Prima ntlnire cu Printele Sofronie convertirea la Ortodoxie
mi aduc aminte de prima ntlnire, cnd m-a captivat umorul su.
Eu nu eram un om foarte spiritual, foarte deschis. Eram un om obinuit. Dar, foarte repede, a doua oar, am simit dragostea lui. Am simit c pentru a intra n legtur cu el, printele s-a cobort la nivelul meu. i printele Rafail mi-a dat acelai sentiment, c sunt la acelai nivel. Nu trebuie, ca preot, s stai departe, s rmi sus, s zicem, dac eti acolo. Trebuie s cobori. Nu s strigi de sus ctre credincioi: Hei, grbete-te, hai, repede, vino aici. Dac nu, nu poi intra n legtur cu mine. Dac lucrurile ar sta aa n cretinism, Dumnezeu nu ar fi cobort la oameni, ci ar fi rmas n ceruri. Dar Hristos a cobort la nivelul fiecruia. i la nivelul meu. Printele Sofronie s-a cobort la nivelul meu. De aceea am fost att de apropiai. Am petrecut 10 ani n aceast prietenie. Mergeam de dou ori pe an la Essex i atunci m i spovedeam. Mrturisirea la printele Sofronie era un lucru foarte serios. Dura o jumtate de or i reprezenta un dialog n care tu, n calitate de cretin, i deschideai sufletul total. Lucrul acesta m punea i m pune i astzi n responsabilitate fa de Dumnezeu, c nu m pot mprti oricum, fr o pregtire sufleteasc adecvat. Rutina de a spune repede o rugciune este un fel de linitire a contiinei preotului sau a credinciosului c i-a ndeplinit canonul, c i-a fcut datoria. Omul trebuie responsabilizat s triasc o via cretin autentic.
n protestantism, pentru mine, Hristos a fost un prieten. Acum am
deplin, infinit ncredere n Hristos. Cu ct m apropii mai mult de El, cu att mai mult simt frica lui Dumnezeu. Pentru mine, Dumnezeu este imaginea tatlui perfect. ncep acum s neleg ceea ce s-a ntmplat cu adevrat pe Golgota. Iar asta, datorit rugciunilor prinilor Bisericii cu care m pregtesc la mprtanie i celor de la Sfnta Liturghie. O mare influen asupra modului n care eu l vd pe Dumnezeu l-a avut printele Sofronie. El mi-a artat cine este Hristos cu adevrat. Cnd ngenunchea naintea sfintei mese, spunnd rugciunile, simeam c intru n rai