CANCERUL PULMONAR

DEFINIRE
Cancerul pulmonar reprezinta cea mai frecventa cauza de deces prin cancer atat la sexul
feminin cat si la sexul masculin. Apare cel mai frecvent intre 45 si 70 de ani. n prezent
femeile sunt afectate intr-o masura mai mare decat in trecut din cauza faptului ca numarul
femeilor care fumeaza a crescut.
Cancerul pulmonar cu originea n celulele pulmonare este denumit cancer pulmonar primar ;
este nsa posibil ca neoplasmul sa se raspandeasca (sa metastazeze)la nivelul plamanilor
pornind de la o alta locatie in organism. Metastazele pulmonare sunt intalnite cel mai frecvent
in cazul cancerului de san, colon, prostata,rinichi , glanda tiroida, stomac ,
cervix,rect,testicular, osos si tegumentar ( melanom).
Tipurile specifice de cancer pulmonar sunt carcinomul cu celule mici( un bob de ovaz),
carcinomul cu celule scuamoase, carcinomul cu celule mari si adenocarcinomul.
CAUZE
Fumatul reprezinta cauza la aproximativ 90% dintre cancerele pulmonare produse la
persoanele de sex masculin si aproximativ 80% produse la persoanele de sex feminin. Cu cat
persoana fumeaza mai multe tigari si pentru o perioada mai mare de timp, cu atat este mai
mare riscul de a face cancer pulmonar. ntre 10 si 12% dintre persoanele care fumeaza vor
dezvolta in final cancer pulmonar.
Un mic procentaj dintre cancerele pulmonare (aproximativ 10% la sexul masculin si 5 % la
sexul feminin) sunt cauzate de substante cu care persoana vine in contact sau le inhaleaza la
locul de munca. Aparitia cancerului a fost asociata cu profesiile in care muncitoriivin in
contact ( cu azbest, radiatii, arsenic,cromati, nichel, eteri de clormetil, gaz mustar si emisii de
la cuptoarele de cocs. Riscul de a dezvolta cancer pulmonar este mai m are la persoanele care
sunt expuse la acesti factori de risc si care totodata, sunt fumatoare.
Poluarea aerului este responsabila pentru aparitia a aproximativ 1% dintre cancerele
pulmonare. Expunerea la radon la domiciliu este cauza la mai putin de 1% din cancerele
pulmonare. Uneori se poate produce cancer pulmonar , in special adenocarcinom si
carcinomcu celule alveolare , la persoanele care prezinta fibroza pulmonara cauzata de alte
boli, cum ar fi tuberculoza sau sifilisul.

SIMPTOME SI COMPLICATII
Simptomele cancerului pulmonar depind de tipul de cancer, de localizareamasei tumoralesi
de calea de raspandire in organism. De obicei , primul si cel mai frecvent simptom este tusea
persistenta. Persoanele cu bronsita cronica la care apare cancer pulmonar constata adeseori ca
tusea lor se agraveaza. Atunci cand persoana expectoreaza sputa, aceastapoate prezenta striatii
sanguine( afectiunea este denumita hemoptizie). n cazul in care neoplasmul erodeaza vasele
sanguine se pot produce hemoragii severe.
Aproximativ o patrime din totalitatea pacientilor nu prezinta simptome sugestive in momentul
in care se stabileste diagnosticul de cancer pulmonar. In aceste cazuri, cancerul este
diagnosticat prin efectuarea de radiografii sau tomografii computerizate (CT) pentru alte
probleme de sanatate.

Restul pacientilor (3/4) au anumite simptome, chiar daca unele sunt nespecifice, care ii
determina sa se adreseze medicului. Simptomele aparute pot fi consecinta a tumorii
pulmonare primare, care poate determina compresiune locala sau se poate extinde prin
metastazare in restul organismului. In anumite cazuri, tumora primara nu are localizare
pulmonara, ci aceasta apare secundar, din acest motiv tabloul clinic putand varia foarte mult,
de la pacient la pacient.

Simptomele cancerului pulmonar sunt clasificate ca fiind simptome induse de tumora primara,
induse de invazia locoregionala, aparute prin metastazare sau datorate unei productii
hormonale ectopice anormale.
Simptomele cancerului pulmonar primar includ:

Tuse: aparuta brusc, la un fumator cronic, sau tusea care isi modifica principalele
caracteristici (daca devine mai violenta, mai chinuitoare, mai frecventa, daca isi modifica
tonalitatea). O tuse ce nu dispare in timp trebuie sa fie un semn de alarma pentru pacient si
acesta ar trebui sa se prezinte la medic pentru investigarea originii ei;
Hemoptizie (expectoratia sangvinolenta sau franc hemoragica) apare la un procent
semnificativ din pacienti si poate fi chiar primul simptom sau cel care, prin spectaculozitatea
lui, trimite pacientul la un specialist. Cantitatea de sange expectorat nu este foarte importanta,
deci, chiar daca sunt doar striuri sangvinolente pacientul trebuie sa fie alarmat;
Wheezing apar ca urmare a obstructii determinate de tumora sau poate sa apara ca urmare a
inflamatiei interstitiale care insoteste evolutia neoplaziei;
Dureri toracice apar la 1/4 din bolnavi. Durerea este adesea cronica, surda si se localizeaza
difuz, fiind datorata afectarii, prin invazie tumorala, a structurilor din jurul plamanilor;
2

