Вы находитесь на странице: 1из 12

[ | ]

,
, , .

( , [1])
( ),
. ,

, ().
: , ,
, ,
, .

[]

4.1

4.2

4.3

4.4

9 .

10

11

[ | ]
,
,
.
,
, , , . [2]
,
. 1990-,
, .
,
,
, ,
, ,
. [2]
- :

, .

, .

,
,
, .

[ |
]


Lightner Witmer

(1867
1956),
. [3]
:
, ,
, , ,
.
, , , ,
,
. [4]

[ | ]
:
1. ;
2.
3.
4.
5.
6.

;
;
;
, ;
.

[ |
]
:
,
- .
(),
, .
,
, ,
.
,
, ,
. , ,
,

, . [2]
. . . . .

[ | ]
:
,
, ,
, .
,
.
,
,
.

. . . . , .

[ | ]
:
,
.
, (
, , , .)
(
; , ,
, , ).

.[5]

[ |
]
:

, ,
. ,
- ,
,
, ,
[6], ,
, -
( , - , ).

[ |
]

, .
, , ( )
6 (/)
. , , ,
(
),
(
).
.
, , .
, .

[ | ]
, ,
.
, , ,
, . :

(, )


( , )
- (
)

[ | ]
:
,
, ,
,
,
. , .

:
, , ,
,, - , -
;
.

[ |
]
,
.
.

,
, .
,
: ,
, ( ) .
,
.

.
,
, ,
,
, ,
, ,
. ,
, .

, ()
(DSM-IV).


( . kline ) ,
,
, ,
.
XIX XX . . , .
, . , .
( ).
, . , . , .
.
1960- . ,
,
. ,
(
). ,
, ,
, .
,

.
.

,
, ,
, .

PSIHOLOGIE CLINICA
k3x19xc
1. INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA CLINICA
1.1. Ce este psihologia clinica?
Psihologia clinica este psihologia aplicata in patologie si in optimizarea subiectilor
umani sanatosi (ex. profilaxia bolilor, optimizarea performantelor intelectuale etc.).
Patologia studiaza modul in care se instaleaza, evolueaza si se termina bolile.
Stabilirea rolului si controlul factorilor psihologici implicati in patologie revin
psihologiei clinice. De asemenea, dupa cum rezulta si din definitie, un accent puternic
se pune recent in psihologia clinica si asupra profilaxiei bolilor si optimizarii
performantelor subiectilor umani sanatosi. In aceasta directie psihologia clinica
contribuie la furnizarea unor tehnologii psihologice de control al stresului, al unor
obiceiuri alimentare dezadaptative, de autocontrol emotional etc. prevenind astfel
imbolnavirea si optimizand performantele subiectilor umani sanatosi. Cele doua
aspecte in care sunt implicati factori psihologici, curativ si de optimizare/profilaxie,
definesc directiile majore de dezvoltare ale psihologiei clinice moderne. Profilaxia
(preventia) poate fi primara, secundara sau tertiara. Preventia primara se refera la
interventia care previne instalarea bolii. Ea se adreseaza populatiei sanatoase dar cu
vulnerabilitate la boala si se realizeaza prin interventii la nivel de grup (selectionat,
comunitar etc.). Preventia secundara se refera la interventia care are loc imediat dupa
aparitia bolii si care are ca scop prevenirea complicatiilor si evolutiei bolii (ex.
reducerea riscului de suicid in depresie). Preventia tertiara se face in cazul bolilor
cronice si urmareste reducerea complicatiilor induse de complicatiile bolii (ex.
cresterea calitatii vietii a persoanelor depresive cu tentative de suicid).
1.2. Evolutia psihologiei clinice si relatiile ei cu disciplinele colaterale
Aparitia formala a psihologiei clinice a avut loc spre sfarsitul secolul XIX-inceputul
secolului XX si a fost legata de evaluarea intelectuala si de asistenta psihologica a
subiectilor suferinzi de handicap mental. Ulterior, ca urmare a rafinarilor conceptuale
si a dezvoltarilor teoretico-metodologice, psihologia clinica si-a extins domeniul de
aplicare intervenind astazi, dupa cum aminteam mai sus, in aspectul curativ al tuturor
bolilor in care sunt implicati factori psihologici si in optimizarea subiectilor umani
sanatosi. Desigur, prerechizite ale constituirii formale a psihologiei clinice au existat
cu mult timp in urma.
Astfel, in Preistorie si Antichitate identificam doua curente care releva rolul factorilor
psihologici in patologie. Primul curent este unul de sorginte magica in care bolile erau
concepute ca fiind expresia faptului ca bolnavul era posedat de un spirit. Daca spiritul

