Prepelia li puii ei, de Lev Tolstoi

O prepeli i cloci oule ntr-un lan de ovz, scoase pui, dar se tot temea ca stpnul ogorului s
nu nceap s coseasc ovzul. Plecnd dup hrana puilor, le porunci acestora s asculte bine i
s-i povesteasc dup aceea tot ce i vor spune oamenii. Cnd se ntoarse pe nserate la cuib,
puii i ddur urmtoarea veste:
E ru de noi, micu. A trecut pe aici stpnul ogorului dimpreun cu feciorul su i i-a spus
acestuia: Ovzul meu a dat n prg, trebuie cosit. S te duci, fiule, pe la vecini i prieteni, s le
spui c-i rog s vin la coas. E ru de noi, micu, mut-ne de aici, cci mine dimineaa
vecinii vor fi n lan.
Btrna prepeli i ascult cu luare-aminte i spuse:
Nu v fie team, copii, stai fr grij ovzul nu va fi secerat att de repede.
A doua zi n zori, prepelia zbur iar ntr-ale ei i iar le porunci puilor s asculte ce va mai spune
stpnul lanului. Cnd se ntoarse la cuib, puii i spuser:
A dat iar stpnul pe aici, micu, a tot ateptat prietenii i vecinii, dar n-a venit nimeni. Atunci
i-a spus feciorului: S te duci, fiule, pe la frai, pe la cumnai, pe la cumtri i s le spui c-i rog
s vin neaprat mine la coas.
Nu v speriai, copii, nici mine nu va fi secerat ovzul, spuse btrna prepeli.
n ziua urmtoare, ntorcndu-se iar la cuib:
Ei, ce-ai mai auzit?
A venit iar stpnul cu fecioru-su pe aici, au tot ateptat rudele. Aceste nu s-au artat. Atunci i-a
spus el feciorului: Se vede c degeaba ateptm, fiule, c ajutor n-om primi de nicieri. Ovzul
e n prg. S pui n rnduial cele de trebuin, c mine, cum s-o crpa de ziu, venim aici i ne
apucm singuri de coas.
Ei, puiorii mei, spuse prepelia, de vreme ce omul a hotrt s pun singur mna, fr s
atepte ajutorul altora, treaba se va face. Se cade s ne mutm de aici