Dispneea poate sa fie cauzata de tumora in sine, care prin dimensiunile ei ajunge sa realizeze
o compresie pe structurile arborelui respirator, insa poate fi cauzata si de revarsatul pleural
sau de extinderea si invadarea parenchimului pulmonar, functionalitatea acestuia fiind
compromisa;
Infectii repetate pulmonare si de tract respirator superior, cum ar fi pneumonii sau bronsite,
pot reprezenta un semnal de alarma sugestiv pentru cancerul pulmonar. Un procent relativ
crescut din adenocarcinoame sunt localizate periferic, ceea ce se traduce clinic prin aparitia,
pe langa simptomele enuntate, si a revarsatului pleural si a durerii toracice foarte intense
datorate infiltrarii neoplazice a pleurei si a peretelui toracic.
Consultarea unui specialist

Pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze unui medic imediat ce observa ca prezinta simptome
sugestive pentru o afectiune pulmonara sau respiratorie. Pe fondul unui istorii indelungate de
fumat sau in conditiile in care exista alti factori de risc (expunere la azbest sau la radon),
prezentarea la medic nu trebuie amanata daca apare:

Tuse, expectoratie sangvinolenta;

Dispnee si wheezing;
Durere toracica persistenta si agravanta;
Scadere ponderala, alterarea starii generale;
Alte simptome si semne care pot fi sugestive pentru complicatii sau sindroame paraneoplazice
ale cancerului pulmonar.
Investigatii paraclinice

Pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte la medic in vederea investigarii starii de sanatate, stabilirii
unui diagnostic si instituirii unui tratament adecvat. Simptomele cancerului pulmonar sunt
relativ nespecifice, iar investigarea pacientului trebuie facuta din acest motiv foarte amanuntit.
Anamneza este cea care poate stabili debutul simptomelor, caracterul lor initial si evolutia lor
in timp. Antecedentele familiale si cele personale sunt foarte importante si medicul trebuie sa
intrebe pacientul amanunte referitoare la acestea.

Factorii de risc trebuie si ei precizati, fumatul indelungat fiind corelat cu aparitia cancerului
pulmonar. In cazul in care simptomele pulmonare apar pe un teren cu predispozitie (genetica
sau dobandita) fata de cancerul pulmonar, si restul investigatiilor vor fi mult mai tintite, iar
3

diagnosticul va fi stabilit mai rapid. Pacientii sunt sfatuiti sa fie sinceri cu medicul si sa nu
ascunda faptul ca fumeaza sau ca lucreaza intr-un mediu cu potential toxic. Informatiile
obtinute in urma anamnezei pot ajuta clinicianul in formularea unui diagnostic de suspiciune,
care va fi ulterior supus unor revizuiri in functie de datele obtinute la investigatiile de
specialitate.

Anamneza este urmata de efectuarea unui examen fizic general. Aproximativ doua treimi din
cazurile de cancer pulmonar sunt diagnosticate in stadii avansate. Pacientii pot fi casectici si
cu probleme evidente de respiratie, pana la insuficienta respiratorie.

Alte semne ce atrag atentia la examenul fizic includ:

Limfadenopatie ganglionara localizata la nivelul ganglionilor supraclaviculari;

Semne ale sindromului Horner (aparut prin compresia exercitata pe plexul cervical simpatic
de o tumora cu localizare apicala superioara): ptoza palpebrala ipsilaterala, mioza, anhidroza,
si enoftalmie;
Murmur vezicular diminuat sau absent in cazul in care tumora a determinat colapsul
plamanului;
Matitate la percutie si zgomote respiratorii diminuate (in cazul in care doar o parte a
plamanului este colabata);
Hepatomegalie dureroasa (in cazul in care exista si implicare hepatica metastatica);
Durere osoasa si existenta unor puncte osoase foarte sensibile la palpare;
Deficite neurologice focale sau semne de compresie de maduva spinala;
Investigarea unui pacient suspectat de cancer pulmonar este, deci, foarte complexa si include:

