Universitatea de stat din Pitesti

Master ,, Economie si Finante Europene,,

Piaa Monetara
si Politici Monetare

Coordonator :
Prof. Dr. Ciurea Ion

Realizat de:
Radu Andrei Alin

-2009-

Cuprins
Capitolul 1. PIAA MONETAR: ASPECTE GENERALE.........................................................3
1.1. Piaa monetar: definiie, ncadrare i evoluie.........................................................3
1.2. Funciile pieei monetare..........................................................................................4
1.3. Actorii pieei monetare..............................................................................................4
1.3.1. Banca central(de emisiune)...............................................................................4
1.3.2. Trezoreria Statului........................................................................................... ..6
1.3.3. Bncile comerciale.............................................................................................7
1.3.4. Casele de economii.............................................................................................7
1.3.5. Bncile de afaceri...............................................................................................8
1.4. Cererea i oferta de moned......................................................................................8
1.4.1. Cererea de moned.............................................................................................9
1.4.2. Oferta de moned..............................................................................................10
1.4.3. Echilibrul monetar............................................................................................11
Capitolul 2 POLITICA MONETARA..........................................................................................13
2.1 Creditul......................................................................................................................16
2.2 Dobanda.....................................................................................................................17
Capitolul 3 ROLUL BANCII CENTRALE PE PIATA MONETARA SI IN REALIZAREA
POLITICII MONETARE...............................................................................................................20
3.1Banca Centrala si politica monetara...........................................................................20
3.2 Platile in strainatate...................................................................................................22
Capitolul 4. PIAA MONETAR N ROMNIA........................................................................24
4.1. Banca Naional a Romniei....................................................................................24
4.1.1. Politica monetar a B.N.R.................................................................................26
4.1.1.1. Politica monetar: cadru general i instrumente specifice acesteia........26
4.1.1.2. Politica monetar: cazul Romniei.........................................................36
4.2. Piaa monetar n Romnia........................................................................................39
Concluzii.........................................................................................................................................41
Bibliografie....................................................................................................................................42

Capitolul 1. Piaa monetar: aspecte generale

1.1. Piaa monetar: definiie, ncadrare i evoluie
Piaa monetar este o pia a monedei centrale(numerarul, biletele de banc i
disponibilitile deinute de bnci la banca central), deoarece operaiunile de mprumut se
deruleaz ntre bncile creatoare de moned, precum i ntre acestea i banca de emisiune i se
realizeaz numai n moneda bncii centrale1.
Piaa creditului nglobeaz piaa financiar piaa capitalurilor pe termen lung, piaa
valutar i piaa monetar care reprezint o pia a capitalurilor pe termen scurt i foarte scurt.
Piaa monetar este o pia delocalizat, ea exprimnd i nlesnind comunicarea prin reele de la
distan a inteniilor i intereselor de tranzacii monetare. Aceasta reprezint un mecanism
important n sistemul monetar i financiar jucnd un rol esenial n redistribuirea resurselor de
creditare din economie. Aceast pia constituie locul interveniei bncii de emisiune n vederea
controlrii volumului de lichiditi al pieei sau influenrii nivelului ratei dobnzii.
Pna acum un sfert de secol piaa monetar era cunoscut i sub denumirea de pia
interbancar prin care bncile ii regularizau excedentele i deficitele de trezorerie. Treptat
aceast pia a atras i alte instituii i organizaii2.
Ofertanii de pe piaa monetar sunt titularii de conturi, de disponibiliti la banca de
emisiune, interesai s-i valorifice disponibilitile prin acordarea de credite. Solicitanii sunt
bncile care au nevoie de lichiditi. Piaa monetar are rolul de a asigura transferul interbancar al
surplusului de lichiditi3 .
De-a lungul timpului piaa monetar a nregistrat un proces de deschidere ctre agenii
nonfinanciari. Astfel ea s-a transformat intr-o pia monetar deschis, unde toi agenii care au la
dispoziie capital pe termen scurt pot s l ofere agenilor care au nevoie de lichiditi pe termen
scurt. Printre instrumentele folosite pe piaa monetar deschis se numr: certificatele de
depozit, biletele de trezorerie, bonurile de tezaur i bonurile negociabile, pe pia putnd opera
att instituii finaciare, ct i ntreprinderi. Spre exemplu o ntreprindere confruntat cu nevoia de
lichiditi poate s emit propriile bilete de trezorerie i s le plaseze direct pe piaa monetar,
diminundu-i considerabil costurile finanrii. Argumentul esenial pentru care guvernele
dezvolt piee monetare deschise este stimularea concurenei pe o pia de oligopol cu puini
ofertani i foarte muli solicitani, pe care ajustrile se fac cu dificultate4.
Trecerea la piaa monetar deschis a pieei interbancare a dus la eliminarea a numeroase
dezavantaje a acesteia din urm, astfel nct a crescut concurena pe aceast pia, s-a asigurat o
stabilitate mai mare a ratelor dobnzii pe pia, a fost eliminat monopolul bncilor pe piaa
creditului, s-a diversificat instrumentarul i tehnicile de refinanare i s-a realizat unificarea
pieelor creditului.

1.2. Funciile pieei monetare

1

Turliuc Vasile, Cocri Vasile, Moned i credit, Editura Ankarom, Iai, 1997. p. 189
tirbu Elena, Economie, Editura Sedcom Libris, Iai, 2005. p. 468
3
Ignat Ion, Pohoa Ion, Luac Gheorghe, Pascariu Gabriela, Economie politic, Editura Economic, Iai, 2002. p.
400
4
Ibidem, p. 400
2

Derulndu-se, n principal, la bncile care creeaz moned sau de la care se pot procura
disponibiliti necesare pentru a acoperi fluxurile de pli, piaa monetar este, n primul rnd, o
pia a monedei centrale i a titlurilor negociate de Banca Central, fiind locul interveniilor
acesteia asupra lichiditilor bancare. n al doilea rnd piaa monetar ndeplinete funcia
specific de compensare a deficitului i excedentului de lichiditi, funcie care se realizeaz fie
prin credit acordat direct, fie prin negocierea unor hrtii de valoare specifice acestei piee, cu
scadene apropiate i foarte lichide. n al treilea rnd, piaa monetar are i funcia de a converti
activele pe termen foarte scurt(24 h o saptmn) n active pe termen scurt(3 12 luni).
Procesul de convertire are loc n mai multe ri(Japonia, Frana, Germania) cu sprijinul
Bncii Centrale care asigur faciliti de refinanare, cu condiia s nu se abuzeze5.

1.3. Actorii pieei monetare

Participanii sau subiecii principali ai pieei monetare sunt6:
Statul, care confer putere liberatorie monedei legale i definete coordonatele politcii monetare;
Banca Naional, prin emisiunile i controlul monedei;
Sistemul bancar, care acord credite i creeaz moned bancar;
Casa de Economii, societile financiare, Trezoreria, casele de titluri;
Agenii economici;
Populaia.

1.3.1. Banca central(de emisiune)

Banca centrala este o autoritatea investit cu prerogative legale de reglementare a
activitii bancare dintr-o ar, emisiune bnesc, influenarea direct i indirect a costului
creditului din ara respectiva, acordarea de imprumuturi statului, asigurarea stabilitaii monedei
nationale7. n calitate de banca de emisiune, aceasta are dreptul de a emite bancnote i se ocup
de reglementarea i controlul activitii bancare.
Se situeaz n fruntea sistemului bancar i, n atribuiile sale, intra conceperea i
implementarea politicii monetare, pstrarea rezervelor valutare ale rii . Banca central este
supraveghetor i mprumuttor de ultim instan a bncilor comerciale, ndeplinete rolul de
bancher al statului.
Ca instituii centrale, bancile de emisiune trebuie sa se implice n corijarea disfuncionalitilor
macroeconomice, de cele mai multe ori ntro manier anticiclic. Astfel, banca central, se poate
vedea nevoit s cumpere valut atunci cnd toi ceilali consider normal sa vnd, i invers. n
5

Lupu Diana Viorica, Blnaru Constantin Adrian, Moneda i credit, Editura Sedcom Libris, Iai, 2006. p.210
tirbu Elena, Economie, Editura Sedcom Libris, Iai, 2005. p. 468
7
Stoica Victor, Deaconu Petre, Banii. Teoriile monetare. Administrarea banilor i politica monetara, Editura
Economic, Bucureti, 2003. p. 504
6

esen, banca central nu trebuie s urmresc maximizarea profituluiea este, prin excelen un
organism nonprofit.
Principiile orientative ale unei bnci centrale sunt
Banca central sa aib un mandat clar definit printre acestea, stabilitatea preurilor ar
trebui s figureze la loc de frunte
Banca central sa aib deplin discreie n folosirea instrumentelor de politic monetar n
vederea atingerii obiectivelor propuse
Banca central sa nu finaneze deficitul bugetar(sau s aiba limite stricte de finanare) i s nu
adminstreze datoria public
Banca central s i anune, n mod public, obiectivele intermediare de asemenea,
modalitatea de atingere a acestor obiective s fie transparent i previzibil
Banca central sa fie rspunztoare pentru aciunile sale i pentru atingerea obiectivelor anunate,
prin explicaii i rapoarte prezentate organelor alese(Parlamentului) i societii in general
Banca central sa evite implicarea n politici structurale(privatizare, demonopolizare,
restructurare), deoarece utilizarea instrumentelor monetare pentru asemenea obiective este puin
eficient i risc s degenereze n inflaie, contrazicnd obiectivul principal pe care autoritatea
monetar este menit s-l urmreasc
Banca central s anune instituia creia i este subordonat(n cazul Romniei, Parlamentul), ori
de cte ori apar obiective conflictuale sau probleme ce fac imposibil atingerea parametrilor
monetari urmrii.
Se deosebesc apte funcii ale bancii centrale
Emisiunea banilor, n general limitat la bancnote i monede, care permit apariia fluctuaiilor
sezoniere ale cererii de bani ghea
Controlarea crerii de credite, care implic reglementarea lichiditii n economie, tipic pentru
operaiunile pieei deschise
Asigurarea de servicii bancare guvernului ca, de exemplu, rezolvarea datoriilor acestuia
fa de sectorul privat, emiterea i rscumprarea bancnotelor Trezoreriei i emiterea stocului
guvernamental ca registrator al datoriei naionale
Asigurarea de servicii bancare altor bnci, cum ar fi meninerea balanelor banilor ghea
ale anumitor bnci n privina operaiunilor de cliring i a obligaiei statuare a principalelor bnci
de a deine depozite de rezerve raportate la banca central, ca msur a responsabilitilor lor
Acionare, ca agent extern, fa de guvern, deinnd i administrnd rezervele de lingouri i de
valut i innd legtura, spre exemplu, cu alte bnci centrale i instituii financiare internaionale
Acionarea, ca imprumuttor de ultim instan, pentru sistemul bancar, ceea ce implic
mprumuturile indirecte acordate bncilor prin casele de decontare(balane la cerere) sau legate
direct de rezervele de lichiditi, corespunznd, poate, unei evaluri a depozitelor
Acionarea ca supraveghetor general al sistemului bancar, n primul rnd, prin oferirea unui ghid
neoficial aflat, de obicei, pe linia directivelor guvernului.

1.3.2. Trezoreria Statului

 Organism care centralizeaz i administreaz ansamblul ncasrilor i plilor statului,

Trezoreria este considerat ca un subiect nonfinaciar, ea fiind unul din beneficiarii creaiei
monetare8.
Trezoreria Statului este o instituie financiar prin intermediul creia se derulez
constituirea i utilizarea fondurilor publice, sub un strict control fiscal i financiar preventiv.
Gestioneaz datoria public, inclusiv serviciul acesteia, efectueaz plasamente financiare, atrage
disponibilitai bneti sub forma imprumuturilor de stat din economie i strintate n vederea
refinanrii i finanrii datoriei publice i a deficitelor bugetare i efectueaz operaiuni care in
de intervenia statului n economie9.
Aceasta ndeplinete dou funcii eseniale:
Cea de casier i bancher al statului;
De instituie finaciar.
Rolul i atribuiile Trezoreriei Statului:
Este menit s gestioneze fondurile bugetare, preponderent de natur fiscal, a fondurilor speciale
i extrabugetare ale instituiilor publice;
ncasrile i plile trebuie s fie efectuate i evideniate ntr-o anumit ordine, inndu-se de
natura i proveniena lor;
n situaiile n care ncasrile nu acoper nevoile de pli, statul ncredineaz acestei
instituii, sarcina de a procura necesarul de resurse, iar cnd ncasrile depesc nevoile de pli,
surplusul de fonduri i este ncredinat pentru a-l plasa n condiii ct mai avantajoase.
Confruntat cu nevoi de finanare neregulate n timpul anului, Trezoreria trebuie s gsesc
resurse, ndeplinind n acest sens funcia unei instituii financiare.
Ca instituie financiar Trezoreria are caracteristici proprii10:
a) din perspectiva structurii operaiilor Trezoreria este asimilat att bncilor, ct i instituiilor
financiare nebancare. Aceasta arat c Trezoreria este un organism creator de moned, o parte din
resursele sale avnd caracter monetar; n aceast calitate este o banc. Datorit faptului c i
asigur o mare parte din resurse din fonduri de economisire pe termen lung, trezoreria poate fi
comparat cu o instituie financir nebancar.
b) din perspectiva poziionrii n circuitul ncasri pli, Trezoreria ocup o poziie central;
poziie care, ns, nu este comparabil cu cea a bncii centrale.

1.3.3. Bncile comerciale

Bncile comerciale sunt instituii financiare specializate n constituirea de depozite i
acordarea de credite agenilor economici11. Operaiile de baz ale acestora sunt reprezentate de
constituirea de depozite i acordarea de credite, cu toate c bancile comerciale au ca trsatur
faptul c efectueaz toate tipurile de operaiuni bancare. Ele au activitate diversificat, sunt
organizate ca societai comerciale i urmresc obinerea de profit.
Relaia economii-investiii, relaie esenial n asigurarea unei creteri economice reale,
este strns legat de calitatea de intermediari ai bncilor comerciale de unde i rolul acestora n

Manolescu Gheorghe, Moneda i ipostazele ei, Editura Economic, Bucureti, 1997. p. 53

Belean Pavel, Anghelache Gabriela, Trezoreria Statului. Organizarea, funcionarea i sistemul contabil, Editura
Economic, Iai, 2004. p. 28
10
Lupu Diana Viorica, Blnaru Constantin Adrian, Moneda i credit, Editura Sedcom Libris, Iai, 2006. p.157 158
11
Ibidem, p.135
9

sistemul bancar i monetar. n procesul de intermediere finaciar bncile comerciale ndeplinesc

urmtoarele funcii12:
De mobilizare a activelor monetare din economie;
De utilizare a acestora prin distribuirea de credite;
De decontare(efectuare) a plilor ntre titularii de cont.
Principala premis a dezvoltrii economice este reprezentat de mobilizarea
economiilor bneti ale agenilor economici i populaiei ntr-un cadru organizat, la dipoziia
bncilor. Aceste economii, care reprezint venituri neconsumate n perioada curent, determin
potenialitatea cererii pentru o producie viitoare. n privina realizrii investiiilor, agenii
economici vor recurge, att la propriile capitaluri, ct i la creditele obinute de la bnci, n cadrul
procesului de valorificare a disponibilitilor bneti din economie. Astfel se creeaz cadrul
adecvat necesar unei mari distribuiri a capitalurilor bneti realizat printr-o reea de intermediari
care treptat s-a transformat ntr-o ampl reea de bnci comerciale sau de depozit.

