Predica la Sf.

Prooroc Ilie Tezviteanul

Iubii
credinciosi,
Patria nasterii Prorocului Ilie a fost Galaadul, de ceea parte de
Iordan, in vecinatatea Arabiei. Iar cetatea copilariei sale a fost
Tesvi, pentru care s-a si numit Tesviteanul. El e coborator din
semintia arhiereului Aaron. Tatal sau Sovac ne spune ca, la
nasterea sa, a vazut in jurul pruncului Ilie, barbati invesmantati in
alb care il infasurau pe copil in scutece de foc, dandu-i sa manance
para de foc. Spaimantandu-se de aceasta vedenie, s-a dus la
Ierusalim pentru a marturisi preotilor sl profetilor, vedenia sa.
Si pe masura ce pruncul crestea cu varsta, spera si cu
nadejdea in Dumnezeu, iubind curatia fecioarei, petrecand intrinsa ca un inger al lui Dumnezeu, curat cu sufletul si cu trupul.
Iata insa ca vazand faradelegea poporului, care-si tragea
izvorul din nelegiuirea insasi a imparatului Ahab, ce domnea in
acele vremuri, s-a dus la el si i-a spus: "Din pricina ta credinta cea
dreapta este nesocotita si slujirea idoleasca e in floare, pentru ca
asculti de indemnurile femeii tale pagane Izabela, fiica regelui
sidonean. Dar Ahab netinand seama de aceasta mustrare, profetul
ii vesti pedeapsa ce va veni asupra tarii sale, caci nu va ploua trei
ani si sase luni. Si astfel si atuncea, cerul indepartandu-se de
pamant, ajungand sa fie ca arama, precum spune profetul Moisi,
lasa ca omenirea sa mearga pe calea faradelegilor sale. Dar pentru
ca aceasta pedeapsa o ceru insusi profetul Ilie, indura si el
suferintele unei secete grozave de 3 ani si jumatate. Pentru a-si
ostoi setea, el merse la raul Cherit, unde a fost hranit de pasarile
trimise de Dumnezeu, de corbi. Secand apoi si acest rau, merse in

partile Sidonului, la satul Sarepta, unde a fost primit de o femeie

vaduva ce nu avea decat o mana de faina si pusin untdelemn. Si
aici, prin puterea credintei sale, savarsi minuni, inmultind faina si
undelemrul ce nu se ispravira in cei trei ani de zile. Apoi vindeca
pe fiul acelei femei, ce murise de naprasna.
La implinirea celor trei ani si jumatate de seceta grozava,
merse la imparatul Ahab, spunandu-i ca el e pricina secetei, pentru
ca ati parasit poruncile lui Dumnezeu!.
Si cerand sa adune pe toti slujitorii lui Baal pe muntele
Carmel, pentru a se vadi pricina raului si neputinta lor, profetul
Ilie ceru ca cei opt sute de preoti ai lui Baal sa aduca jertfa, ei si el,
si pe care se va pogori foc din cer, acela sa fie Dumnezeul cel
adevarat. Dar iata ca, desi ei se rugara de dimineata pana seara lui
Baal, foc din cer nu se pogori. Atuncea Ilie, ridicand jertfa sa pe
un altar ce-l inconjurara cu sant, si asupra carora varsara atata apa
incat umplura toate santurile din jur, apoi inaltand rugaciune catre
Dumnezeul Cel adevarat, se cobori foc din ceruri, mistuind jertfa
si apa. Ingroziti fiind toti de aceasta, imparatul Ahab dadu porunca
sa fie omorati slujitorii idolului Baal, dupa fagaduinta.
Si numai putina pocainta vazand profetul, si vesti pe imparat
ca in curand va ploua, de aceea sa se grabeasca sa nu-l prinda
ploaia pe drum. Si asa cerul se deschise si belsugul se revarsa pe
pamantul ce ajunsese "ca fierul.
Izabela insa, si incepu sa se pregateasca de razbunare.
Sagetile vorbelor sale ajunsesera pana la urechile profetului.
Ingrozit de acea rautate, el fugi, de data aceasta in pustiu, la
Berseba, hranit fiind de un inger al Domnului, apoi tocmai in
muntele Horeb, unde i se arata si-i grai Insusi Dumnezeu. Caci