era rau (cel mai adesea in cazul in care bolnavul avea comportamente antisociale sau
autopunitive) tratamentul consta in eliminarea acestui spirit prin anumite ritualuri
religioase (ex. exorcizarea) sau anumite mijloace fizice cu fundament religios
(trepanatii). Daca spiritul era bun (comportamentul bolnavului nu era periculos social
sau pentru propria persoana), boala era considerata sacra iar bolnavul era considerat
un om cu atribute religioase (ex. profet). Al doilea curent concepea boala mentala ca
fiind determinata de cauze naturale. Spre exemplu, Hippocrat definea epilepsia nu ca
o boala sacra ci ca o boala determinata de tulburari ale creierului.
In perioada Evului Mediu ideea antichitatii ca boala psihica este determinata de
posesiunea unui spirit rau a devenit dominanta. Bolnavii psihici era declarati vrajitori,
posedati de diavol etc. iar tratamentele constau in izolarea acestora in locuri improprii
(legati in lanturi), exorcism si uneori chiar executia daca aceasta era in interesul
bisericii. In Epoca Moderna, ca urmarea a slabirii rolului bisericii in societate,
modelul antic conform caruia boala psihica este un fenomen natural incepe sa devina
dominant. Acum apar diverse orientari care incearca sa explice cum apare boala
psihica, facandu-se apel la factori sociali si de mediu (ex. Phillippe Pinel), factori
organici (Griesinger, Kraepelin) sau psihologici (Mesmer, Charcot, Janet, Freud).
Epoca Contemporana (sec. XX) este cadrul in care psihologia clinica a devenit o
stiinta de sine statatoare cu impact major la nivel social.
Psihologie clinica versus medicina
Medicina este stiinta care vizeaza aspectul curativ si profilactic al bolilor. In acest
context psihologia clinica isi aduce aportul in medicina prin reliefarea factorilor
psihologici implicati in aceste aspecte. Asadar medicina are o extensie mai larga decat
psihologia clinica, aceasta din urma referindu-se doar la factorii psihologici implicati
in aspectul curativ si profilactic al bolilor.
Psihologie clinica versus psihologie.
Psihologia clinica, asa cum a fost definita si mai sus, este psihologia aplicata in
patologie si in optimizarea subiectilor umani sanatosi. Asadar psihologia clinica este o
ramura a psihologiei, fiind fundamentata de dezvoltarile teoretico-experimentale care
apartin psihologiei stiintifice. Termenii de psihologie clinica si psihologie medicala
sunt termenii adesea folositi cu aceeasi semnificatie, preferandu-se termenul de
psihologie clinica de catre psihologi si cel de psihologie medicala de catre medici.
Psihologia sanatatii spre deosebire de psihologia clinica (care se focalizeaza pe
tratamentul bolii) se focalizeaza pe preventia primara a bolii. Preventia secundara si
tertiara sunt un segment comun al psihologiei clinice si psihologiei sanatatii.
1.3. Fundamentarea teoretico-experimentala a psihologiei clinice
In perioada moderna orice stiinta serioasa isi bazeaza aplicatiile practice pe cercetarea
fundamentala. De exemplu, ingineria genetica se bazeaza pe cercetarea fundamentala
din genetica, chimioterapia se bazeaza pe cercetarea fundamentala din biochimie si
farmacologie. In acest context, psihologia clinica este fundamentata de cercetari
fundamentale si aplicative din psihologia stiintifica. Psihologia de simt comun care a
fundamentat la inceputurile sale psihologa clinica nu poate asigura un demers de
anvergura deoarece adesea aparatul sau conceptual si tehnic este limitat si confuz. Sa

exemplificam: se spune deseori la nivelul simtului comun ca trasaturile de


personalitate sunt o explicatie pentru comportamentul nostru. Dar aceasta este o idee
falsa. Intre trasaturile de personalitate si comportament exista un mecanism semiotic,
nu o legatura cauzala. De exemplu, este gresit din punct de vedere stiintific sa
explicam simptomele unui pacient (ex. teama, tremuraturi, greturi, comportament de
evitare etc.) prin anxietatea sa. Aceasta explicatie este una tautologica. Anxietatea nu
este cauza simptomelor, dar este un termen care descrie si eticheteaza simptomele.
Aceasta distinctie semantica are o mare importanta pentru orientarea adecvata a
cercetarilor spre elucidarea mecanismelor implicate in anxietate. O prezentare
detaliata a fundamentarii teoretico-experimentale a psihologiei clinice poate fi gasita
pe internet la adresa: http://www.apa.org/division12.
1.4. Rolul si atributiile psihologului clinician
Psihologul clinician indeplineste mai multe functii:
(1) Diagnostic psihologic si evaluare clinica; se refera la identificare factorilor
psihologici implicati in sanatate si boala;
(2) Consiliere psihologica si interventie psihoterapeutica; se refera la controlul
factorilor psihologici in boala si in optimizarea subiectilor umani sanatosi;
(3) Cercetare; se refera la investigarea rolului factorilor psihologici in sanatate si
boala;
(4) Educatie.
Psihologul clinician este acel licentiat in psihologie care s-a specializat si lucreaza in
domeniul clinic (ex. spitale, laboratoare de sanatate mintala, organizatii
nonguvernamentale care ofera servicii de consiliere si psihoterapie etc.).