1.3.4. Casele de economii

Casele de economii sau bncile de economii au fost create din iniiativa public sau
privat, ca instituii fr scop lucrativ, n vederea colectrii micilor economii car nu aveau acces
la piaa financiar i utilizarea acestora pe destinaii de interes general(mprumutul de stat i ctre
colectivitile locale, mprumuturi pentru locuine). Deseori, au fost create la concuren, de ctre
puterea public, case naionale de economii. Ulterior, acestea au obinut prerogative noi,
asimilndu-le pe cele ale bncilor. n multe cazuri, legile bancare au atribuit rolul de banc pentru
aceste instituii care sunt desemnate cu terminologia consacrat, cea de bnci de economii.
Casele de economii sau bncile de economii se deosebesc de bncile propriu-zise, prin
natura fondurilor proprii, care nu sunt constituite dintr-un capital n sens real, ci din rezerve
acumulate de-a lungul timpului. Aceste instituii se deosebesc de celelalte bnci prin limitrile
marginale ale utilizrii resurselor i prin modul de constituire al organismelor de
conducere(formate din reprezentani ai clienilor i ai colectivitilor locale).
Casele de economii sunt structurate, n general, ntr-una sau mai multe asociaii naionale, care le
reprezint n faa puterii publice, ira n unele ri au n plus o putere de organizare,de control i de
lansare a noilor produse ori de gestiune centralizat a anumitor servicii. La modul general, casele
de economii dein o parte important din depozitele de economii la termen n fiecare ar.
Pentru a face fa pericolului de banalizare, respectiv de transformare n bnci obinuite,
bncile de economii terbuie s soluioneze problema fondurilor proprii(insuficiente), cea a
calificrii personalului, precum i a modificrilor n nivelul ratelor de dobnd13.

1.3.5. Bncile de afaceri

Bncile de afaceri opereaz asupra bilanului ntreprinderilor, intervenind pe diferite piee
financiare pentru contul lor sau al clienilor i gestioneaz patrimoniile particularilor.
12

Rotaru Constantin, Managementul performanei bancare, Editura Expert, Bucureti, 2001. p.25
Dardac Nicolae, Barbu Teodora, Moned, bnci i politici monetare, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti,
2005. p. 245
13

n anumite tri, bncile de afaceri exercit aceleai activiti de colectare a depozitelor i

acordare a creditelor ca i bncile comerciale, att n relaiile cu agenii economici (servicii de
inginerie financiar, servicii imobiliare i servicii asupra titlurilor), ct i cu
particularii( gestionarea mijloacelor de plat i servicii de gestionare a trezorerii i a economiilor
lor).
Alte caracteristici ale bncilor de afaceri :
Intervin ,ntr-o proporie important, n desfurarea operaiunilor extrabilaniere;
se apropie de societile de asgurri deoarece acestea doresc s pun la dispoziia clienilor lor
produse de asigurri, iar societatea de asigurri accept o astfel de fuziune pentru calitatea
clienilor i modalitatea de difuzare a serviciilor specifice ;
se deosebesc de bncile comerciale prin angajarea lor n operaiuni de finanare pe termen
lung ;
asigur capital pentru firme i pentru administraia local i central ;
asigur lichiditate pieelor de capital, prin rolul n tranzacionarea i executarea ordinelor pe
piaa secundar ;
ofer consultan cu privire la emisiunea, cumprarea i vnzarea valorilor mobiliare.

1.4. Cererea i oferta de moned

Rolul important pe care l joac moneda n viaa economic este necesar pentru a nelege
influena variaiilor monedei asupra activitii economice, n scopul de a se putea utiliza mai
eficace instrumentele politicii monetare pentru a aciona asupra evoluiei sistemului economic. n
aceast privin vor trebui elucidate doua aspecte eseniale, care condiioneaz nelegerea
impactului monedei asupra economiei reale. Primul impact reclam nelegerea originii nevoilor
de moned, adic cerere de moned. Al doilea aspect se refer la nelegerea mecanismelor
creaiei monetare, adic oferta de moned.

1.4.1. Cererea de moned

A analiza cererea de moned nseamn a analiza motivele pentru care subiecii economici
dein moned analiza care se regsete n teoriile i formulrile mai vechi i mai noi referitoare la
aspectul monetar.
Principiile analizei economice clasice i neoclasice afirm c bunurile sunt cerute i oferite de
ctre indivizi spre piee determinate, fiecare individ avnd un sistem de preferine pentru fiecare
bun, rezultnd un echilibru pe pia (echilibrul general walrasian).
n cadrul acestei analize moneda nu este considerat ca form de existen specific, ea
fiind un bun ntre celelalte, valoarea de ntrebuinare fiind determinat de funcia monedei ca
mijloc de schimb universal. Moneda nu este cerut ea nsi, ci numai pentru c permite
achiziionarea de mrfuri.
Separarea ntre real i monetar specific teoriile clasice i neoclasice a fost exprimat clar
de Fisher autorul ecuaiei cantitative:
M*V=P*Q

M= stocul de monede
V= viteza de circulaie a monedei
P= nivelul general al preurilor
Q=volumul produciei (tranzaciilor)
Afirmnd c moneda nu este deinut numai pentru tranzacii ci i pentru alte dou motive
de precauie i de speculaie Keynes relev faptul c moneda poate juca rolul de consolidare
a averii, prin amnarea cheltuielii monedei (banilor) i investirea ei n depozite sau active
financiare (obligaiuni). Cantitatea de lichiditate deinut pentru tranzacii i pentru motive de
precauie este independent de aceea alocat speculaiei, cea de a doua depinznd de rata curent
a dobnzii i anticipaiile referitoare la ea14.
Pornind de la analiza preferinei pentru lichiditate dezvoltate de ctre neokeynesiti, monetaritii
evideniaz pregnant calitatea monedei de a fi activ financiar, una din formele prin care individul
i poate conserva bogia (averea).
Pentru ei cererea de moned, ca aceea a oricrui alt activ, depinde de trei factori:
bogia total a individului;
preurile i randamentele diferitelor componente ale bogiei;
gusturile i preferinele indivizilor.
Pentru neokeynesiti una din variabile explicative ale funciei cererii de moned este nivelul
patrimoniului, msurat adesea prin venitul curent. Din contr pentru monetariti, una din
variabilele explicative ale funciei cererii de moned este venitul permanent ce include
veniturile pe care aceasta este n drept s le primeasc n viitor ca urmare a capitalului uman de
care dispune. Aceast asimilare a viitorului n patrimoniul individului este acceptabil pentru
monetariti datorit posibilitilor oferite de societatea modern subiecilor economici de a-i
plasa patrimoniul ntr-o structur care s ia n considerare rentabilitatea i riscul, precum i a unui
grad ridicat de regularitate al veniturilor n viitor.
Volumul de lichiditate cerut de un subiect economic este n funcie de importana pe care
acesta o acord tranzaciilor sau patrimoniului n orice funcie a cererii de moned existnd un
factor de scar care adesea este exprimat cu ajutorul unei variabile de venit, introdus printre
variabilele explicative ale funciei cererii de moned (venitul curent, venitul permanent).
Moneda produce un flux de servicii proporional cu stocul deinut, iar cantitatea de
moned cerut depinde nu att de venitul curent care conine un element tranzitoriu, ct mai ales
de venitul permanent care se sper c va fi obinut o perioad mai lung de timp.
Relansarea activitii economice va duce la o cretere mai rapid a venitului curent dect
a celui permanent i, deci cererea de moned care depinde de venitul permanent va crete mai
ncet dect venitul curent, ceea ce va ncetini viteza de circulaie.
n scopul reducerii costului tranzaciilor (costul conversiei creanelor n mijloace de plat)
instituiile bancare au inventat noi forme de plasamente care au contribuit la reorientarea
compoziional a patrimoniului subiecilor economici.

1.4.2. Oferta de moned

14

Dardac Nicolae, Barbu Teodora, Moned, bnci i politici monetare, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti,
2005. p. 45

Oferta de moned reprezint cantitatea de mijloace de reglare a schimburilor, mijloace

puse la dispoziia subiecilor economici nebancari de ctre sistemul bancar. Esena monedei,
const n faptul c poate fi n mod general acceptat ca mijloc de plat ns aceast caracteristic
nu permite definirea n mod unitar a ofertei de moned n economiile contemporane ceea ce a
condus la delimitarea unor ansambluri studiat integrabile numite agregate monetare (M 1, M2,
M3..) care exprim o anumit compoziie a cantitii de moned existente n economie15.
Modificrile n totalul ofertei de moned i schimburile ratei de cretere a cantitii de moned
afecteaz semnificativ variabilele economice eseniale ca de exemplu rata inflaiei, rata dobnzii,
utilizarea muncii i beneficiului naional. Utilizarea ct mai bun a muncii, stabilirea preurilor,
creterea economic i echilibrul plilor internaionale depind, direct sau indirect, de schimbrile
n oferta total i de schimbrile n creterea cantitii de moned. Cantitatea optim de moned i
creterea ei contribuie la crearea capacitilor naiunii de a realiza aceste obiective.
Exist dou abordri de baz cu privire la msurarea cantitii de moned: abordarea prin
tranzacii i abordarea prin lichiditate, ambele abordrii fiind, din alte perspective, prezentate
anterior.
Abordarea prin tranzacie msoar cantitatea de moned prin evidenierea funciei
monedei ca mijloc de schimb. Se subliniaz c exist o important diferen ntre bani i alte
active, o diferen calitativ existnd ntre acele active care funcioneaz ca mijloc (mijlocitor) al
schimbului i toate celelalte active. Numai un activ care servete ca mijlocitor de schimb poate fi
inclus n msura empiric a monedei.
Abordarea prin lichiditate a msurii monedei subliniaz c proprietatea distinctiv,esenial a
monedei este aceea c ea reprezint cel mai lichid dintre toate activele. Dup cum s-a artat
moneda poate fi vndut (sau rscumprat) ntr-o perioad de timp incert la un pre nominal
cunoscut i cu costuri minime. Aceast abordare accentueaz funcia monedei de rezerv a
valorii, afirmnd c moneda nu este n mod calitativ diferit de celelalte active, lichidarea fiind
proprie, n diferite grade, tuturor activelor.
Existena, extensia i diferenierea compoziional a agregatelor monetare sunt rezumatul
procesul de creaie monetar, definit ca o cretere a cantitii de moned deinute de ctre
agenii economici nefinanciari.
n economiile monetare n care moneda legal are curs forat instituiile financiare pot
crea ele nsele mijloace de plat pe care s le pun la dispoziia subiecilor economici nefinanciari
fr restricii pentru Banca central (bancnote), sub controlul Bncii centrale, pentru celelalte
instituii bancare (moneda scriptural).
Complexitatea tranzaciilor prin care se creeaz bani este evideniat i prin luarea n considerare
a factorilor nemonetari care acioneaz att asupra creaiei de moned, ct i asupra cererii de
moned.
Principalul factor nemonetar este deficitul bugetului de stat, care se acoper n mare
msur prin mprumuturi la Banca central, nevoit s creeze moned primar fr s in seama
de obiectivele sale monetare16.
15

Stoica Victor, Deaconu Petre, Banii. Teoriile monetare. Administrarea banilor i politica monetara, Editura
Economic, Bucureti, 2003. p. 65
16

Stoica Victor, Deaconu Petre, Banii. Teoriile monetare. Administrarea banilor i politica monetara, Editura
Economic, Bucureti, 2003. p. 67

Un alt factor nemonetar este soldul balanei de pli curente i al micrilor de capital care
genereaz fluxuri autonome de creare (n cazul excedentului) sau distrugere (n cazul deficitului)
a monedei.
n fine o aciune autonom asupra procesului de creare o exercit creterea cererii de credite
peste potenialul de creditare al sistemului bancar (oferta de credite), prin aceea c fluxul de
mijloace al sistemului financiar spre bnci, sub forma de depozite nemonetare constituite nu
poate acoperi cererea de credite.
Subiecii nebancari influeneaz oferta de moned (masa bneasc) prin modificarea
cererii de moned; n cazul scderii acesteia, depozitele bancare cresc, diminund astfel masa
bneasc i invers.
Complexitatea procesului de crearea a banilor (instrumentele i tranzaciile acestuia) depinde i
de caracteristicile subiecilor care particip la tranzaciile respective, aspectele microeconomice
avnd o semnificaie deosebit n dimensionarea ofertei de bani, perspectiva sectorial asupra
masei bneti i cererii de bani fiind complementar perspectivei globale.

1.4.3. Echilibrul monetar

Pe piaa monetar naional se efectueaz tranzacii monetare n moneda naional ntre
rezidenii aceleiai ri. Piaa monetar este piaa pe care bncile se mprumut ntre ele pe
termen scurt. Apariia acestei piee se datoreaz surplusului de ncasri pe care le au unele bnci
i surplusului de pli pe care le au alte bnci. De la aceast regul fac excepie unele instituii,
precum ar fi C.E.C-ul sau bncile ipotecare care sunt de regul debitoare. Prin urmare piaa
monetar ndeplinete funcia de compensare a deficitului cu excedentul de lichiditate pe dou
ci:
1) creditul acordat ntre bnci i
2) prin cumprare de la diferite bnci a unor hrtii de valoare specifice pieei
monetare
a) a cror scaden este relativ apropiat
b) care prezint certitudine n ceea ce privete transformarea lor n bani lichizi fr pierderi.
Conceptul de echilibru monetar a fost inventat de coala Suedez i dezvoltat de coala
Olandez. Punctul de pornire l-au constituit lucrrile lui Wicksell. Hayek s-a ocupat de aceast
problem n Prices and Production, 1931. Conceptul a ,fost dezvoltat de J. G. Koopmans Zum
Problem des neutralen Geldes din lucrarea lui Hayek Beitrage zur Geldlehere, 1933 i de
discipolii si. Cel care a dat expresie celebr echilibrului monetar a fost Gunnar Mydral n
Monetary Equilibrium, Londra 193917.
Starea de echilibru ntr-o economie i are determinani n condiiile economice monetare
financiare, valutare i sociale specifice fiecrei economii i fazelor de evoluie a acesteia.
ntr-un mod general, echilibrul economic reprezint o constelaie de variabile interdependente
care se determin astfel un ape cellalt nct nu exist nici o tendin de modificare solicitar a
acestora.
Conceptului de echilibru economic i-a fost ataat n ultimele decenii ideea
dezechilibrului economic permanent, idee conform creia economia se afl n permanen ntr-o
stare de dezechilibru, ceea ce se observ n realitate fiind doar o tendin spre starea de echilibru,
care, ideal fiind, nu se atinge niciodat, capacitatea autoreglatoare perfect a economiei ntr-o

