand aceeasi direactie anteroposterioara, de la unghiul cartilajului
tiroid la apofiza vocala a bazei cartilajului aritenoid

Compozitie - plica mucoasa mai groasa ce contine ligamentul tiroaritenoidian inferior +

fascicule din muschiul omonim si care ia numele clasic de ligamente vocale cu rol activ in
fonatie, sunt foare mobile.
Descriptiv - fieacre plica vocala are o fata superioara, spre ventriculul laringian; o fata
inferiaora spre etajul infraglotic; o margine aderenta la niveluyl plicii tireoepiglotice; si o
margine libera mobila, intracavitara ce delimiteaza partea stramtorata rima glotidis. Intre
corzile vocale si fata mediala a cartilajelor aritenoide se delimiteaza glota care datorita
peretilor ce o delimiteaza va avea doua portiuni:
1) portiunea interligamentara, intre corzile vocale cu aspectul uni triunghi isoscel, a carei
baze este de 5mm, iar inaltimea triunghiului va fi pana la 20-25mm si care nu are in
permanenta aceleasi demenisuni deoarece prin indepartarea corzilor vocale in fonatie sau
respiratie cavitatea se mareste;
2) glota cartilaginoasa, mai fixa, intre cartilajele aritenoide, si care in repasu are forma
patrulatera, cu mentiunea ca in momentul in care se indeparteaza cartilajele aritenoide paote
devenii trapezoidala sau triunghiulara prin apropierea acestora.
Ventriculi laringieni sunt descrisi de Morgani, ei sunt delimitati de plicile superioare si
inferiaora de aceeasi aparte, au dimensiuni diferite, uneori intinzanduse in fund de sac printre
elementele regiunii laterale a gatulu, aceasta prelungirea p[oarta numele de apex ventriculii
(aptendicele ventricular/varful ventricului), intre ventriculul de o parte si cavitatea laringelui
exista un orificiu de comunicare de 3-4 mm delimitat de corizre vocale sup. si inf., importanta
acestora este in rezonanta vocii, deoarece intervin in modelarea sunetului laringian deoarece
sun cavitati pline cu aer
C.Etajul infraglotic (infrior laringian)
Comunica cu traheea are aspect de planie largita inferior, tapetat cu mucoasa laringiana
continuata cu cea traheala iar tesutul elastic din submucoasa paorta numele de con elastic.
Examinarea laringelui se face prin laringoscopie, in respiratie se observa aditusul laringian cu
delimitarea respectiva, iar in aria aditusului se observa etajul mijlociu al laringelui cu plicile
vestibulare cu aspect rosietic cu plicile vocale cu aspect albicios, datorita capilarelor mici la
acest nivel, si un element cartilaginos situat posterior de epiglota numit tubercul epiglotic. In
inspiratie fortata plicile vocale sunt in abductie maxima, lasand sa se vada etajul infraglotic si
chiar primele inele traheale. In expiratie plicile vocale sunt mult mai apropiat. In fonatie
plicile vocale se ating prin marginea lor libera, astfel ca fanta glotica devine uneori ca o linie,
activitatea lor difera in functie de sunetele emise, astfel marginea interna (mediala) se
rotunjeste la emiterea sunetelor groase si se subtiaza la emiterea sunetelor inalte.
Raporturile Laringelui.
Fiind un organ situat la nivelul gatului are urmatoarele raporturi:
-posterior in sens craniocaudal cu laringofaringele si cu esofagul;
-anterior, in sens superificial->profund sunt tegumentul, m.platisma, lama pretraheala a fasciei
cervicala, m. infrahioidieni si partial glanda tiroida care prezinta fata de laringe portiunea
mediala a lobilor si istmul glandei;
-laterala, lobii glandei tiroide si MNV al gatului, invelit in vagina carotica;
-inferior, linia arbitrara ce trece prin marginea inferiaoara a cartilajului cricoid de unde se
continua cu traheea;
- si superior adistusul laringian prin care comunica cu faringelui
Vascularizatia si inervatia laringelui.

Pt laringe avem doua surse arteriale:

1.Artera carotida externa
2.Artera sublaviculara
1.Artera carotida externa
Porneste artera tirodia superioara... merge de la origine alaturi de nervul laringeu superior,
strapunge membrana tirohioidiana, ajungand in submucoasa laringofaringelui la nivelul
recesurilor piriforme. Se imparte intr-o multitudine de ramuri: ramuri ascendente, ramuri
descendente - ce se distribuie faringelui cat si laringelui; ramuri profunde - duc sangele la
plicile vocale (elem cele ami mobile ale laringelui); ramuri anastomotice: anstomoza cu artera
laringiana superioara de aprtea ospusa (anastomoza intercarotica) anastomoza cu laringiana
inferiaora de aceeasi aprte (anastomoza caroticosubclaviculara). Ramul terminal al acestei
artere poarta numele de artera cricotiroidian care coboara pe fata anterolaterala a muschiului
cu acelasi nume, perforeaza apoi ligamentul cricotiroidian si se distribuie si corzilor vocale si
etajului infraglotic laringian, aceasta artera realizeaza anastomoze cu cea de aprtea opusa,
ingrosimea laringelui realizand din nou o anastomoza intercarotidiana.
2.Artera subclavi
Emite trunchiul tireocervical din care pleaca artera tiroidiana inferioara care emite la randul ei
artera laringiana inferioara, este o artera de calibru mic, satelita n. laringeu inferior, din
laringeu recurent, traseul art larin inf, este spre polul inferior al lobului glandei tiroide
deaceeasi parte, patrunde sub muschiul constrictor inferior al faringelui, ajungand pana la
cartilajul tiroid laringian.
Distributia este pentru toti muschii laringelui exceptand muschiul cricotiroidian si realizeaza
anasotmoze cu artera laringiana superioaras anastomoza intercarotica) sau cu artera laringiana
inferioara de partea opusa anastomoza intersubclaviculara.
Venele laringelui
Cu trasu invers. Venele satelite si omonime ale venelor, doua pt fiecare ram arterial. Dreneaza
spre doua vene importanta: in parea superioara si de la nivelul teritoriului arterial laringian
superior in vena laringiana superioara, care intra in alcatuirea trunchiului tireolingofacial si
care se deschide la nivelul venei jugulare interne. A doua sursa venoasa este pe calea venei
tiroidiene inferioara, aducnad sange venos din teritoriu irigat de artera tiroidiana inferioara, se
varsa in vena subclavie. Uneori cateva vene de la nivelul laringelui pot drena in plexul venos
tiroidian impar, care duce sangele venos in vena brahiocefalica stanga
Ganglionii
Exista trei grupuri limfatice ganglionare laringiene:
-gr. Ganglionar superior ce aduna limfa de la nivelul vestibuluilui laringian spre ganglionii
cervicali profunzi situati in jurul venei jugulare interne, grupul ganglionar anteroinferior care
aduna limfa glotei si jumatatii anterioare a etajului infragloticsi care dreneaza in gg. traheali
cu mentiunea ca pana la acest nivel poate sa existe un gg. prlaringian, al lui Engel, si care
atunci cnad se hipertorfiaza poate sa fie semn patognomonic in tumorile laringiene
-gr. Postero inferior, din restul laringelui, dreneaza in gg. limfatici traheali din jurul nervului
laringeu recurent, important ca inflamarea acestor ganglioni poate sa afecteze nervul pana la
paralizia acestuia
Inervatia laringelui.
Este realizata de catre nervul vag, prin cei doi nervi largingei (sup si inf).