P
psihologia clinic are dou componente fundamentale. Prima
component se refer lainvestigarea mecanismelor psihologice
implicate n (a) promovarea i optimizarea sntii i(b) prevenirea
patologiei. A doua component se refer la investigarea
mecanismelor psihologice implicate n patologie.Atunci cnd n
abordarea clinic domin prima component, psihologia clinic
se mainumete i psihologia sntii. De asemenea, atunci cnd n
cadrul celei de-a douacomponente vorbim despre patologie somatic,
psihologia clinic se mai numete i psihologia sntii clinice
(clinical health psychology) sau ntr-o formulare mai veche
i mai puin utilizat astzi n domeniul clinic, psihosomatic (n SUA
acest domeniu este denumit imedicin comportamental). Cnd
vorbim despre patologie psihic, psihologia clinic se mainumete i
psihopatologie sau, mai puin utilizat astzi, psihologie medical (dei
uneoritermenul de psihologie medical include i aspectele de
psihologia sntii clinice). Acestedezvoltri ale psihologiei clinice
n funcie de obiectul studiat sunt astzi demersuri
specificei independente.Aadar, n sens larg psihologia clinic se
refer la investigarea mecanismelor psihologiceimplicate n sntate
i boal, iar n sens restrns, la mecanismele psihologice implicate
nsntatea i patologia mental (psihic) (aa cum apare ea, spre
exemplu, n Manualul deClasificare a Tulburrilor Mentale i de
Comportament: DSM). Indiferent de sens, se observc termenul
clinic nu se refer la clinic, spital, medical etc., ci la o abordare
individualizat a subiectului uman cu referire la starea lui de sntate
i boal. Prin urmare, psihologia clinicnu este clinic pentru c se
practic n clinic; ea poate fi practicat oriunde subiectul umaneste
abordat individualizat cu referire la starea lui de sntate i boal.n
raport cu medicina, care vizeaz aspectul curativ i profilactic al
bolilor, psihologia clinici aduce aportul la reliefarea factorilor
psihologici implicai n aceste aspecte. Aadar,medicina are o
extensie mai larg dect psihologia clinic, aceasta din urm
referindu-se maiales la factorii psihologici implicai n aspectul curativ
i profilactic al bolilor, fr a secondiiona obligatoriu de analiza
mecanismele biomedicale (dei psihologia clinic esteorientat spre
abordri interdisciplinare bio-psiho-sociale). n raport cu psihologia,
psihologiaclinic este o ramur a acesteia, fiind fundamentat de
dezvoltrile teoretico-experimentalecare aparin psihologiei. Trebui
ns menionat faptul c psihologia clinic nu este un receptor pasiv
care aplic descoperirile din cercetarea fundamental din psihologie.
Psihologia clinicare propria cercetare fundamental i aplicat,
impulsionnd prin ea dezvoltarea unor metodecu caracter general
care au fost asimilate n psihologie dincolo de domeniul clinic.
Spreexemplu, constructul de cogniii iraionale a ptruns nu doar n