17

Basno Cezar, Dardac Nicolae , Operaiuni bancare. Instrumente i tehnici de plat, Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1996, p. 82

stare de echilibru fiind iluzorie. Aceast capacitate autoreglatoare nu poate exista att datorit
insuficienei procesului de realizare a echilibrului.
Echilibrul financiar ia n considerare numai variabilele i relaiile de natur financiar,
specificitatea acestuia constnd n faptul c el se realizeaz atunci cnd exist simetrie n
comportamentul subiecilor economici participani la acelai gen de tranzacii; n cazul a doi
subieci, de exemplu, fiecruia i va corespunde acelai volum de tranzacii ns de sens opus.
Sintetic spus, echilibrul financiar exist atunci cnd cererea i oferta de instrumente
financiare, manifestate pe o anumit pia a acestora, sunt egale.
Echilibrul monetar, cuprinznd un ansamblu de relaii i variabile cu caracter monetar, poate fi
definit ca fiind starea de identitate ntre masa bneasc realmente existent n economie (ofert de
moned) i cererea de bani18.
Asigurarea echilibrului monetar presupune realizarea urmtoarelor condiii:
raportul n care se afl cele dou sfere ale circulaiei monetare: sfera numerarului i sfera
monedei scripturale (a plilor prin virament);
proporia n care se distribuie capitalul agenilor economici n propriu i mprumutat (strin);
emisiunea monetar realizat de ctre Banca central, innd seama de cerinele proceselor
economice i de corespondena care trebuie s existe ntre circuitul valorilor reale i cel al
valorilor monetare, poate contribui la echilibrul monetar;
modul cum se formeaz i se repartizeaz veniturile i cheltuielile prin intermediul bugetului de
stat, al bugetelor locale, precum i al celorlalte bugete;
corelaiile care se asigur ntre bugetul de stat i celelalte ansambluri valorice din economie
constituie o condiie primordial a realizrii echilibrului monetar;
realizarea echilibrului monetar este condiionat i de asigurarea celorlalte forme de echilibru
(financiar, bugetar, valutar etc.), de interaciunea dintre ele i de influenele pe care le exercit n
mod reciproc asupra corelaiilor macroeconomice.
Un element fundamental al asigurrii echilibrului monetar dinamic l constituie politica
monetar, instrumentele i obiectivele acesteia, impactul politicii monetare asupra proceselor
monetare viznd n mod nemijlocit realizarea unui anumit echilibru monetar, ajustarea i
corectarea dezechilibrelor aprute, integrarea echilibrului monetar n echilibrul economic de
ansamblu.

Capitolul 2. POLITICA MONETARA

Concept

18

Stoica Victor, Deaconu Petre, Banii. Teoriile monetare. Administrarea banilor i politica monetara, Editura
Economic, Bucureti, 2003. p. 70

Politica monetara poate fi definita ca o actiune exercitata de autoritatile monetare (Banca

centrala si Trezoreria) asupra masei monetare si asupra activelor financiare in vederea orientarii
economiei pe termen scurt sau mediu.
Se poate spune ca politica montara consta de fapt dintr-un ansamblu de reglementari
(reguli) pe care Banca Centrala le impune celorlalte banci, politica menita a realiza o serie de
obiective generale de interes national: stabilitatea, expansiunea, deschiderea economiei nationale
spre exterior.
ntre motivatiile si svcopurile pliticii monetare, promovate de agrentii financiari bancari si
decredit, se disting doua categorii:
in primul rand este vorba de organizarea profesiunii bancare, de o asemenea maniera incat sa se
asigure protectia deponentilor, sa se evite riscul care ar proveni dintr-o gestiune dezordonata a
resurselor monetare si din masuri individuale care ar periclita sistemul monetar si de credit;
in al doilea rand, prin politica monetara se urmareste ca volumul masei monetare si conditiile
crearii ei sa concure la realizareza obiectivelor economice fundamentale. Ea nu trebuie sa
favorizeze nici lipsa de bani, dar nici orientarea agentilor specializati in operatiuni banesti
riscante.
O politica monetara sanatoasa trebuie, asadar, sa-si propuna concilierea stabilitatii puterii
de cumparare a monedei (iar nu stabilitatea masei banesti) cu expansiunea economica.
Rolul politicii monetare este acela de a contribui la realizarea obiectivelor generale ale politicii
economice. Pe plan intern acest rol se traduce in reglarea cererii de moneda de schimb si de plata,
iar pe plan extern, presupune asigurarea echilibrului balantei de plati.
Relatiile dintre politica monetara si miscarile externe de capitaluri sunt de natura dubla: pe de o
parte politica monetara poate sa caute incurajarea intrarilor sau iesirilor de capitaluri pentru
reechilibrarea balantei de plati, iar pe de alta parte, ea incearca sa gaseasca modalitatile de a
suporta presiunile valutare din exterior atunci cand miscarile de capital se deruleaza speculativ,
asupra carora autoritatile monetare nationale nu au vreo putere notabila de a le influenta.
Obiectivele interne ale politicii monetare sunt, in general, date de stabilitatea preturilor,
deplina ocupare a fortei de munca si expansiune economica.
Instrumentele clasice ale politicii monetare sunt: menvrearea taxei rescontului, cumpararile si
vanzarile de titluri pe piata deschisa (open market), variatiile cotelor rezervelor obligatorii, etc.
a. Banca Centrala joaca un rol important in crearea de moneda prin tehnica indirecta a rescontarii
titlurulor de credit.
Scontarea consta in actul princare o banca achizitioneaza de la clientii sai, la vedere si inainte de
scadenta, creante pe termen scurt (trate, bilete la ordin etc.), oferindu-le acestora suma de pe
inscrisul in cauza, din care se scade dobanda aferenta pentru durata de timp cuprinsa intre
momentul achizitionarii creantei si scadenta ei (scont).
b. Achizitionarea si vinderea titlurilor pe open market reprezinta un instrument de politica
monetara folosit mai ales in S.U.A. Intrucat piata monetara intre banci face sa rezulte un excedent
sau un deficit global de lichiditati, Banca de emisiune intervine fie pentru a reteza acest
excedent, fie pentru a completa insuficienta constatata.In primul caz, ea cedeaza pe piata
monetara o fractiune din efectele publice (creante asupraTrezoreriei) sau din cele private (creante
asupra economiei), hartii de valoare pe care le detine portofoliul sau. In caz opus aceasta
actioneaza pe piata o parte a efectelor publice sau private detinute de bancile comerciale.
Reglarea lichiditatii bancare in functie de nevoile sistemului economic si pentru a se evita
variatiile de ritmuri foarte mari si dezordonate poarta denumirea de politica open market. Pe
1

scurt, aceasta politica presupune ca institutia de emisiune monetara, prin interventia sa,
deschide piata care, in stadiul sau initial, functiona doar pe baza tranzactiilor intre bancile
comerciale.
c. Practica cotelor obligatorii de rezerva s-a generalizat in aproape toate tarile industrializate.
Acest fenomen se explica prin avantajele lui. Variatia procentajelor rezervelor este foarte eficace,
intrucat afecteaza imediat multiplicatorul creditului. Prin variatia lor, rezervele obligatorii permit
bancilor sa controleze structura masei monetare, respectiv fluxurile si refluxurile capitalurilor
straine.
d. Plafoanele de credit constau in acel mod de lucru prin care se stabilesc plafoane maxime de
credit pentru fiecare banca in parte de catre Banca Nationala. Astfel, limita maxima a expansiunii
masei monetare era fixata, in prealabil, in mod administrativ. Utilizate pe larg in Romania imediat
dupa 1989, in prezent s-a renuntat la ele fiind considerate prea rigide pentru economia de piata.
e. Rata de refinantare bancara presupune faptul ca Banca Centrala furnizeaza lichiditati
societatilor bancare solicitante, in conformitate cu obiectivele de politica monetara si de credit.
Refinantarea societatilor bancare este o operatiune de creditare pe termen scurt, de regula maxim
90 de zile. Formele de refinantare oferite in prezent de Banca Nationala a Romaniei societatilor
bancare sunt: liniile de credit, creditul de licitatie si creditele pe termen fix.
liniile de credit sunt o forma de refinantare prin care societatilor bancare le este permis sa
preleveze sume de bani dintr-un cont deschis de Banca Nationala pana la un anumit nivel si in
cadrul unui interval de timp prestabilit.
creditul de licitatie se caracterizeaza prin aceea ca rata dobanzii se stabileste in sedinta de licitatie
in functie de raportul dintre cerere si oferta. bancile liciteaza pentru resursele disponibilizate de
catre Banca Nationala; cele care au oferit cea mai inalta rata a dobanzii castiga creditul oferit.
creditul pe termen fix este o forma cu totul speciala de refinanatare cu scadenta maxima de 30 de
zile acordata de catre Banca Nationala a Romaniei acelor societati bancare aflarte in situarii
limita.
In prezent, rata scontului si operatiunile pe piata libera nu reprezinta instrumente curente
de politica monetara, pentru ca nu exista o circulatie larga a titlurilor de credit si nici a hartiilor de
valoare (actiuni, obligatiuni).
Banca Nationala a Romaniei a folosit cu precadere plafoanele de credit si rata de refinantare
bancara ca instrumenete ale politicii monetare.
Resuscitarea tensiunilor si asteptarilor inflationiste, pe fondul relaxarii anterioare a politicii
monetare si al prefigurarii caracterului expansionist al altor politici macroeconomice a impus
Bancii Nationale a Romaniei o intarire a controlului monetar. Eforturile de crestere a
restrictivitatii politicii monetare au fost, insa, partial contracarate de serioase probleme ale
sistemului bancar, care, in absenta interventiei Bancii Centrale, puteau declansa o criza sistemica.
Mentinerea sub control a bazei monetare a impus, in aceste conditii, intensificarea
operatiunilor de sterilizare a excesului de lichiditate, prin cresterea volumului si prelungirea
scadentelor depozitelor bancilor comerciale atrase de Banca Nationala a Romaniei.
2. Parghii economico-financiare

Pargiile economico-financiare constituie o componenta de reala importanta a reformei

economice. Ele vor trebui folosite pentru cladirea si functionarea economiei de piata. Reforma
reprezinta o premisa fundamentala a trecerii la economia de piata, a instaurarii si functionarii
mecanismului economiei de piata.
Pilonii acestor reforme vizeaza crearea conditiilor pentru ca preturile sa se formeze pe baza
raportului dintre cerere si oferta, a luarii in considerare a corelatiilor preturilor pe piata mondiala.
Formarea libera a preturilor trebuie sa reprezinte, asadar, una din conditiile de baza ale
impulsionarii cresterii si diversificarii ofertei de bunuri si servicii prin intermediul concurentei.
Actiunea de liberalizarea preturilor de desfacere a produselor si serviciilor catre
consumatori va trebui sa se imbine cu o reforma a sistemului financiar-bancar. Sensul acestei
reforme este de a transforma parghiile financiare, monetare si de credit in factori de reglare
economica a raportului dintre oferta si cererea de bunuri si servicii pe piata.
In esenta, obiectivele reformei sistemului financiar monetar se refera la transformarea bugetului
de stat a monedei si a creditului in parghii de stimularea a intreprinzatorilor, cu consecinte
pozitive asupra ocuparii fortei de munca, cresterii economice si stabilitatii monetare.
Sistemul de impozite si taxe, ca si politica cheltuielilor publice trebuie sa implice
parrticiparea tuturor agentilor economici la formarea veniturilor statului, in dependenta directa cu
gradul de inviorare a vietii economice, asigurand, totodata, o ampla politica sociala precum si
asanarea dezechilibrelor financiare ale unitatilor din sectorul public.
Intregul sistem monetar si de credit va fi reconsiderat in asa fel, incat sa asigure stimularea
procesului de economisire si de investire, mentinerea unui raport normal intre masa monetara
aflata in circulatie si necesitatile economiei.

2.1 Creditul
Creditul, ca si moneda, este o categorie economico financiara creata pentru a servi la
rezolvarea unor probleme economice, sociale sau legate de procesul de schimb.
Analiza impactului creditelor externe asupra economiei nationale se poate face numai in raport cu
modul de utilizare a acestora. Astfel, structura economiei se modifica in conditiile in care
creditele sunt utilizate in procese productive, in timp ce folosirea creditelor pentru rambursarea
datoriei externe sau invederea satisfacerii necesitatilor de consum imediate determina alte tipuri
de efecte.
Folosirea de credite pentru finantarea unor importuri care vizeaza ameliorarea conditiilor
de viata, desi dureroasa, nu reprezinta o investitie rentabila deoarece nu se reflecta in perspectiva
in rezultatele celor care beneficiaza de ele.
In cazul in care creditele sunt destinate satisfacerii nevoilor de consum imediate sau sprijinirii
unei rate de schimb supraevaluate, atunci efectul pe termen lung va fi doar de a crea o cerere in
avans asupra unor venituri externe viitoare
Datoria externa trebuie, in timp, sa creeze capacitatea de a plati datoria si singura cale
este de a investi in activitati ce asigura un profiot suficient pentru acoperirea serviciuluio datoriei.
O prima etapa in realizarea creditelor externe eficiente o constituie identificarea resurselor
financiare disponibile, cunoasterea conditiilor necesare accesului la acestea si atragerea lor, in
paralel favorabile, a unui puternic sector de public relations, asigurarea unei stabilitati
economice si politice convingatoare, sa se dovedeasca de multe ori hotaratoare in obtinerea
imprumuturilor externe dorite.

Ar trebui utilizate in special liniile de credit, creditele consortionale si emisiunile de

obligatiuni.
Un rol important in integrarea Romaniei in Europa si in reconversia economiei sale
urmeaza sa-l aiba Banca Europeana pentru Reconsructie si Dezvoltare. De aceste credite se va
putea beneficia numai daca vor fi indeplinite conditiile impuse de B.E.R.D. (respectarea
drepturilor omului, stat de drept si democratie veritabila bazata pe pluripartitism) si vizeaza
sectoare precum cel bancar, telecomunicatiile, drumurile, transporturile, energia, serviciile
publice.
Este pusa tot mai des la indoiala capacitatea statelor est europene de a folosi in mod
eficient creditele externe in perioada de tranzitie.
Se ofera mai ales asistenta tehnica in crearea economiei de piata, a unei infrastructuri moderne in
strangerea unor date si informatii statistice (credibile) si in crearea unor abilitati specifice
economiei de piata.
Dupa cum a fost mentionat deja creditul contribuie la mobilizarea resurselor banesti
disponibile la un moment dat in economie si redistribuirea lor prin acordarea de imprumuturi, la
realizarea echilibrului macroeconomic precum si la reglarea dimensiunilor cererii si ofertei de
marfuri si servicii, creditandu-se astfel pe de o parte consumul, iar pe de alta parte stocurile.
Raman valabile si pe teren economic ideile care disting creditul de imprumut. Obiect al
imprumutului il formeaza intotdeauna un bun care va fi restituit in forma sau in substanta sa.
Creditul, insa, este un imprumut de moneda, iar moneda reprezinta o marfa cu rol de echivalent
general.