Radiografiile pulmonare: pot evidentia sau nu anomalii localizate in parenchim. Cel mai
adesea se observa noduli solitari sau mase de noduli ce pot conflua formand structuri
radioopace mari. Nu toate formatiunile evidentiate pe o radiografie sunt insa cancere. Exista,
de exemplu, numeroase formatiuni benigne ce pot sa apara, precum si depozite de calciu,
cicatrici fibroase. Radiografiile sunt primele investigatii care se realizeaza in acest caz.
Tomografii computerizate ( CT-urile) sunt utile atat in aprecierea existentei locale a unor
leziuni cu potential neoplazic, cat si pentru determinarea unor eventuale extinderi metastatice
in restul corpului. Prin realizarea unor tomografii complete se poate investiga concomitent si
abdomenul si pelvisul, in special ficatul si glandele suprarenale, cele mai frecvente localizari
4

ale metastazelor pulmonare. In cazul in care sunt prezente simptome neurologice se pot
efectua si CT-uri cerebrale. Majoritatea chirurgilor prefera ca pacientului sa i se efectueze
astfel de investigatii pentru a putea localiza tumora cat mai exact si pentru a stabili daca
rezectia este sau nu posibila. Daca simptomele sunt grave, medicul poate decide efectuarea
imediata a unei tomografii, radiografia in aceasta situatie nefiind utila. Avantajele CT asupra
radiografiei clasice sunt reprezentate de faptul ca CT ofera o viziune multidimensionala a
organismului, in timp ce radiografia nu.
Scintigrafia osoasa: este o investigatie necesara deoarece osul este o alta localizare predilecta
a metastazelor pulmonare. Daca pacientii acuza dureri osoase, se va efectua o scintigrafie
osoasa pentru a se stabili cu certitudine daca exista invazie osoasa.
Rezonanta magnetica nucleara (RMN) este o investigatie foarte utila pentru investigarea
pacientilor cu semne de compresie medulara. Ea este o investigatie mult mai sensibila pentru
evaluarea metastazelor sistemului nervos central, comparativ cu tomografia computerizata.
Daca in urma efectuarii unor investigatii imagistice rezultatele par a sugera prezenta unei
tumori, cel mai probabil se vor realiza investigatii si analize ulterioare. In vederea stabilirii
naturii tumorii (maligne sau benigne) se va efectua biopsia tumorii sau se va extrage si o
cantitate mica de lichid pleural, in cazul in care exista pleurezie. Biopsia poate fi efectuata sub
ghidaj tomografic, pentru a nu se penetra alte organe din vecinatate.

Este o procedura preferata in special daca tumora este localizata la periferia plamanului si
poate fi accesibila punctiei percutane. Daca tumora se localizeaza in interiorul parenchimului,
cel mai probabil va fi investigata direct prin bronhoscopie. Biopsia cu ac fin este recomandata
in cazurile in care tumora se localizeaza la periferia plamanului si este astfel inaccesibila
bronhoscopului. Sub ghidaj imagistic, medicul va localiza tumora si va introduce un ac
percutanat pana in profunzimea tumorii. Se va recolta apoi un fragment tisular care poate fi
analizat microscopic de catre un medic anatomopatolog in vederea stabilirii naturii tumorii.

Procedura se efectueaza sub anestezie locala, disconfortul pacientului fiind minim. Cea mai
de temut complicatie (si cea mai frecventa) este aparitia pneumotoraxului iatrogen. Incidenta
de aparitie a complicatiei este de 3-5% si in ciuda faptului ca afectiunea poate fi destul de
periculoasa, ea este foarte prompt recunoscuta si tratata, astfel incat pacientul sa nu fie in
pericol.

Bronhoscopia este metoda preferata daca localizarea cancerului este centrala. Bronhoscopia
poate determina gradul extinderii tumorale, precum si daca tumora determina femonene
obstructive sau nu. Procedura in sine este una endoscopica, bronhoscopul fiind un tub foarte
subtire si flexibil care la capat are o camera video prin care sunt captate si transmise imagini
catre un ecran extern. Bronhoscopul este introdus prin cavitatea bucala sau nazala, si apoi de5

a lungul traheei. Din trahee, bronhoscopul ajunge in bronhii, medicul examinandu-le

alternativ.

Alte proceduri endoscopice includ:

Mediastinoscopia, procedura care este efectuata pentru a se evalua statusul ganglionilor

mediastinali si pentru a se aprecia daca s-a extins cancerul si in structurile mediastinale. Se
recomanda realizarea acesteia inaintea procedurilor chirurgicale care vor sa rezece tumora.
Toracoscopia este rezervata tumorilor care raman nediagnosticate chiar si dupa efectuarea
bronhoscopiei sau a biopsiei ghidate tomografic. Toracoscopia are, de asemenea, un important
rol in managementul revarsatelor pleurale maligne.
Examenul PET CT pentru stabilirea extensiei bolii, mai ales in localizarile periferice
Foarte importante in stabilirea diagnosticului de certitudine sunt si:

Examenul citologic al sputei: este foarte important deoarece din tumorile cu localizare
endobronsica centrala se pot exfolia celule maligne care sunt apoi eliminate prin sputa
(substanta vascoasa ce se poate elimina prin tuse);
Realizarea hemoleucogramei este importanta pentru identificarea unor eventuale anemii,
tulburari de coagulare, dezechilibre electrolitice. Hemograma trebuie realizata in special
anterior instituirii tratamentului chimiostatic;
Investigarea functiei renale poate obiectiva un sindrom paraneoplazic;
Determinarea functiei pulmonare pentru detectarea aparitiei unui sindrom obstructiv ca
urmare a compresiei exercitate de tumora asupra parenchimului pulmonar si asupra cailor
respiratorii.
Tratament

