Cat de stupid procedez in momentele de singuratate absoluta,cand intr-o incapere straina si claustrant

de calduroasa sunt doar eu,coplesita de idei.Sub geamul de acasa zace un felinar indiscret si
strengar,care tot timpul imi face cu ochiul si ma ademeneste sa mai stau in bratele lui luminoase
dupa o noapte tardiva de ajuns acasa.Si as mai sta,i spun in fiecare seara,dar ma asteapta patul gol sa
facem dragoste pana la betie,sa uitam ca de fapt ne impartim solitudinea in doi si ca relatia noastra
permanenta este de fapt o nemurire trecatoare.
Relatia mea cu Bachus se aprofundeaza de cand am descoperit ca ma face sa-mi amintesc
da,verbul asta a-si aminti aparent nu spune nimic,dar totusi imi starneste un sentimentalism
nemaibanuit.Oamenii superficiali rad in fata problemelor existentiale grave pentru ca nu inteleg
sufletele decazute.As vrea o zi fara timp,in care sa stau cu picioarele atarnate de pervazul unui geam
si sa scrumez in florile vecinului de sub mine.Sa-mi inghita florile tot nostalgicul,sa-l dizolve si cu
fotosinteza lor sa-l risipeasca in neant.Dar ca de obicei,cer prea mult.
Sa fie totul doar pura fictiune? In nemarginitul meu egoism as nega realitatea si as spune ca
gesturile pe care le posed sunt doar reactii iminente ale unei vieti pe care am mai trait-o candva,intro alta dimensiune sub forma unei cosmogoni absurde care a culminat aici si acum cu nostalgia asta
futila.Pentru ce avem nevoie de sentimete negative care sa ne anihileze latura sensibila?
Am inselat patul cu felinarul intr-o seara dintr-un exces de nevinovatie.Ma ispitise cu un palpait atat
de sters,incat nimeni nu ar fi gasit ceva fermecator in el.Dar eu,eu l-am vazut si i-am cedat,pentru ca
esenta aia intacta pe care si-a mai expus-o odinioara era acum a meao esenta pura si nemaiintalnita
pe care i-am promis ca o pastrez si nu o voi manji niciodata.Iar patul,amantul superficial al
singuratatii mele nu va afla niciodata.
Oamenii nu le inteleg pe toate dar nici nu se straduiesc sa se autocunoasca sau sa observe inutilitatea
gesturilor din jur.Tu ce esti?Eu ce sunt?Tu esti un obiect stranui si rece care a avnut nerusinarea sa
ma seduca si apoi sa ma uite intr-un colt de strada,scrumand din aceeasi tigara uitata pe undeva pe
balconul de la etajul unde dorm.Dorm,fara sa-mi fie somn,dorm pentru ca somnul imi reteaza
aripile,imi distruge zelul si pasiunea de a ma exterioriza.Mortile astea zilnice care ne vaneaza
existenta sunt percepute ca fiind eliberare totalaeliberare de ce? Poti fugi de tine insuti,macar si in
somn?
Cu sau fara somn,eu am ramas cu nostalgia felinarului introvertit