2.2 Dobanda
Dobanda a constituit o principala preocupare a ganditorilor, scolilor si curentelor care au
formulat si dezvoltat concepte privitoare la explicarea, justificarea si utilizarea creditului si a
dobanzii.
Teoria dobanzii a constituit una din problemele cele mai discutate de filosofi, sociologi si
economisti care, din cele mai vechi timpuri, s-au confruntat pe un camp de lupta si in termeni
economici, dar in fapt, ca rabufniri ale disputelor filosofice si religioase.
In acest cadru, dobanda era considerata ca ceva contrar eticii, desi in viata economica
acest incident era mereu prezent. In timpurile noastre, o data cu dezvoltarea stiintei economice,
aproape tote scolile de prestigiu s-au straduit sa construiasca o teorie cu privire la dobanda in
conformitate cu propriile puncte de vedere.
Conceptul de dobanda presupune cateva elemente esentiale: capitalul, timpul si riscul,
concepte care se regasesc in cele mai succinte formulari ale dobanzii.
Intr-un sens, dobanda este definita ca o remunerare pe care capitalistul o primeste pentru
folosirea capitalului propriu (dobanda originara a capitalului) sau pentru capitalul incredintat spre
utilizare altor persoane (dobanda imprumutului) pe o durata data, pentru o folosire oarecare
.

In sens restrans, dobanda este suma ce revine proprietarului la rambursarea sumei

imprumutate sau pretul folosirii capitalului si totodata remunerarea riscului pe care il implica
imprumutul respectiv.
Printre caracteristicile dobanzii, constatate empiric de analisti se regasesc urmatoarele:
dobanda unui capital se produce independent de activitatea personala a capitalistului;
este o calitate fireasca a capitalului;
se formeaza fara ca acesta (capitalul) sa epuizeze (deci dincolo de limitele umane) si are astfel o
durata eterna de constituire.
Dobanda reprezinta un element al contractului de credit si este stabilita, ca o regula
generala, prin conventia partilor ca urmare a negocierilor. Printre factorii care influenteaza
nivelul dobanzii se numara productivitatea capitalului, lichiditatea si riscul nerambursarii .
Productivitatea capitalului inseamna o anumita rata a profitului aflata intr-o dinamica
determinata de evolutii si conjuncturi. Intreprinzatorul, atunci cand isi propune sa mobilizeze un
capital suplimentar, trebuie sa evalueze realist posibilitatile de rentabilitate, respectiv
dimensiunile profitului, intrucat el va trebui sa remunereze corespunzator pe detinatorul de
capital.
Lichiditatea reprezinta un alt factor care influenteaza nivelul dobanzii pentru ca in orice
conditii creditorii vor prefera acea forma de imprumut care sa le asigure lichiditatea, fiind
preferate termenele scurte. Practic, stabilirea nivelului dat al dobanzii este si o expresie a
compromisului intre creditorii care doresc o cat mai ridicata lichiditate si debitorii interesati in a
plati cat mai putin pentru aceasta.
Riscul nerambursarii determina nivelul dobanzii in urmatorul mod: rambursarea la termen
este o conditie a perpetuarii raporturilor de credit si a sistemului de credit si, prin urmare, trebuie
sa se ia masuri necesare pentru acoperirea acestui risc. Astfel, se ajunge la o structurare a
dobanzii in functie de elementele sale in:
dobanda pura care este costul utilizarii capitalului;
plata necesara pentru recuperarea riscului nerambursarii, respectiv pentru acoperirea pagubelor
suferite pe aceasta cale.
Nivelul dobanzii mai este influentat si de stabilitatea economica si politica, de raportul
dintre cererea si oferta de credite.
Economistii moderni au acordat o atentie deosebita dobanzii si nivelului acesteia ca insrtument
acer poate influenta dezvoltarea economica si, in special, asigurarea unui grad ridicat de utilizare
a factorilor de productie si a fortei de munca, realizate prin diminuarea ratei dobanzii.
Astazi, tot mai multe voci sustin o rata scazuta a dobanzii din urmatoarele motive:
Rolul important al dobanzii in favorizarea investitiilor reale. Orientarea catre investitii
este cu atat mai mare ca cat mai mica este dobanda, si cu cat mai ridicata este eficienta marginala
a capitalului:
Daca rata dobanzii la imprumuturile cu ipoteca este mai redusa, consrtuctiile tind catre o
dezvoltare mai ampla si implicit industriile legate de aceasta ramura se gasesc intr-un avant
economic.
Acelasi lucru este valabil pentru bunurile de folosinta indelungata unde rata dobanzii
scazuta actioneaza favorabil pentru o serie de industrii si faciliteaza consumul.
1

Rolul dobanzii in sustinerea datoriei publice pleaca de la constatarea ca atunci cand rata
dobanzii este scazuta, serviciul datoriei publice este scazut, facilitandu-se stfel o emisiune
abundenta de titluri, obligatiuni si bonuri de tezaur, fara sarcini excesive pentru administratia
publica.
Rolul dobanzii in formarea economiilor latente. Se stie ca o caracteristica a tarilor
dezvoltate este nivelul mare al veniturilor, ceea ce favorizeaza o mare cantitate de economii
latente care tind a depasi tendinta naturala spre investitii. In aceste tari trebuie evitat a se plati
dobanzi pentru economii deoarece economiile ca scop in sine nu pot avea utilitate economica
prea mare.
Economistii moderni inclina spre o scadere a dobanzii pentru a-si solutiona situatiile
decurgand din raporturile de munca, prin intermediul conoscutelor metode ale politicii monetare
si financiare taxa scontului, rezervele obligatorii, impozitele, operatii la piata libera in scopul
de a creste lichiditatea generala si a obtine fondurile necesare pentru investitii.
2.3 Operatiuni pe piata monetara
Dupa cum se stie activitatea societatilor bancare este reglementata de Legea 33/1991
privind activitatea bancara, reglementarile emise in aplicarea acesteia de Banca Nationala precum
si de prevederile Legii 58/1998 si 104/ 1998. Operatiunile desfasurate de banci se impart in doua
mari categorii: opeartiuni de atragere a resurselor financiare (operatiuni pasive) si operatuni de
plasare sau fructificare a acestor resurse (operatiuni active). In afara acestor doua categorii
bancile mai presteaza si o gama larga de servicii bancare, insa cu o pondere mai mica in totalul
activitatii lor.
Ca institutie economica, piata monetara are rolul de a asigura necesarul de lichiditate
pentru derularea schimburilor, iar ca deziderat principal, eliminarea imobilizarii monetare si
diminuarea potentialului infllationist.
Schimbarile institutionale din cadrul pietei monetare vizeaza realizarea unui echilibru rational al
cererii si ofertei de bunuri in paralel cu accelerarea vitezei de circulatie a banilor, precum si
dezvoltarea instrumentelor de control indirect.
S-a impus adoptarea procedurii falimentului care asigura baza juridica a reglementarii
relatiilor dintre creditori si debitori, a eliminarii intreprinderilor neviabile, ca de altfel si a initierii
procesului de restructurare supravegheata a intreprinderilor aflate in dificultate, dar care prezinta
un potential cert de rentabilizare in viitor.
Ca institutie speciala, piata capitalului reprezinta un segment al pietei financiare si
monetare in care se tranzactioneaza fonduri, pe termen mediu sau lung (peste un an), sub forma
actiunilor si obligatiunilor. Sfera de cuprindere a pietei capitalului este destul de ampla,
incluzand societatile comerciale pe actiuni, cu capital de stat, dar si o parte importanta a
societatilor comerciale private care fac apel la piata capitalurilor.
Accelerarea procesului de privatizare prin vanzarea de actiuni a impus crearea urmatoarelor
institutii:
Comisia titlurilor de valoare: organism guvernamental avand urmatoarele responsabiltati
in conducerea pietei capitalurilor:
inregistrarea titlurilor de valoare ce se emit pe piata primara a capitalului si confirmarea
perspectivelor de emisiune;
controlul activitatii burselor de valori;
atestarea brokerilor si a caselor de brokeraj;
1

aprobarea infiintarii de noi burse de valori;

Brokerii principalii actori ai pietei capitalului. Din punct de vedere institutional, brokerajul
trebuie conceput la trei niveluri: persoana fizica ce practica profesiunea de broker; firma de
brokeraj ce opereaza ca intermediar intre cumparatori si vanzatori de titluri de valoare; asociatii
de brokeri.
Bursa de valori cadrul institutional al principalelor piete secundare a capitalului.
Functionarea corespunzatoarea a intregului sistem monetar si de credit presupune ca in
economie sa exista si sa functioneze o piata monetara, cu o structura adecvata cererii si ofertei de
capital, impusa de revitalizarea si reconstructia economica.
Un obiectiv major al reformei financiar monetare trebuie sa il constituie realizarea
convertibilitatii internationale a leului. Esenta convertibilitatii internationale a leului o constituie
instituirea unui curs de schimb real al monedei, determinat de puterea de cumpararea a acesteia,
precum si de raportul cerere-oferta, cu aplicare in toate operatiunile internationale.
Politica monetara a unui stat are incidente directe asupra schimburilor internationale si, implicit,
asupra tertelor tari. Aceasta in termenii devalorizarilor constituie o arma comerciala redutabila.
Rezulta de aici ca moneda si comertul sunt doua elemente indisolubile, liberatea unuia
neputandu-se realiza decat prin libertatea celuilalt. Succesul introducerii convertbilitatii
internationale a leului va fi asigurat de modul in care se vor realiza ansamblul de masuri care
privesc trecerea la economia de piata si retehnologizare a aparatului de productie in intreaga
economie.

CAPITOLUL 3
ROLUL BANCII CENTRALE PE PIATA MONETARA SI IN REALIZAREA
POLITICII MONETARE
3.1Banca Centrala si politica monetara
Politica monetara inseamna a recunoaste posibilitatile de a actiona prin moneda asupra
monedei. In epoca contemporana s-a renuntat la conceptul de neutralitate monetara care ascundea
esenta relatiilor monetare astfel incat acum politica monetara este recunoscuta ca o componenta
esentiala a politicii economice. Politica economica este o interventie deliberata a statului in
1

domeniul economic in scopul de a infaptui anumite obiective de ordin structural sau conjunctural.
Statul este considerat centru de decizie si promovare a acestei politicii, guvernul fiind cel care
insarcineaza, sub controlul parlamentului, administratia sa execute aceste ordine.
Sintetic privind lucrurile politica monetara apare ca fiind data de ansamblul masurilor
luate, prin Banca Centrala sau autoritatile monetare, pentru a asigura o anumita influenta asupra
dezvoltarii economiei sau pentru a asigura stabilitatea preturilor si a cursurilor valutare.
Autoritatile monetare sunt organismele care exercita un control si afirma o
responsabilitate asupra agentilor economici care utilizeaza moneda. Astfel, controlul lichiditatii
este asigurat prin mecanisme de control ale creditului (tip Consiliul National al Creditului din
Franta) si organisme de control asupra bancilor (tip Comisia de Control a Bancilor din Franta),
prin intermediul carora banca centrala exercita o influenta stabilita ca atare, prin statutul bancii
centrale si prin norme legale.
Politica monetara condusa de banca centrala are ca obiectiv controlul mijloaceloor de
plata pentru a evita un dezechilibru inflationist sau deflationist. Din acest punct de vedere politica
monetara este privita ca fiind ansamblul interventiilor bancii centrale sau autoritatilor monetare
care se efectueaza asupra lichiditatii economiei, in scopul de a contribui, prin utilizarea tehnicilor
sau instrumentelor monetare, la realizarea obiectivelor politicii economice.
Prin functiile indeplinite, prin legaturile multilaterale cu celelalte banci, si prin aceasta cu
economia, banca centrala reprezinta o placa turnanta a sistemului bancar. Implicata amplu in
emisiunea monetara, in procesul de creditare si de dirijare prin credit si moneda a economiei, in
operatiunile valutare si in alte operatiuni importante din punct de vedere monetar si al creditului,
banca centrala indeplineste cinci functii principale:
de emisiune;
de creditare;
de centru valutar;
de banca a bancilor;
de banca a statului.
Functia de emisiune a bancii centrale presupune faptul ca aceasta are un rol preponderent
si primordial in creatia monetara.
Functia de creditare decurge direct din functia de emisiune. Bancile in general, dar in special cele
comerciale, reprezinta intermediarii de baza intre agentii economiici si banca de emisiune care,
prin bancnotele emise, este izvorul principal al creditului in economie.
Functia de centru valutar este data de faptul ca banca de emisiune joaca un rol deosebit ca
reprezentanta legitima a statului in relatiile internationale, interstatale, interbancare, si cu
institutiile monetare internationale.
Banca centrala banca a bancilor presupune faptul ca, pe de o parte ea se afirma in lumea
bancilor cu calitati deosebite care decurg atat din atributiile sale distincte cat si din raporturile pe
care le implica cu celelalte banci, iar pe de alta parte ea joaca efectiv, fata de celelalte banci,
rolul de banca, primind depozite si acordand credite.
Banca centrala banca a statului. Calificarea aceasta are trei motivatii principale: prima
decurge din forma de proprietate; cea de a doua este data de raporturile de credit, in special in

calitate de creditoare a statului; iar in al treilea rand banca centrala reprezinta un instrument de
promovare a politicii economice a statului.
Reglementarile bancare tehnici de interventie directa asupra operatiilor de credit,
actioneaza asupra sferelor determinate ale relatiilor de credit, sprijinind deopotriva liniile
directoare ale politicii economice, mai ales prin prisma intereselor insesi ale sistemului bancar, a
functionalitatii si eficientei sale.
Politica monetara ansamblul de masuri luate de stat si de banca centrala pentu
realizarea echilibrului dintre masa banilor in circulatie si nevole de bani ale economiei, sau penrtu
influentarea intr-un anumit sens a conjuncturii economice
presupune ca autoritatea care joaca rolul principal in cadrul politicii monetare este banca centrala,
rol care variaza in functie de gradul de independenta al bancii centrale fata de executiv.
Art. 1 din Legea 34/1991 privind statutul Bancii Nationale precizeaza scopul si sarcinile acestui
organ al statului: Banca Nationala a Romaniei stabileste si conduce politica monetara si de
credit, in cadrul politicii economice si financiare a statului, cu scopul de a mentine stabilitatea
monedei nationale.
Astfel, in functie de conjunctura existenta si de scopul urmarit, Banca Nationala poate
opta pentru anumite instrumente si modalitati, precum si pentru perioada optima in care trebuie
pusa in practica, in realizarea functiei sale de dirijare a politicii monetare si de credit.
Sistemul actual de plata in Romania
Banca Centrala este unul dintre protagonosti inprocesele contemporane de innoire
mutanta a sistemelor de drept marcate de revolutia digitala si ar trebui sa fie, de asemenea, o
organizatie care invata
Rolul clasic al Bancii Centrale este acela de a completa rolul bancilor comerciale, pentru
a garanta in ultima instanta cu active irefutabile o buna desfasurare a circulatiei monedei sale in
economie.