Majoritatea cancerelor pulmonare nu pot fi vindecate prin tratamentul actual, insa acest fapt
se datoreaza in principal descoperirii tardive a neoplaziei, adesea intr-un stadiu depasit.
Tratamentul simptomatic si cel paleativ sunt printre singurele modalitati terapeutice aplicabile
pacientilor cu cancer pulmonar in stadii avansate. In alegerea tratamentului trebuie sa se tina
cont de foarte multe aspecte, in principal de tipul cancerului (cancer cu celule mici sau cancer
non-microcelular), de stadiul bolii ( TNM) si de rezervele functionale ale organismului.
Stadializarea este foarte importanta, in special in cazul cancerului non-microcelular.

Tratamentul poate fi chirurgical, chimiostatic sau prin iradiere si respecta principiile clasice
ale tratamentului antitumoral.

Tratamentul este multidisciplinar si personalizat pentru fiecare individ in functie de

caracteristicile tumorii (genica, histologica), stadializare si comorbiditati, precum si in functie
de dorinta pacientului.

Ghidurile internationale recomanda urmatoarele atitudini terapeutice, in functie de stadiul

cancerului:

Stadiul I: rezectie chirurgicala, terapie adjuvanta (chimio sau/si radioterapie) si

chemopreventie;
Stadiul II: similar stadiului I (rezectie chirurgicala si terapie adjuvanta);
Stadiul III A: chemoradioterapie de prima intentie si interventie chirurgicala doar in anumite
cazuri, atent selectionate;
Stadiul III B: chemoterapie si masuri adjuvante care sa reduca dimensiunile si sa incetineasca
dezvoltarea tumorii primare;
Stadiul IV: chemoterapie bazata pe cisplatina, rezectie chirurgicala in cazul in care leziunea
maligna este unica si este accesibila rezectiei.
Terapia medicala

Terapia medicala include chimioterapie si radioterapia. Ele se pot dovedi eficiente, insa doar
un procent relativ redus dintre pacienti raporteaza o ameliorare semnificativa a simptomelor.
Regresia tumorii sub tratament medical este inceata si nesigura. Totusi, ambele metode
terapeutice pot prelungi supravietuirea pacientilor si pot imbunatati uneori calitatea vietii
acestora, ameliorand unele simptome.

Carcinoamele non-microcelulare neoperabile sunt printre cele mai frecvente cancere

pulmonare care se trateaza astfel. Combinatia de chimioterapice cu radioterapia pare a fi in
prezent singura alternativa pentru acest grup de pacienti. Radioterapia este o alternativa doar
in cazurile depasite chirurgical, atunci cand tumora s-a extins sau cand are o localizare ce nu
permite rezectia ei. Radioterapia aplicata local, ca unica forma de tratament, a fost asociata cu
o supravietuire la 5 ani de 13-39% pentru pacientii diagnosticati in stadii incipiente (T1 sau
T2).
7

Procentul relativ scazut oglindeste starea de sanatate precara a pacientilor, al caror organism
nu poate lupta impotriva cancerului si nu poate suporta nici reactiile radioterapiei. Studii
recente indica o posibila radioterapie cu un procent mai mare al supravietuirii. Se pare ca
ablatia prin radiofrecventa are o supravietuire la 2 ani de 75% in cazul in care cancerul tratat
este in stadiul I, iar tumora nu depaseste 3 cm. O astfel de metoda poate reprezenta o
alternativa ce trebuie luata in considerare in cazul pacientilor inoperabili si al celor care nu pot
suporta tratamentul iradiant clasic.

Rolul radioterapiei dupa rezectia tumorii primare ramane controversat. Ea pare a reduce
zonele de extindere neoplazica ce nu au fost excizate prin chirurgie, insa nu influenteaza rata
supravietuirii in ansamblu. In unele situatii se practica si iradierea cerebrala, chiar daca nu
exista o tumora prezenta. Este vorba de o practica profilactica ce poate preveni aparitia unor
tumori viitoare. Deoarece efectele secundare sunt semnificative, o astfel de practica nu este
recomandata tuturor pacientilor.

Chimioterapia, ca tratament unic al cancerelor pulmonare, nu pare a ameliora semnificativ

rata supravietuirii. Ea este insa foarte indicata dupa rezectia tumorii, ca tratament adjuvant
antineoplazic. Carcinomul non-microcelular este slab sensibil la chemoterapie, doar 15% din
cazuri raspunzand adecvat la acest tip de tratament.

Combinatia de chimioterapie si radioterapie se recomanda in urmatoarele situatii:

Carcinom cu celule mici in stadiu initial (tumora cu evolutie lenta si restransa la o zona
anume din parenchimul pulmonar);
Tratarea metastazelor extratoracice.
Tratamentul combinat pare a avea o rata mai mare de succes, supravietuirea pacientilor fiind
mai lunga. Cele mai studiate combinatii de chimioterapice si radioterapie includ cisplatina/
vinblastina si cisplatina/ etopozid. Carcinomul non-microcelular se trateaza, cel mai frecvent,
prin combinarea cisplatinei sau carboplatinei cu genmcitabina, paclitaxel, etopozid, docetaxel.
Carcinomul cu celule mici este tratat cu cisplatina si etopozid.