Domnul care este pretutindeni, auzise de descurajarea profetului,

ce-si dorea moartea. Si atuncea glas ceresc, poruncindu-i sa se
ascunda intr-o pestera, slobozi sa treaca pe dinaintea lui o vijelie,
dar Dumnezeu nu era in acel vant. Apoi un cutremur, dar
Dumnezeu nu era in acel cutremur, apoi o para de foc, dar de
asemenea Dumnezeu nu era nici in ea, si, in cele din urma, trecand
un vant usurel, ce sufla intr-un vazduh luminos, aici el recunoscu
prezenta lui Dumnezeu, si glas ceresc auzi: "Ilie, ce cauti aici?
Caci inca n-a venit timpul maniei! Si-i porunci lui sa se intoarca la
chemarea sa, caci iata in popor mai sunt inca sapte mii de
credinciosi care nu si-au plecat genunchiul lor idolilor!. Si asa
Ilie se intoarse la chemarea sa profetica....
Imparatul Ahab insa, nu se intoarse la calea cea dreapta.
Pacatele inca il stapaneau. El e acela care a ravnit sa ia via
vecinului sau Nabot, pe nedrept. Si Izabela, sotia sa, a pus la cale
sa ucida pe Nabot, ca sa poata da via lacomului sau sot.
Dar iata ca si acuma, Prorocul Ilie, trimis fiind de Dumnezeu,
vesti moartea grabnica a imparatului si a imparatesei, spunandu-le
ca si sangele lor va fi lins de caini, precum a fost si al lui Nabot
cel ucis de ei. Ceea ce se si implini.
Dupa ani de zile, profetul Ilie mustra si prevesti moartea si a
urmasului lui Ahab, si anume a imparatului Ahazia care de
asemenea era inchinator la idoli.
La anul 896 inainte de Hristos, profetul Ilie a fost inaltat la
ceruri in chip minunat. Iar ucenicului sau iubit, profetului Elisei, ii
lasa ca mostenire cojocul sau, aratand si prin aceasta lui si
omenirii din toate neamurile, ca nimic din ceea ce este pamantesc
nu putem lua cu noi, cand vom pleca din aceasta lume.

Profetul Ilie a fost inaltat la cerul pe care atata de mult l-a

ravnit. El dorise ca si pe pamant sa se pogoare cele ceresti si
omenirea sa traiasca dupa invatatura cea cereasca, avandu-si un
singur imparat si conducator al ei, pe Dumnezeu.
Iata insa, ca raiul pe pamant, in sufletul fiecaruia, l-a coborat
Fiul lui Dumnezeu. Domnul nostru Iisus Hristos din ceruri a venit
ca pe toti sa ne inalte la cele ceresti. El, prin puterea Sa, prin pilda
Sa, si prin invatatura Sa, a indreptat privirea omenirii catre cele
ceresti, pentru a putea trai fericisi in cele pamantesti. O lume noua,
suprafireasca, cereasca, a revarsat in sufletele noastre, pentru ca
astfel si noi sa ajungem o faptura noua, oameni ceresti. Pentru
aceea si noi, in aceste grele vremuri, catre Dumnezeu ne inaltam
sufletele si cu ochii inlacramati de ceea ce vedem ca face omul
aproapelui sau, strigam dimpreuna cu Sf. Evanghelist Ioan: "Vino,
Doamne Iisuse! (Apoc. XXII, 20), vino cat mai degraba, fii cu
noi, caci altfel pierim. La Tine, Doamne, noi aflam tot binele, toata
puterea, vesnicia toata si fericirea. Pe cand fiii oamenilor cei fara
Tine se duc la durere si ucidere, si in focul cel vesnic.
Doamne, si noi strigam cu Apostolul Petru, vazand pe
profetul Ilie in imparatia Ta, graind cu Tine: "Bine este noua a fi
cu Dumnezeu si cu cei placuti Lui.
Sfinte Ilie, roaga-te lui Dumnezeu ca din nou sa se biruie raul
din lume, ajungand ca toti sa fim, precum ai ravnit si Tu, in
ascultarea cea eterna a lui Dumnezeu, Parintele fericirii celei
vesnice. Amin.