3.2 Platile in strainatate

Decontarea in cadrul platilor profesionale in strainatate prezinta un grad de complexitate
adaugat celei la intern prin aceea ca poate adauga disfunctionalitatilor si riscurile existente in
sistemul de plati de interes national nationale pe cele ale sistemului de plati de interes national
din alt stat.
De o mare actualitate in ceea ce priveste platile in strainatate sunt principiile migratiei
catre euro stabilite de catre Institutul Monetar European si insusite in procesul decizional de catre
Consiliul Europei. Acestea include: un cadru legal clar; procesul de migratie sa fie relativ simplu
si pe intelesul contribuabililor; migratia sa favorizeze realizarea eficienta a politicii monetare
unice; migratia va trebui sa fie eficienta, executata prin actiuni economicoase si cu scopul de a
evita tulburarea concurentei loiale; perioada de tranziti
2

de consum pentru servicii de plati in societatea omeneasca. Inovarea in produsele si serviciile de

plati in toate formele ei istorice a pornit si s-a verificat ca utilitate si rentabilitate in toate platile
profesionale pornind de la schimbatorul consumator individual. Acest proces continua si astazi in
epoca aplicatiilor revolutiei digitale.
Grupurile de participanti la plati, izolate in culturile lor de intreprindere favorizate de
specializari tipice pietei vanzatorului, au inceput o regrupare in sensul interdependentei manifeste
si garantate prin treceri in proprietatea reciproca pentru a-si mentine o pozitie de intermediere. In
contextul general al globalizarii viitorul sistemelor de plati pentru populatie va fi, cu certitudine,
dominat de transferul electronic de fonduri la distanta.

Un rol nou pentru Banca Centrala in domeniul platilor fara numerar

Detasarea Bancii Centrale de rolul sau initial de completator al functiilor bancilor
comerciale, precum si inceputul interventiei sale directe a avut loc la preluarea problematcii
functionarii sistemelor interbancare de transfer de fonduri si a urmaririi generale a riscurilor de
plati.
Aceasta tendinta istorica a fost generata in orice sistem de plati bazat pe moneda-semn
creata de autoritate (fiat money) de schimbare a ponderii intre cele doua servicii coexistente,
interdependente si complementare pe care le presupune o plata fara numerar: cel de intermediere
si cel de garantare.
In mod traditional primul dintre aceste servicii cadea in sarcina intermediarilor financiari,
cu precadere banci, iar cel de al doilea reprezinta preocuparea de capatai a Bancii Centrale care
furnizeaza atat moneda in care are loc decontarea definitiva, cat si serviciul de gardian al
acesteia, insarcinat de societate pe masura ce fiduciaritatea creste si creditul se extinde, sa previna
si sa stopeze anomaliile si abuzurile in procesul circulatiei si al altor utilizari a propriei monede
care, in calitate de mediu individual de plata, ii ramane si in proprietate.
Premisa fundamentala a actelor si faptelor cu valoare economica si juridica a platii este
descarcarea de obligatii constituite in prealabil ca obligatii pecuniare, intr-o moneda ce exista si
poate fi folosita pentru singerea obligatiei pecuniare a creditorului. O plata are ca efect trecerea in
proprietatea beneficiarului platii a unor active monetare acceptate de acesta ca descarcand
platitorul de obligatia monetara pe care a contractat-o. Prin urmare, daca are loc fie o remitere in
favoarea beneficirului de numerar efectiv, fie un credit transfer de active monetare de natura
depozitelor bancare transferabile denominate intr-o moneda si in alte conditii, satisfac pe
beneficiarul platii.
Transformarea sistemelor de plati in tarile dezvoltate nu a avut loc exclusiv pentru a
satisface supraoferta de sisteme tehnice ci pentru a asigura stabilitatea functionarii intregului
sistem financiar. Relatia directa intre performanta sistemului de plati si cea a pietei financiare
ambele folosind instrumente atat de dematerializate incat permit viteze de tranzactionare,
reactie si semnalizare economica in continua crestere fac cu atat mai importante si mai
previzibile in viitor eforturile de a perfectiona sistemele de plati intr-o lume care isi intemeiaza
dezvoltarea pe progresele tehnologiei.

Tehnologia, totusi, nu a inlaturat in lumea de astazi necesitatea interventiei autoritatii ci este doar
pe cale sa o echipeze cu mai multe si mai noi mijloace pentru a-si modifica si a-si fixa noi scopuri
prin care sa-si asume in mod prioritar viitorul.
Consecinte economice si sociale ale schimbarii
Nici o tara, oricat de mare si de bogata ar fi, nu se poate izola de restul lumii, fara a nu
avea consecinte negative din punctul de vedere al dezvoltarii sale, al gradului e bunastare si
civilizatie. O caracteristica a lumii contemporane o constituie existenya economiilor nationale ale
statelor ca celula de baza in cadrul economiei mondiale.
In calitate de parte componenta a economiei mondiale, fiecare economie nationala se si
sub influenta factorilor externi. Racordarea Romaniei la cerintele pietei mondiale se loveste de
unele limite (restrictii) ce decurg din stadiul actual de dezvoltare a economiei sale. Valorificand
la maxim posibilitatile existente si invingand limitele interne racordarea Romaniei la cerintele
pietei mondiale trebuie sa fie un proces de transformari radicale cu un mecanism de functionare a
productiei si desfacerii, al carui rezultat va fi atingerea unui grad inalt de competitivitate.
Succesul racordarii depinde de modul in care este satisfacuta cererea pe piata interna la produsele
si serviciile ce fac obiectul relatiilor economice internationale.
Una din cauzele izolarii Romaniei a fost si continua sa fie incompatibilitatea cu produsele
si serviciile de plati si informatii bancare (sau numai cu nivelul calitativ al acestora). Daca in
trecut barierele de limba, limbaje, coduri sau culturi de intreprindere uneori deliberat ridicate in
vederea investitorilor straini puteau constitui un asa-zis avantaj comparativ exploatabil de
catre birocratia locala, interesul captarii fluxurilor de capital strain astazi, presupune si in
Romania o compatibilitate culturala si tehnologica cu Occidentul in perspectiva trecerii de la
piata vanzatorului la piata concurential informata.
Pe de alta parte,dezvoltarile haotice necorelate, din ultimii ani, au risipit numeroase
resurse de investitii si oportunitati de finantare, in primul rand interne, pentru crearea la nivel
national a unei infrastructuri de plati fara numerar intern operabile cu cea pan europeana in curs
de finalizare in Occident. Aceasta risipa, efectuata in primul rand de bancile comerciale si chiar
de B.N.R., a demonstrat necesitatea implicarii unei autoritati publice ca project sponsor si a unei
structuri comerciale de tipul societatii de consultatnta integrator de sisteme (informationale,
informatice, de telecomunicatii si resurse financiare), ca project manager.
Aceasta tendinta oarecum contrara liberalismului relativ manifestarii fortelor pietei, tipic
economiilor engleza si americana este tot mai pregnanta in Europa continentala in ultimii cinci
ani.
Crestera climatului de disciplina si incredere, atat la agentii economici, cat si la indivizi,
inlaturarea unor elemente favorizante pentru evaziunea fiscala, precum si fundamentarea unor
decizii cu caracter strategic in directivarea unor ramuri economice de catre autoritatile publice
sau centrale de decizie privata, viabilizarea unei structuri similara cu cea occidentala
favorizanta pentru dezvoltarea unor relatii de piata concurentiala intr-un mediu de afaceri
transparent si informat sincron si sincronozabil permanent cu evolutiile din Vest constituie
obiective de prim rang ale politicii monetare si in consecinta ale Bancii Nationale a Romaniei.
Mutatiile individului catre o mentalitate a integrarii in disciplina pietei concurentiale ar dobandi,
prin performanta unei asemenea infrastructuri, o buna baza de dezvoltare si de crestere a nivelului
2

culturii antreprenoriale de intreprindere si a factorilor de decizie, in sensul limitarii

subiectivismului si a fraudei reorientarii initiativei private catre creativitate si preluare de riscuri
autentic antreprenoriale in sectorul privat. Ar fi o cale de urmat

Capitolul 4. Piaa monetar n Romnia

4.1. Banca Naional a Romniei
Banca Naional a Romniei este o instituie de interes public, care a luat fiin ca banc
de scont i circulaiune in urma promulgrii Legii Organice din 1123 aprilie 1880, avnd
privilegiul emiterii monedei statului romn.
Banca Central a Romniei are un grad mare de independen fa de executiv, ea rspunznd n
faa Parlamentului cruia trebuie si prezinte, anual, un raport cu privire la principalele evoluii
economice, monetare i valutare politica monetar in anul precedent i orintrile pentru anul
urmtor reglementarea i supravegherea prudenei bancare activitile B.N.R. bilanul anual i
contul de profit i pierdere.
n calitate de banc central, B.N.R. are ca funcii:
emiterea numeralului;
fomularea i conducerea politicii monetare i valutare;
adminstrarea rezervelor oficiale internaionale ale statului;
supravegherea i reglementarea sistemului de plai.
B.N.R. este organul unic de supraveghere bancar, fiind imputernicit de lege sa acioneze ca
mprumuttor de ultim instan pentru societile bancare aflate n dificultate de pli.
B.N.R. poate acorda mprumut statului. Astfel, pentru acoperirea decalajului temporar dintre
ncasarile i plile din contul general al Trezoreriei Statului, B.N.R. poate acorda mprumuturi pe
o durat de pn la 180 zile, la rata dobnzii de pia. Suma total a mprumuturilor nu poate
depi 7% din veniturile bugetului de stat in anul precedent, iar soldul mprumutului trebuie s se
situeze la cel mult dublul capitalului i al fondului de rezerv.
Instrumentele de politic monetar ce pot fi folosite de B.N.R. pentru realizarea obiectivelor sale
sunt19:
Operaiunile de pia(open-market operations);
Faciliti de refinanare i de depozit;
Rezerve minime obligatorii;
Persuasiune moral;
Principalele funcii ndeplinite de B.N.R. sunt:
Emite, pune i retrage din circulaie numerarul.
19

Stoica Victor, Deaconu Petre, Banii. Teoriile monetare. Administrarea banilor i politica monetara, Editura
Economic, Bucureti, 2003. p. 512

B.N.R. administreaz direct rezerva de bancnote i monede metalice, elaboreaz programul de

emisiune a acestora astfel nct s se asigure necesarul de numerar n strict cocncordan cu
nevoile reale ale circulaiei bneti. B.N.R. este singura n drept s stabileasc valoarea nominal,
dimensiunile, greutatea,desenul i alte caracteristici tehnice ale bancnotelor i monedelor
metalice. Bancnotele sunt semnate de guvernator i casierul central.
Este banc a bancilor
B.N.R. este banca a bncilor pe care le autorizeaz s funcioneze pe teritoriul Romniei,
le reglementeaz i le supravegheaz activitatea. B.N.R. se constituie n gestionarul riscului de
sistem n activitatea tuturor bncilor, reprezentnd interesul ntregii societi n prentmpinarea
problemelor ce pot aprea n onorarea de ctre bncile comerciale a cererilor de retragere de
depozite din partea deponenilor. B.N.R este mputernicit de lege s emit
reglementri(regulamente, norme, circulare) cu valabilitate pentru ntregul sistem bancar. n caz
de criz finaciar sau de apariie a unor ricuri sistemice, B.N.R. poate fi mprumuttor de ultim
instan.
Este casier general i bancher al statului romn
B.N.R particip la procesul execuiei bugetului stat i ine evidenele contabile ale contului curent
al Trezoreriei Statului. Pentru operaiunile derulate prin contul Trezoreriei Statului, B.N.R. nu
percepe copmisioane i pltete o dobnd la disponibilitile n acest cont. B.N.R. poate acorda
bugetului de stat un mprumut limitat a crui mrime este stabilit prin lege pentru acoperirea
decalajului temporar ntre veniturile i cheltuielile acestuia. B.N.R. poate mobiliza resurse bneti
pentru contul bugetului de stat, acionnd ca agent al statului n ceea ce privete emisiunea,
vnzarea i rscumprarea obligaiunilor prin care statul se mprumut de la public, persoane
juridice sau bnci.
Stabilete i conduce politica monetar a rii
B.N.R. elaboreaz, aplic i rspunde de politica monetar. Principalele teme ale politicii
monetare sunt:
Volumul, structura i dinamica operaiunilor de creditare;
Volumul, structura i dinamica operaiunilor de pia;
Volumul i structura masei monetare;
Nivelul i calculul dobnzilor la vedere i la termen;
Cursul de schimb al leului n raport cu alte valute i situaia balanei de pli a rii.
Stabilete i conduce politica valutar
B.N.R. elaboreaz, aplica i rspunde de politica valutar a rii. De asemenea, asigur Trezoreria
balanei de pli a rii i acioneaz pentru asigurarea convertibilitii leului pentru tranzaciile
curente ale balanei de pli.
Supravegheaz i reglementeaz sistemul de pli a rii
Supravegherea sistemului de pli al rii, n general i al plilor bancare, n special, n primul
rnd al celor far numerar, este o consecin i un mijloc important de a nfptui politica
monetar i de a menine stabilitatea monedei naionale, precum i ncrederea publicului n
sistemul bancar naional.20

4.1.1. Politica monetar a B.N.R.

4.1.1.1. Politica monetar: cadru general i instrumente specifice acesteia
20

Stoica Victor, Deaconu Petre, Banii. Teoriile monetare. Administrarea banilor i politica monetara, Editura
Economic, Bucureti, 2003. p. 513-514

Cadru general
Politica monetar reprezint unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul
cruia se actioneaz asupra cererii i ofertei de moned n economie. Importana politicii
monetare rezult din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea preurilor, la care se
adaug limitarea inflaiei i meninerea valorii interne si externe a monedei. Responsabilitatea
ndeplinirii acestor obiective revine Bncii Centrale, care deine monopolul n formularea i
transpunerea n practic a obiectivelor politicii monetare.
Stabilitatea preurilor constituie obiectivul fundamental al politicii monetare dar, n
acelai timp, reprezint un obiectiv central al politicii economice, alturi de: creterea economic
durabil, ocuparea deplin a forei de munc, sustenabilitatea balanei de pli. Pentru atingerea
acestor obiective, la nivelul fiecarei ri, sunt identificate instrumentele care sa conduc la cele
mai bune rezultate, dintre care cele mai nsemnate sunt: politica fiscal, politica veniturilor,
politica monetar, politica valutar i politica comercial.
Politica monetar contribuie la realizarea politicii economice i prin obiectivele sale
specifice, care constau n urmtoarele21:
Creterea masei monetare pn la un nivel optim;
Creterea ratei dobnzii la un nivel corespunztor;
Practicarea unui nivel optim al ratei de schimb;
Alocarea optim a resurselor financiare(fonduri pentru creditare) n cadrul economiei.
Acest obiectiv cantitativ se concretizeaz n determinarea de ctre autoritatea monetar a
unui nivel de cretere a masei monetare, ct mai apropiat de rata de cretere real a economiei.
Astfel, in anii 1970, n rile dezvoltate, obiectivele formulate au vizat dinamica
agregatelor monetare, ns regulile au demonstat c este dificil i limitat un control al masei
monetare, atunci cnd economiile rii respective particip puternic la relaiile comerciale i
financiare internaionale.
Rata dobnzii i nivelul optim al acesteia a fost considerat obiectiv fundamental al politicii
monetare pn n anii 1970, situdu-se n centrul analizelor lui Keynes, care evideniaz c Banca
Central poate echilibra piaa monetar prin utilizarea unui nivel echilibrat al ratei de dobnd. n
prezent, rata de dobnd prezint un rol important n cadrul politicii monetare, prin aceea c
permite meninerea unui anumit nivel al ratei de schimb i influeneaz investiiilor agenilor
economici.
Meninerea unui anumit nivel al cursului de schimb constituie un obiectiv al politicii
monetare, prin aceea c antreneaz echilibre sau dezechilibre ale balanei de pli n funcie de
aprecierea sau deprecierea monedei naionale. Dac nivelul cursului este supraevaluat pentru
moneda naional, rezult un consum de rezerve valutare, n timp ce un curs depreciate ar putea
antrena creterea exporturilor i majorarea disponibilitilor n valut.
Alocarea optim a resurselor financiare, la nivelul unei tri, const n selectarea creditelor n
funcie de nivelul rentabilitilor posibile de obinut. Un asemenea obiectiv antreneaz efecte
negative, precum i diminuarea concurenei ntre agenii economici i diminuarea reaciei
acestora n evoluia ratei de dobnd. Din acest motiv se remarc, n prezent, o limitare a utilizrii
acestui obiectiv al politicii monetare.
21