Chimioterapicele sunt medicamente cu actiune sistemica. Ele pot fi foarte toxice pentru
tesuturile normale, sanatoase, acesta fiind principlul motiv care impune prudenta crescuta in
administrarea lor. Nefrotoxicitatea, ototoxicitatea sau mielotoxicitatea sunt doar cateva din
reactiile de care specialistii se tem atunci cand prescriu un astfel de tratament pacientilor. In
8

plus, chimioterapicele interactioneaza cu alte medicamente, efectele lor adverse potentandu-se

reciproc. De exemplu, administrarea carboplatinei cu anticoagulante sau chiar cu
antiinflamatoare nesteroidiene (aspirina, ibuprofen) poate creste foarte mult riscul
sangerarilor, iar adminsitrarea concomitenta cu aminoglicozide creste riscul de aparitie a
nefrotoxicitatii.

Cisplatinul este unul din cele mai utilizate chimioterapice, recomandate si in cancerul
testiculare, ovarian. Ea este un agent alchilant care produce modificari in structura ADN-ului
celular. Se administreaza pe cale intravenoasa, insa fiecare doza trebuie insotita anterior
administrarii de o prehidratare foarte buna.
Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical, reprezentat de rezectia tumorii, este preferat pentru pacientii

diagnosticati intr-un stadiu incipient de cancer non-microcelular (in special). Din pacate insa,
acest tip de cancer este doar rar diagnosticat intr-un stadiu care sa permita o astfel de abordare
terapeutica. In 60-80% din situatii, pacientii sunt diagnosticati cand deja cancerul s-a extins si
chiar a metastazat.

Specialistii apreciaza ca pacientii cu carcinom non-microcelular aflat intr-un stadiu precoce si

a caror functionalitate pulmonara se pastreaza in parametri optimi pot suporta o interventie
chirurgicala curativa. De fapt, chirurgia ramane principala optiune terapeutica pentru acestia,
cat timp nu apar metastaze locale. In aceasta situatie se poate exciza o portiune din plaman
(un lob, segment) sau chiar intregul plaman. Partea excizata variaza in functie de localizarea
tumorii, dimensiunile si extinderea ei (atat macroscopica, cat si microscopica). Pentru excizia
carcinomului non-microcelular se pot folosi si metode criochirurgicale. Prin aceste metode,
tumora este intai inghetata si apoi distrusa.

Criochirurgia nu este folosita insa decat pentru scopuri paleative si nu curative. Rata
succesului in cancerele mici cu localizare periferica este in jur de 80%. In ciuda rezultatelor
incurajatoare ale tratamentului chirurgical, in cele mai multe situatii, cancerul reapare si, in
final, pacientii mor. Tratamentul chirurgical nu este o alternativa terapeutica utila si in cazul
pacientilor cu carcinom cu celule mici. Datorita faptului ca un astfel de cancer se extinde
foarte rapid in organism si are o mare capacitate de diseminare, chirurgia nu ii poate opri
evolutia.

Interventiile pentru tratamentul cancerului pulmonar sunt foarte laborioase. Stresul chirurgical
la care este supus organismul este intens, astfel ca numerosi pacienti se resimt chiar si la
9

cateva zile dupa operatie. Cele mai frecvente acuze sunt oboseala, astenie, slabiciunea
musculara, durerea generalizata si dispneea importanta. Pacientii se deplaseaza cu dificultate,
tusesc si nu pot respira normal. Perioada de recuperare, dupa o astfel de interventie, poate
dura cateva saptamani sau chiar luni, mai ales daca organismul era deja slabit prin cancer.
Cancerul este in sine o boala consumptiva ce epuizeaza energia si rezervele functionale ale
organismului.

Tratamentul in functie de stadiul evolutiv

In cazul cancerului diagnosticat in stadiul I se recomanda ca tratament de prima intentie

chirurgia, mai ales daca este un cancer non-microcelular. Starea pacientului trebuie atent
investigata anterior operatiei pentru a se stabili daca organismul poate face fata unei astfel de
interventii sau nu. Procedura optima intr-o astfel de situatie este lobectomia, insa daca limitele
functionale pulmonare nu o permit, se poate practica si o rezectie partiala. In acest stadiu se
poate recomanda si chimioterapie adjuvanta, dupa rezectia tumorii studiile demonstrand faptul
ca aceasta poate ameliora supravietuirea la 5 ani.

Cancerul diagnosticat in stadiul II poate fi tratat si el chirurgical, doar daca nu exista

comorbiditati care sa contraindice interventia. Radioterapia se pare ca are si ea rezultate bune
daca este folosita in doze mari, pentru scop curativ. Pacientii cu tumora stadiul II rezecata sunt
candidati buni pentru chimioterapia adjuvanta cu cisplatina sau compusi din aceasta clasa.