tratatele de psihologiegeneral dar i n lucrrile de psihologie


educaional (ex., educaia raional-emotiv icomportamental),
psihologia muncii (ex., eficien raional), psihologie pastoral
(consiliere pastoral) etc.Psihologul clinician ndeplinete mai multe
funcii: (1) (psiho)diagnostic psihologic ievaluare clinic; vizeaz
identificarea factorilor psihologici implicai n sntate i boal;
(2)intervenie/asisten psihologic general i specific,
cea specific, dobndit dup programeavansate de formare
profesional, fiind exprimat n consiliere psihologic i
psihoterapie;vizeaz controlul, la diverse niveluri de expertiz
(general versus specific), factorilor psihologici implicai n sntate
i boal; (3) cercetare; vizeaz investigarea rolului
factorilor psihologici n sntate i boal; (4) educaie i formare;
vizeaz implicarea celor deja formain acest domeniu att n
pregtirea noilor generaii de profesioniti pentru de a
deveni psihologi clinicieni (ex., psihologi specialiti n psihologia
clinic), consilieri psihologici (ex., psihologi specialiti n consiliere
psihologic) i psihoterapeui (ex., psihologi specialiti n psihologie
clinic) (formare iniial) ct i n dezvoltarea lor profesional
(formare continu).Psihopatologia este o disciplin de grani,
format la intersecia dintre psihologie (ca ramurdesprins iniial din
cunoaterea filosofic) i psihiatrie (ca ramur a medicinei) care este
desine stttoare, avnd un caracter autonom - nu poate fi redus la
nici una dintre cele doutiine, la confluena crora a luat natere i
nici nu poate fi asimilat n totalitate de ctre ele.Are propriul obiect
de studiu, obiective clar formulate i precizate i dispune de
ometodologie i o deontologie specifice, proprii.Dincolo de faptul c
este o tiin de grani, putem spune despre psihopatologie c este
un produs emergent al mai multor tiine, deoarece ea i ia obiectul
de studiu din psihiatrie,metodele i principiile din psihologie,
iar viziunea primordial, de ansamblu asupra vieii psihice - n
general, i asupra suferinei psihice - n particular, a fost preluat din
filosofie(aceasta fiind considerat prima tiin care s-a interesat de
coninutul i natura suferinei psihice).
PSIHOLOGIE CLINIC I MEDICAL
OBIECTUL I RELAIILE PSIHOLOGIEI MEDICALE
1. Psihologia medical: definiie, obiect, coninut, interrelaiiPsihologia medical
se refer la atitudinea fa de bolnav i boal, fa de sistemele dengrijire a
sntii, att ale individului bolnav, ct i ale celui sntos, acest lucru
incluzndlogic i atitudinea medicului i celor ce lucreaz n domeniul medical fa
de propria profesiune.ncercnd s simplifice domeniul de definiie, Huber W.
(1992) definete psihologia clinicartnd c este ramura psihologiei care are drept
obiect problemele i tulburrile psihice ca icomponenta psihic a tulburrilor
somatice. Este deci studiul problemelor psihice care semanifest n conduitele
normale i patologice i ale interveniei n aceste conduite. Aceastdefiniie i

permite autorului francez s refere psihologia medical nu doar la cele


trei domeniideja clasice: situaia de a fi bolnav, relaia medic-pacient, psihologia
profesiunii medicale, cis o extind ctre psihologia sntii i psihologia
comunitar. n ceea ce privete alegereantre sintagmele psihologie medical i
psihologie clinic credem c fr a fi similare,cele dou formulri acoper un
cmp asemntor de preocupri, psihologia clinic putnd ficonsiderat un
subdomeniu al psihologiei medicale. Considerm c desprirea
artificial psihologie clinic psihologie medical nu poate fi fcut, psihologia
medical avnd dreptinstrument de lucru metoda clinic. De asemenea, desprirea
psihologiei medicale de psihologia medicinii ni se pare un demers inutil care ar
crea artificial un domeniu care nu ar avea unelte specifice.2. Raportul psihologie
medical i clinic psihologiePsihologia medical se dezvolt azi din
ntreptrunderea cu alte domenii de cunoatere icercetare cum ar
fi: psihopatologia, psihologia holistic i antropologia, psihanaliza i psihologia
dinamic, cronobiologia, etologia, sociologia, psihologia experimental
ineurofiziologia. Cu fiecare din aceste domenii psihologia medical are legturi
biunivoce iface un schimb continuu de informaii. Ea este legat de domeniul
psihologiei generale prinaspectele legate de comunicare, aspectele legate de
psihologia dezvoltrii, aspectele legate de personalitate.Psihologia medical este
legat de: Psihologia social; Psihologia diferenial; PsihologiamoralRelaii cu
domeniul tiinelor medicale i biologice:Psihiatria
Psihoneurofiziologia reprezint tiina care studiaz relaia psihic
-creier, a organizrii sale structurale i funcionale i aoptimizrii
modalitilor de educaie i terapie
Psihofarmacologia-. Studiul ntrebuinrii i al efectelor substanelor farmaceutice asupra
psihicului.

Psihopatologia
e s t e u n s t u d i u s i s t e m a t i c a l t r i r i l o r a n o r m a l e , cun
oaterii si comportamentului; studiul manifestrilor tulburrilor
mintale(A. Sims, 1995).
Psihosomatica
Disciplin medical care studiaz originea psihic a unor boli ifolosirea mijloacel
or psihologice n terapia lor