Dardac Nicolae ,Barbu Teodora, Moned, bnci i politici monezare, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti,
2005, pag 378

Instrumente de politic monetar

Pentru ndeplinirea obiectivelor de politica monetar pot fi utilizate instrumente directe i
indirecte, ntre care este posibil stabilirea urmtoarei distincii:
Instrumentele indirecte sunt utilizate de ctre Banca Central n relaiile cu celelalte bnci i cu
agenii nefinanciari. La modul tradiional, aceast categorie include instrumente care permit
controlul asupra costului i asupra cantitii de moned central;
Instrumentele directe sunt reprezentate de msurile care i afeceteaz n mod direct, pe utilizatorii
i deintorii de moned, inclusive instituiile financiare. Dintre acestea prezint importan:
ncadrarea creditului, fixarea administrativ a unor rate ale dobnzii i a unor rate de schimb.
Din distincia prezent rezult c instrumentele indirecte corespund aciunilor asupra pieei, iar
cele directe constitue msuri ale autoritilor monetare.
Prin fiecare tip de instrument pot fi urmrite anumite obiective, astfel nct exist
posibilitatea clasificrii instrumentelor dup urmtoarea structur22:
Instrumente prin care Banca Central furnizeaz i retrage moneda central;
Instrumente care afecteaz direct activele sau pasivele bncilor ;
Instrumente care permit controlul aciunilor cu strintatea;
Din prima categorie a instrumentelor pot fi incluse urmtoarele tipuri de operaiuni i
msuri adoptate de Banca Central:
operaiunile de open-market i acordarea de credite cu rat variabil a dobnzii pe piaa monetar
sau financiar;
operaiunile de rescontare; plafonarea disponibilitilor pentru rescontare i stabilirea costului
rescontrii(rata de rescontare sau rata oficial a scontului);
avansurile acordate de Banca Central statului i celorlalte bnci: determinarea plafonului i a
costului(ratei de dobnd) pentru aceste avansuri;
contituirea rezervelor obligatorii obinuite i cele constituite asupra depozitelor i creditelor;
n a doua categorie pot fi ncadrate obiective cantitative globale i obiective selective,
dintre care pot fi enumerate urmtoarele:
ncadrarea creditului bancar sau a finanrilor;
ncadrarea sau limitarea depozitelor renumerate i gestionate de ctre bnci;
Raporturile bilanului(raportul dintre credite i fonduri proprii);
Coeficientul de utilizare obligatoriu concretizat n portofoliul minim de obligaiuni, bonuri de
tezaur sau alte utilizri;
Controlul emisiunilor de titluri pe piaa financiar;
Stabilirea ratei de dobnd debitoare sau creditoare;
c)Instrumentele care permit controlul operaiunilor cu strintatea includ urmtoarele:
Controlul schimburilor(mprumuturi externe autorizate, piaa devizelor, reglementarea poziiei
exterioare a bncilor, depozitele constituite la Banca Central din devizele achiziionate de ctre
agenii nefinanciari);
Reglementrile aplicabile dobnzilor pltite pentru depozitele nerezidenilor i nivelul ratelor de
dobnd;
22

Stoica Victor, Deaconu Petre, Banii. Teoriile monetare. Administrarea banilor i politica monetara, Editura
Economic, Bucureti, 2003. p. 517-518

Rezervele obligatorii constituite pentru depozitele nerezidenilor;

Interveniile Bncii Centrale pe piaa schimburilor valutare;

A) Instrumente de intervenie monetar directe23

Plafoanele de credit
Plafoanele de credit sunt utilizate ca instrumente directe de control monetar i se manifest sub
forma unor instruciuni prin care bncile sunt informate cu privire la nivelul maxim al creditelor
i ponderea acestora n portofoliul de active.
Pe termen lung utilizarea plafoanelor de credit antreneaz efecte nefavorabile, precum rate ale
dobnzii administrate, descurajarea mobilizarii economiilor i distorsionarea fluxurilor de fonduri
ctre mprumuturi profitabile.
Motivele pentru care, rile au adoptat, iniial, acest instrument sunt:
reprezint un instrument uor de implementat;
este perceput ca un instrument care permite ndeplinirea obiectivelor de politic monetar;
este cel mai eficient instrument de politic monetar adoptat de pieele financiare nedezvoltate
sau de cele cu capacitate tehnice limitate;
constituie o modalitate prin care resursele sunt reorientate ctre alte sectoare mai puin favorizate.
Utilizarea plafoanelor de credite are relevan pentru caracterizarea pieelor financiare,
care pot prezenta grade diferite de dezvoltare i complexitate, structuri necompetitive ale
sistemelor bancare, o pia a titlurilor guvernamentale slab dezvoltat, costuri sporite ale
tranzaciilor sau restricii n micarea capitalurilor.
Practica bncilor centrale arat c acestea stabilesc, periodic, plafoane ale activelor
interne din ntregul sistem bancar i subplafoane pentru creditele guvernamentale, n concordan
cu nivelul inflaiei, al creterii economice i al balanei de pli externe.
Avantajele plafoanelor de credit sunt urmtoarele:
permite controlul asupra agregatelor monetare i asupra creditului total;
este unul din cele mai uoare instrumente, aplicabil n rile cu piee financiare slab dezvoltate
sau cu falimente importante n acest domeniu;
este relativ uor de implementat atunci cand numrul bncilor este redus;
nu este afectat de regimul cursului de schimb.
Dezavantajele aplicrii plafoanelor de credit:
nu poate fi utilizat n managementul lichiditii pe termen scurt, ci numai prin aplicarea pe termen
lung;
tinde s perpetueze un credit independent de competivitatea bncilor;
provoac dezintermedierea n scopul reglementrii sectorului financiar;
limiteaz competiia ntre bnci i mpiedic dezvoltarea pieei monetare;
poate reprezenta o ameninare la adresa lichiditii, dac politica este slab
genereaz un micromanagement al alocrii creditelor de ctre Banca Central;
este dificil de monitorizat atunci cnd creditul se prezint sub forme nesupuse limitrii;
23

Stoica Victor, Deaconu Petre, Banii. Teoriile monetare. Administrarea banilor i politica monetara, Editura
Economic, Bucureti, 2003. p. 525

creaz dificulti administrative n rile cu un numr sporit de bnci;

poate duce la multiplicarea controalelor directe i a presiunii financiare.
Cerinele de lichiditate a activelor
Printre instrumentele de politic monetar, n unele ri se utilizeaz, n scopuri
prudeniale i de control monetar, un raport de lichiditate al activelor. Raportul de lichiditate este
definit ca reprezentnd obligaia bncilor comerciale de a menine sub forma de active lichide un
procent predeterminat din totalul depozitelor i al altor disponibiliti. Cerinele de lichiditate
ndeplinesc att un rol monetar, precum i unul prudenial.
Literatura de specialitate susine c cerinele de lichiditate sunt utilizate ca supliment al unei
politici monetare restrictive, n perioadele de expansiune economic. Ideea ineficienei raportului
de lichiditate ca instrument de politic monetar este susinut i de ctre monetariti. Potrivit
acestora, cererea i oferta de moned determin rata de dobnd pe termen scurt, care
influeneaz i alte niveluri ale ratei de dobnda, n acest mod politica monetar acionnd asupra
depozitelor bancare i nu asupra mprumuturilor. Importana ofertei de moneda n transmiterea
politicii monetare este evideniat prin analiza impactului pe care l are raportul de lichiditate
asupra ofertei de moneda24.
Dac din punctul de vedere al politicii monetare cerinele de lichiditate a activelor nu
sunt eficiente, totui acestea ndeplinesc un rol important n controlul selectiv al creditului.
Raportul de lichiditate poate fi utilizat i n alocarea creditului guvernamental, prin impunerea
pentru bncile comerciale a obligativitii de a deine titluri guvernamentale purttoare ale unor
dobnzi mai sczute dect cele oferite pe pia.
Din observaiile efectuate asupra cerinelor de lichiditate a activelor, se poate concluziona c
acestea prezint importan, ntruct oblig bncile s-i constituie portofolii de active, ntr-o
structur optim, n funcie de condiiile monetare, fiscale i de starea sistemului bancar respectiv.

B) Instrumente de intervenie monetar indirecte

Rezervele minime obligatorii
Sistemul rezervelor minime obligatorii este instituit pentru a asigura o lichiditate minim
n sistemul bancar, i const n obligaia bncilor, care colecteaz depozite, de a cosemna, n
conturile lor deschise la banca central, sume stabilite prin aplicarea unei cote procentuale asupra
bazei de calcul, prin acest mecanism urmarindu-se att un scop monetar precum i unul
prudenial.
Scopul principal(cel monetar) const n limitarea potenialului de multiplicare a creditului
n cadrul sistemului bancar, iar scopul prudenial se manifest prin sigurana pe care o confer
24

Stoica Victor, Deaconu Petre, Banii. Teoriile monetare. Administrarea banilor i politica monetara, Editura
Economic, Bucureti, 2003. p. 526

publicului faptul c bncile dispun oricnd de lichiditi suficiente, pentru a face fa solicitrilor
de retragere a depunerilor.
Cu toate acestea, rezervele minime obligatorii nu sunt destinate asigurrii solvabilitii
bncilor comerciale n vremuri de panic, perioade n care nu se poate vorbi despre
solvabilitate deplin atta timp totalul activelor, mobilizate imediat de ctre bnci, nu este strict
egal cu totalul activelor.
n cadrul sistemului bancar se admite o insolvabilitate temporar mai mare dect n alte sectoare
de activitate, iar banca central poate interveni pentru a redresa situaia unor bnci aflate n
pierdere de credibilitate. Astfel, se poate aprecia c obiectivul de ordin prudenial, urmrit prin
constiuirea rezervelor minime obligatorii, scade n importan in favoarea celui monetar.
Rolul sistemului rezervelor minime obligatorii rezid i n faptul c acestea constituie
surs de venituri pentru banca central, contribuie la fluidizarea sistemului de pli, reprezint
surs de informaii statistice cu privire la bilanurile bncilor, contribuie la stabilitatea financiar
a acestora. n general, bncile sunt obligate s menin rezerve peste nivelul minim, iar aceste
rezerve sunt foarte slab remunerate n comparaie cu plasarea lor piaa monetar.
Tabel 1. Atribuiile rezervelor minime obligatorii
Scopul mecanismului RMO
Caracteristici
1. Scopul monetar
Limitarea potenialului de multiplicare a
creditului de ctre sistemul bancar
2. Scopul prudenial
ncrederea publicului n ceea ce privete
capacitatea bncilor de a face fa
solicitrilor de mprumuturi
3. Surs de venituri pentru banca central
4. Contribuie la fluidizarea sistemului de
pli
5. Contribuie la stabilizarea financiar a
bncilor
Rolul rezervelor minime obligatorii25:
Pot spori precizia altor instrumente de politic monetar;
Pot regla nivelul lichiditilor din economie prin absorbirea sau injectarea acestora;
Pot contribui la obinerea de venituri din seigneuriage generat de expansiunea masei monetare, n
calitate de component a bazei monetare;
Pot produce un venit direct in condiiile n care banca central investete n titluri i
ctig dobnzile aferente acestora cu toate c efectul antrenant al acestora const i n reducerea
profitului bncilor, dac acestea sunt remunerate la un nivel mai sczut dect costul de
oportunitate ;
Pot fi o cale de taxare a serviciilor financiare;
Activitatea practic face s apar doua tipuri de situaii:
n mod frecvent, rezervele nu sunt remunerate;

25

Stoica Victor, Deaconu Petre, Banii. Teoriile monetare. Administrarea banilor i politica monetara, Editura
Economic, Bucureti, 2003. p. 516

n alte situaii, rezervele sunt remunerate, dar n circumstane particulare, avnd n vedere c
banca centarl are ea nsi o anume obligaie de utilizare a acestor rezerve(finanarea Trezoreriei
n Italia sau Spania).
Remunerarea rezervelor obligatorii, la o rat situat sub nivelul dobnzii de pia, reduce
rolul specific al rezervelor ca instrument al politicii monetare. n ipoteza remunerrii la o rat de
pia a dobnzii, efectul acestui instrument se diminueaz, ntruct se produce majorarea
rezervelor, far ca banca central s majoreze oferta de moned central, ceea ce conduce la o
cretere puternica a ratei dobnzii.
Utilitile rezervei obligatorii n cadrul aciunii asupra lichiditii bancare se pot prezenta astfel:
Rezervele obligatorii permit a se aciona asupra costului creditului fr a modifica rata dobnzii
pe piaa monetar;
Acestea confer aciunii asupra lichiditii bancare un suport previzional, ceea ce
compensez neregulile altor factori care influeneaz trezoreria bncilor;
Rezervele obligatorii sunt utile atunci cnd piaa devine superlichid, respectiv atunci
cnd deficitul bugetar este finanat prin creaie monetar;
Rezervele influeneaz costul resurselor bancare, datorit faptului c se restrng posibilitile de
plasament pe piaa interbancar.
Efectele rezervei minime obligatorii26
Obligativitatea unitilor bancare de a constitui la banca central o rezerv minim din
exigibilitile(resurse la vedere sau pe termen scurt) i uneori din creditele pe care le acord, n
conturi neremunerate ori slab remunerate, reprezint o constrngere pentru bnci.
Dac se manifest o cretere a ratei RMO, nevoile bncilor comerciale n moned central
se majoreaz, deoarece ele trebuie s majoreze suma rezervelor deinute n contul de la banca
central. Se reduce astfel lichiditatea bancar, ceea ce genereaz probleme de trezorerie ale
bncilor respective. Se recurge n acest caz la finari de la banca central, prin intermediul pieei
monetare. Dac banca central, prin investiiile sale, stabililete rata de lichiditate, bncile vor
trebui s suporte un cost de lichiditate ridicat.
Dac scade RMO, nevoile bncilor comerciale n moned central se vor diminua. Are loc
o majorare a lichiditilor bancare pentru a face fa nevoilor de moned central care rezult din
activitatea curent.
Astfel politica RMO apare ca o completare a politicii de refinanare pe piaa monetar, ambele
fiin constrngtoare pentru bnci n msura n care bncile sunt ndatorate la banca central.
Printre efectele RMO e numr:
Efectul cantitativ;
Efectul pre al politicii rezervelor minime obligatorii;
Efectul cost al politicii rezervelor minime obligatorii.