Tratamentul cancerului pulmonar in stadiul III este controversat, parerile specialistilor fiind
impartite. Se poate utiliza radioterapie, chimioterapie sau combinatia celor doua.
Supravietuirea la 5 ani, in aceasta situatie, este de 15%. In cazul in care exista extinderea
neoplaziei si la structurile din mediastin, prognosticul pacientilor este mai rezervat. Daca
exista leziuni satelite, acestea ar trebui indepartate chirurgical.

Cancerul metastazat (stadiul IV) se poate trata prin administrarea pe cale intravenoasa a
regimurilor combinate de chimioterapice. Combinatiile incluzand cisplatina par a ameliora cel
mai bine simptomele si par, de asemenea, a creste durata supravietuirii. Cele mai bune
rezultate se obtin prin administrarea unor biterapii (compuse din doua substante
chimioterapice).

10

Tratamente ulterioare

Chiar daca operatia de rezectie a tumorii s-a incheiat cu succes si tumora a fost inlaturata, in
cazul cancerelor pulmonare exista un risc foarte crescut de aparitie a recurentelor. Din pacate,
acestea sunt cele care in final epuizeaza organismul si induc decesul pacientului. In plus,
tratamentul chimioterapic in sine are riscul de inducere a altor cancere.

Majoritatea cancerelor pulmonare recidiveaza dupa o perioada medie de 2 ani. Din acest
motiv, pacientul trebuie sa se prezinte cu regularitate la controalele programate de catre
medicul specialist si trebuie sa respecte recomandarile terapeutice care i se fac, chiar daca
tumora a fost inlaturata, pericolul nu a trecut. Cu cat recurentele sunt identificate mai precoce,
cu atat se pot pregati scheme terapeutice eficiente care sa le stagneze evolutia si sa le reduca
dezvoltarea. Pacientii care au fost tratati chirurgical trebuie sa se prezinte la controale la
fiecare 3 luni in primi doi ani (cand riscul de recurenta maligna este maxim) si la fiecare 6-12
luni dupa ce aceasta perioada trece.

Tratamentul paleativ si ingrijiri terminale

Ingrijirile paleative sunt adresate ameliorarii simptomelor si imbunatatirii calitatii vietii fara a
se incerca sa se vindece cauza de baza a bolii. Astfel de ingrijiri sunt adresate pacientilor
pentru care nu exista o alta alternativa terapeutica si care nu pot fi ajutati in alt mod. Deoarece
mortalitatea prin cancer pulmonar se mentine foarte crescuta si nu exista un tratament curativ
pentru acesta, scopurile reale ale terapiei sunt atinse prin tratamentul paleativ: imbunatatirea
calitatii vietii. De cele mai multe ori medicul, insa si familia pacientului sau chiar acesta,
recunosc momentul in care este necesara instituirea unui astfel de terapii, chiar daca ea
semnifica de fapt acceptarea finalului tragic al bolii.

Ori de cate ori este posibil, medicul trebuie sa ii explice pacientului inca de la inceput ca acest
moment va sosi, la un moment dat, in cursul evolutiei bolii. Tranzitia de la atitudinea activa,
de lupta impotriva bolii la atitudinea pasiva, de acceptare, trebuie sa fie cat mai usoara.
Planificarea instituirii acestei terapii trebuie facuta de catre medicul curant alaturi de pacient
si de un membru al familiei, aceasta fiind persoana care va acorda sprijin moral si fizic
pacientului. In cadrul intalnirilor cu medicul se pot discuta eventuale probleme medicale sau
temeri, anxietati si sfarsiturile probabile. Pacientul are dreptul sa i se explice ce urmeaza sa se
intample, pentru a nu se simti singur si pierdut in fata a ceea ce va urma.

11

Tratamentul paleativ poate fi urmat si la domiciliu si nu necesita internarea intr-un spital sau
intr-un centru special, daca pacientul nu doreste acest lucru. In cadrul metodelor paleative
sunt incluse si diverse tratamente medicamentoase care pot suprima durerea, disconfortul,
dispneea. In cadrul schemelor terapeutice sunt incluse: administrarea de oxigen, de metadona,
morfina sau codeina (analgezice opioide foarte puternice).

Se pot administra si analgezice obisnuite, insa eficienta acestora este discutabila. Pacientii cu
dureri neoplazice reprezinta o categorie speciala de bolnavi care pot primi medicatie
antialgica puternica, de tipul morfinei. Anxietatea, insomniile, depresia sunt tratate in functie
de recomandarile unui medic psihiatru, iar uneori se poate apela si la terapii complementare.