26

Stoica Victor, Deaconu Petre, Banii. Teoriile monetare. Administrarea banilor i politica monetara, Editura
Economic, Bucureti, 2003. p. 518

C) Instrumente de refinanare27
Caracteristici ale instrumentelor de refinanare
Bncile centrale utizeaz dou tipuri de instrumente de refinanare:
Facilitaile permanente;
Instrumentele pieei monetare.
Facilitile permanente sunt instrumente folosite de bncile centrale pentru obinerea de
fonduri si au urmtoarele caracteristici:
Sunt utilizate din iniiativa bncilor comerciale;
Se realizeaz la rate predeterminate ae dobnzii;
In anumite cazuri, bncile centrale ofer faciliti permanente sub forma depozitelor.
Instrumentele pieei monetare se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi:
Sunt iniiate de banca central i sunt conduse n manier competitiv;
Ratele de dobnd la care se realizeaz operaiunile sunt incerte, deci operaiunile se realizeaz la
artele veriabile ale dobnzii.
nlocuiesc operaiuni cash de pe pia, avnd efecte asupra ratei dobnzii;
Sporesc volumul titlurilor din colateral, dar nu afecteaz piaa secundar a titlurilor;
n multe ri, aceste operaiuni mbrac forma tranzaciilor de rscumprare i vnzare(operaiuni
REPO).
Necesitatea operaiunilor de refinanare este argumentat din urmtoarele perscpective:
Nu au efecte semnificative asupra activelor utilizate;
Banca central manifest flexibilitate n controlul condiiilor n care se desfoar
operaiunile pe piaa manetar, ntruct stabilete nivelul idurata contractului i, de asemenea,
renoirea sau nu la maturitate;
Sporirea rezervelor inn cazul operaiunilor REPO sau diminuarea acestora, canstituind un
instrument flexibil pentru managementul rezervelor;
Prin operaiunile de refinanare nu se produce fragmentarea sistemului bancar, deoarece dreptul
de properietate asupra titlurilor este schimbat doar temporar.
Un rol hotrtor n cadrul operaiunilor de refinanare l joac rata dobnzii. Nivelul ratei
dobnzii trebuie anunat atunci cnd operaiunile se adreseaz publicului, n practic fiin utilizate
dou forme de rat ale dobnzii:
Ratele multiple, variabile, oferite de ctre bnci;
Rate uniforme, n care toate ofertele acceptate trebuie pltite la rata marginal a dobnzii.
Rolul pe carel l ndeplinesc instrumentele de refinanare sunt evideniate n urmtoarele aspecte:
Servesc ca indicatori ai strii politicii monetare;
Regleaz nivelul global al ratelor de dobnd pe pia;
Se utilizeaz pentru reglajul fin al ratei de dobnda pe piaa monetar.
Creditul special

27

Stoica Victor, Deaconu Petre, Banii. Teoriile monetare. Administrarea banilor i politica monetara, Editura
Economic, Bucureti, 2003. p. 529

Creditul special se acord bncilor comerciale solvabile, care se cnfrunt cu probleme de

lichiditate, n vederea evitrii unei situiaii de criz care s afecteze ntregul sistem. Acorderea
acestor credite se face n baza unor norme clare de eligibilitate i limitare cantitativ.
Prin acordarea acestor credite bncile i ndeplinesc funcia de creditor de ultim instan,
care presupune acceptarea compromisului ntre evitarea riscului sistemic i controlul lichiditii.
O form a creditului special o constituie creditul intra-day, care poate fi acordat bncilor
comerciale pentru asigurarea lichiditii pe parcursul zile. Acesta este folosit n condiiile
existenei:
Un regim al rezervelor minime obligatorii n care acestea sunt deinute pe o baz
zilnic(integral sau parial);
Un sistem de decontare in timp real pe baz brut.
Creditul intra-day asigur derularea fluent a plilor bncii respective i a sistemului bancar n
ansamblu, deci problema cu care se confrunt banca nu este generat de insuficiena lichiditii,
ci de corelarea plilor cu ncasrile.
Aceste tipuri de credit pot fi garantate cu active eligibile, precum titluri de stat, certificate de
depozit emise de banca central, sau negarantate, i au, de regul, limite cantitative pentru fiecare
banc.
Creditul de licitaie
Pe lng instrumentele de politic monetar precum facilitile de credit ale bncii
centrale, managementul lichiditii bancare i ratele de dobnd pe termen scurt, licitaiile sunt
utilizate ca principalul instrument al alocrii creditelor bncii centrale n rile dezvoltate.
Creditul de licitaie este o parte a procesului de reform i a are un rol decisiv n promovarea
piei monetare i ntrirea controlului asupra funcionrii acestuia.
Fa de creditele administrate din economiile planificate, prin cerditul de licitaie s-au
introdus preurile flexibile(cu rol n lichiditatea bancar), ceea ce a contribuit la dezvoltarea pieei
bancarei la ntrirea controlului direct al creditelor i al ratei de dobnd. Introducerea timpurie a
creditelor de lictaie a condus ca bncile s ctigeexperien n controlul asupra pieei monetare
i s fac pai ctre stadii mai complexe ale operaiunilor. Prin practicarea unui acces transparent
i uniform la credite, bncile au foest obligate s se orienteze i ctre alte surse, din afara bncii
centrale, respectiv pe piaa interbancar.28
n utilizarea acestui instrument au aprut impedimente provenite din dificulti n
fuzionarea de informaii, care au condus la creterea riscului de creditare i au compromis
alocarea eficient a resurselor.
Selecia advers i hazardul moral prin carea au fost influenate comportamentele
participanilor pe piaa i fuzionarea fondurilor, constitue surse de apariie a riscului. Selecia
advers i riscul moral au putut fi limitate prin solicitarea unui colateral adecvat, prin stabilirea de
reguli pentru licitaie i stabilirea unor limite de volum pentru creditele bncii centrale.
Bncile centrale stabilesc o rat minim de licitaie n scopul creterii controlului monetar i al
descurajrii recurgerii la mprumuturile bncii centrale. Participanii preyint ofertele lor n jurul
ratei minime a dobnzii, ceea ce reflect un exces de lichiditate.
Creditul de licitaie a fost utilizat ca instrument de control monetar, att prin efectele
directe ale lichiditii, ct i prin mecanismul de transmitere a ratei dobnzii.
28

Dardac Nicolae, Barbu Teodora, Moned, bnci i politici monetare, Editura didactic i Pedagogic, Bucureti,
2005. p. 400

Creditul de licitaie este utilizat alturi de instrumentele directe ale controlului monetar in vederea
realizrii unor programe financiare stabilite n cadrul procesului de reform(cum a fost i cazul
Romniei)
Nevoia structural de credite a bncii centrale s-a redus n timp, prin mobilizarea
depozitelor bncilor comerciale, datorit dezvoltrii pieei monetare i interbancare, precum i a
pieei titlurilor, ceea ce a permis finanarea titlurilor n afara sistemuli bancar. Totodat, acest
instrument a fost utilizat i este, nc, intr-o serie de ri, drept component a pachetului de
msuri adoptat pentru reforma sistemului financiar bancar.29
Operaiunile de SWAP valutar
Operaiunile de SWAP valutar reprezint tranzacii valutare n care dou pri schimb
sume exprimate n dou monede diferite, la nceputlu unei perioade, i le rscumpr la o dt
viitoare predeterminat.
Banca centrala utilizeaz operaiunile de SWAP pentru a influena lichiditatea intern, de
a gestiona rezervele valutare i de a stimula dezvoltarea piei financiare interne.
Avantajele utilizrii operaiunilor SWAP:
Dein o verietate de instrumente de intervenii tehnice;
Realizarea de schimburi intr-un volum sporit prin operaiunile de swoap, facilitnd intervenia
autoritilor monetare;
Nu au efecte directe asupra cursului valutar la vedere;
Operaiunile de swoap constituie operaiuni un instrument flexibil, procedurile sunt informale, iar
swoap-urile sunt uor reversibile.
Dezavantajele utilizrii operaiunilor SWAP:
Pot influena nivelul cursului de schimb;
Necesit o perioad minim de dou zile pentru ca tranzacia s devin efectiv;
n aceste tranzacii nu exist schimburi simultane ale unei monede cu alta;
Deoarece operaiuni swap pe devize sunt doar temporare, ele sunt utile pentru ajustri tehnice pe
termen scurt, fie n a influena nivelul lichiditii pieei prin neutralizarea factorilor perturbatori
sezonieri, fie n a restabili sau menine deficitele de pe piacare ndreapt rata dobnzii spre
valoarea dorit.
Prevenirea riscurilor antrenate de fluctuaiile cursului de schimb este asigurat prin
operaiunile de swap valutar . De asemenea utilizarea swap ului prezint avantajul furnizrii de
capitaluri pe termen scurt, aceste operaiuni antrennd efectul de expansiune monetar.
Dei operaiunile de swap valutar au putut fi utilizate n unele ri dezvoltate pentru
controlul lichiditii bancare, protejarea rezervelor valutare i stimularea sistemului financiar
bancar, totui, n ultimii ani, acest instrument nu a mai fost preferat datorit riscului de pierdere al
bncii centrale i datorit gradului redus de atractivitate pe piaa monetar.
Operaiunile de open market
n rile dezvoltate, operaiunile de open market au devenit principalul instrument de
control monetar, datorit avantajelor pe care le prezint i care constau n:
Ofer o flexibilitate sporit, din punct de vedere al volumului operaiilor de politic
monetar iniiate de banca central;
29

Ibidem, p. 401

Permit stabilirea unor relaii impersonale intre participanii la pia;

Permit evitarea ineficienei pieei i a economiei ca urmare a controlului direct.
Transmiterea politicii de open market
Conducerea operaiunilor de open market se realizeaz n modaliti diferite, n funcie
de condiiile pieei, de structura i rolul sistemului bancar, gradul de dezvoltatre i reglementarea
sistemului financiar precum i de disponibilitile de titluri guvernamentale sau de instrumente
ale pieei monetare. Influenat de factorii de mai sus, politica de open market poate fi
transmis n dou moduri30:
La modul activ, prin intirea cantitii de moned central;
La modul pasiv, prin intirea ratei de dobnd pe piaa monetar sau prin msurarea lichiditii
sistemului bancar.
Pentru absolvirea excesului de lichiditatea, autoritatea monetar are la dispoziie
realizarea de operaiuni cu dou tipuri de titluri, cele guvernamentale i cele emise de banca
central, situie care antreneaz o serie de difculti constnd n cofuzia public referitoare la
relaiile dintre ele.
Emisiunea de titluri pe piaa primar de ctre banca central este, n principal, utilizat
atunci cnd excesul de lichiditate este un factor de influen major n sistemul bancar, n special
asupra capitalului.
Titlurile emise pot fi utilizate, astfel, pentru ajustarea creterilor i descreterilor de
lichiditate din decursul anului, prin ajustarea de ctre banca central a volumului de titluri emise
i rscumprarea acestora la maturitate. n cazul absenei unei piee monetare i interbancare
active, operaiunile cu titlurile bncii centrale nu conduc la cele mai bune rezultate.
n rile n care nu exist o pia secundar dezvoltat a titlurilor guvernamentale, neinfluenat
de schimburile externe, principalul instrument de politic monetar este creditul de licitaie
folosit, deoarece confer bncii mai mult iniiativ n ceea ce privete volumul, suma i preul la
care sunt folosite lichiditile.
4.1.1.2. Politica monetar: cazul Romniei
nfptuirea politicii monetare n Romnia, n ultimii zece ani, a fost condiionat de gradul
de independen al bncii centrale i de transformrile instituionale i de comportament la nivel
micro i macroeconomic.
Condiiile specifice ale tranziiei au impus B.N.R. realizarea unui echilibru ntre
obiectivele pe termen lung ale politicii monetare i restriciile pe termen scurt, date de evoluia
condiiilor n economie.
Obiectivele politicii monetare(limitarea creterii preurilor, eliminarea supraevalurii
monedei naionale n vederea asigurrii sustenabilitii balanei de pli), au fost compromise de
fragilitatea sistemului bancar, de rigiditatea economiei reale precum i de constrngerile de natur
social. Din acest motiv, s-au succedat perioade de control asupra masei monetare i de
echilibrare a pieei monetare i valutare, cu cele n care masa monetar a sporit considerabil, iar
cursul de schimb a fost supraevaluat.

30

Dardac Nicolae, Barbu Teodora, op.cit., p. 406 - 407

Astfel anii 1991 1993 s-au caracterizat prin creterea masei monetare, perintr-o serie de
msuri de limitare a creditului neguvernamental i printr-o inflaie ridicat.
Anul 1994 a fost considerat un succes al politicii de macro stabilizare i a marcat redobndirea
ncrederii n moneda naional. Reducerea ratei inflaiei pn la 30% i nsprirea politicii
rezervelor minime obligatorii au definit politica monetar a anului 1995, iar pierderea ncrederii
n moneda naional, creterea masei monetare i a inflaiei au deteriorat vizibil politica monetar
a anului 1996.
Anul 1997 a fost caracterizat printr-o politic constnd n renunarea la refinanarea prin
credite structurale i trecerea la refinanarea prin mecanisme i instrumente specifice pieei
monetare i n liberalizarea pieei valutare i asigurarea unui nivel de echilibru al cursului de
schimb.
Politica monetar restrictiv din anul 1998 a temperat inflaia, urmnd ca n anul 1999
obiectivul de atenuare a creterii preurilor s fie atins, inflaia nregistrnd nivelul de 54,9%.
Situaia nregistrat n anul 2000, sigereaz faptul c principalul obiectiv al politicii monetare a
fost reprezentat de meninerea agregatelor monetare.
Potrivit statutului B.N.R. autoritatea monetar urmrte dou obiective majore: stabilitatea
monedei i stabilitatea preurilor.
Pe termen scurt banca central poate stabili obiective intermediare, ca: agregatele
monetare, ratele dobnzii i cursul de schimb, astfel nct acestea s conduc la atingerea
obiectivului de limitare a inflaiei. Pe termen lung obiectivele intermediare a politicii monetare se
pot caracteriza prin meninerea controlului asupra agregatelor monetare, meninerea ratei
dobnzii real pozitive i predictibilitatea cursului de schimb.
n anul 2002, stadiul de dezvoltare al economiei i prognoza indicatorilor macroeconomici au
creat contextul oportun, n care banca central a iniiat demersurile pentru o nou strategie
monetar trageting inflation aliniindu se astfel tendinelor manifestate nc din anii 1990 n
rile dezvoltate, i ulterior n cele emergente.
O asemenea strategie const are la baz urmtoarele elemente definitorii:
Urmrirea stabilitii preurilor ca principal obiectiv de politic monetar;
Transparena strategiei de politic monetar;
Responsabilitatea bncii centrale, pentru atingerea obiectivelor;
Furnizarea de informaii cu privire la variabilele macroeconomice, n timp util31.
Pentru a se facilita trecerea la aceast strategie este necesar ndeplinirea unui ansamblu
de cerine instituionale i tehnice, dintre care amintim:
Armonizarea politicii monetare cu cea fiscal;
Prioritatea absolut a obiectivului de inflaie;
Independena instrumental a bncii centrale;
Existena unui sistem financiar bine dezvoltat;
Flexibilitatea cursului de schimb;
Transparena i responsabilitatea bncii centrale;
Alegerea unui indice de preuri adecvat;
Stabilirea explicit a unei inte cantitative a intervalului de fluctuaie i a orizontului de timp n
care se urmrete obiectivul.
Analiza pe cazul Romniei a cerinelor de mai sus evideniaza c n perioada 2003 2004
au fost ndeplinite toate condiiile astfel nct intirea direct a inflaiei a fost prima opiune de
31