Preventie

Cancerul pulmonar este o afectiune care poate fi prevenita, fiind una din putinele neoplazii cu
aceasta caracteristica. Peste 85% din totalitatea cancerelor apar la pacientii cu un istoric
indelungat de fumat. De aceea, specialistii sunt de parere ca cea mai buna metoda de a preveni
aparitia cancerului pulmonar este evitarea fumatului. Fumatul pasiv este si el aproape la fel de
periculos. Deoarece fumatul este un viciu ce creeaza dependenta, renuntarea la fumat este
greu de realizat. Totusi, campaniile intense antitutun par a fi redus, in ultimii ani, procentul
fumatorilor.

Medicii, in principal cei de familie, au un rol foarte important in ajutarea fumatorilor sa

abandoneze acest obicei, deoarece ei sunt cei care vin cel mai frecvent in contact cu invidizii.
In prezent sunt disponibile o gama foarte variata de metode de renuntare la fumat, cele mai
eficiente dovedindu-se cele in care terapia de grup este combinata cu utilizarea plasturilor
nicotinici si cu modificarea comportamentului.
Cele mai importante metode menite sa reduca fumatul sunt:

Educarea populatiei cu privire la pericolele induse de fumat si constientizarea faptului ca

aceste pericole sunt reale si ca, de foarte multi ani, cancerul pulmonar se mentine in fruntea
cauzelor de mortalitate prin malignitati;
Inasprirea legislatiei care sa reglementeze fumatul in spatii publice;
Cresterea taxelor pe viciu;
Sfatuirea pacientilor in legatura cu metodele eficiente de abandonare a fumatului si integrarea
lor in grupuri de sprijin reciproc.
12

Screeningul cancerului pulmonar

In prezent se considera ca evitarea fumatului este cea mai eficienta metoda de a reduce
incidenta de aparitia a cancerului. Modalitatile de screening al cancerului pulmonar sunt
enumerate in cele ce urmeaza, insa pana in prezent, nu s-a stabilit care din ele este mai utila si
care ar trebui efectuata populatiei la risc. Se pot efectua radiografii pulmonare, tomografii
computerizate (sunt investigatii mai scumpe si nu pot fi facute de rutina intregii populatii) sau
examene ale sputei, pentru a se detecta prezenta celulelor neoplazice.

Prognostic

Prognosticul pacientilor diagnosticati cu cancer pulmonar variaza in functie de stadiul in care

boala a fost descoperita. Astfel, in stadiul I, speranta de viata la 5 ani este de 75%, in timp ce
pentru stadiul III si IV, aceasta este mai mica de 5%.

In general, se apreciaza ca mai putin de 14% dintre pacienti supravietuiesc o perioada medie
de 5 ani de la stabilirea diagnosticului. In cazul pacientilor cu carcinom non-microcelular
diagnosticat in stadiul I si tratat chirurgical, sansele de supravietuire la 5 ani sunt de 60
70%. Pacientii din stadiul II au o sansa de supravietuire de 30 40%, in timp ce pacientii din
stadiul III A au o sansa de 20%. Daca neoplazia este neoperabila si foarte avansata,
supravietuirea este mai redusa, la aproximativ 9 luni.

Complicatii

Cele mai frecvente complicatii ale cancerului pulmonar sunt:

Compresia medulara spinala: aparuta prin metastaze osoase;

Complicatii metabolice: hipercalcemia, hiponatremie;
Complicatii terapeutice: neutropenie, hiponatremie sau hipomagneziemie, insuficienta renala,
nefrotoxicitate, ototoxicitate, hemoragii recurente.

13

Consiliere psihologica

Cancerul pulmonar este o povara. Prognosticul acestuia, de cele mai multe ori atat de rezervat,
poate induce pacientului o stare de depresie cronica. Iar uneori, aceasta se reflecta si asupra
prietenilor si familiei. Pacientii cu cancer se intreaba adesea cum acest diagnostic va ajunge sa
le conduca viata, sa le influenteze randamentul la locul de munca, dar si relatiile cu colegii si
prietenii.

Anxietatea se combina adesea cu depresia, cele doua formand o stare de spririt fluctuanta care
poate deveni epuizanta. Sentimentele dominante ajung sa fie cele de infrangere, noncombat,
resemnare. Pacientii cu cancer pulmonar simt ca viata intr-adevar se termina. Specialistii nu
sustin ca discutiile cu cei dragi sunt leacul universal, dar sunt de parere ca ele ajuta. Membrii
familiei pot fi un adevarat sprijin si incearca de cele mai multe ori sa adopte o atitudine care
sa incurajeze pacientul. Insa, discutiile pe aceasta tema nu trebuie sa porneasca de la cei din
jur. Daca este ceva despre care pacientul doreste sa discute, el trebuie sa fie cel care le
initiaza, pentru ca altfel poate crede ca prietenii incearca sa ii incalce intimitatea.