Dardac Nicolae, Barbu Teodora, Moned, bnci i politici monetare, Editura didactic i Pedagogic, Bucureti,
2005. p. 432

politic monetar a B.N.R., corelat cu obinerea unor ctiguri durabile, n procesul dezinflaiei,
i cu o disciplin coerent a politicilor macroeconomice.
Anul 2004 a marcat pregtirea trecerii de la strategia de tip monetary targeting bazat pe
utilizarea bazei monetare ca obiectiv operaional i a masei monetare ca obiectiv intermediar, la
strategia de tip targeting inflation i de preocuparea B.N.R. care, mpreun cu Ministerul
Finanelor Publice, a elaborat proiectul de lege cu privire la denominarea monedei naionale,
operaiune ce urma s aib loc ncepnd cu 1 iulie 2005 la orat de conversie de 1: 10000.
n luna august 2005, Banca Naional a Romniei a adoptat o nou strategie de politic monetar
- intirea direct a inflaiei. Un rol esenial n funcionarea acestui regim revine ancorrii
anticipaiilor inflaioniste la nivelul obiectivului de inflaie anunat de banca central i, prin
urmare, unei comunicri eficiente cu publicul.Accelerarea procesului dezinflaionist n trimestrul
III 2006 a dus la o rat anual a inflaiei de 5,5% n septembrie 2006, cu 1,6 puncte procentuale
sub nivelul din iunie 2006 i cu 1 punct procentual sub nivelul prognozat.
n contextul acumulrii unei aprecieri peste ateptri a monedei naionale ncepnd cu luna
decembrie 2006, BNR a reconfigurat n cursul primului trimestru al anului 2007 structura
condiiilor monetare, reducnd n dou etape (cu 0,75 i respective 0,5 puncte procentuale) rata
dobnzii de politic monetar, pn la nivelul de 7,5 %. n acelai timp, banca central a meninut
restrictivitatea mecanismului rezervelor minime obligatorii i a crescut progresiv n a doua parte a
intervalului fermitatea controlului exercitat asupra lichiditii de pe piaa monetar, condiiile
monetare n sens larg rmnnd astfel adecvate meninerii dezinflaiei pe traiectoria compatibil
cu atingerea intelor de inflaie pe termen mediu32.

Instrumente de politica monetar utilizate de B.N.R.33

Instrumentele instituite de autoritatea monetar au avut n vedere alinierea la standardele
i practicile din rile Uniunii Europene i cele internaionale.
Operatiunile B.N.R. pe piaa monetar utilizate n prezent constau n:

32

www.bnro.ro, Raport asupra inflaiei, mai 2007

Stoica Victor, Deaconu Petre, Banii. Teoriile monetare. Administrarea banilor i politica monetara, Editura
Economic, Bucureti, 2003. p. 534
33

Tranzaciile repo i reverse repo(pensiuni) cu titluri de stat. Tranzaciile reversibile se

constituie n cesiuni de crean pe o baz contractual i presupune ca instituia cedent s se
angajeze s reprimeasc iar instituia cesionar sa retrocedeze aceleai titluri de stat sau titluri de
stat din aceeai serie la un pre i la o dat stabilite prin contract. Valoarea pe pia a titlurilor de
stat n tranzaciile repo i reverse repo trebuie s acopere valoarea de rscumprare a acestora.
Credite colaterizate cu active eligibile pentru garantare. Se refer la tranzaciile reversibile
n care debitorul pstreaz dreptul de proprietate asupra activelor eligibile aduse n garanie.
Valoarea activelor trebuie s acopere 100% valoarea creditului acordat i dobda aferent.
Vnzri i cumprri definitive de titluri de stat(outright tranzactions). Sunt tranzacii n care are
loc transferul definitiv al proprietii asupra titlurilor de la vnztor la cumprtor. Aceste
tranzacii se realizeaz prin mecanismul livrare contra plat.
Emiterea de certificate de depozit. Certificatele de depozit se emit de ctre B.N.R. n
form materializat sau dematerializat, cu discount i rscumprare la scaden la valoarea
nominal34. Rata dobnzii aferent sumei pltite de deintor se determin ca diferen ntre
valoarea mai mic la care sunt emise certificatele i valoarea nominal a acestora. Rata dobnzii
se stabilete ntre pri la scadena tranzaciei.
Swap-ul valutar prezint 2 tranzacii simultane prin intermediul crora B.N.R.-ul realizeaz :
Cumprarea la vedere lei contra valut convertibil i vinde la termen(forward) aceeai
sum n valuta convertibil contra lei;
Vinde la vedere contra valut convertibil i cumpr la termen(forward) aceeai sum n valut
convertibil n lei.
Atragerea de depozite de la bnci. Constituie o tranzacie cu scaden prestabilit n care rata
dobnzii la depozit este rata dobnzii simple i se pltete la scadena depozitului.
Msurile luate de banca central pentru perfecionarea instrumentelor de politic monetar sunt:
Facilitile de refinanare i de depozit acordate bncilor de ctre B.N.R.;
Facilitile de refinanare;
Facilitile de depozit.
Regimul cursului de schimb influeneaz strategia politicii monetare a B.N.R., dar rolul su a
avut o tendin oscilant n funcie de reforma adoptat.
4.2. Piaa monetar n Romnia
Piaa monetar este un mecanism al economiei de pia care a aprut n Romnia dup
1989. naintea acestei perioade economia era planificat central, avnd un carcater imperativ,
ceea ce a dus la transformarea monedei n instrument al dictatului etatist. Trecerea la economia de
pia a avut la baz statornicirea proprietii private n economie ncurajnd astfel concurena ca
factor propulsator al eficienei economice.
Principala operaiune a B.N.R.-ului pe piaa monetar o constituie refinanarea bncilor
comerciale. Creditele de refinanare practicate de B.N.R. sunt35:
Creditul structural;
Creditul de licitaie;
34

Turliuc Vasile, Cocri Vasile, Dornescu Valeriu, Boariu Angela, Stoica Ovidiu, Chirlean Dan, Moned i credit,
Editura Universitii Alexandru Ioan Cuza, Iai, 2007. p. 283
35

Turliuc Vasile, Cocri Vasile, Dornescu Valeriu, Boariu Angela, Stoica Ovidiu, Chirlean Dan, Moned i credit,
Editura Universitii Alexandru Ioan Cuza, Iai, 2007. p. 279

Creditul special;
Creditul lombard(overdraft).
Creditul structural este acordat bncilor comerciale avnd la baz un plafon stabilit i sunt
garantate prin efecte comerciale sau publice.
Creditul de licitaie prefigureaz operaiunile de open-market. Este garantat cu titluri de
stat fiind acordat pe maximum 15 zile la rate de dobnzi rezultate din licitaie, avnd la baz un
anumit plafon.
Creditul special se acord pe o perioad de pn la 30 de zile bncilor comerciale aflate n
criz de lichiditate. Acest credit este acordat pe baza unor garanii financiare i active reale cu
condiia prezentrii unor programe de redresare.
Creditul lombard(overdraft) este numit i creditul de pe o zi pe alta. Se acord bncilor
comerciale aflate n criz n vederea efecturii plilor zilnice exigibile. Plafonul acordrii este
stabilit la nivelul soldului debitor al contului curent al bncii la B.N.R. i nu poate depi 75%
din fondurile proprii ale bncii beneficiare. Garantarea se realizeaz pe baza hrtiilor de valoare.
Pe piaa interbancar actual din Romnia se efectueaz cu precdere operaiuni de
refinanare i mai puin operaiuni de creditare interbnci. B.N.R.-ul i lrgete sferele de
intervenie prin intermediul operaiunilor de open-market. n cadrul acestor operaiuni, banca
central cumpr i vinde pe pia titluri ale mprumuturilor publice, cu scopul de a lrgi sau
restrnge lichiditile bncilor, de a influena volumul creditelor i evoluia general a cursurilor
titlurilor pe pia36.
n cazul n care banca central cumpr titluri de pia realizeaz o distribuire mnetar i
implicit de lichiditi. Atunci cnd tranzacia are loc n sens invers se realizeaz un reflux de
moned i ca urmare scad lichiditile de pe pia.
Efectele trecerii la piaa monetar deschis se evideniaz prin privatizarea bncilor comerciale,
ntrirea concurenei, creterea numrului de bnci, nlturarea dominaei unora dintre ele i
dezvoltarea reelei bancare.
Adoptarea pieei monetare deschise a presupus i introducerea operaiunilor de openmarket, ca alternativ fa de reescont, fiind un instrument mai eficient de influenare a
dobnzilor n economie.
Politica de open-market prezint 2 efecte: cel cantitativ cu efect asupra mrimii masei
monetare n circulaie i cel efect-pre care acionez asupra ratei dobnzii predominante n
economie.
Efectul cantitativ al politicii de open-market se materializeaz n aciuni de cumprare sau
vindere a titlurilor pe piaa monetar de ctre banca central. Ulterior titlurile sunt monetizate sau
demonetizate, efectul acestor tranzacii fiind de creterea cantitii de moned legal n circulaie
sau de scdere a acesteia.
Efectul-pre al politicii de open-market se constituie prin intervenia bncii centrale pe
piaa monetar ca vnztor sau cumprtor de titluri, avnd astfel influen asupra preului de
echilibru al pieei respective. Daca banca central cumpr titluri va avea loc o scdere a
preurilor acestora, iar n cazul vnzrii preurilor vor crete.
Preurile titlurilor sunt legate de rata dobnzii aferente creanelor respective, astfel c efectul-pre
al politicii de open-market se exercit att asupra cursului titlurilor negociabile pe piaa monetar,
ct i asupra ratei dobnzii, aferente acestora37.
Dei politica de open-market este mai eficient dect politica de rescont, totui eficiena ei
este redus de urmatorii factori:
36
37

Turliuc Vasile, Politici monetare, Editura Polirom, Iai, 2002. p. 99

Cerna Silviu, Sistemul monetar i politica monetar, Editura Enciclopedic, Bucureti, 1996. p. 108

Inelasticitatea cererii de credite n raport cu dobnda;

Afluxurile de capitaluri floatnte strine, atrase de dobzile ridicate de pe piaa autohton.
Neajunsurile n funcionarea pieei monetare n Romnia se evideniaz n evoluiile unor
indicatori macroeconomici:
Dobnzile excesive la creditele bancare;
Deteriorri ale structurii calitative a creditelor puse la dispoziia clienilor;
Creterea ponderii creditelor pe termen scurt n defavoare celor de investiii;
Angajarea unui volum crescut de credite n valut de susinere a activitii de investiii.

Concluzii
4

Piaa monetar este o pia a capitalurilor pe termen scurt i foarte scurt .

Piaa monetar (piaa creditului) funcioneaz avnd la baz participarea populaiei, a firmelor i
ndeosebi a intermediarilor bancari, instituii cu larg funcionalitate pe aceast pia.
Segmentarea pietei monetare apare ca urmare a complexitii relatiilor din cadrul ei n
funcie de diversitatea fireasca a unor laturi ale procesului de modernizare i angajare a
capitalurilor disponibile. Activitatea unor piee componente, avnd fiecare n parte participani si
operaiuni specifice conduc la funcionalitatea general a pieei creditului. Piaa monetar este o
pia delocalizat, n care tranzaciile de pe aceast pia se incheie prin telefon, telex, fax. Piaa
monetar i are cadrul de desfurare la bncile care creaz moned, de la care se pot procura
disponibilitile necesare pentru a face fa fluxurilor de pli . Aadar piaa monetar este o pia
a monedei centrale i implicit a numerarului, a biletelor de bnci i a disponibilitilor n cont
create la banca de emisiune.
Piaa monetar este o pia de lichiditi pe termen scurt pentru toate organismele de
credit bancare. Participanii la aceasta pia sunt bnci, societi financiare, case de economii,
trezoreria statului, casele de titluri banca de emisiune etc. Casele de economii, casele de pensii
sunt organisme cu predilecie excedentare creditoare n timp ce bncile comerciale, instituiile de
credit specializate sunt predominant debitoare. Piaa monetar redefinete funcia de compensare
a excedentului i deficitului de lichiditi .
Operaia pe piaa monetar cu termenul cel mai scurt este acordarea unui titlu de
mprumut a unei sume de bani pna la ora 12 a zilei urmtoare . Creditele se acorda pe termene
pentru care s-au prelungit de la 24 de ore pna la 18 luni, un caz cunoscut este cel al practicii mai
vechi italiene care acord credite pna la perioade cuprinse ntre o zi i 7 ani, iar n practica i
literatura francez se acord mai recent chiar pn 10 ani.
Piaa monetar este un mecanism important n sistemul monetar i financiar al unei ri .
Ea este locul interveniilor bncii de emisiune asupra lichiditilor bancare.

Bibliografie

Basno Cezar, Dardac Nicolae , Operaiuni bancare. Instrumente i tehnici de plat, Editura
Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1996;
Belean Pavel, Anghelache Gabriela, Trezoreria Statului. Organizarea, funcionarea i sistemul
contabil, Editura Economic, Iai, 2004. p. 28
Cerna Silviu, Sistemul monetar i politica monetar, Editura Enciclopedic, Bucureti, 1996;
Dardac Nicolae, Barbu Teodora, Moned, bnci i politici monetare, Editura didactic i
Pedagogic, Bucureti, 2005;
Ignat Ion, Pohoa Ion, Luac Gheorghe, Pascariu Gabriela, Economie politic, Editura
Economic, Iai, 2002 ;
Lupu Diana Viorica, Blnaru Constantin Adrian, Moneda i credit, Editura Sedcom Libris, Iai,
2006;
Manolescu Gheorghe, Moneda i ipostazele ei, Editura Economic, Bucureti, 1997;
Rotaru Constantin, Managementul performanei bancare, Editura Expert, Bucureti, 2001;
Stoica Victor, Deaconu Petre, Banii. Teoriile monetare. Administrarea banilor i politica
monetara, Editura Economic, Bucureti, 2003;
tirbu Elena, Economie, Editura Sedcom Libris, Iai, 2005 ;
Turliuc Vasile, Cocri Vasile, Dornescu Valeriu, Boariu Angela, Stoica Ovidiu, Chirlean Dan,
Moned i credit, Editura Universitii Alexandru Ioan Cuza, Iai, 2007
Turliuc Vasile, Cocri Vasile, Moned i credit, Editura Ankarom, Iai, 1997;
Turliuc Vasile, Politici monetare, Editura Polirom, Iai, 2002;
Zpodeanu Daniela, Politici monetare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002;