Multi dintre pacientii diagnosticati cu cancer pulmonar se simt mai bine discutand despre
problemele lor cu alti pacienti cu aceasta afectiune. Se simt mai bine intelesi, iar cel cu care
discuta nu este un strain total, ci este cel cu care imparte suferinta si boala. In prezent, s-au
format foarte multe grupuri de suport, in care pacientii incearca sa se ajute unii pe altii. Astfel
de grupuri sunt foarte recomandate, specialistii gasindu-le intr-adevar practice.
ROLUL ASISTENTULUI SOCIAL
Asistentul social - detecteaza probleme de tip psihosocial, discuta despre impactul bolii asupra
pacientului , faciliteaza accesul la serviciile comunitare.
Servicii sociale oferite personalor ce sufera de boli pulmoare cronice precum Serviciul de
evaluare complex a persoanelor adulte cu handicap este nfiinat n temeiul art. 88 din Legea
448/2006 privind protecia i promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicat i
actualizat i exercit urmatoarele atribuii, conform art. 50 din H.G. nr. 268/2007 privind
normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 i n conformitate cu
ORDINUL nr.2.298/2012 privind aprobarea procedurii cadru de evaluare a persoanelor adulte
n vederea ncadrrii n grad i tip de handicap:
-efectueaz evaluarea/reevaluarea complex a adultului cu handicap, la sediul propriu sau la
domiciliul persoanei;
-ntocmete raportul de evaluare complex pentru fiecare persoan cu handicap evaluat;

14

-recomand sau nu recomand ncadrarea, respectiv meninerea ncadrrii n grad i tip de

handicap a unei persoane, precum i programul individual de reabilitare i integrare social a
acesteia;
-avizeaz planul individual de servicii al persoanei cu handicap ntocmit de managerul de caz;
-evalueaz ndeplinirea condiiilor necesare pentru atestare ca asistent personal profesionist,
ntocmeste raportul de evaluare complex i face recomandri comisiei de evaluare a
persoanelor adulte cu handicap;
-recomand msurile de protecie a adultului cu handicap, n condiiile legii;
-asigur realizarea demersurilor privind reevaluarea persoanelor adulte cu handicap, la
solicitarea D.G.A.S.P.C. sau a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu
Handicap.
-ndeplinete orice alte atribuii prevzute de lege.
LEGISLATIE
Ordinul nr.131/30.01.2015 pentru modificarea i completarea anexei la Ordinul ministrului
muncii, familiei i egalitii de anse i al ministrului sntii publice nr.762/1992/2007
pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza crora se stabilete ncadrarea n grad
de handicap.
Lege nr.55/30.04.2014 pentru completarea alin. (2) al art.96 din Legea nr.448/2006 privind
protecia i promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Lege nr.67/12.05.2014 pentru modificarea i completarea art.59 din Legea nr.448/2006
privind protecia i promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Ordin nr.707/13.05.2014 privind modificarea i completarea anexei la Ordinul ministerului
muncii, familiei i egalitii de anse i al ministrului sntii publice nr.762/1992/2007
pentru aprobarea criteriilor medico-psiho-sociale pe baza crora se stabilete ncadrarea n
grad de handicap.
Ordinul privind modificarea cap.1 din anexa la Ordinul ministrului muncii, familiei i
egalitii de anse i al ministrului sntii publice nr.762/1.992/2007 pentru aprobarea
criteriilor medicopsihosociale pe baza crora se stabilete ncadrarea n grad de handicap
publicat n Monitorul Oficial n data de 30.05.2013
ORDINUL Ministrului Muncii, Familiei, i Egalitii de anse i al Ministrului Sntii
Publice nr.762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza crora se
stabilete ncadrarea n grad de handicap;
LEGEA nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecia i promovarea drepturilor persoanelor
cu handicap (**republicat**)(*actualizat*);

15

HOTRREA DE GUVERN nr.268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a prevederilor Legii 448/2006 privind protecia i promovarea drepturilor persoanelor
cu handicap;
HOTRREA DE GUVERN nr.89/2010 pentru modificarea i completarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii 448/2006 privind protecia i promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap, aprobate prin Hotrrea Guvernului nr.268/2007;
HOTRREA DE GUVERN nr.430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind
organizarea i funcionarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap;
ORDONANA DE URGEN A GUVERNULUI nr.84/2010 pentru modificarea i
completarea Legii nr.448/2006 privind protecia i promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap;
LEGEA nr. 136/2012 privind aprobarea Ordonanei de urgen a Guvernului nr.84/2010
pentru modificarea i completarea Legii nr. 448/2006 privind protecia i promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap,
ORDINUL nr.2.298/2012 privind aprobarea procedurii cadru de evaluare a persoanelor adulte
n vederea ncadrrii n grad i tip de handicap.
ORDINUL nr.2.299/2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare i funcionare a
Comisiei superioare de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.
Ordinul nr.707/13.05.2014 privind modificarea i completarea anexei la Ordinul ministerului
muncii, familiei i egalitii de anse i al ministrului sntii publice nr.762/1992/2007
pentru aprobarea criteriilor medico-psiho-sociale pe baza crora se stabilete ncadrarea n
grad de handicap
BIBLIOGRAFIE
Mark H. BeersThe manual of medical information, Ed. All, 20011
http://romaniancancerleague.org/romana/?page_id=65

16